SPECIFICUL FORMARII COMPETENTEI DE CALCUL ARITMETIC LA COPILUL CU DEFICIENTE

SPECIFICUL FORMARII COMPETENTEI DE CALCUL ARITMETIC LA COPILUL CU DEFICIENTE. Formarea conceptului de numar natural. Numeratia. Operatia cu numere naturale. Specificul rezolvarii problemelor la diferite tipuri de deficiente

Numarul si numeratia reprezinta abstractiuni care se formeaza pe baza analizei proprietatilor spatiale ale obiectelor si a clasificarii acestora.

Numarul este expresia unei caracteristici obiective a lucrurilor. Aceasta caracteristica nu rezulta spontan, din perceperea obiectelor. Ptr formarea numarului sunt necesare o serie de operatii desfasurate intr-o anumita succesiune si clare, in ultima instanta sunt de ordin logic.

Operatii ca : serierea, clasificarea obiectelor in grupe omogene si neomogene, compararea grupelor, permit sa se ajunga la conceptul de numar conform normelor pe care le releva teoria multimilor.

Reactualizam un program de insusire a lucrului cu multimile, a lui Baudet, ptr ca acest program, mai ales in prima parte ne orienteaza asupra ideii de inteligenta practica in insusirea notiunii de numar.

Partea I a programului cuprinde :

exercitii si jocuri asupra multimilor

descoperirea multimilor

constituirea multimilor

descrierea multimilor

operatii asupra multimilor

ordonari prin relatii de ordine : inainte, dupa, mai mare, mai mic

Partea a II cuprinde diverse reprezentari ale manipularilor efectuate :

Constructii, montaj

Simbolizarea obiectivelor prin puncte, litere

Simbolizarea prin numar

Partea a III reprezinta inceputul insusirii numarului prin referinte la multimi.

Intre inteligenta practica si formarea conceptului de numar exista o stransa relatie. Copilul mic, la inceput, este orientat spre orientarea spatiala si temporala, spre formarea unei imagini clare a obiectelor si identificarea lor ; el desprinde forma, marimea, culoarea, denumeste categoriile de obiecte, dar nu poate caracteriza o multime. Ptr aceasta este nevoie de un mecanism suplimentar de reflectare, care sa permita diferentierea dimensiunii, de multitudinea obiectelor, insusirea notiunii de unitate si desprinderea numarului ca invariant al multimii independent de insusirile particulare. Aceasta a doua faza este foarte dificila ptr ca o neaga pe prima si se realizeaza numai in masura in care activitatea practica obliga la analiza si sinteza numerica a ansamblurilor. Dupa aceasta activitate practica urmeaza o corelatie intre perceptie si reprezentare ptr ca apoi sa se lucreze pe plan mental.

La elevii scolii speciale, experienta practica se reflecat in formarea conceptului de numar intr-un anumit mod. Mecanismul de reflectare a experientei practice in plan mintal este deficitar. Mecanismul de reflectare a experientei directe in formarea conceptului de numar este deficitar. Atat in plan orizontal al reprezentarii cat si in plan vertical, elevii deficienti neajungand la notiunea autentica de numar.

Elevii scolii speciale rezolva exercitii si probleme de aritmetica, dar o problema de aritmetica se poate rezolva fara reprezentare sau fara abstractie autentica de numar, numai pe baza unor scheme operatorii cu care elevii sau obisnuit si pe care le aplica ori de cate ori este nevoie.

Evolutia in insusirea notiunii de numar prezinta la deficientii mintali o formula specifica. Curba de ascensiune este lenta, cunoscand un salt intre 11 - 13 ani dupa care progresul este putin semnificativ de la o varsta la alta.

Tinand seama de evolutia conceptului de numar la deficientii mintali, rezulta importanta perioadei pana la 11 - 13 ani in sensul ca aceasta perioada este cea mai propice influentelor instructiv-educative. Cum se va lucra si ce se va obtine cu deficientul mintal in privinta conceptului de numar in aceasta perioada, va fi definitiv ptr toata evolutia ulterioara.

Astfel, activitatea de predare a cunostintelor de aritmetica, trebuie orientata catre stimularea capacitatii de valorificare in activitatea scolara a cunostintelor pe care elevii le-au achizitionat spontan.

Predarea cunostintelor aritmetice trebuie sprijinita pe actiuni concrete. Activitatea concreta, practica cu copiii, se va baza pe urmatoarele :

copilul va actiona el insusi cu obiectele

actiunea cu obiectele se va face conform unui plan mintal pe care vrem sa-l imprimam copilului

orice actiune va fi verbalizata de elev

La conceptul de numar elevul ajunge progresiv si dupa o anumita perioada pregatitoare.

Inregistrarea in scris a numarului, introducerea simbolului sau a semnului grafic al numarului, reprezinta o etapa superioara a procesului de abstractizare. Copilul dobandeste astfel o notiune care are un grad mai mare de generalizare si devine astfel capabil sa cunoasca mai profund relatiile dintre obiectele si fenomenele lumii inconjuratoare.

Elevii construiesc multimi echivalente cu o multime data si, in acest proces activ de comparare, inteleg mai bine proprietatile numerice ale multimilor care au acelasi numar de elemente. Folosind denumirea de multimi cu tot atatea elemente  se detaseaza progresiv, notiunea de numar ca o clasa de echivalenta.

Clasa tuturor multimilor finite echivalente cu multimea cu un singur element este numarul natural 1. Clasa multimilor echivalente cu o multime cu doua elemente este numarul natural 2 etc.

Insusirea constienta a notiunii de numar se fundamenteaza pe :

intelegerea de catre copil a numarului ca proprietate a multimilor cu acelasi numar de elemente

intelegerea locului fiecarui numar in sirul numerelor de la 0 la 10

intelegerea semnificatiei reale a relatie de ordine pe multimea numerelor naturale si a denumirilor corespunzatoare

cunoasterea cifrelor corespunzatoare numarului

citirea cifrelor de tipar si scrierea cifrelor de mana

In formarea conceptului de numar natural actiunea va precede intuitia, modelul didactic presupunand parcurgerea urmatoarelor etape :

activitati si actiuni cu multimi de obiecte

schematizarea actiunii si reprezentarea grafica a multimilor

traducerea simbolica a actiunilor

Introducerea elevilor in activitate de rezolvare a problemelor se face progresiv, antrenandu-i in depunerea de eforturi marite pe masura ce inainteaza in studiu si pe masura ce experienta lor rezolutiva se imbogateste.

Studiul organizat al operatiilor de adunare si scadere se face dupa ce elevii si-au insusit conceptul de numar natural, numeratia si relatia de ordine definita pe multimea numerelor naturale.

Ptr formarea si insusirea notiunii de adunare se porneste de la operatii cu multimi de obiecte concrete uzuale - etapa perceptiva, dupa care se trece la efectuarea de operatii cu reprezentari ce au tendinta de a se generaliza - etapa reprezentarilor si, in final, se face saltul la conceptul matematic de adunare.

Ptr a motiva elevilor necesitatea efectuarii operatiei de adunare este necesar sa se foloseasca  compunerea  si  rezolvarea  de probleme simple, cu obiecte concrete uzuale.

Introducerea elevilor in activitate de rezolvare a problemelor se face progresiv, antrenandu-i in depunerea de eforturi marite pe masura ce inainteaza in studiu si pe masura ce experienta lor rezolutiva se imbogateste. Astfel, odata cu invatarea primelor operatii aritmetice se incepe rezolvarea, pe cale orala si pe baza de intuitie, a primelor probleme simple. Treptat, elevii ajung sa rezolve aceste probleme si in forma scrisa.

Rezolvarea oricarei probleme trece prin mai multe etape.

Procesul de rezolvarea a unei probleme presupune deducerea si formularea unor ipoteze si verificarea lor.

In rezolvarea problemelor intervin o serie de tehnici si procedee, moduri de actiune, deprinderi si abilitati de munca intelectuala independenta. Astfel sunt necesare unele deprinderi si abilitati cu caracter mai general cum sunt : orientarea activitatii mintale asupra datelor problemei, punerea in legatura logica a datelor, capacitatea de a izola ceea ce este cunoscut de ceea ce este necunoscut etc.