Finantarea ÎnvatamÂtului preuniversitar

FINANTAREA ÎNVATAMÂTULUI PREUNIVERSITAR

Potrivit Legii învatamântului completata si modificata prin ordonanta de guvern nr. 36/1997, cheltuielile de finantare a învatamântului public sunt acoperite din resursele Bugetului de Stat. Prin legea bugetara se stabileste cadrul legal privind întregul proces de finantare a educatiei.

Anual, aceasta lege stabileste alocarea resurselor financiare în domeniul educatiei, atât prin intermediul bugetului de stat – principala sursa de finantare a învatamântului public - cât si prin bugetele locale si sursele externe de finantare.

Învatamântul preuniversitar

Buget de Bugete Surse de

stat locale finantare

externe

Schema nr. 1. Finantarea învatamântului preuniversitar

Procesul de alocare a resurselor se bazeaza pe o negociere între Ministerul Educatiei si Cercetarii si Ministerul de Finante. Finantarea învatamântului preuniversitar se realizeaza prin bugetul de stat. Criteriile ce stau la baza alocarii banilor aprobati de catre M.E.C. sunt (M. Stanescu, 2001):

numarul de personal si salariul mediu al acestuia;

necesarul de manuale si materiale didactice calculat pe baza numarului de elevi;

numarul de elevi beneficiari de burse si alte drepturi sociale;

necesarul de dotari cu echipamente si mobilier pe baza duratei medii de functionare;

Conform Legii finantelor publice locale, începând cu 1998, fondurile necesare cheltuielilor curente si de capital pentru institutiile de învatamânt preuniversitar vor fi asigurate de autoritatile locale, la diferite niveluri si corespunzator anumitor capitole bugetare (M. Stanescu, 2001):

întretinerea bazei didactico – materiale a unitatilor de învatamânt;

subventii pentru completarea veniturilor cantinelor si internatelor etc.

Totodata, de o reala importanta sunt si sursele externe de finantare provenite din programele dezvoltate de unele organisme internationale (Programe sustinute de Banca Mondiala, Comisia Europeana, Organizatii non guvernamentale etc.)