SISTEMUL METODELOR DE INSTRUIRE

SISTEMUL METODELOR DE INSTRUIRE

1. Clasificarea metodelor de invatamant

Educatia si scoala de azi au renuntat la ideea existentei unei metode absolute, universal valabile, sustinand o meteodologie flexibila, usor de adaptat, dar si eficienta.

Ritmul alert al vietii si noua viziune asupra cunoasterii si rolului ei in istoria dezvoltarii personalitatii umane au deschis noi directii de diversificare a cailor de realizare a actiunii instructiv-educative.

"Calitatea pedagogica a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale de cunoastere propusa de profesor intr-o cale de invatare realizata efectiv de prescolar, elev, student, in cadrul instruirii formale si nonformale, cu deschideri spre educatia permanenta." (Sorin Cristea, 1998, p. 303)

Dezideratele de modernizare si de perfectionare a metodologiei didactice se inscriu pe directiile sporirii caracterului activ al metodelor de invatamant, in aplicarea unor metode cu un pronuntat caracter formativ, in valorificarea noilor tehnologii instructinale (e-learning), in contaminarea si suprapunerea problematizarii asupra fiecarei metode si tehnici de invatare, reusind astfel sa se aduca o insemnata contributie la dezvoltarea intregului potential al elevului

In opinia Elenei Danciu[1]cele mai cunoscute clasificari de metode adopta urmatoareale criterii :

a)          Istoric: care face distinctia intre metode traditionale (expunerea, conversatia, exercitiul) si metode noi ( algoritmizarea, problematizarea, brainstorming-ul, invatarea programata). Consideram ca nimeni nu poate garanta ca tot ce e vechi este obligatoriu depasit, iar ce ste nou nu este intotdeauna modern.

b)          criteriul gradului de generalitate: metode generale ( expunerea, prelegerea, conversatia, cursul magistral) si metode speciale ( exercitiul moral).

c)          criteriul bilateralitatii procesului de invatamant:

-metode de predare

-metode de invatare

d) criteriul functiei fundamentale :

-metode de transmitere si asimilare a noilor cunostinte

-metode de formare a priceperilor si deprinderilor

-metode de consolidare

-metode de evaluare si autoevaluare

-metode de aplicare

e) criteriul modului de organizare a muncii :

-metode de munca individuala

-metode de predare invatare in grupuri

-metode frontale, cu intreaga clasa

-metode de lucru in echipa

-combinate

f) criteriul modului de determinare a activitatii mintale :

-metode algoritmice

-metode euristice

g) criteriul gradului de participare a elevilor :

-metode active

-metode pasive

h) criteriul opozitiei dintre invatarea mecanica si invatarea constienta

-metode bazate pe receptare

-metode care apartin preponderent descoperirii dirijate

-metode de descoperire propriu-zisa

i) criteriul domeniilor sau laturilor educatiei :

-vizeaza educatia intelectuala, fizica, moral-civica, juridica, ecologica, estetica etc.

j) metode de comunicare orala :

-metode expozitive

-metode interogative

-metoda problematizarii

k) metode bazate pe limbajul intern : -reflectia personala

l) criteriul scopului didactic urmarit :

-metode de predare a materialului nou, de fixare a cunostintelor, de formare a priceperilor si deprinderilor.

-metode de verificare si apreciere a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor.

-metode si strategii de dezvoltare a gandirii critice :

-de evocare : brainstorming-ul, harta gandirii, lectura in perechi etc.

-de realizare a intelesului : proedeul recautarii, jurnalul dublu, tehnica lotus, ghidurile de studiu etc.

-de reflectie : tehnici de conversatie, tehnica celor sase palarii ganditoare, diagramele Venn, metoda horoscpului etc.

-de incheiere : eseul de cinci minute, fisele de evaluare

-de extindere : interviurile, investigatiile independente, colectarea datelor etc.

-metode si strategii de invatare prin colaborare :

-tehnici de spargere a ghetii : Bingo, Ecusonul, Tehnica Graffiti, Colectionarul deosebit, Tehnica cautarii de comori etc.

-metode si strategii pentru rezolvarea de probleme si dezbatere : Mozaic, Reuniunea Phillips 66, Metoda grafica etc.

-exercitii pentru rezolvarea de probleme si discutii : Mai multe capete la un loc, Discutia in grup, Consensul in grup.

2 Caracterizarea principalelor metode de invatamant

C o n v e r s a t i a d i d a c t ic a

Este o metoda traditionala de invatamant, ale carei radacini se afla in maieutica lui Socrates. Se foloseste in cele doua forme prevazute de pedagogie : euristica(socratica) si catihetica.

Forma euristica contribuie la cautarea adevarului prin efortul unit al celor doi factori ai relatiei profesor-elevi. Intrebarile se adreseaza judecatii elevilor, stimulandu-le si orientandu-le gandirea si se folosesc in lectiile de invatare de noi cunostinte si in lectiile de formare de priceperi si deprinderi.

Forma catihetica urmareste constarea insusirii de catre elevi a unor cunostinte acumulate anterior, se adreseaza deci preponderent memoriei si se utilizeaza mai ales in partea initiala a lectiilor, in momentul activarii ideilor ancora, sau in partea finala, cand se realizeaza feedback-ul.

Indiferent de forma, conversatia trebuie sa indeplineasca cateva conditii generale indicate de cercetarea pedagogica[2] :

-sa se sprijine, sistematic, pe fapte de limba

-sa se ridice, obligatoriu, de la fapte, la notiuni, definitii si reguli generale, ceea ce presupune ca elevii sa fie pusi sa observe, sa compare, sa descopere.

-sa solicite puterea de argumentare a raspunsurilor, deci gandirea

-sa nu se formuleze si sa se puna la intamplare, ci sa urmareasca logica demersului cognitiv.

-intrebarile sa fie formulate clar si precis

-sa nu se puna intrebari care dau de-a gata raspunsul

-sa se acorde timp suficient elevilor pentru formularea raspunsurilor

-sa se evite intrebarile echivoce

-profesorul nu trebuie sa vorbeasca mai mult decat elevul. Ise impune cat mai multa sobrietate in tinuta si comportament.

I n v a t a r e a p r i n d e s c o p e r i r e

Este o metoda a carei fundamentare psiho-pedagogica si didactica a fost elaborata temeinic in ultimele decenii ale secolului XX, din necesitatea revitalizarii invatamantului. Este considerata o metoda didactica moderna.[3]

Consideram mai intai necesar a defini invatarea. Invatarea e un proces, o actiune de cunoastere care se desfasoara intr-un anumit context spatio-temporal, definit in termeni de comportament si conduita,"invatarea consta intr-o modificare sistematica a conduitei"[4]

Cu alte cuvinte, aceasta metoda este o cale de a intra in posesia adevarurilor pin demersuri proprii. Elevul, in procesul didactic, obseva, actioneaza si mediteaza asupra existentei, dobandeste noi informatii si desprinde noi semnificatii. Se bazeaza pe forta personala de cunoastere. O astfel de descoperire e insotita de o dirijare exterioara.

P r o b l e m a t i z a r e a

E o varianta moderna. Ca tehnica de instruire, problematizarea isi gaseste locul oriunde apar situatii contradictorii, care urmeaza a fi rezolvate prin gandire. Ioan Cerghit[5] afirma ca esenta acestei metode consta in faptul ca profesorul nu comunica pur si simplu concluziile finale ale stiintei, cunostinte gata elaborate. Prin rezolvari de probleme, conduce gandirea acestora spre descoperirea adevarurilor.

Importanta invatarii problematizante consta in faptul ca antreneaza gandirea elevilor, stimuleaza spiritul de observatie, reflectia adanca, capacitatea de a elabora ipoteze, de a gasi rezolvari ingenioase etc.

B r a i n s t o r m i n g-u l

Mai mult o metoda de stimulare a creativitatii si de descoperire a unor solutii inovatoare, decat o metoda didactica, brainstorming-ul a fost initiat de catre Al. F. Osborn. Mai poarta numele si de metoda evaluarii amanate, initial nici o idee emisa nefiind respinsa.

In conceptia Elenei Danciu[6] anularea cenzurii intelectualedeblocheaza capacitatea creativa. Brainstorming-ul va avea eficienta daca grupurile de elevi in care se realizeaza nu vor depasi 15 membrii, vor fi eterogene, se vor evita tendintele de inchidere, atmosfera inhibatorie. Se vor respecta reguli ca :

-se accepta ca avand caracter de cunostinte toate ideile in afara de glume

-nu se critica nici o sugestie

-se pune accent mai mult pe cantitate decat pe calitate

-evaluarea solutiilor preconizate se realizeaza dupa un anumit timp prin compararea si selectarea ideilor valoroase

-se accepta apartenenta colectiva a ideilor evitandu-se minimalizarea