FORMELE EDUCATIEI SI RELATIILE DINTRE ELE

FORMELE EDUCATIEI SI RELATIILE DINTRE ELE

Educatia formala, caracterisrici

- reprezinta totalitatea influentelor intentionate si sistematice elaborate in cadrul unor institutii specializate (scoli, universitati), in vederea formarii personalitatii umane.

obiective clar formulate

proces: intensitate, concentrare a informatiei, continuitate

este influentata de exigentele suprapuse ale comandamentelor sociale si politice ale societatii;

asigura transmiterea zestrei istorice, culturale corespunzatoare unei cerinte sociale

asigura formarea profesionala.

Scop

autonomie educativa;

asimilare sistematica a cunostintelor

facilitarea unor capacitati, aptitudini, atitudini.

insertia in social.

Carente

centrarea pe performante

ingurgitare" a cunostintelor;

rutina, monotonie.

Educatia nonformala, caracteristici

reprezinta totalitatea influentelor care se deruleaza in afara clasei sau prin intermediul unor actiuni optionale facultative

are efecte formative

presupune flexibilitate a actiunilor, actiuni ce vin in intampinarea intereselor elevilor

exprimata in activitati ca cercuri, concursuri, olimpiade, emisiuni T.V. radio, realizate de pedagogi etc.;

se afla intr-un raport de complementaritate cu educatia formala, in ceea ce priveste continutul si modalitatile de realizare;

cuprinde o gama intreaga de activitati ca: reconversie profesionala, formare continua etc.

Educatia informala, caracteristici

reprezinta totalitatea informatiilor neintentionate, difuze, eterogene, cu care este confruntat individul in practica si care nu sunt selectate, organizate si prelucrate pedagogic;

educatia informala precede si depaseste ca durata, continut, mod, educatia formala

initiativa invatarii revine individului;

Cele trei forme ale educatiei se sprijina si se conditioneaza reciproc.

FUNCTIILE EDUCATIEI

Functia paideutica (paideica). Educatia are functia de formare a omului ca om. Omul nu se naste om, natura sa biologica este neimplinita si, de aceea, este precara, saraca; naturii biologice a omului educatia ii adauga cultura-

Functia sociala. Omul nu este in mod natural o fiinta sociala, ci in mod necesar. Socializarea se exprima printr-o varietate de practici educationale: educatia in familie, educatia civica, educatia morala, educatia politica etc.

Functia economica. Aceasta functie se refera la economia de energie si de efort; reducerea acestora se realizeaza prin creativitate.

ANALIZA CONCEPTULUI DE EDUCATIE

Cel mai adesea, educatia se confunda cu un proces de transmitere a unor informatii, deprinderi, valori. Acest punct de vedere a fost criticat de Socrate si K. Popper.

Platon - Banchetul

Educatia nu se transmite prin atingere.

Teoria "galeata a mintii" - perceptii accumulate, asimilate, clasificate, sortate. Mintile elevilor sunt galetile goale care trebuie umplute. Educatia nu este doar un simplu proces de transmitere. Metafora transmiterii are drept baza ideea unei diferente de potential intre desavarsirea adultului si imaturitatea copilului. Rezulta de aici, ascultarea pasiva din partea copilului si centrarea scenariului educatiei pe profesor.

Educatia este un proces de crestere". (J. Dewey). Poate fi considerat copilul doar un simplu spectator Nu! Copilul se manifesta ca un centru de interese si initiative, uneori opunandu-se ferm intentiilor si actiunilor profesorului.

Actiunile copilului nu sunt intamplatoare, fara scop sau inutile. Dimpotriva, chiar de la inceput, si fara ajutorul profesorului, copilul este angajat in procesul de invatare. In conceptia lui Dewey, fiinta umana se caracterizeaza prin tendinta inerenta de a desfasura o activitate, tendinta numita si performativitate (fiinta umana gandeste si realizeaza ceva). Elevul are ganduri si interese proprii. Performativitatea, adica actiunile inerente ale copilului, este influentata, in mod decisiv de actiunile celorlalti (mediul social).

Educatia poate fi inteleasa si ca eveniment, caz in care, accentul se pune pe diferenta. Intelegerea educatiei ca eveniment se sprijina pe ideile lui Derrida si Hannah Arendt..

Derrida face referire la posibilitatea intelegerii unui act de comunicare, in conditiile in care se accepta performativitatea ca trasatura definitorie a individului. In vreme ce unii autori se plaseaza pe o pozitie normativa, adica isi pun problema conditiilor unui act de comunicare totalmente inteles, declarand riscul neintelegerii ca fiind accidental, Derrida sugereaza posibilitatea ca riscul neintelegerii sa fie parte integranta a oricarui act de comunicare. Intelegerea totala a unei comunicari presupune un context (al comunicarii) determinat in totalitate, fapt imposibil. Riscul neintelegerii exista, deci comunicarea umana implica riscuri, nu este un proces mecanizat, iar atunci cand se produce, este un eveniment.

Hannah Arendt face distinctie intre intre trei tipuri fundamentale de interactiune umana:

activitate "labor";

munca - "work";

actiune - "action"

Activitatea raspunde proceselor biologice ale corpului uman (mers, asimilatie)

Munca este nenaturala, produce lumea lucrurilor artificiale lume distincta de mediul inconjurator natural.

Actiunea reprezinta singura forma de interactiune care se desfasoara intre oameni, fara intermederea lucrurilor. A actiona inseamna a initia, a incepe ceva, iar inceputul corespunde faptului nasterii care aduce pe lume ceva nou, unic (prietenia).

Actiunea umana nu se incadreaza in schema mecanismului deoarece in vorbire si actiune oamenii isi dezvaluie unicitatea, singularitatea. Nu exista o natura sau esenta predeterminata pe care omul sa o dezvaluie in actiune si vorbire ci, dimpotriva, individul se constituie ca unicitate, ca individualitate prin intermediul vorbirii si actiunii (suntem ceea ce facem si spunem). Subiectul uman incepe o actiune dar suporta si consecintele celorlalti subiecti si datorita unicitatii lor, domeniul actiunii/vorbirii este imprevizibil.

Perspectiva introdusa de Hannah Arendt si Derrida in ceea ce priveste interactiunea sociala nu se fundamenteaza pe acord, identitate si consens ci, pe diferenta, singularitate si dezacord. Concluzionand, spunem ca educatia este un eveniment, si nu un proces automat de transmitere.

EDUCATIE VERSUS DRESAJ

O alta ideea pe care o luam in discutie este relatia educatiei cu dresajul. Educatia este diferita de dresaj, desi poate reprezenta pentru om ceea ce reprezinta dresajul pentru unele animale superioare. Scopul amandurora este adaptarea. Plantele, animalele, oamenii se adapteaza. Adaptarea este ceea ce au in comun. Dincolo de adaptare, ele sunt foarte diferite. In primul rand, mediul celorlalte vietuitoare este unul natural, in vreme ce mediul omului este artificial - cultural. In al doilea rand, adaptarea celorlalte vietuitoare este intotdeauna pasiva; ele isi modifica forma, modul de reactie in raport cu mediul pe care nu-l pot modifica. In schimb, adaptarea umana este intotdeauna activa; omul modifica mediul, iar rezultatul este ceea ce numim cultura. Dresajul este, intr-o oarecare masura, o forma superioara de adaptare, intrucat animalul este invatat sa execute ceea ce in mod natural nu executa; insa, este o forma impusa din afara, prin constrangeri. Dresajul se realizeaza prin impunerea si consolidarea unor reflexe conditionate care se adauga reflexelor neconditionate (zestrea genetica). Prin dresaj, animalul nu devine altceva decat este, nu devine o fiinta culturala, ci ramane ceea ce este, si in plus neliber, domesticit. Istoria domesticirii animalelor este istoria dresajului acestora. A dresa oamenii inseamna a atenta la statutul lor de fiinte culturale, deci libere, ceea ce nu inseamna negarea responsabilitatii sau constrangerilor.

EDUCATIE VERSUS INDOCTRINARE

Educatia este diferita de indoctrinare. Forta indoctrinarii deriva din capacitatea sa de a se ascunde, de a se da drept altceva decat este (invatare, formare, educare, reeducare, iluminare, indrumare, corectare). Indoctrinarea reprezinta o forma de manipulare, de persuasiune clandestina, de conditionare a constiintelor, fara constientizarea de catre subiecti a actiunii la care au fost supusi. Indoctrtinarea este mai aproape de educatie, decat de instruire. Instruirea presupune o participare rationala si raportarea la dovezi, fapte, argumente; educatia implica substratul emotional si incontrolabilul.

Totusi, in masura in care accentul se deplaseaza de la cum predam, la ce predam si instruirea este afectata de indoctrinare. Indoctrinarea este un tip special de invatare care se manifesta in anumite circumstante:

a invata fara a intelege ceea ce trebuie inteles

a preda plecand de la prejudecati;

a pleca de la o doctrina ca si cum aceasta ar fi singura posibila;

a preda ca stiintific ceea ce de fapt, nu este astfel;

a favoriza in predare o valoare in detrimentul altora

a falsifica faptele pentru a sustine o anumita doctrina

a selectiona, in mod partizan, continutul unui program de instruire

Indoctrinarea infantilizeazaconstiintele si se bazeaza pe:

substituirea gandirii personale prin gandirea altora;

recursul la autoritatea cartilor sau a persoanelor

ignorarea responsabilitatii personale

prezenta pasiunii, fricii, insecuritatii, resentimentelor, prejudecatilor.

FACTORI CARE INFLUENTEAZA EDUCATIA

Computerul

Computerul reprezinta una dintre descoperirile tehnologice de mare anvergura. In viitor, educatia se va organiza in jurul computerului. Utilitatea computerului va influenta acele componente ale fiintei umane absolut necesare in interactiune (gandire algoritmica), in vreme ce judecatile etice si estetice vor fi marginalizate. Computerul va permite, in acelasi timp, un grad mai mare de individualizare: consultatii personalizate, curriculum personalizat etc.; computerul permite utilizarea tehnologiei virtuale (simularea unor situatii si experimente cu valente educative sporite). In acelasi timp, computerul permite o invatare suficient de rapida pentru a tine pasul cu schimbarile dinamice din viata economico - sociala. (viitorul nu mai seamana cu trecutul).

O problema controversata: utilizarea ingineriei genetice si a manipularii bazei genetice in invatare; de aici, aparitia multor probleme etice.

Calculatorul este utilizat in trei mari domenii:

aspecte practice

divertisment

utilizare educativ - culturala.

Utilizatorii se vor cantona intr-un domeniu sau altul, in functie de inteligenta/ interesele lor.

Curentele politice

Caderea comunismului si incetarea razboiului rece au avut drept efect globalizarea, pe de o parte, si enclavizarea (crearea de enclave), pe de alta parte. Enclavizarea s-a facut, de obicei, mai ales pe criterii de rasa.

Fortele economice

Generalizarea legilor economice ale pietei genereaza competitie pe piata muncii. Aceasta atmosfera generala determina elevii sa traiasca intr-un mediu permanent concurential.

Curentele de idei sociale, culturale, personale

utopie

distopie - o lume controlata prin mass - media, manipulata.

PEDAGOGIA - ARTA SAU STIINTA

Pedagogia traverseaza astazi o criza de identitate. Unii considera ca pedagogia este arta, altii considera ca pedagogia este stiinta

Pedagogia ca stiinta -

"Pedagogia este stiinta care, bazandu-se pe cunoasterea naturii omenesti si tinand seama de idealul catre care trebuie sa tinda omenirea, stabileste un sistem de principii, dupa care se va indruma influenta intentionata a educatorului asupra celui educat". G.G.Antonescu

Stiintele - cauta cunoasterea si adevarul. Stiinta uniformizeaza. Daca acceptam ca pedagogia este o stiinta, trebuie sa acceptam si urmatoarele consecinte:

pedagogia ar oferi o cunoastere suficienta si eficienta a realitatii educationale;

pe baza cunoasterii, pedagogia va oferi o metoda eficienta de formare a elevilor;

profesorii trebuie sa-si asume esecurile elevilor;

pentru a deveni professor sunt necesare studii academice

din perspectiva pedagogiei ca stiinta, elevii sunt perceputi ca o masa omogena, avand aceleasi nevoi si interese.

profesorul va utilize aceleasi metode de predare pentru intreaga clasa (omogena).

Pedagogia ca arta. Arta cauta frumosul.

Pedagogia este arta de a instrui si de a forma oamenii. Daca acceptam ca pedagogia este arta trebuie sa acceptam si urmatoarele consecinte:

arta nu se ocupa de cunoastere;

pedagogia nu poate oferi o cunoastere eficienta si suficienta a realitatii educationale (scopul ei este de a pune in valoare frumosul);

pedagogia nu poate oferi o metoda eficienta de formare a elevilor;

profesorul nu-si mai asuma esecurile elevilor;

pentru a deveni profesor nu sunt necesare studii academice, ci practica la locul de munca, ucenicia;

elevii vor fi priviti ca individualitati, ca persoane avand nevoi si interese specifice;

profesorul va utiliza metode de instruire diferite, personalizate, in functie de nevoile si interesele elevilor.

Concluzii

Pedagogia contine doua niveluri

teoretic - la nivelul caruia se incearca utilizarea unor metode, instrumente si tehnici specifice stiintelor mature (exacte).

practic - aplicativ - se regaseste in modul de a fi al profesorului si care utilizeaza instrumente, metode tehnici care tin de arsenalul artei (maiestrie) - profesori de vocatie, competente.

PROBLEMA EDUCABILITATII

Este omul o fiinta educabila

Omul este o fiinta educabila, la modul absolut. Socrate Omul face raul pentru ca nu stie care este binele. Este suficient sa i se arate binele pentru ca el sa nu mai comita raul."

Iisus mantuirea nu este refuzata nimanui, cu conditia credintei"

Erasmus din Rotterdam Sufletul copilului este in mainile profesorului ca o bucata ceara in care sigiliul isi lasa amprenta"

Omul nu este o fiinta educabila

Schopenhauer: "Principiul lumii este vointa iar vointa nu este educabila. Intelectul este educabil, dar el nu-si poate impune punctul de vedere in fata vointei."

Omul este o fiinta educabila, dar intre anumite limite fixate de zestrea sa genetica.

J.J. Rousseau Emil sau despre educatie

Dezvoltarea fiintei umane presupune conjugarea a trei factori

ereditate

mediu

educatie

Ereditatea desemneaza insusirea fundamentala a materiei vii de a transmite mesaje de specificitate de la o generatie la alta, prin intermediul codului genetic (A.D.N.).

copiii nu reprezinta copiile fidele ale inaintasilor, ei primesc la nastere doar un ansamblu de predispozitii si potentialitati;

zestrea genetica se selecteaza prin hazard;

la nastere, orice copil poarta cu el, pe langa caracterele innascute, si o parte din trairile mamei;

zestrea genetica fixeaza un asa numit "orar" al achizitiilor fundamentale: mersul, vorbitul etc.; daca aceste achizitii nu se fac la timp, ele se pot asimila si mai tarziu, dar cu costuri mai mari (efort) si fara acuratetea initiala;

la nastere, puii de om au cea mai mica zestre instinctuala, motiv pentru care sunt dependenti de adulti intr-o masura mai mare, si pentru o perioada de timp mai indelungata; daca sunt preluati de adultii altei specii, tind sa-si piarda specificitatea (caracterul uman).

Rolul profesorului este de organiza un mediu educational cat mai dinamic si divers care sa permita detectarea si cultivarea predispozitiilor si potentialitatilor elevilor.

Mediul desemneaza totalitatea elementelor (lucruri persoane) care trezesc, determina o reactie din partea copilului. Daca in proximitatea copilului se afla elemente care nu trezesc din partea acestuia nici o reactie, aceste elemente numite inerte (sau, albe), nu fac parte, propriu-zis, din mediul sau. Pentru a sublinia caracterul activ al elementelor de mediu s-a introdus conceptul de nisa de dezvoltare care cuprinde

acele lucruri si persoane la care copilul, la varste diferite, are acces si care ii trezesc interesul;

reactiile si raspunsurile anturajului in raport cu copilul;

asteptarile adultilor in raport cu copiii, asteptari care se materializeaza (nu intentii);

activitatile propuse impuse copilului.

Nisa de dezvoltarese structureaza in functie de doi factori:

traditii

nivel de dezvoltare economica

Rolul scolii si al educatiei este de a media intre ereditatea copilului si mediu.

PROBLEMA IDEALULUI EDUCATIONAL

Ideal = arhetip, model, tipar, perfectiune.

Idealul nu poate fi atins; idealul nu poate fi decat pozitiv. Orice ideal are doua componente

utopica - care are legatura cu aspiratia omului catre perfectiune, dar ignora posibilitatile sale reale;

realista - strans legata de posibilitatile reale ale persoanei.

Idealul reprezinta tipul de personalitate dezirabila pentzru o societate, la un moment dat. De obicei, este consemnat in Legea Invatamantului.

In scoala, idealul se configureaza in:

modul de elaborare a materialelor (forma/numarul manualelor)

modul de predare al profesorului;

modul de evaluare

modul in care profesorul se raporteaza la elev;

modul in care se implica in rezolvarea conflictelor care apar.

Prezenta idealului are drept suport afectivitatea. De aceea, prezenta idealului constituie cel mai bun factor de motivare a elevului. In acelasi timp, datorita suportului afectiv, idealul prezinta si riscul fanatizarii.

In scoala, idealul reprezinta o perpetua sursa de conflict, intrucat scoala nu poate propune decat un ideal iar elevii au, fiecare, propriul ideal. Acestea nu se vor suprapune niciodata. Oferta scolii nu raspunde totalmente nevoilor si intereselor tuturor elevilor.

Etapele constituirii idealului in spatiul european

1. Vechii greci

Idealul la vechii greci cuprinde trei valori:

adevar

bine

frumos

Aceste trei valori (Kalokagathia) sunt solidare intre ele. Pentru vechii greci, un lucru bun este neaparat si adevarat si frumos. Tanarul grec trebuia sa aiba un suflet bun, un trup frumos si un spirit dornic de adevar. Vechii greci au fost cuceriti, politic si militar, de romani. Dar, din punct de vedere cultural, romanii au fost dominati de cultura greceasca, de unde au preluat si idealul - "Mens sana in corpore sano.

Evul mediu

Evul mediu este dominat, din punct de vedere cultural, spiritual de biserica si teologie. Regasim, in aceasta perioada, trei tipuri de ideal

Idealul aspiratiei catre sfintenie care, cunoaste doua intruchipari:

- aspiratia catre sfintenie prin intermediul ascetismului (askesis - stapanire de sine);

- aspiratia catre sfintenie prin intermediul culturii (biblioteca)

Idealul cavaleresc

- vitejie

- onoare

- fidelitatea sau loialitate suveran vasal, juramant - onoare mai presus decat viata)

Idealul calugarului soldat: templierii, cavalerii de Malta. Calugarii-soldati care aveau drept scop eliberarea Mormantului Sfant.

Renasterea

Renasterea preia idealul antichitatii greco - romane pe care-l reda prin sintagma uomo universala". Spre deosebire de antici care cultivau masura, in aceasta perioada se cultiva excesul in toate. Renasterea in sine este un exces in toate; este singura perioada din istora umanitatii in care intalnim genii in mai multe domenii. (Culianu: "Eros si magie in Renastere). Renasterea este epoca in care virtutile trupului sunt aduse in prim plan (romane, picturi); in care, se scrie pentru prima data jurnal (faptele oamenilor sunt considerate suficient de importante pentru a fi consemnate). In centrul atentei este omul (antropocentrism).

Epoca moderna

Aceasta perioada aduce in prim plan valorile cetatenesti, pe filiera Revolutiei Franceze: libertate, egalitate, fraternitate.

Filiera anglo - saxona aduce in prim plan o alta valoare: legalitatea.

In rezumat, Idealul European cuprinde opt valori: bine, adevar, frumos, aspiratia catre virtutile crestine, libertate, egalitate, fraternitate, legalitate.

DESPRE INVATARE

Umanitatea produce atat de multa cunoastere, incat aceasta nu mai poate fi organizata si administrata. Pentru a controla acest volum informational, exista doua cai

utilizarea unor ipoteze simplificatoare si a unor concepte suficient de largi si de puternice care sa permita unificarea unor domenii diferite ale cunoasterii. (exemplu informatie - sistem - structura - functii). Aceasta modalitate prezinta riscul reductionismului (a intelege o realitate complexa, reducand-o la alta, mai simpla).

invatarea: nimeni nu invata cu viteza necesara pentru a tine pasul cu producerea de cunoastere.

Tipuri de invatare:

de mentinere

prin soc

inovatoare.

Invatarea reprezinta achizitionarea de proceduri, metodologii, deprinderi necesare pentru a trai intr-o lume in continua schimbare. Invatarea este diferita de  memorare. Orice invatare modifica structura cognitiva sau volitiv - afectiva a persoanei.

Invatarea de mentinere

Invatarea de mentinere desemneaza achizitionarea de norme, tehnologii, deprinderi necesara pentru a trai intr-o lume recurenta (in care viitorul seamana cu trecutul).

Prezentul impune insa o anumita dinamica; schimbarea profesiei, a locului de munca etc. Lumea nu se repeta, viitorul nu seamana cu prezentul, cu trecutul.

Invatarea de mentinere are drept scop mentinerea statu-quo-ului; de aceea, este un tip de invatare conservatoare; blocheaza inovatia, ceea ce are ca efect producerea crizelor.

2. Invatarea prin soc

A te lovi cu capul de pragul de sus

Parabola Fiului Risipitor - explicatii interpretari

Este o invatare periculoasa si costisitoare.

3.Invatarea inovatoare

Invatarea inovatoare se carcaterizeaza prin

Anticipare. Aceasta presupune

o       detectarea consecintelor pe termen mediu si lung ale deciziilor si faptelor noastre;

o       perceperea prezentului in termenii viitorului si nu a viitorului in termenii prezentului;

o       este supusa adaptarii

o       presupune utilizarea unor tehnici ca: simularea, modelarea, prognoza.

Intelegerea: semnifica acordarea de sens si semnificatie. Sensul si semnificatia depind de context. Ca atare, invatarea presupune asimilarea unei vaste colectii de contexte. Contextul este decisiv. Orice lectie trebuie sa ofere un context.

Comunicarea presupune confruntarea/compatibilizarea unor contexte diferite, prin dialog.

Participarea presupune implicare deliberata si asumarea de responsabilitati pentru decizii si fapte.