Obiectul sociologiei educatiei

Obiectul sociologiei educatiei

Cunoasterea versus cunoasterea stiintifica

Cunoasterea comuna reprezinta modalitatea de cunoastere a realitatii prin experienta directa a indivizilor.

Simt comun:

prima etapa - in mod spontan, ne facem o idee asupra evenimentelor trecute - "intuitie exceptionala a unor persoane care intuiesc daca spune adevarul sau nu" - intuitie feminina

a doua etapa - in cunoasterea la nivelul simtului comun, consta in extrapolarea explicatiilor de la situatiile trecute la cele prezente sau cele viitoare. - mod mecanicist -

Simt comun de prima mana - reprezinta ansamblul cunostintelor spontane fondate pe experienta directa a gentilor cunoscatori. Jurist cu experienta isi poate da seama intuitiv daca o marturie este falsa sau adevarata. Daca respectivul jurist a citit lucrari de psihologie si sociologie judiciara va utiliza cunostintele dobandite, face apel la ceea ce se numeste simt comun de mana a doua.

Un alt factor care limiteaza cunoasterea spontana este socializarea - procesul de formare a personalitatii in acord cu normele si valorile societatii in care individul de naste si traieste. Socializare primara socializare secundara.

Modalitati de generare si testare a adevarului:

modul autoritarist - antichitate - contemporaneitate - atribut supranatural al conducatorilor de a produce adevarul

modul mistic

modul logico-rational - se centreaza pe logica formala. Principala grija consta in rigoarea judecarii logice, fara a se urmari corespondenta cu realitatea. "operatia a reusit, dar pacientul a murit".

modul stiintific - de determinare a adevarului imbina preocuparea pentru aplicarea corecta a metodei de cunoastere cu observatia riguroasa a fenomenelor. Metoda stiintifica asigura desubiectivizarea cunoasterii, oferindu-se o imagine despre lumea inconjuratoare asa cum este ea in realitate, si nu asa cum ii apare unui individ la nivelul simtului comun.

Principii pe care se bazeaza cunoasterea stiintifica (James Vander Zander):

principiul realismului - lumea inconjuratoare exista independent de observatia noastra, nu este creata de simturile noastre;

principiul determinismului - relatiile din lumea inconjuratoare sunt determinate in termeni de cauza efect;

principiul cognoscibilitatii - lumea inconjuratoare poate fi cunoscuta prin observatii obiective.

Incepand cu a doua jumatate a secolului XIX o serie de fenomene sociale noi au determinat orientarea stiintelor educatiei spre stiinta societatii, a pedagogiei spre sociologie. Aceste fenomene sunt enumerate de Sylvain de Coster si Fernard Hotyat in lucrarea "La sociologie de l'education":

Ø      generalizarea invatamantului si instructiei publice;

Ø      schimbarea functiilor educative ale familiei;

Ø      ramanerea in urma a invatamantului in raport cu dezvoltarea sociala de ansamblu.

Sociologia (latinescul socius, "social" si grecescul logos, "stiinta") in sensul cel mai general, reprezinta stiinta socialului. Sociologia s-a constituit ca stiinta independenta in anii 1930, initial sub forma unor proiecte epistemologice, fiind reprezentata de cativa mari ganditori. De abia spre sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX s-a constituit o comunitate disciplinara propriu-zisa, sociologia fiind recunoscuta institutional prin introducerea ei ca disciplina de invatamant.

Sociologia educatiei, in viziunea lui Emil Paun [Sociopedagogie, p.12] este o ramura din stiintele educatiei care presupune o abordare din perspectiva sociologica a fenomenelor si institutiilor macroeducationale (structura sociala a educatiei si relatiile sale cu societatea, procesul si schimbarea sociala, institutii ca scoala, familia, mas-media, etc.). Ea apare ca o stiinta descriptiv-diagnostica: cerceteaza functiile si interrelatiile sociale ale educatiei, indeosebi din perspectiva structurala.

Sociologia educatiei este definita in Dictionarul de pedagogie [S. Cristea, p.341] ca o "stiinta socioumana de granita care are ca obiect de studiu specific analiza relatiei complexe existente intre societatea si activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii, realizabila, indeosebi, in contextul invatamantului, la nivel de sistem si de proces In contextul stiintelor pedagogice, sociologia educatiei studiaza domeniul educatiei (implicit al invatamantului, scolii, familiei, comunitatii etc.) din perspectiva impactului formativ major al societatii, inregistrat la nivel de sistem si de proces, in plan macrostructural si macrostructural".

Sub impactul transformarilor economice, al dezvoltarii industriale au avut loc o serie de transformari in sistemul de invatamant, in special in ceea ce priveste cuprinderea in sistem a unui numar mare de tineri care trebuiau instruiti, aceasta fiind singura cale de pregatire a fortei de munca in cantitatea si la nivelul cerut de societatea industriala. Datorita numarului mic de educatori existenti, dimensiunile claselor erau foarte mari, din punct de vedere numeric, ceea ce nu permitea desfasurarea unei activitati educative propriu-zise, ci o activitate axata in esenta pe transmiterea de cunostinte.

Educatia in cadrul familiei este astfel inlocuita cu instructia publica. Totusi, scoala nu reuseste insa sa formeze singura individul, sa-l pregateasca atat pentru munca, cat si pentru viata, sa-i dezvolte toate laturile personalitatii. Daca instructia cade in sarcina scolii, in schimb educatia cade in cea mai mare masura in sarcina familiei si a mediului social.

Pana in secolul XIX, familia indeplinea toate sarcinile principale legate de cresterea si educarea copiilor, constituind "universul" si mediul de viata care isi punea adanc amprenta pe intreaga personalitate a individului. "Familia era totul pentru copil" - afirma de Coster. Mama ramanea acasa si se ocupa de toate problemele familiei, in primul rand de cresterea si educarea copiilor, de organizarea timpului lor liber si chiar de instructia si orientarea lor profesionala.

Generalizarea fenomenului industrial a determinat generalizarea instructiei, unica cale de pregatire a fortei de munca in cantitatea si la nivelul cerut de societatea industriala. Apar treptat numeroase institutii sociale care preiau functiile si sarcinile care traditional reveneau familiei, printre care supravegherea medicala, ridicarea nivelului de cultura, orientarea profesionala si, fara indoiala, instructia profesionala.

Presiunea societatii asupra familiei s-a exercitat pe doua directii :

Ø      societatea, datorita revolutiei industriale, nu mai putea lasa in seama familiei instructia si, cu atat mai putin orientarea si profesionalizarea individului;

Ø      in aceste conditii era nevoie de o forta de munca numeroasa, fapt care determina antrenarea femeii in munca industriala.

Societatea, aflata in plina expansiune industriala, deposedeaza familia de anumite functii, atat pentru faptul ca aceasta din urma nu mai era capabila sa le indeplineasca la nivelul noilor exigente, cat si pentru faptul ca femeia - principalul educator al copiilor si organizator al grupului familial - era atrasa spre muncile sociale, fiind astfel sustrasa de la problemele obisnuite ale familiei.

Modificarea raporturilor educationale dintre societate, scoala si familie a constituit conditia obiectiva a aparitiei sociologiei educatiei.

Sociologia educatiei studiaza una dintre institutiile majore ale societatii, educatia, sub mai multe aspecte. Problemele fundamentale pe care le cerceteaza sociologia educatiei sunt legate de:

Analiza structurala a sistemului educativ al societatii (in sens de alcatuire sau "anatomie");

Analiza functionala a sistemelor educative (in sens de mod de functionare, activitati sau manifestari);

Analiza evolutiva (de schimbare si dezvoltare).

In interiorul Sociologiei Educatiei contemporane, pot fi intalnite doua tipuri de abordari ale realitatii sociale cercetate: abordarea macrosociologica si abordarea microsociologica.

Analiza macrosociologica isi propune sa evidentieze organizarea institutionala a educatiei si implicatiile acestei organizari asupra dezvoltarii omului ca fiinta sociala. In al doilea rand, isi propune sa studieze modul in care este influentata educatia de o serie de procese demografice, politice, culturale, comunitare etc.

Analiza microsociologica vizeaza fenomenele sociale cotidiene din interiorul diverselor organizatii si grupuri educative. In aceste contexte, sociologia examineaza cu precadere:

. Relatiile sociale in interiorul grupurilor educative;

. Rolurile sociale in organizatiile educative;

. Grupurile educationale.

Cercetarea educatiei din perspectiva microsociologica poate oferi raspunsuri la o serie de probleme concrete, referitoare la conditiile in care unitatile scolare pot deveni mai eficiente. Din aceasta perspectiva au fost cercetate problema gruparii elevilor in scoli, procesele de stratificare din interiorul scolii si intre scoli care ar putea sa explice diferite efecte observabile ale educatiei, precum si problemele abandonului scolar si a repetentiei scolare la diferite niveluri, ori cea a perfectionarii profesionale a profesorilor, ca modalitate de a stimula colaborarea dintre ei s.a.

Utilitatea studierii sociologiei educatiei consta in:

1. Pregatirea pentru a participa activ la procesele de reforma si de schimbare din sistemul de invatamant, ca subsistem social prin:
• cunoasterea si intelegerea sistemului educativ actual, a scopurilor pe care le urmareste si a tendintelor sale de schimbare;
• cunoasterea relatiilor dintre procesele educative si fenomenele sociale si culturale din perioada contemporana;
• cunoasterea modalitatilor in care procesul social intervine in actul educatiei, a modului in care relatiile sociale influenteaza actiunea pedagogica, motivatia invatarii si interesele de cunoastere.
2. Sporirea disponibilitatilor de cooperare cu toti ceilalti membri ai organizatiei scolare prin cunoasterea sistemului de statusuri si roluri din interiorul unei institutii scolare, a modalitatilor de colaborare dintre acestea si a factorilor care le influenteaza;
3. Familiarizarea cu conceptul de cultura organizationala specifica scolii, in vederea integrarii profesionale in respectiva institutie;
4. Pregatirea pentru intelegerea diferitelor tipuri de climat organizational care pot fi intalnite in scoli, in vederea adaptarii unor atitudini productive pentru colectivul scolii in care urmeaza sa se integreze;
5. Cunoasterea modalitatilor in care scoala poate interveni pentru sprijinirea educativa a elevilor defavorizati socio-economic;
6. Cunoasterea principalelor strategii de adaptare a educatiei la diversitatea culturala a copiilor din scoli;
7. Insusirea unor metode de cunoastere si de dinamizare a grupurilor scolare cu care urmeaza sa lucreze;
8. Cunoasterea sistemului conceptual specific al sociologiei educatiei si a structurii problematice a acestui domeniu, in vederea inlesnirii accesului la literatura de specialitate si a perfectionarii profesionale continue, prin autoinstruire.