Educatia - obiect de studiu al pedagogiei - Educatia permanenta

Educatia - obiect de studiu al pedagogiei

Educatia permanenta

Din cele mai vechi timpuri omul a dorit sa investigheze, sa cerceteze realitatea inconjuratoare. Aceasta a condus la descoperirea unor informatii care apoi au contribiut la imbogatirea si dezvoltarea cunoasterii umane.

Cunoasterea reprezinta un process de reflectare a realitatii obiective sub forma unor reprezentari si idei. Dezvoltarea cunoasterii contribuie la dezvoltarea societatii, la progresul ei in toate directiile.

Cunoasterea umana ca forma de reflectare a realitatii obiective are doua laturi:

- cunoasterea empirica ce are loc in activitatea practica,directa a omului cu mediul inconjurator

- cunoasterea stiintifica ce are loc intr-un plan teoretic si care utilizeaza un sistem de metode, principii, legitati pentru fundamentarea teoretico_stiintifico a descoperirilor interprinse.

Ioan Nicola in "Tratat de pedagogie scolara" sustinea ca: "In lumina epistemologiei filosofice stiinta poate fi concepuat ca fiind un ansamblu de cunostinte generale si abstracte, fixate intr-un sistem teoretic coerent, obtinute cu ajutorul unor metode adecvate si avand menirea de a explica, prevedea si controla un domeniu determinat al existentei."

Orice stiinta se caracterizeaza prin trei elemente esentiale:

1. Obiect propriu de studiu.

2. Metodologie proprie ce reprezinta un ansamblu de metode, procedee, tehnici de investigare si cercetare a obiectului de studiu.

3. Finalitati specifice: scopuri, obiective, rezultate urmarite pentru a imbunatati si dezvolta cunoasterea umana din acel domeniu.

Pedagogia este o stiinta care studiaza in general devenirea umana alaturi de alte stiinte cum ar fi:psihologia, sociologia, filosofia, economia care studiaza acelasi domeniu dar din alt unghi de vedere, astfel exista stiinte noi, de granita cum ar fi pedagogia filosofica, pedagogia economica, sociologia educatiei, psihopedagogia etc.

Pedagogia provine de la grecescul pais, paidos - copil, si agoge - conducere, educatie astfel ea inseamna educarea copilului fiind "stiinta care studiaza fenomenul educational cu toate implicatiile sale asupra formarii personalitatii umane in vederea integrarii sale active in viata sociala."

Dictionarul de pedagogie defineste educatia ca fiind un ansamblu de actiuni desfasurate in mod deliberat intr-o societate, in vederea transmiterii si formarii la noile generatii a experientei de munca si de viata,a cunostintelor, deprinderilor, comportarilor si valorilor acumulate de omenire pana in acel moment.

Educatia este un fenomen socio-uman ce se desfasoara in si prin societate de catre oameni intre doi poli unul ca subiect si unul ca obiect al educatiei.Subiectul de regula este o persoana adulta cu experienta si / sau cu pregatire psihopedagogica, si exercita influente educative, pozitive asupra obiectului educational care suporta aceste informatii si relatii de interactiune si interconditionare reciproca.

Educatia pentru a-si realize scopul utilizeza o metodologie proprie: ansamblu de metode, procedee si tehnici de instruire si educare a tineriilor.

Educatia primeste comada de la societate si incearca sa realizeze tipul de personalitate cerut de societate intr-o anumita etapa a dezvoltari sale, precum pedagogul roman Constantin Narly definea educatia ca fiind "un fapt ce se intampla intre individ si societate intr-un anumit timp si ca scopul ei il reprezinta gasirea vocatiei."

Educatia se realizeza in institutii specializate, de regula in scoli cu cadre calificate care utilizeza anumite metode, principii forme de organizare, mijloace de invatamant, metode etc.

Scoala devine astfel factor de cultura si civilizatie, principalul mijloc de dezvoltare a societatii, ea exercita influenta asupra copiilor intr-un mod organizat, stiintific,constient, planificat si sistematic in vederea realizarii unor finalitati si obiective educationale.

Ioan Nicola definea educatia ca: "o activitate sociala, complexa care se realizeaza printr-un lant nesfarsit de actiuni exercitate in mod constient, sistematic si organizat, in fiecare moment un subiect actionand asupra unui obiect, in vederea transmiterii acestuia din urma intr-o personalitate activa si creatoare, corespunzatoare atat conditiilor istorico-sociale prezente si de perspectiva cat si potentialului sau biopsihic individual."

Functiile educatiei sunt:

functia cognitiva sau de cultura ce vizeza selectarea, prelucrarea, transmiterea valorilor de la societate la individ. Ansamblul valorilor stiintifice, culturale, tehnice, morale, filosofice, estetice denumeste continutul educational ce cuprinde conceptii despre dezvoltarea societatii, despre personalitatii umane si despre cunoasterea umana.

functia psihologica vizeaza dezvoltarea constienta a potentialului biopsihic al omului datorita faptului ca omul este un tot unitar, o fiinta biopsihosociala care dispune de un anumit potential ce trebuie dezvoltat atat in folosul individului cat si al societatii.

functia socio-economica vizeaza pregatirea omului pentru adaptarea activa socioprofesionala si pentru integrare.

Formele educatiei si interdependenta lor

Personalitatea umana se formeaza la confluenta mai multor actiuni si influente educative care isi pun amprenta asupra evolutiei ei. In functie de modul in care influenteaza fenomenele educationale personalitatea umana si de ponderea lor, educatia se clasifica in:

educatia formala reprezinta totalitatea actiunilor exercitate asupra personalitatii umane in institutii de invatamant in mod planificat extreme de organizat, metodic,constient in functie de anumite scopuri si finalitati utilizand o gama larga de metode si mijloace de invatamant, are loc in scoli (instituit de invatamant specializate).

Educatia nonformala reprezinta ansamblul actiunilor educationale exercitate in alte institutii decat scoala, urmarind ca o alternativa educatia, satisfacerea unor interese sau trebuinte ale elevilor dezvoltarea unor aptitudini speciale un domeniu, completarea studiilor, perfectionarea sau aprofundarea lor, reciclarea sau reconversia fortei de munca, calificarea ei sau petrecerea timpului liber. Scopul esential al educatiei nonformale este de a completa si intregi pregatirea elevilor sau a adultilor ori de a dezvolta anumite aptitudini speciale. Se orienteaza dupa scopuri, obiective si uneori utilizeaza metode si forme de organizare ale educatiei formale. Are loc in biblioteci, muzee, teatre, case de cultura, camine culturale etc. De regula cuprinde activitatile extracurriculare, are un caracter destul de organizat, dat de prezenta obiectivelor, a continutului propriu si de utilizarea unor metode si mijloace de invatamant.

Educatia informala reuneste ansamblul influentelor educationale exercitate asupra individului pe tot parcursul vietii, prin intermediul mediului social in care este plasat. Aceasta forma a educatiei nu dispune de o anumita organizare, nu are continut propriu, nu se desfasoara in institutii de invatamant sau specializate, nu este efectuata de cadre didactice specializate si nu urmareste realizrea unor finalitati educationale. Ea opereaza aleatoriu, spontan si cuprinde influentele mediului inconjurator, social, familial a grupului de joaca exercitate asupra individului.

Interdependenta: intre cele trei forme exista relatii de interdependenta si interactiune reciproca astfel educatia formala poate influenta educatia nonformala si informala, dar si invers. Importana este ca influentele lor si actiunile sa fie convergente si nu divergente. Educatia formala reprezinta nucleul educational si are un rol decisiv important in dezvoltarea personalitatii umane, in realizarea educatiei nonformale si chiar in orientarea, dirijarea si controlul influentelor negative exercitate de educatia informala.

"Educatia este actiune exercitata de catre generatiile adulte asupra celor care nu sunt inca mature pentru viata sociala. Ea are ca obiect sa trezeasca si sa dezvolte in copil un anumit numar de stari fizice,intelectuale si morale, pe care le reclama de la el atat societatea politica, in ansamblul ei cat si mediul social caruia ii este destinat in mod particular."

Autoeducatia provine din latinescul "autos"-insusi si "educatio" - educatie astfel ea este o activitate constienta intentionata pe care individul o desfasoara pentru formarea si desavarsirea persoanei ca si educatia ea se refera la toate aspectele personalitatii: fizic, intelectual, moral, profesional.

Astfel ea il pregateste pe individ pentru educatia permanenta care in raport cu autoeducatia apare ca scop si rezultat al ei. "Din moment ce societatea este in continua schimbare, generand solicitari noi fata de educatie, inseamna ca omul, la randul lui, se afla continuu in calitate de receptor al actiunii educative."

Legatura pedagogiei cu alte stiinte:

- cu stiintele biologice:stiintele biologice prin studiile si cercetarile interprinse asupra fiintei umane furnizeaza pedagogiei informatii pretioase despre structura anatomofiziologica a corpurilor, a unor analizatori (vaz, auz,) si despre maturizarea sistemului nervos central. De asemenea pune la dispozitia pedagogiei informatii referitoare la ereditate, la inzestrarea ereditara, la cresterea fizica si maturizarea endocrina.

- cu stiintele psihologice: psihologia genetica a varstelor diferiantiala furnizeaza date valoroase despre particularitatile de varsta copilului, despre evolutia sa psihica in functie de stadiul de dezvoltare in care se afla, despre potentialul si posibilitatile intelectuale pe care un copil le are la o anumita varsta.

- cu stiintele socio-umane (sociologia, istoria, filosofia, economia, demografia): prin obiectul lor de cercetare si prin rezultatele cunoasterii acestei stiinte se furnizeaza informatii importante pedagogiei referitoare la societate, la evolutia ei de-a lungul timpului, despre modelele socio culturale care au functionat intr-o etapa a dezvoltarii sale, educatia fiind un fenomen social trebuie sa tina seama in abordarea ei de toate tendintele si evolutiile social-economice, dar si morale, in special de idealurile sociale si morale ale societatii.

Noile directii in educatie

In nevoia de a satisface cerintele de dezvoltare a lumii contemporane, ale societatii, educatia a ofertat 2 modalitati: largirea ariei si continuturilor sale si inovatii in conceperea si efectuarea proceselor educative.

In programele UNESCO, adoptate in toate cele 160 de state membre si in dictionarele internationale "noile educatii" se refera la:

-educatia relativa la mediu(ecologica)

-educatia pentru pace si cooperare

-educatia demografica

-educatia pentru o noua ordine social internationala

-educatia pentru comunicare si mass media

-educatia pentru shimbare si dezvoltare

-educatia pentru sanatate

-educatia economca si casnica moderna

-educatia pentu timpul liber

-educatia interculturala

Educatia ecologica isi propune sa-l conduca pe elev, deci pe viitorul cetatean spre formarea unui punct de vedere obiectiv asupra realitatii, sa-l incite la participare,sa devina constient de viitor, de faptul ca viata generatiilor viitoare, calitatea ei depinde intr-o mare masura si de optiunile sale.

Scopurile generale ale educatiei ecologice sunt:

- dezvoltarea gradului de constinta si a simtului responsabilitatii tuturor oamenilor fata de mediu si de problemele sale;

- dobandirea cunostiintelor si a instrumentelor necesare pentru a actiona in vederea solutionarii problemelor mediului;

- crearea motivatiei, angajarii si a atitudinea pozitiva fata de protejarea mediului inconjurator

- constientizarea copiilor cu privire la relatia om-mediu si a efecteler actiunii sale asupra mediului

Educatia pentru pace presupune cultivarea unor atitudini superioare si formarea copiilor in vederea evitarii conflictelor si a promavarii dialogului constructive,promovarea receptivitatii si flexibilitatii, a respectului fata de valori si de aspiratii fata de sine si de altii, respectarea diversivitatii situatiilor si a stilurilor de viata,formarea elevilor in spiritual ideilor de intelegere mentala, cooperare, toleranta.

Valorile educatiei pentru pace:

- repectul fata de om ca valoare social suprema

- respectul fata de valorile culturale si acceptarea diversivitatii culturilor

- receptivitatea la ideile si sugestiile altora

- capacitatea de a dobandi contacte satisfacatoare si de a dialoga

- toleranta,acceptare unor comportamente diferite

- descurajarea agresivitatii si violentei

- formarea spiritului critic si autocritic

Educatia pentru participare si democratica inseamna sansa oferita tinerilor de a-si defini si delimita aspiratiile, de a inova, de a dobandi capacitatea de autogestiune. Prin participare tinerii isi pot exprima optiunilein domeniul culturii, educatiei, productiei, devenind coparticipanti la propria formare. Ei se integreaza in societate si in acelasi timp actioneaza ca subiecti integratori.

Educatia pentru sanatate

Dreptul la sanatate este unul din drepturile fundamentale ale omului Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, sanatatea individului fiind "stare de bine fizica, mintala si sociala si nu doar absenta boli sau a infirmitatii". Educatia pentru sanatate urmareste promovarea cunostiintelor corecte privind diferitele aspecte ale sanatatii si formarea de atitudini si deprinderi indispensabile unui comportament responsabil si sanatos. Scoala prin autoritatea morala pe care o are reprezinta spatiul ideal de transmitere a cunostiintelor specifice educatiei pentru sanatate elevilor si totodata esta abilitata si capabila de a cuprinde si a se adresa unui procent ridicat de populatie.

Obiectivele urmarite:

1. Promovarea sanatatii si a starii de bine a copilului

-functionarea optima din punct de vedere somatic, fiziologic, mintal, emotional si spiritual

-formarea unui stil de viata sanatos

2. Dezvoltarea personala a copilului

-autocunoasterea si construirea unei imagini positive despre sine

-comuicarea si relationarea interpersonala

-controlul stresului

-dezvoltarea carierei personale

3. Utilizarea unor strategii de preventie

-prevenirea accidentelor si a aptitudinilor cu risc pentru sanatate

-prevenirea atitudinilor negative fata de sine si de viata

-prevenirea conflictelor interpersonale

Educatia pentru sanatate la clasele I-IV vizeaza:

- utilizarea limbajului specific educatiei pentru sanatate si dezvoltarea unor comportamente de protejare a sanatatii personale si a mediului.

Continutul educational pentru sanatate la varstele mici vizeaza: elemente de igiene personala, activitate si odihna,elemente de sanatatea mediului, a alimentatiei, sanatatea mintala si cea a reproducerii, consumul si abuzul de substante toxice, accidente, violenta.

Metode ce pot fi utilizate in predarea educatiei pentru sanatate la varstele mici: jocuri de rol, studii de caz, povestiri, dezbateri, problematizarea, discutii de grup.

Asadar, educatia, prin largirea ariilor si continuturilor sale, reprezinta fenomenul social uman, fiind un process complex si o actiune fundamentala ce se desfasoara intre subiectul si obiectul educatiei, in mod constient, sistematic, organizat, planificat, metodic din perspectiva unui scop folosind anumite metode, principii, mijloace de invatamant in vederea formarii si dezvoltarii personalitatii umane cu vocatie integrala, creative apta de o integrare socio-profesionala active si dinamica.