PROGRAME SCOLARE PENTRU CLASA A IV-A - STIINTE ALE NATURII

MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII

CONSILIUL NATIONAL PENTRU CURRICULUM

programe scolare PENTRU CLASA A iV-A

stiinte ale naturii

Aprobat prin ordin al ministrului

Nr. 3919 / 20.04.2005

NOTA DE PREZENTARE

Revizuirea curriculumului scolar de Stiinte ale naturii pentru invatamantul primar a fost determinata in primul rand de urmatoarele aspecte:

introducerea la clasele I si a II-a, incepand cu anul scolar 2003-2004, - in aria curriculara "Matematica si stiinte ale naturii" - a disciplinei "Cunoasterea mediului"; se preia astfel in curriculumul acestei discipline o parte a sistemului de cunostinte prevazut de programele scolare anterioare de Stiinte ale naturii pentru clasele a III-a si a IV-a, aprobate cu ordinul ministrului educatiei si cercetarii nr. 4301 din 22.08.2000;

inregistrarea unor scoruri nesatisfacatoare la evaluari internationale vizand achizitiile invatarii la sfarsitul claselor a IV-a si a VIII-a; acest lucru evidentiaza faptul ca un numar reprezentativ de elevi intampina dificultati de intelegere si de aplicare a cunostintelor din domeniul stiintelor naturii, oferite de scoala;

ritmul continuu si rapid al procesului de modificare a pietei stiintifice, insuficient reflectat in demersul anterior de revizuire a curriculumului scolar al disciplinei Stiinte ale naturii pentru invatamantul primar.

Intarzieri in restructurarea predarii - invatarii - evaluarii stiintelor naturii in scoala impun necesitatea gasirii unor modalitati de atragere a elevilor spre studiul disciplinelor acestui domeniu. Se configureaza astfel necesitatea proiectarii unor metode didactice specifice, centrate pe elev ca unic produs si beneficiar al procesului educativ. Lacunele la nivel de sistem pot fi depasite procedand in primul rand la identificarea principalelor piedici care se manifesta la nivelul intelegerii de catre elevi a problemelor de natura stiintifica.

Disciplina de invatamant Stiinte ale naturii vizeaza observarea si perceperea lumii in intregul sau, cu elementele componente, procesele si fenomenele caracteristice, precum si invatarea prin intelegere si aplicare. De aceea demersul didactic se impune a fi deplasat de la "ce se invata?" la "de ce se invata?" si aceasta deplasare poate genera un dublu beneficiu, respectiv:

de stimulare a interesului de cunoastere al copilului, care vede utilitatea propriei munci prin competentele pe care le dobandeste;

de crestere a caracterului formativ al invatarii.

O problema o constituie si locul cercetarii si al inovatiei in demersul didactic, mai exact modul in care este impartasita inovatia de catre elev. Aceasta implica transformarea elevului din spectator, in actor al activitatii de natura stiintifica. Se evidentiaza astfel necesitatea de a-l pregati pe elev nu ca pe un cercetator si om de stiinta, ci ca pe un cetatean care sa utilizeze demersul stiintific in vederea intelegerii si participarii active la viata sociala.

Rezolvarea problemelor ridicate implica o profunda schimbare de mentalitate in abordarea studiului disciplinei Stiinte ale naturii, iar acest demers trebuie sa inceapa chiar cu invatamantul primar. O argumentare in acest sens focalizeaza o serie de aspecte precum:

invatamantul primar se adreseaza tuturor;

corpul didactic care il deserveste este omogen din punct de vedere al formarii initiale;

scopul declarat al procesului educational este dezvoltarea integrala a copilului;

copilul traverseaza varsta la care este foarte vie curiozitatea stiintifica;

ceea ce trebuie sa invete copilul la aceasta varsta nu este un corp de informatii specializat, ci un mod de dobandire globala de cunostinte;

comunitatea invatamantului nu trebuie sa se confunde cu comunitatea stiintifica.

La acest nivel, noile programe propun - la clasele a III-a si a IV-a - studiul integrat al stiintelor naturii. Predarea-invatarea stiintelor, intr-o maniera integrata, la aceste clase poate permite o structurare a problemelor abordate pornind de la o serie de teme integratoare mai apropiate de capacitatea de intelegere a copilului. Din aceasta perspectiva, baza prezentei programe o constituie:

corpurile de cunostinte ale stiintelor naturii - date particulare, aspecte generale, metode;

practicile stiintifice comune -investigatie teoretica si experimentala, comunicare a rezultatelor;

contextele dezvoltarii stiintifice - pur stiintific, tehnologic, ecologic;

dimensiunea afectiva a cunoasterii stiintifice - ca activitate interesanta, stimulativa;

dimensiunea meta-stiintifica a cunoasterii stiintifice - prin raportarea la natura, la valorile si la limitele cunoasterii stiintifice.

Prin predarea-invatarea stiintelor naturii se urmareste nu o acumulare de fapte si informatii stiintifice care sa duca la insusirea de concepte (testate si confirmate sau infirmate experimental), ci raportarea copilului la mediul in care traieste. Stiintele, in calitatea lor de furnizor al principalelor instrumente de actiune asupra mediului natural si de transformare a acestuia, trebuie sa stabileasca limitele intre care aceasta actiune este permisa, asumandu-si astfel responsabilitatea pentru conservarea mediului. Aceasta este o alta latura a stiintei cu care copilul trebuie sa fie familiarizat in scopul realizarii unei educatii ecologice adecvate. De aici, importanta unei abordari interdisciplinare a stiintelor naturii consta in:

multitudinea conexiunilor pe care cadrul didactic le poate face in dialog cu elevii;

implicarea elevilor in activitati multiple de observare, manipulare si experimentare, astfel valorificand experienta acestora si dezvoltandu-le capacitatea de a integra informatiile noi in modele explicative proprii.

Prin intermediul prezentului curriculum, elevii sunt indrumati sa-si dezvolte cunoasterea pornind de la explorarea si investigarea lumii inconjuratoare catre reprezentarea unor lumi mai indepartate si mai cuprinzatoare. Ei parcurg astfel calea de la cunostinte prestiintifice (subiectivate) la intelegerea si experimentarea unor legi universale, deci obiective, prin care omul transforma natura in beneficiul sau, ajungand pana la asumarea raspunderii pentru limitarea efectelor propriei actiuni asupra echilibrului natural.

Programa scolara de Stiinte ale naturii pentru clasa a IV-a porneste de la obiective comune domeniilor studiate, pe care le coreleaza cu teme specifice acestor discipline, a caror abordare poate fi realizata, la nivelul acestor clase, integrat. Au fost urmarite obiectivele ciclului curricular de dezvoltare care vizeaza printre altele:

observarea si interpretarea proceselor naturale care au loc in mediu;

intelegerea impactului proceselor naturale asupra activitatilor umane si al activitatilor umane asupra mediului;

investigarea si interpretarea interdependentelor in si intre sisteme biologice, fizice si chimice;

incurajarea elevilor pentru asumarea de responsabilitati si pentru cooperare.

Capacitatile ce se urmaresc a fi dezvoltate prin curriculum-ul disciplinei Stiinte ale naturii se refera la comunicare, studiu individual, intelegerea si valorificarea informatiilor de natura stiintifica, relationarea in mediul natural si social. La acestea se adauga atitudini si comportamente ca: grija fata de sanatatea proprie, fata de sanatatea celorlalti si fata de cea a mediul natural, interesul pentru aprecierea si argumentarea logica; curiozitatea si preocuparea fata de fenomenele din mediu, independenta gandirii, creativitatea.

In scopul formarii unor competente si atitudini din categoria celor mentionate mai sus, vor fi valorificate cunostinte privind mediul natural, individul, grupul de indivizi, relatiile dintre indivizi si dintre acestia si mediu, fenomene si interactiuni specifice din mediu, modificari ale mediului ca urmare a interventiei omului. Programa de Stiinte ale naturii urmareste structura celorlalte programe ale disciplinelor pentru invatamantul primar. Tematica propusa are in vedere relationarea continuturilor atat in interiorul ariei curriculare 'Matematica si stiinte ale naturii', cat si posibilitatile de relationare la nivelul celorlalte arii curriculare.

Problemele majore care pot fi invocate in abordarea acestui demers sunt baza materiala si necesitatea pregatirii permanente a cadrelor didactice in cunoasterea metodelor moderne de predare si experimentare. Solutia primei probleme este recurgerea la experimentul simplu, nesofisticat, utilizand materiale din mediul familiar copilului. Pregatirea invatatorilor in abordarea corecta a acestui tip de programa necesita un efort de receptare din partea acestora si sprijinul prin formare si publicarea unor materiale curriculare adecvate.

Acest demers educational are un puternic caracter inovator in invatamantul romanesc, atat din punct de vedere al conceptiei, structurii si metodelor didactice de aplicare, cat si al compatibilizarii continutului stiintific cu particularitatile de varsta ale elevilor carora li se adreseaza.

OBIECTIVE - CADRU

OBIECTIVE DE REFERINTA SI SUGESTII DE ACTIVITATI DE INVATARE

1. Intelegerea si utilizarea in comunicare a unor termeni si concepte specifice stiintelor naturii

2. Formarea si dezvoltarea capacitatilor si abilitatilor de experimentare si explorare / investigare a realitatii, folosind instrumente si procedee specifice

3. Dezvoltarea interesului si a responsabilitatii pentru mentinerea unui mediu natural echilibrat, propice vietii

CONTINUTURI

Caracteristici si proprietati ale corpurilor

Echilibru si cantarire (masa ca rezultat al cantaririi in unitati standard): cantarul cu arc, balanta.

Volumul (capacitatea ca rezultat al masurarii in unitati standard: litrul, multipli si submultipli). *Densitatea ca rezultat al compararii maselor unor corpuri confectionate din materiale diferite, dar de volume identice. *Plutirea corpurilor.

Comportamente de adaptare la plante si animale: reactii de aparare si adaptare la lumina, *umiditate, *vant, *frig.

Proprietati ale metalelor si utilizari ale acestora. Magneti. Circuite electrice simple.

Surse de lumina. Comportamentul luminii - producerea curcubeului, culorile, umbra, vizibilitatea corpurilor.

• Planetele sistemului solar.

Transformari ale corpurilor si materialelor

*Incalzire si racire; caldura absorbita si caldura cedata.

Forte care determina miscarea corpurilor (gravitatia, forte de impingere si tragere). Miscare si repaus.

Ciclul vietii: nastere, crestere si dezvoltare, inmultire, moarte. Cicluri de viata ale organismelor (plante, fluturi, broaste, oameni).

• Transformari ale materialelor in alte materiale cu proprietati diferite: ruginirea, putrezirea, alterarea, arderea, coacerea.

Omul si mediul

Medii de viata: gradina, padurea, balta, *delta, *pestera, *marile calde, *oceanul. Relatii de hranire.

• Resurse naturale: apa, soluri, roci, minerale, lemn, combustibili, hrana. Protejarea lor.

SUGESTII METODOLOGICE

Prin prezentul curriculum se intentioneaza ca, pe parcursul invatamantului primar, elevii sa dobandeasca competente utile studiului ulterior al stiintelor naturii pe discipline, si sa-si structureze un set de valori si atitudini fata de stiintele naturii prin prisma raportarii fata de acestea si implicit fata de mediu. Acestea se regasesc intr-o serie de aspecte ale invatarii, vizate de practica pedagogica:

observarea atenta a mediului si a relatiilor dintre componentele acestuia;

citirea corecta si constienta a enuntului unei situatii-problema;

intelegerea si explicarea fenomenelor naturale observate sau evidentiate;

secventializarea etapelor de desfasurare a acestora;

construirea si interpretarea unor diagrame, tabele si scheme grafice care ilustreaza rezultatele unor experimente;

initierea si realizarea creativa a unor investigatii, pornind de la tematica propusa;

formarea obisnuintei de a utiliza diverse tipuri de reprezentari, pentru rezumarea, clasificarea si prezentarea concluziilor unor experimente;

formarea deprinderii de a anticipa evolutia fenomenelor studiate, pornind de la conditiile existente.

Acestea explica apropierea continuturilor invatarii de practica invatarii eficiente a stiintelor naturii. In demersul didactic, centrul actiunii devine elevul si nu predarea notiunilor stiintifice ca atare. Accentul trece de la "ce?" sa se invete, la "in ce scop?" si "cu ce rezultate?" sa se invete. Evaluarea se face in termeni calitativi; capata semnificatie dimensiuni ale cunostintelor dobandite, cum ar fi: esentialitatea, profunzimea, functionalitatea, durabilitatea, orientarea axiologica, stabilitatea, mobilitatea, diversificarea, amplificarea treptata, aplicabilitatea.

Prin acest curriculum se urmareste crearea conditiilor favorabile pentru ca elevii sa-si formeze si dezvolte competentele intr-un ritm individual, pentru a putea sa-si transfere cunostintele acumulate intr-un domeniu de studiu altui domeniu. Pentru aceasta, este util ca demersul didactic sa se orienteze spre realizarea unor tipuri variate de activitati precum:

prelucrarea variata a informatiilor adecvate obiectivelor vizate;

introducerea continuturilor utilizand moduri variate de antrenare a gandirii elevilor;

solicitarea unor corelatii intra- si interdisciplinare, care sa determine realizarea de transferuri de cunostinte;

antrenarea elevului in situatia de a decide asupra unor sarcini de lucru adecvate, situatiei-problema expuse;

formarea deprinderii elevilor de a utiliza independent manualul si alte surse de informatie, operand prin analiza pe text, interpretarea unor continuturi;

organizarea unor activitati de invatare diferentiata care sa permita desfasurarea sarcinilor de lucru in ritmuri diferite;

sugerarea unui algoritm al invatarii, prin modul de ordonare a sarcinilor.

Metodele si tehnicile de predare precum si practicile pedagogice alese in functie de ritmul de invatare si de particularitatile psiho-individuale ale elevilor trebuie sa fie esential centrate pe universul copilului. Invatarea trebuie sa se dezvolte in mod natural pornind de la ce stie elevul catre descoperirea varietatii naturii si a fenomenelor, pe cale experimentala. O invatare eficienta va da posibilitatea copilului sa experimenteze, sa redescopere natura printr-un contact direct cu aceasta in care rolul invatatorului este de ghid si colaborator.

Demersul didactic propus prin actuala programa este orientat spre:

accentuarea caracterului formativ al metodelor de instruire (acestea sunt utilizate in activitatea de predare-invatare, in scopul dezvoltarii capacitatilor de a opera cu informatiile asimilate, de a aplica si evalua cunostintele dobandite, de a verifica ipoteze si de a cauta solutii adecvate de rezolvare a problemelor propuse);

aplicarea metodelor centrate pe stimularea structurilor cognitive si operatorii ale elevilor (in scopul transformarii elevului in subiect al propriei instruiri si educatii);

o imbinare si o alternanta sistematica a activitatilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea dupa surse de informatie variate, observatia proprie, exercitiul individual, instruirea programata, experimentul si lucrul individual, tehnica muncii cu fise etc.) cu activitatile care solicita efortul colectiv (de echipa, de grup) de genul discutiilor;

folosirea unor metode care sa favorizeze interventia nemijlocita a elevului in realizarea experimentului.

Prezentam mai jos, comparativ pe clase, o lista a procedurilor stiintifice propuse de programele scolare pentru clasele a III-a si a IV-a:

Experimente propuse

Capacitate (volum) pulmonar: Elevii sufla tot aerul din plamani, umfland un balon (punga din plastic), apoi masoara volumul balonului prin scufundare intr-un vas cu apa. Se masoara si volumul pulmonar la respiratie linistita.

*Topire: Compararea caldurilor necesare topirii unor cantitati egale de ceara, naftalina, margarina etc., prin compararea duratelor acestor procese.

Sera: O butelie din plastic in care s-a taiat o fereastra, un borcan acoperit cu o punga transparenta din plastic, in care se pune un strat de pamant si rasad, pot simula conditiile dintr-o sera, in care temperatura si cantitatea de dioxid de carbon sunt mai ridicate.

Fototropism: Sensibilitatea la lumina a varfului tulpinii. Pe o portiune a unui rasad de grau, se acopera varfurile tulpinilor cu cate o caciula de hartie, lasandu-le pe celelalte neacoperite. Daca sunt expuse la Soare, tulpinile neacoperite se orienteaza dupa acesta, spre deosebire de cele acoperite.

Geotropismul radacinilor: Intre peretii unui vas transparent si o bucata de vata sau de hartie de ziar mototolita, umezite permanent, se introduc boabe de fasole orientate diferit. Radacinile cresc indreptandu-se in jos, orientate de forta gravitationala.

De cata apa are nevoie planta pentru a trai: Se masoara, la intervale de timp, nivelul apei dintr-un vas, in care a fost introdusa radacina unei plante (se pune in discutie si evaporarea apei in timp).

Reflexul pupilei: Se acopera un ochi si se priveste cu celalalt o sursa de lumina puternica. Dupa acomodare, se descopera primul ochi si se compara dimensiunile pupilelor.

Reactie de aparare la lumina: Pe o farfurie jumatate alba, jumatate neagra, se pun larve de molii si sunt expuse la soare; larvele trec de pe suprafata neagra pe suprafata alba.

*Reactie de aparare la umiditate: Analog cu experimentul anterior, dar se foloseste hartie alba uscata, respectiv, umeda; larvele prefera hartia umeda.

STANDARDE CURRICULARE

la sfarsitul invatamantului primar