EDUCATIA PERMANENTA SI AUTOEDUCATIA

EDUCATIA PERMANENTA SI AUTOEDUCATIA[1]

Cuvinte cheie educatie permanenta, societate educationala, autoeducatie, invatare continua.

Educatia permanenta reprezinta un principiu organizatoric si filozofic care presupune ca educatia este un continuum existential ce poate avea la baza un sistem complex de mijloace care trebuie sa raspunda nevoilor si aspiratiilor de ordin educational si cultural ale fiecarui individ. Conditiile care au impus acest principiu in practica educationala sunt: evolutia stiintifica si tehnologica care a dus la explozia cunoasterii concomitent cu fenomenul de perisabilitate rapida a cunostintelor noile mutatii din viata economica, sociala, politica si culturala care au dus la schimbarea statutului economico-social al oamenilor, ceea ce presupune eforturi permanente de adaptare la schimbari si de integrare sociala;  schimbarile petrecute in structura demografica care indica o crestere a numarului oamenilor in varsta comparativ cu ponderea pe care o detin tinerii.

Caracteristicile educatiei permanente:

Educatia nu se termina odata cu finalizarea studiilor ci acopera intreaga existenta a individului;

Educatia nu inseamna exclusiv educatia adultilor, ea unifica toate componentele si etapele educatiei: educatia prescolara, educatia primara, educatia secundara, educatia liceala, educatia universitara, educatia postuniversitara;

Educatia include modalitatile formale dar si pe cele nonformale: invatarea planificata, invatarea accidentala (spontana);

Comunitatea, grupurile sociale, intregul mediu detin un rol important in educarea individului;

Scoala va avea rolul de a integra si de a coordona toate celelalte influente educationale;

Impotriva caracterului elitist al educatiei, educatia permanenta se afirma cu un caracter universal si democratic;

Principalele functii ale educatiei permanente: integrare si adaptare reciproca a individului si a societatii;

Scopul final al educatiei este sa sporeasca calitatea vietii.

Trecerea de la paradigma educatiei centrata pe scoala la paradigma educatiei permanente s-a realizat pe lansarii unei noi perspective sociale, si anume societatea educativa (`learning society , Torsten Husen, 1974), definita prin urmatoarele trasaturi invatare continua, responsabilitate fata de propria evolutie sociala si profesionala, evaluare centrata mai mult pe confirmarea progreselor decat pe constatarea esecurilor, participare civica si munca in echipa, parteneriat social.

Autoeducatia (educatie prin sine insusi) reprezinta o componenta a educatiei permanente, ea asigurandu-i continuarea si finalizarea. Aceasta se bazeaza pe capacitatea si nevoia individului de a se defini ca subiect si obiect al propriei formari. Saltul spre autoeducatie se realizeaza in adolescenta, odata cu tendinta tanarului de emancipare si de afirmare a propriei personalitati.

Patru axe pentru educatia viitoare. Pornind de la intelegerea educatiei ca tot, ca experienta globala - in plan cognitiv, practic, personal si social - Raportul UNESCO pentru secolul XXI elaborat de Comisia Internationala pentru Educatie, a avansat directiile de dezvoltare a educatiei

A invata sa cunosti, care presupune insusirea instrumentelor intelectuale, cu accent pe trairea valorilor si aplicarea informatiei.

A invata sa faci, axa ce pune problema formarii profesionale, adica a competentelor personale si specifice activitatii profesionale.

A invata sa traiesti impreuna cu altii, ceea ce presupune invatarea nonviolentei, a cooperarii, a dialogului si a empatiei.

A invata sa fii, a se determina pe sine, a fi capabil de autonomie si spirit critic.