EDUCATIA IN SOCIETATEA CONDUSA PRIN CUNOASTERE

EDUCATIA IN SOCIETATEA CONDUSA PRIN CUNOASTERE

In ecuatia luptei cu limitele timpului si spatiului in care coexistam si traim, omenirea a inventat educatia - ca forma de actiune umana regenerabila in care se invata din experienta pozitiva si negativa a trecutului - atat ceea ce este necesar sa se intreprinda, cat si ceea ce nu mai trebuie facut. La inceput, se invata in cadrul familiei, sub forma celor "sapte ani de acasa", dupa aceea in scoala, pentru ca, in celelalte segmente ale vietii traite, in cadrul activitatilor pe care le desfasuram - unde invatam sa producem cele necesare vietii, pentru ca atunci cand oamenii creaza utilitati, de fapt, invata sa produca in conditii din ce in ce mai avantajoase - si apoi, in partea de apus a vietii, invata sa se adapteze la neajunsurile varstei si, de ce nu, la nedretatile oamenilor, pentru ca treptat sa poata parasi lumea noastra, convinsi fiind ca nu au facut umbra pamantului degeaba.

Educatia, in calitate de forma a actiunii umane, desfasurata de oameni si pentru oameni, se afla in permanenta sub exigentele nevoilor de adaptare la schimbare, dar si sub dictatul limitarii mijloacelor. Aflata sub tensiunea acestor doua magistrale ale timpului si spatiului vietii noastre pe planeta Pamant, educatia pentru comunul tranzitiei prin viata, ca si educatia specializata si concret localizata, reprezinta prima "intreprindere" de globalizare a luptei omului pentru depasirea limitelor progresului sub forma invatarii, pentru adaptare la schimbare prin anticipare .

1.1. Rolul si functiile educatiei

Educatia ocupa o pozitie centrala in formarea omului.

Kant subliniaza importanta educatiei atunci cand scrie: "Exista doua descoperiri ale omului ce pot fi considerate ca cele mai dificile: arta de a guverna oamenii si cea de a-i educa".

A neglija astazi educatia unei persoane inseamna a o condamna maine la mediocritate. Aproape acelasi lucru poate fi spus si despre tari. Educatia este baza unei societati libere, temelia pe care este cladit un stat puternic si sanatos. Cerintele erei moderne sunt din ce in ce mai mari datorita progresului tehnologic rapid. Societatile care anticipeaza aceste progrese si isi pregatesc urmasii cel mai bine pentru viitor vor profita in cea mai mare masura de pe urma acestora, iar cele care nu vor face acest lucru vor fi dezavantajate. Societatea contemporana trebuie sa devina o societate care invata, pentru ca numai astfel ea va naste cetateni bine informati, capabili de a se integra deplin in contextul socio-cultural in care traiesc.

Cel de al treilea presedinte al Statelor Unite ale Americii, Thomas Jefferson, spunea: "Lumineaza oamenii in general, iar tirania si opresiunea psihica si fizica vor disparea ca spiritele rele in zorii zilei". Punctul de vedere al lui Jefferson poate fi apreciat, oarecum, ca idealist, insa legatura dintre educatie, democratie si sansele economice este vitala pentru orice societate libera. Aceasta legatura a fost inteleasa si materializata  de la inceputurile constructiei societatii americane deoarece, chiar inainte de adoptarea Constitutiei guvernul a decis ca, o data cu vanzarea pamanturilor din vest colonistilor , o rata fixa sa fie alocata educatiei. In acelasi sens, in Marea Britanie, Ducele de Brunswick a fost convins de ideile iluminismului sa promoveze educatia universala : la acea vreme printre fiii de tarani educati in acest mod a fost descoperit un talent de exceptie care avea sa devina unul dintre cei mai mari matematicieni : Carl Friedrich Gauss.

Totusi, de unde aceasta generozitate? De ce paturile superioare au renuntat la monopolul educatiei ? Cum se poate justifica acceptarea din partea elitelor sociale a preocuparii, mai mult  sau mai putin permanente, de a facilita accesul maselor la educatie si cunoastere, astfel incat sa se poata vorbi de educatie universala ? In acest sens, se pot identifica doua justificari cu caracter general: ideea ca societatea beneficiaza de pe urma unui numar mai mare de talente descoperite a fost un motiv ; ideile egalitariste au constituit un alt motiv. O importanta deosebita, cel putin la un moment dat, a avut-o perceperea necesitatii de a avea un electorat educat. Cand britanicii au largit dreptul la vot, in 1876, pentru a cuprinde pe toti adultii, un om de stat important a zis : "Trebuie sa ne educam stapanii"; iar legamantul britanicilor cu educatia universala dateaza din acea perioada.

Potrivit unor argumente ale lui Kenneth J. Arrow, nu se stie cu certitudine daca educatia a fost gandita pentru a-l cuminti pe cei din afara legii, indepartandu-i astfel de la o viata de delicte.[3] Exista un proverb larg raspandit : "Diavolul gaseste de lucru pentru mainile libere". Totusi si angajarea acestor "maini libere" ar putea fi la fel de buna ca si scolarizarea.

Termenii "educatie" si "scolarizare" pot fi folosite ca si sinonime. Exista frecvent o identificare intre omul educat si omul cu carte (invatat). Insa, deslusirea exacta a sensului celor doi termini obliga la formularea unei terminologii mai convingatoare. Daca termenii sunt folositi cu mai multa atentie, nu orice "scolarizare" este "educatie" si nu orice "educatie" inseamna "scolarizare". Nu toti absolventii de studii superioare pot fi considerati oameni educati, in timp ce nu toate persoanele educate au parcurs obligatoriu o experienta scolara completa. Aceasta conceptie deriva, de cele mai multe ori, din anumite erori in orientarea sistemelor de invatamant care au condus la aparitia unor fenomene ca separatia invatamantului de cultura, separatia invatamantului de cercetare si chiar separatia invatamantului de educatie. Aceasta situatie se datoreaza, de regula contrastului existent intre scoala si viata, intre experienta scolara si cea sociala.

1.2. Educatia in societatea cunoasterii

Dupa cum afirma A. Tffler, "traim un moment cand se dezintegreaza intreaga structura a puterii care a mentinut lumea asamblata. Ia forma o structura de putere radical diferita, care afecteaza toate nivelurile societatii omenesti: aceasta este cunoasterea (informatia)"[4]. Cunoastere, care a devenit componenta "number one" a dezvoltarii umane, in general, a celei economice, in special. Tarile dezvoltate ale lumii ." evolueaza rapid pe coordonatele unor economii postindustriale care sunt percepute si catalogate ca economii ale cunoasterii . Insusi Winston Churcill a anticipat fericit noul mers al societatii, considerand ca "imperiile viitorului vor fi imperii ale mintii" (ale cunoasterii si invatarii).

Procesul trecerii spre economia cunoasterii a fost declansat in S.U.A. la jumatatea celui de-al saselea deceniu al secolului XX si a continuat, in mod fericit, in majoritatea tarilor dezvoltate Japonia, Canada, Germania, Marea Britanie, Franta etc). In aceste tari, date fiind noile conditii ale societatii bazate pe cunoastere si invatare, se pune in discutie in mod curent "problema scopului social si a responsabilitatilor educatiei, conturandu-se deja o serie de solicitari/cerinte-cheie ale educatiei":[7]

educatia in cadrul unei societati a invatarii va avea un pronuntat scop social. Toate momentele procesului educativ vor avea conotatie social-axiologica, interventia formativa trebuind sa se intemeieze pe linii de forta valorica; scoala este institutia investita de comunitate cu misiunea de a transmite un anumit sistem de valori sociale, ierarhizate in numele unei autonomii si responsabilitati actionale specifice;

noul sistem de invatamant trebuie sa fie unul deschis, conceput pentru a asigura sanse egale de instruire tuturor membrilor societatii date. Cei capabili si performanti trebuie sa aiba acces liber la studii astfel incat sa li se permita ascensiunea sociala indiferent de originea, veniturile si pregatirea lor anterioara. Din perspectiva acestei cerinte, se va intensifica si rolul consilierii si al pilotarii carierei;

afirmarea educatiei permanente. Intr-o societate a invatarii apare necesitatea ca persoanele cu studii sa revina sistematic la scoala; este indeosebi, situatia celor cu o instructie scolara de nivel superior. Continuarea pregatirii (formarea continua) va deveni o "industrie" care este posibil sa inregistreze un puternic avant in viitor;

educatia nu mai poate fi lasata numai pe seama institutiilor de invatamant. Va fi, in viitor, necesar ca fiecare firma, angajatorii sa se preocupe mult mai mult de instruirea si formarea propriilor angajati, apeland la propriile resurse financiare;

educatia va avea si raspunderea sociala de a impiedica degenerarea "meritocratiei" in "plutocratie". Titlul scolar (diploma de studii) va facilita accesul la cele mai bune locuri de munca si la cele mai promitatoare cariere profesionale numai daca este acordat pe criterii de competenta, capabilitate si talent si nu pe criteriul bogatiei fiind, in acest caz, un simbol al clasei sociale. Practic, aceasta ultima cerinta - cheie, impune ca "produsul" educatiei sa fie o persoana instruita, performanta, eficienta si cultivata, indiferent de conditia sa sociala.

Realizarea acestor exigente ale societatii bazate pe cunoastere si invatare, are drept scop crearea noului mod de viata specific unei societati deschise. In context, cunostintele, informatiile, aceste variabile - cheie ale economiei cunoasterii, reprezinta o reala sursa de putere deoarece ele nu se epuizeaza, ci se amplifica, multiplica si diversifica prin utilizare. Spre deosebire de alte resurse, epuizabile pe masura ce se consuma, cunostintele sunt extensibile la infinit (cel putin in principiu), devenind o resursa practic inepuizabila pentru dezvoltarea economica, fapt nu numai recunoscut dar si promovat cu consecventa de marile puteri ale lumii care considera ca progresul poate fi asigurat prin performanta, creativitate si imaginatie. Sporul in cunoastere devine astfel o conditie sine-qua- non a progresului, acumularea si stocarea cunostintelor realizandu-se pe diferite filiere: experiente profesionale, mijloacele mass- media dar, mai ales, instruirea si educatia.

"Cunoasterea - aceasta resursa economica deosebit de eficienta in productia de bunuri si servicii si care este, in acelasi timp, si o marfa posibil de comercializat sub forma de cunostinte, experienta, informatii de piata - impune neconditionat invatarea permanenta si adaptarea continua la problemele complexe, inter si transdisciplinare specifice societatii post-capitaliste"[8].