Efectele motivatiei afective asupra activitatii de invatare

Rezumat

Studiul experimental realizat vizeaza influenta motivatiei afective asupra activitatii de invatare. Am tratat o problema importanta pentru cei interesati de conditiile in care se pot obtine performante la nivel educational. Pornind de a premisa ca elevii motivatii negativ obtin rezultate mai bune decat cei nemotivatii am demonstrat importanta motivatiei afective, absenta sa afectand modul in care elevii in procesul de invatare. La experiment au participat 30 elevi cu varste cuprinse intre 15 si 16 ani. Am comparat nivelul performantei elevilor motivati afectiv pozitiv, negativ si nemotivati. Am utilizat programul SPSS 15.0, am aplicat testul ANOVA One Way, si am obtinut o diferenta semnificativa intre rezultatele grupului motivat pozitiv si cele ale celorlate doua grupuri (p=0.001 si p= 0.036).

Fiinta umana desfasoara diverse activitati: mananca, se joaca, invata, colectioneaza lucrari de arta, isi agreseaza semenii, ii ajuta, etc. O trasatura comuna acestor activitati este motivatia, fiind primul lor element cronologic. A cunoaste motivatia unei persoane echivaleaza cu gasirea raspunsului la intrebarea ,,de ce'' inteprinde o activitate. Raspunsul este dificil, deoarece cauzele declansatoare sunt multiple si nu se pot reduce la stimulii externi. Activitatea, reactiile sunt declansate si de cauze interne; ansamblul lor a fost numit motivatie de la latinescul motivus (care pune in miscare). Pentru unii psihologi, motivul este numele generic al oricarei componente a motivatiei fiind definit ca fenomen psihic ce declanseaza, directioneaza si sustine energetic activitatea. Componentele sistemului motivational sunt numeroase, variaza ca origine, mod de satisfacere si functii, clasificarea si explicarea lor fiind controversate. Cei mai multi psihologi accepta azi ca motivatia umana include trebuinte, tendinte, intentii, dorinte, motive, interese, aspiratii, convingeri. Pentru descrierea motivatiei s-au utilizat in psihologie metafore construite pe baza unor notiuni imprumutate din fizica. Motivatia actioneaza ca un camp de forte (Kurt Lewin) in care se afla atit subiectul cit si obiectele, persoanele, activitatile. Pentru a caracteriza o componenta a motivatiei s-a folosit conceptul de vector care poseda in fizica: marime, directie si sens. Analog vectorilor fizici, vectorii-motivatiei sunt caracterizati prin intensitate, directie si sens, proprietati care pot fi masurate prin anumite metode psihologice. Directia si sensul unui vector exprima atractia, aproprierea sau evitarea sau respingerea. Intensitatea lui, se regaseste in forta de apropiere sau respingere. Intre motivatiile active la un moment dat, ca si intre fortele fizice, pot exista relatii diverse, dar mult mai complexe. Motivatia a fost studiata fie in functie de modelul darwinian al adaptarii, fie dupa cel al homeostaziei, fie dupa modelele cognitive care substituie motivatia proceselor de anticipare cognitiva, vorbind despre motivatie in termeni de rezultate anticipate (comportamentele omului fiind de aceste rezultate asteptate). Pentru Nuttin, motivatia este aspectul dinamic al intrarii in relatie a subiectului cu lumea, orientarea activa a comportamentului sau spre o categorie preferentiala de situatii sau obiecte. Motivatia nu se reduce la o cantitate de energie, nici la impulsuri oarbe si inconstiente. Gratie functiilor cognitive, care penetreaza dinamismul relatiilor dintre subiect si lume, motivatia devine o structura cognitiv-dinamica care dirijeaza actiunea spre scopuri concrete.

Al. Rosca intelegea prin motivatie: "totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt innascute sau dobandite, constientizate sau neconstientizate, simple trebuinte fiziologice sau idealuri abstracte" (Rosca, 1943, p.3). Stimuli externi capata valente motivationale numai daca au o semnificatie in raport cu conditiile interne. Conexiunea dintre interior si exterior se formeaza in timp ca urmare a relatiilor de interconditionare dintre subiect si lume. In filogeneza si ontogeneza se elaboreaza anumite stari de necesitate si sensibilizari ale organismului pentru diferite obiecte. Asa se dezvolta nevoia de substante nutritive, de oxigen, de anumite conditii de temperatura, umiditate, presiune, de semnale informationale ce urmeaza a fi receptionate si apoi prelucrate, nevoia de miscare, relaxare, de realizare de sine. Toate acestea nu sunt altceva decat trebuinte, procese pulsionale fundamentale ce semnalizeaza perturbarile, de tipul privatiunilor, sau exceselor intervenite in sistemul "organism" sau in sistemul "de personalitate". Motivatia este esentiala in activitatea psihica si in dezvoltarea personalitatii deoarece: este primul element cronologic al oricarei activitati, cauza ei interna; semnalizeaza deficituri fiziologice si psihologice (ex: foamea semnalizeaza scaderea procentului de zahar din sange sub o anumita limita, in vreme ce trebuinta de afiliere este semnalizata de sentimentul de singuratate); selecteaza si declanseaza activitatile corespunzatoare propriei satisfaceri si le sustine energetic (trebuinta de afirmare a unui elev declanseaza activitati de invatare, participare la concursuri); contibuie, prin repetarea unor activitati si evitarea altora, la formarea si consolidarea unor insusiri ale personalitatii (interesul pentru muzica favorizeaza capacitatea de executie a unei lucrari muzicale).

Sistemul motivational

Componentele sistemului motivational sunt numeroase, variaza ca origine, mod de satisfacere si functii. Asa cum s-a afirmat, motivatia umana include trebuinte, motive, interese, convingeri, tendinte, intentii, dorinte, aspiratii.

1.Trebuintele sunt componente ale motivatiei care semnalizeaza o stare de dezechilibru fiziologic sau psihologic. Ele sunt traite ca stari de agitatie, alerta interioara, tensiune. Din numeroasele clasificari ale trebuintelor mai utila in explicarea diferentelor de comportament dintre indivizi, pare cea realizata de A. Maslow, psiholog american, numita si piramida trebuintelor (1954). Ulterior in 1970 el a mai adaugat trei trepte.

Dupa criteriul genezei, psihologii diferentiaza trebuintele primare, innascute, care tind sa se manifeste la toti indivizii, in toate timpurile si trebuinte secundare dobandite numai de unii indivizi. S-a presupus ca trebuintele secundare se dezvolta din cele primare, dar dupa formare functioneaza independent de ele. Satisfacerea trebuintelor fiziologice ale unui sugar este asociata cu aprobarea mamei. Treptat, aprobarea adultilor este folosita pentru a sustine invatarea mersului sau a vorbirii. Copilul devenit elev invata la inceput pentru a face placere parintilor, apoi este absorbit de studiu. La preadolescenti fumatul sau consumul de alcool sunt initial activitati realizate pentru satisfacerea nevoii de afilierea la grupul de egali si apoi devin obisnuinte. In functie de oferta comerciala sau culturala apar trebuinte noi care sunt doar mijloace pentru satisfacerea unor trebuinte ce devin ulterior motive ale altor activitati. De exemplu automobilul a fost la inceput un mijloc pentru satisfacerea trebuintei de confort, dar a devenit treptat un motiv pentru ore de lucru suplimentate din care sa se castige mai mult. Astfel, aria trebuintelor umane este in continua diferentiere si extindere, determinand aparitia unor comportamente anterioare cat si fata de etapele instoriei trecute. Nesatisfacerea trebuintelor duce la stingerea lor.

Dorinta este trebuinta constientizata.

Tendinta (impulsul sau propensiunea) este trebuinta aflata in stare de exicitabilitate accentuata care determina o portiune spre miscare, actiune spontana.

Intentia este tendinta cu un grad superior de elaborare mentala, orientata spre un scop.

Valenta este forta de atractie sau de respingere exercitata de lucruri, persoane, activitati (obiecte psihologice) asupra unui subiect, rezulta din intereactia proprietatilor obiectelor cu trebuintele subiectului; este pozitiva cand proportiile obiectului corespund unei trebuinte; este negativa in caz contrar, determinand respingerea.

2.Motivele sunt trebuinte atit de puternice incat determina, declanseaza actiunile, activitatiile prin care se satisfac. Ele poseda doua segmente corespunzatoare functiilor motivatiei: segmentul energizant, forta cu care este declansata si sustinuta activitatea (aspectul orientativ - directional).

2.1. Motivatia invatarii. Valente psihopedagogice

Concept cu larga rezonanta in istoria comportamentului uman, motivatia exprima faptul ca "la baza conduitei omului - fie ea de cunoastere sau practic actionala - se afla intotdeauna un ansamblu de mobiluri - trebuinte, atractii, emotii, actiuni, fapte, atitudini". Produs al intalnirii biologicului cu socialul, motivatia opereaza ca un sistem dinamic si plastic, asigurand programul social - adaptativ al subiectului. Genetic, acest program exista in forme primare si la niveluri preumane. Prin invatare si educatie unele din aceste mecanisme sunt amplificate si reconstituite, altele suspendate, astfel ca la un anumit nivel al dezvoltarii subiectului ele poarta amprenta unei inalte subiectivitati, unicitati si originalitati. Dispunand de o relativa autonomie, acestea sunt capabile sa mobilizeze, sa intrerupa, sa transforme activ cauzele externe, sa medieze variabilitatea infinita a raporturilor omului cu mediul, cu sine insusi si sa asigure energia si constelatia de sensuri pe care acesta le da realitatii.

Este lesne de inteles de ce stiintele educatiei sunt interesate in a asimila acele teorii psihologice care ofera premise viabile pentru a spori eficienta procesului de invatamant si a inventarii categoriile motivationale capabile sa potenteze scopurile invatarii. Subiectul, nota psihologul francez P. Fraisse, este capabil "sa indeplineasca anumite actiuni: sa perceapa, sa invete, sa faca un ocol, dar aceasta nu se realizeaza decat motivat, respectiv daca ceva il pune in miscare si care depinde de o stare a subiectului, de prezenta unei stimulari valorizate".

Eficienta maximala a invatarii este conditionata de potentarea resurselor dinamogene si directionarea activismului psihic al elevului. Cunoscand natura si varietatea motivelor, precum si legile dupa care se manifesta, putem prevedea influenta si directiona conduita, scria cu mult timp in urma Al. Rosca. Ar fi de asteptat, continua autorul, ca problema motivatiei sa constituie o parte esentiala din programul oricarei scoli, dar in loc de aceasta se fac studii laborioase cu privire la diferitele "metode" de prezentare a materialului in situatia actuala a invatarii si se are in vedere in mica masura sau deloc motivatia preliminara".

Se impun cateva referiri in acest sens. Acceptiile termenului "a fi motivat la invatatura" coreleaza si exprima in plan comportamental o stare prezenta dinamogena, mobilizatoare si directionata spre atingerea unor scopuri. Este vorba de acele elemente stimulatoare pe care adesea educatorii le numesc dorinta. Este logic sa acceptam ideea ca pe asemenea rute motivationale elevul va fi profund implicat in sarcinile de invatare, va fi orientat spre finalitati, intr-o mare masura constientizate. El transfera in invatare, in mod relativ constant pe o anumita perioada de timp, potentialul cognitiv, starile afective si cognativ - actionale, experienta de viata, etc.

La polul celalalt, starea de "a nu fi motivat pentru invatatura" este identificabila prin absenta "absorbirii", prin pasivitate, inactivitate, concentrare foarte lenta si greoaie intr-o sarcina de invatare, lipsa de spontaneitate si chiar stari de anxietate. Transpunerea subiectiva a elevului in actiunea proiectata este plina de ezitari si, deci, fara randamentul dorit.

A cerceta in mod real motivatia educationala inseamna a surprinde nu numai mobilul intern sau extern ca atare ce declanseaza o dorinta, o atractie, un interes imediat de invatare, cat mai ales caracterul de mobilizare, de angajare a potentialului psihic in rezolvarea sau adaptarea la finalitatile invatamantului, precum si de implicare, organizare si autoreglare interioara a personalitatii elevului.

Structura sistemului motivational scolar

Daca acceptam ca sfera comportamentelor de invatare este plurimotivata, atunci trebuie sa se evidentieze complexitatea fatetelor mecanismului motivational al invatarii. Astfel, dupa locul pe care il ocupa motivatia in structura activitatii de invatare, distingem:

1. motivatia intrinseca, ale carei caracteristici dinamogene decurg din insesi sarcinile si continutul activitatii de invatare, si motivatia extrinseca, careia ii sunt proprii elemente ce tin de efectele sau factorii externi care dinamizeaza activitatea de invatare. Aceasta clasificare are o mare

valoare operationala pentru educatori, cercetat si atestat fiind faptul ca, in general, eficienta motivelor intrinseci este mai ridicata decat a celor extrinseci;

2. motive stimulatorii (lauda, incurajarea, aprecierea obiectiva, relatii socio-afective tonice, respectul opiniei, organizarea logica si sistematica a informatiilor) si motive inhibitive (situatii contradictorii, teama de nota, blamul, pedeapsa, aprecierea subiectiva, indiferenta, monotonia), functionalitatea lor fiind conditionata de nivelul de varsta al elevilor, de structura si particularitatile personalitatii acestora, de relatiile socio-afective din colectivul scolar;

3. motive adaptative (de semn pozitiv) si motive dezaptative (de semn negativ), caracterul lor polar fiind dat de: finalitatiile formative ale procesului de invatamant; tipul si structura metodologiei educationale; gradul de insatisfactie pe care il provoaca in personalitatea elevului un anumit tip de relatii educative; valoarea diagnostica si prognostica pe care o capata pentru scoala, pentru educatori, pentru elev si pentru alti factori scolari, starile dinamogene ale psihismului elevului;

4. motivatie inalta (ridicata), medie si redusa (scazuta), calificand gradul de angajare educationala al elevilor, statutul lor in structura clasei si in situatii variate de invatare, de pregatire profesionala.

In functie de scopurile pe care si le propun cadrele didactice in clasa, de echilibrul creat de invatare in structurile personalitatii, in functie de caracterul structurat sau nestructurat al organizarii starilor motivatorii si al caracterului homeostazic (de deficit) sau de dezvoltare, practica educationala contureaza cateva categorii de motive:

a). motive profesionale dominantele tensionale ale activitatii de invatare se centreaza in jurul profesiunii: invata pentru a se pregati in vederea viitoarei profesiuni, din dorinta de a dovedi maiestrie si pricepere in profesiunea pe care o va alege, din interes pentru disciplinele ce profileaza pentru profesia dorita, de a urma o anumita scoala sau facultate;

b). motive cognitive rezultate din caracterul procesual al invatarii si din nevoia de a i se asigura un continuum de stimulare cognitiva: satisfactii provocate de continutul invatarii, de nivelul aplicarii practice a multora din ideile predate si invatate;

c). motive social-morale caracterizate prin elemente atitudinale cu nucleu social relativ conturat: invatatura e o datorie sociala si morala, invata din dorinta de a putea produce mai tarziu ceva folositor, doreste sa fie evidentiat si apreciat.

d). motive individuale (personale cuprind acele stimulente sau valori a caror sfera de semnificatie este legata de propria personalitate: invata pentru a ajunge om de seama, recunoscut, etc.

e). motive materiale care confirma filtrajul subiectiv realizat de complexul motivational asupra valorilor de ordin material cu functii de intarire a comportamentului: sisteme premiale; conditii materiale de studiu in scoala si in familie, etc.

f). motive relationale care exprima starile motivationale derivate din relatiile pe care elevul le stabileste cu alti elevi, cu grupul si colectivul scolar sau familial, etc.

Este cert faptul ca pentru profesor continuturile motivationale ale activitatii de invatare sunt mult mai complexe, mai nuantate, mai direct sau mai putin direct legate de scopul invatarii, cu un aspect valoric temporal si orientativ mai diferentiat decat cel prezentat mai sus. Dinamica unor asemenea categorii este in functie de: varsta si sexul subiectilor, sensul si semnificatia pe care o capata activitatea de invatare pentru intregul lor univers de viata.

Invatarea de tip scolar - camp al interactiunii scopurilor si motivelor specifice

Activitatea elevului este in mod esential una de asimilare constienta a valorilor culturii si civilizatiei pe care scoala si societatea, la un anumit nivel al dezvoltarii lor, le considera necesare pregatirii si formarii viitorilor cetateni. Finalitatea acestor eforturi se leaga de asigurarea echilibrului functional al intregului proces de personalizare si scolarizare a elevului. Obiectiv, procesul se manifesta printr-o dinamica specifica a structurilor cognitive, afective si de control, realizate in termeni operationali: tehnici de invatare, deprinderi, abilitati, conceptii, atitudini, convingeri, conduite etico-sociale etc.

Experientele de viata ale elevului se subordoneaza procesului de selectie si de integrare realizat de structurile motivationale in unitatea personaliatii elevului. Procesul de echilibrare si adaptare al elevului la influentele externe va deveni treptat o functie a acestor stari motivationale. Fenomenul este observabil inca din perioada scolaritatii mici - cazul proceselor intelectuale - in

conditii de incongruenta si disonanta cognitiva. Dezvaluirea ponderii reale a motivatiilor educationale presupune identificarea naturii factorilor propulsori care au cea mai mare forta de a determina si schimba comportamentul elevului.

Principiile care fundamenteaza procesul de dirijare educationala a dezvoltarii progresive a motivatiilor superioare la elev sunt:

a). cel al constiintei realului pe care o are elevul sau colectivul;

b). al activitatii fundamentale ce se desfasoara in scoala;

c). al valorilor si standardelor care trebuie atinse in scolaritate.

Recurenta consecintelor aplicarii acestor principii in analiza subiectivitatii elevului este hotaratoare ca valoare metodologica. Constiinta realului, copilul o capata abia dupa varsta de 3-4 ani. Raportul motivatie - constiinta evidentiaza legatura genetica intre motivatiile educationale si activitatile de joc, de invatare si de munca. Initial, intr-o forma imitativ - reproductiva, apoi productiva si in final creativa, activitatea scolara dezvaluie elevilor drumul si directia "dirijarii permanente prin imagini - model ale viitoarei stari de atins".

Procesul invatarii intentionale evidentiaza capacitatea elevului de a depasi progresiv si eficient conditiile specifice asimilarii spontane, nedirijate, lente, cu abateri, ezitari, reveniri si renuntari pana ajunge la asimilarea constienta si eficienta, bazata pe motivatii superioare.

Sensul si finalitatea acestui transfer vizeaza atingerea optimului progresiv in constiinta elevului, trecerea treptata de la stimularea externa, coercitiva, pur instrumentala, la una interioara, de coloratura social - politica si morala. Premisa principala a intelegerii formarii de motivatii inalte o va constitui descifrarea, fixarea, controlul si autocontrolul realizarii scopurilor instructiv-educative.

A asimila structuri motivationale in context educational inseamna:

a). a intelege, integra si valorifica scopurile educationale;

b). a interioriza normele si modelele comportamentale socotite de scoala ca fiind adecvate si utile adaptarii la exigentele societatii viitoare;

c). a realiza echilibrul si armonia intre socializarea si individualizarea personalitatii.

Aceste scopuri sunt esentiale in stabilirea si alegerea metodologiei de elaborare, programare si evaluare a obiectivelor invatarii. In calitate de categorii ale procesului educational, obiectivele exprima in termeni specifici modificarile pe care cadrele didactice doresc sa le produca in comportamentul subiectilor umani. Intentionalitatea explicita, forta de a comunica elevilor imaginea pe care o au educatorii asupra sensului evolutiei personalitatii, circumscrierea lor pe linia de miscare a dorintei subiectilor de a se angaja in atingerea scopurilor propuse, capacitatea lor de a diagnostica si prognostica, toate acestea fac parte din cuplul categorial scop - motiv, o structura ce asigura eficienta intregii activitati de educare si formare a elevilor.

Valoarea conditiilor de eficienta a raportului obiectiv educational - motivatie scolara este dependenta de capacitatea educatorilor de a transforma aceste obiective in sisteme de actiuni previzibile si realizabile, in performante, in economie de timp, in plusuri de exactitate, in reducerea erorilor etc. Pentru scoala aceasta inseamna a gandi serios si continuu asupra orientarii si sistematizarii structurilor logico-psihologice si logico-pedagogice ale predarii spre a fi stimulatorii pentru comportamentul de invatare. Cum insa organizarea comportamentului de invatare pune serioase obstacole in fata educatorilor, se apeleaza frecvent la o descompunere a metodologiei si continutului invatamantului in termeni operationali: unitati de actiuni - scop si actiuni - motive, modele atitudinale, sisteme de abilitati si capacitati de diferite tipuri etc. Educarea semnifica, in aceste conditii, crestere, dezvoltare, asimilare, constructie, organizare, unitate intre creator (modelator) si produs, iar ca atribute obligatorii coerenta si consistenta interna a raporturilor dintre categoriile enuntate.

Structuri si mecanisme de integrare a motivelor scolare

A forma si dezvolta o motivatie superioara in scoala presupune:

a). potentarea rolului pe care il joaca variabilele cognitive, afective, atitudinale, sociale, caracteriale etc., in determinarea rezultatelor si a reusitei activitatilor scolare;

b). restructurarea continua a variabilelor dinamogene pentru a putea fi mai usor manipulate de profesori si elevi;

c). intarirea pozitiva a acelor proprietati ale instruirii care pot conduce la autoinstruire, la activism specific autoorganizarii activitatii de invatare;

d). producerea deliberata de noi conexiuni si de asimilari comportamentale stabile cu valoare sociala ridicata care sa-l angajeze pe elev in actiuni de invatare pe termen lung.

Daca se intreprinde o cercetare, se incearca surprinderea evolutiva a gradului de constientizare si intr-o anumita masura si de interiorizare a uneia dintre componentele cu valoarea cea mai semnificativa in repertoriul personalitatii elevului - intelegerea necesitatii pregatirii continue, permanente.

Ipoteze:

Ipoteza cercetarii Daca elevii sunt motivati pozitiv/negativ atunci se obtin rezultate mai bune in activitatea de invatare.

Ipoteza de nul: Indiferent de forma motivatiei sau de prezenta/absenta acesteia elevii vor obtine rezultate asemanatoare.

Scopul acestui studiu este acela de a surprinde importanta pe care, atat pedagogul (indiferent de forma pe care o ia) cat si parintii, trebuie sa o acorde motivatiei afective in procesul educational.

Metode

Participanti:

La experiment au participat trei grupuri a cate 10 elevi. Doua grupuri constituie grupurile experimentale, cel de-al treilea reprezinta grupul de control. Participantii au fost selectati prin esantionare aleatoare simpla. Experimentul s-a desfasurat in sala de clasa a Sc. Gen. Nr. 28 Constanta in timpul orelor de curs. Au fost selectati 30 participanti, care provin din mediu rural (4) si urban (26).

Varsta participantilor este de 10-11 ani, elevi de clasa a IV. Alegerea acestei categorii de varsta poate fi justificata de incercarea de a elimina alte variabile care ar fi putut interveni (adaptarea la un anumit ciclu scolar (cls. V) dar si de faptul ca aceasta varsta este propice pentru instalarea unor influente (pozitive sau negative) din mediul extern si in special din partea eventualelor modele comportamentale, pe care elevii le vad in doamna educatoare.

Participantii au fost anuntati de catre doamna invatatoare si au acceptat sa participe voluntar la experiment, dupa realizarea selectiei aleatoare. Drept rasplata copiii au fost dusi in parc pentru restul orelor de curs din acea zi, ceea ce li s-a parut o recompensa atractiva.

Aparatele:

Deoarece studiul privitor la activitatea de invatare dispune de instrumente variate, am utilizat in cercetarea mea, cea mai simpla si la indemana aparatura: foi cu notiuni despre fauna (Anexa1), chestionare de cate 10 itemi (Anexa 2), cu un nivel mediu de dificultate, din domeniul geografiei, ales de toti participantii .

S-au mai utilizat: creioane, hartie, cronometru.

Model experimental:

Variabila independenta este reprezentata de motivatia afectiva, si este luata sub cele doua forme, pozitiva si negativa, in cel de-al treilea caz fiind izolata pentru a demonstra importanta sa.

Variabila dependenta este capacitatea de invatare in conditii de motivare pozitiva (grupul A), negativa (grupul B) si in absenta motivarii (grupul C). Grupurile experimentale sunt independente, subiectii au fost alesi aleator.

Procedura:

Participanti sunt impartiti pe trei randuri, cate 10 pe fiecare, in aceeasi sala de clasa. In prima faza le sunt impartite cate o foaie cu notiuni (vezi Anexa 1) si li se face instructajul: " Veti avea la dispozitie doua ore pe care le veti folosi astfel:

- in prima ora veti citi textul, il veti intelege si invata

- in cea de-a doua ora veti raspunde la 10 intrebari referitoare la textul invatat.Veti avea in vedere atat textul cat si imaginile." Le-am lasat la dispozitie o ora pentru invatarea notiunilor. In aceasta faza trec pe langa fiecare, iar pe cei din grupul A ii incurajez, transmitandu-le increderea mea in ei si motivandu-i cu premii (bomboane si cate o jucarie) daca reusesc sa invete bine si sa obtina un rezultat bun, pe cei din grupul B ii blamez spunandu-le ca nu vor reusi sa invete la timp si ca doamna invatatoare le va scade 1 punct din nota la geografie daca vor obtine rezultate proaste. Pe cei din grupul C (de control) ii ignor si nu le transmit niciun mesaj.

In cea de-a doua faza le impart chestionarele (Anexa 2) si le explic ca sunt intrebari cu raspuns multiplu, adica pot fi unul sau mai multe raspunsuri corecte. Si in aceasta faza repet procedura de motivare la un interval de 15 minute.

In cea din urma etapa a experimentului, chestionarele sunt luate deodata, iar participanti au fost rugati sa revina, voluntar, a doua zi pentru a afla rezultatele.

Rezultatele sunt supuse unei prelucrari cantitative prin aplicarea procedurii analizei de varianta (testul ANOVA One Way).  

Rezultate:

In urma aplicarii testului statistic Anova OneWay am obtinut rezultate ce confirma ipoteza cercetarii, putem astfel afirma ca elevii sunt influentati de motivatia afectiva in activitatea de invatare pe care o desfatoara in scoala.

Discutii:

Conform rezultatelor, ipoteza cercetarii a fost acceptata, de unde reiese influenta motivatiei asupra activitatii de invatare, luand in considerare faptul ca s-a cercetat si efectul lipsei motivatiei asupra rezolvarii de probleme comparativ cu prezenta motivatiei.

Desi ipoteza cercetarii este confirmata nu pot generaliza rezultatele obtinute la intreaga populatie de elevi deoarece esantionul cercetat nu este suficient de mare (>30).

BIBLIOGRAFIE:

Anitei,M Introducere in psihologia experimentala, Bucuresti, Ed. Livrpes, 2003

Ionescu, M., Schimbari paradigmatice in instructie si educatie, Ed. Eikon, 2006

Miclea, M., Psihologie cognitiva, Iasi, Polirom, 1999

Rosca,Al., Metode si tehnici experimentale in psihologie, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1971

Salavastru, D., Didactica psihologiei. Perspective teoretice si metodice, Ed. Polirom

Zlate,M., Psihologia mecanismelor cognitive, Iasi, Ed. Polirom, 1999

https://www.crips.ro/retele.pdf

https://www.cnaa.acad.md/files/theses/2007/6530/carolina_vintu_thesis.pdf

https://www.preferatele.com/referate/Motivatia_4155.htm

https://www.referatele.com/referate/psihologie/online5/MOTIVUL-SI-FUNCTIILE-SALE--Functia-de-orientare-directionare--TIPURI--MOTIVELE-INVATARII-CA-INTEGRAT.php

ANEXA 1

FAUNA

Fauna Romaniei a fost si este inca una din cele mai bogate si variate din Europa, continand specii rare sau chiar unice pe continent. Capra neagra, ursul brun, cerbul carpatin, lupul, rasul, jderul, cocosul de munte sunt specii ce populeaza muntii, iepurii, vulpile, mistretii, caprioarele, potarnichile, pitpalacii sunt intalniti pe dealuri si in zona de campie. Delta Dunarii cu o arie de 5.050 km patrati (din care 4,340 km patrati pe teritoriul Romaniei) ramane sanctuarul pasarilor salbatice si a pestilor (crap, stiuca, salau, somn, etc.). Sturionii (de la care se obtine caviarul) pot fi gasiti pe cursul inferior al Dunarii iar delfinii, heringii, calutii de mare, chefalii in Marea Neagra. Pescuitul intensiv si cresterea poluarii (la care s-a adaugat si braconajul in ultimii ani) au diminuat semnificativ cantitatea de peste in ultimele doua decenii. Extinderea zonelor populate a redus libertatea de miscare a animalelor si resursele de vanatoare au scazut cu 10-20% in ultimii ani.

Animalele din imagine sunt in ordine de la stanga la dreapta: capra neagra, urs, lup, pelican, cerb si caprioara

ANEXA 2

Intrebari

In Romania fauna este:

a) bogata si variata b) rara c) lipseste d) niciun raspuns nu este corect

In Romania nu exista specii rare sau chiar unice pe continent.

a) fals  b) adevarat

In zonele montane se intalnesc:

a) cerbul carpatin, lupul, rasul b) mistretii, caprioarele c) capra neagra d) nicio varianta

In zona de campie intalnim:

a) iepuri, vulpi b) pitpalaci c) cocosul de munte d) toate variantele

5. Care este sanctuarul pasarilor salbatice in Romania?

a) Marea Neagra b) muntii c) Delta Dunarii

Pe cursul inferior al Dunarii se gasesc:

a) stiuca   b) delfinii c) sturionii d) toate variantele

In Marea Neagra traiesc:

a) balenele b) calutii de mare c) delfinii d) nicio varianta

Din ce motive s-a diminuat cantitatea de peste in ultimele doua decenii?

a) braconaj b) poluare c) pescuit intensiv d) toate variantele

In ultimii ani la factorii ce au dus la diminuarea cantitatii de peste s-a adaugat:

a) poluarea b) defrisarea c) braconajul d) nicio varianta

Resursele de vanatoare au scazut in ultimii ani cu:

a) 30-40% b) 20-30% c) 10-20% d) 1-10%

In imagine au aparut:

a) porc mistret b) capra neagra c) iepure d) lup