IMPORTANTA EDUCATIEI PLASTICE IN FORMAREA GUSTULUI ARTISTIC AL ELEVILOR

IMPORTANTA EDUCATIEI PLASTICE IN FORMAREA GUSTULUI ARTISTIC AL ELEVILOR

Lumea e colorata! O lume fara culori n-ar fi numai trista, ci ar parea moarta. Iti dai seama gandindu-te doar la marea deosebire intre o zi de vara insorita, scaldata in cerul albastru si smaltuita cu flori si o zi de toamna tarzie - ploioasa, mohorata - cand totul e dominat de cenusiu.

Si totusi, chiar in trista infatisare a naturii ce se pregateste de iarna exista culori, chiar daca sunt reduse la o gama cromatica restransa ocru-cenusiu.Total lipsit de culoare e numai intunericul absolut. O cat de slabi raza de lumina naste culori; de lumina depinde existenta culorilor. Lumina este chiar izvorul lor.

Culorile au stat, in cea mai mare masura, la baza cunoasterii lumii de catre oameni. Unii invatati au dovedit chiar, ca omul percepe mai intai culoarea, apoi forma obiectelor.

Exisa o lume interioara, subiectiva, traita a culorilor, la fel cum exista lumea lor obiectiva, exterioara. Ocupand un rol insemnat in universul uman, culoarea este prezenta in viata si activitatea zilnica a oamenilor la fiecare pas: de la semnele de circulatie la imbracaminte, de la coloritul obiectelor si utilajelor industriale, de la flori si interioarele locuintelor la fatade, reclame, afise, carti, reviste, de la mediul natural la pictura, simboluri si semnificatii, de la diagnosticul psihic la tratamentul psihocromatic. Cromoterapia a devenit a devenit o stiinta care a incercat sa emonstreze inca din 1973 ca intr-o ambianta coloristica agreabila, cu nuante bine alese si asortate de portocaliu, albastru-deschis si galben, inteligenta si creativitatea copiilor creste substantial, iar in ceea ce priveste viata afectiva, bogatia trairilor interioare, gustul pentru frumos, diferentele sunt si mai semnificative.De asemenea, s-a constatat faptul ca sensibilitatea diferentiala a copiilor crescuti la tara, intr-un univers cromatic foarte bogat si variat (campuri cu flori, campii verzi, livezi) este superioara aceleia a copiilor crescuti intre zidurile cenusii ale unui oras.

Totodata, un mediu ambiant monoton si rece din punct de vedere artistic produce o crestere a tensiunii nervoase, o stare de iritare permanenta si inactivism, in timp ce utilizarea cu discernamant a ulorilor tonifica, echilibreaza si activizeaza comportamentul uman.

In procesul de predare-invatare, culorile influenteaza pozitiv perceptia, atentia si memoria, sporind gradul de intelegere si asimilare.Utilizarea unui camp cromatic variat sporeste randamentul activitatii intelectuale si influenteaza conduita umana prin declansarea de trairi afective pozitive. Studiindu-se influenta culorilor asupra proceselor psihologice s-a constatat ca elevii care studiaza materiale didactice cu vizualizare cromatica obtin performante superioare celor care studiaza materiale cu vizualizari acromatice.

Culoarea aduce bucurie sau intristeaza, vindeca rani sufletesti, depresii, dezvolta inteligenta si imaginatia, asigura un randament superior in munca, inlatura oboseala si creeaza o buna dispozitie. Cu ajutorul culorilor putem sa ne cunoastem mai bine personalitatea.

Culoarea a fost studiata din cele mai vechi timpuri si nu exista savant, poet sau artist care sa nu fi vorbit sub o forma sau alta de culoare.

Culoarea este viata, este "energie radianta care ne influenteaza in mod pozitiv sau negativ, indiferent daca ne dam sau nu seama de acest lucru", afirma Johannes Itten, unul din marii practicieni ai culorii.

In prezent exista in lume numeroase institute pentru cercetarea utilizarii culorii. Se pune un accent mare pe folosirea culorilor, contrastelor si combinatiilor de culori in cele mai variate situatii si domenii ale vietii.

In lucrarea "Despre spiritualitate in arta si mai ales in pictura", Vas Kandisky afirma ca emotia pe care culoarea o exercita asupra sufletului este cu atat mai puternica cu cat mai cultivat este spiritul omului asupra caruia se exercita culoarea".

Menirea aceasta, de a cultiva spiritul o are arta, iar intelegerea artei incepe inca din copilarie, prin intelegerea notiunilor specifice, prin acea "educatie prin limbajul si gramatica artei" cum o numeste Ion Susala in "culoarea cea de toate zilele".

Copilul, beneficiarul de arta, omul de maine, capata "gramatica limbajului pe care-o utilizeaza in intelegerea artei sau, poate in crearea ei iar animatorul si mentorul acestei achizitii este fiecare dascal. Pentru aceasta noi trebuie sa stapanim foarte bine, pe langa matematica, limba romana si alte discipline fundamentale, gramatica artei plastice.Avem menirea ca pe langa inzestrarea copiilor cu notiunile si cunostintele fundamentale ale stiintei , sa facem intelese mesajele artistice, sa "cultivam spiritul", gustul, simtul estetic.

Problema necesitatii limbajului plastic a capatat o dimensiune artistica, o expresie esentiala a personalitatii, care nu este doar o mostenire genetica ce se anunta din prima copilarie, ci o sansa de echilibrare fizico-psiho-comportamentala. Ca activitate, a carei desfasurare tine de o retorta ce nu poate fi decat atelierul, educatia "prin limbajul artei" reclama si o noua forma de organizare, superioara lectiei, datorita faptului ca este o activitate prin excelenta practica, cu urmatoarele caracteristici:

a)permite prin exersare vizual-manuala, evaluarea maxima a potentelor creatoare ale fiecarui elev;

b)ofera posibilitatea incercarii diferitelor tehnici si procedee tehnologice din toate artele;

c)intemeiaza o relatie adecvata cu natura, cu ambianta, in sensul in care Leonardo da Vinci recomanda "sa nu se copieze natura, ci sa se lucreze in spiritul ei";

d)implica deliberat toate individualitatile in probleme de transformare estetica a ambientului,

e)respecta ritmul de lucru al fiecarui individ;

f)creeaza posibilitatea unei stimulari sinestezice prin exersari active, favorizand autoinstruirea.

Dupa cum se stie, fiecare individ mosteneste o matrice psihocomportamentala unica si irepetabila, dar fiecare seamana cu ceilalti prin existenta la toti a aceleiasi structuri fundamentale instrumental-simbolice a cortexului.Ceea ce se poate modifica prin educatie, tine de calitatea antrenarii specifice. Fara educare prin arta e "mutilata" menirea fundamentala a omului:aceea de a se dezvolta armonios si multilateral.

Ora de educatie plastica este prilejul copilului de a invata aceasta "gramatica a artei", cu partile ei: morfologia si sintaxa. Este prilejul de a invata limbajul specific artei cu elementele lui de baza: punctul, linia, culoarea, forma, compozitia.

Constatand ce importanta deosebita are cromatica, culoarea in mediul ambiant si viata, m-am oprit asupra acestui element al limbajului plastic pentru a-l aprofunda. Notiunile de cromatologie nu pot fi prezentate copiilor decat tinand seama de particularitatile lui de varsta. Aceste notiuni trebuie facute accesibile prin explicare, exemplificare cu ajutorul unor modele si, fireste, prin exercitiu. Modelele sunt plansele didactice, reproduceri de arta, lucrari ale unor elevi si, de multe ori, chiar propriile lucrari.

Exista un "indrumatoe metodic" ce explica lapidar unele notiuni de limbaj plastic, la un nivel destul de greu accesibil. Iata de ce mi-am propus realizarea si prezentarea metodica a unui set de planse didactice pentru predarea problemelor de culoare la clasele I-IV. Lucrarea aduce explicarea problemelor de cromatologie spre usurarea intelegerii de catre "animatorul" orei de educatie plastica, asa cum le-am predat de-a lungul anilor.

Scoala este singurul loc unde elevul poate capata cunostinte de arta in mod organizat , unde poate fi educat prin acest limbaj al simtirii. Fireste, nu ne vom limita doar la ora de desen, ci vom folosi fiecare prilej din activitatea didactica pentru a reliefa frumosul, dar ora de educatie plastica ramane cadrul in care se pot dobandi sistematic si pot fi facute intelese notiunile limbajului specific.

Ilustrarile prin planse sunt in ora suport pentru discutii, observatii, mici experimente.

Ca "animator" al orei de educatie plastica, invatatorul trebuie sa stapaneasca foarte bine problemele pe care le abordeaza la ora, sa stie mai mult decat ii spune copilului, pentru a sti sa-l indrume la momentul oportun astfel incat toti copiii sa poata ajunge la intelegerea notiunilor si aplicarea lor in lucrari. Chiar daca nu se va teoretiza prea mult elevului de clasele I-IV modalitatea de armonizare a culorilor , atunci cand il urmareste la lucru, invatatorul intervine cu sugestii, solutii pentru rezolvarea unui contrast sau atingerea unei probleme propuse pentru lucru. Iata de ce, consider ca noi, indrumatorii pe calea cunoasterii avem datoria de a stapani limpede si prolematica "gramaticii educatiei prin limbajul artei".

BIBLIOGRAFIE

1. Ilioaia, M. - Metodica predarii desenului la clasele 1-IV, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1981.
2. Susala, Ion; Barbulescu, Ovidiu - Dictionar de arta.Termeni de atelier, Bucuresti, Editura "Sigma", 1993.
3. Dascalu, Aurel - Educatia plastica in ciclul primar, Editura "Corint", 1995