INOVATIA EDUCATIONALA

INOVATIA EDUCATIONALA. ATRIBUTE ALE REFORMEI CA SOLUTIE

Educatia se constituie intr-un sistem al vietii sociale care se dovedeste a fi sensibil la "mesajele" viitorului. Viitorul insusi fiind actiunea actuala asupra conditiilor date, precum transformarea acestora pentru a imagina si crea alte conditii, urmand noi spatii de libertate umana. "Cucerirea viitorului presupune insa un efort, o demontare a schemelor generative ale inertiei, a socializarii, a diverselor stereotipuri comportamentale. Cunoasterea anticipata a caracteristicilor scolii de maine si in acest context a notelor definitorii pentru sprijinul modern in stiintele educatiei, reprezinta o anume sursa pentru actiunea de inovare a sistemului de invatamant.

Una dintre caracteristicile semnificative ale sistemelor de invatamant contemporane isi gaseste expresia in tendintele si practicile de inovare. In lungul teoreticienilor si practicienilor educatiei. Termenul de inovatie a capatat o larga raspandire. Organizatiile internationale in special UNESCO - nu au intarziat sa-l adopte , presa il foloseste intensiv si o intreaga literatura infloreste in jurul acestei notiuni. Cu un benefic efort anticipativ G.Berger atrage atentia cu ani in urma ca, "traim intr-o lume in care, in curand, nu va mai fi loc decat pentru inovatie".

Inovatia si in asociere cu ea creativitatea constituie doua tendinte ce se cer a fi obiective in actiune, interactionandu-se intr-un proces de modificare, de transformare a unei relatii, cu scopul de a ameliora, de a-i imprima stadii succesive de progres fata de situatia anterioara.

Modalitatile de realizare a inovatiei educationale sunt variate, dar afirmarea lor eficienta depinde de conditiile social istorice specifice, de factorii politicii, culturali, stiintifici si tehnologici de seria traditiilor constituite ale evolutiilor anterioare.

Societatea contemporana genereaza inovatii numeroase si variate, analizabile pe diverse planuri: sociologic, pedagogic, economic, tehnic. Inovatia de invatamant proces deosebit de complex, corelativ cu alte tipuri de procese apartin unui camp conceptual al carui grad de complexitate este de asemenea ridicat - dezvoltare - schimbare, reforma modernizare, perfectionare.

Invatamantul ne apare, in aceasta perspectiva, nu numai ca un simplu reproducator social, "ca agentie sociala" de transmitere si conservare a valorilor sociale "ci si ca un factor de propulsie a dezvoltarii. Pe masura ce sporeste "stocul de invatamant" in ansamblul vietii sociale, aceasta devine un factor purtator de impulsuri pentru dezvoltare. Progresul social si corelativ, realizarea aspiratiilor socio - umane se pot concepe numai in cadrul promovarii unor valori adecvate si al participarii, iar participarea este dependenta de suportul functional al proceselor educationale. Se simte nevoia ca noile sisteme, ci si capacitatea de creativitate, de adaptare continua la situatii si la probleme noi, pe care le antreneaza evolutiile dinamice si schimbarea continua a parametrilor dezvoltarii. Propunerea unui nou tip de invatare "invatarea inovatoare" necesara pentru o supravietuire pe termen lung care poate aduce schimbare, reinoire, restructurare si reformulare de probleme, s-a dovedit deosebit de pertinenta.

Conceputa ca "mijloc necesar de a pregati atat indivizii cat si societatile sa actioneze concentrat in situatii noi; invatarea inovatoare este definita prin doua trasaturi de baza, corelative: anticiparea si participarea.

Participarea este conceputa ca o interactiune sociala constienta, fiind totodata o legatura intre invatarea individului si invatatura societatii, aceasta din urma constituindu-se ca un proces cumulativ, intensitatea si eficienta sa fiind dependente de gradul de participare, de volumul cantitatea si varietatea interactiunilor oferit si utilizate drept cadru pentru invatarea individuala.

Daca participarea releva latura, anticiparea scoate in relief functiile modelelor si constructiilor mentale. Definind inovatia educationala prin "aceea schimbare a domeniului structurilor si practicilor invatamantului care are drept scop ameliorarea sistemului "Jean Thomas avanseaza expresia "educatia in schimbare". Schimbarea a inceput sa fie considerata o evolutie pozitiva, preferabila continuitatii in sine, abia o perioada relativ recenta. Inovatia educationala este o schimbare, insa una cu caracter deliberat voluntar, este o operatiune unitara al carei obiectiv este de a determina instalarea, acceptarea si utilizarea unei schimbari. O inovatie trebuie sa reziste in timp sa fie utilizata pe scara larga si sa nu isi piarda caracterele initiale. Inovatia nu are, in mod automat, efecte in lant cu caracter pozitiv tot astfel cu o schimbare de ansamblu nu se obtine prin adaugarea mecanica a unor multiple schimbari partiale. Din perspectiva demersului sociologic, analiza dezvoltarii propune recursul la acele modalitati ale schimbarii sociale care sunt apte sa genereze sensuri detectabile cu mijloace de testare intrucat comporta tendinte, regularitati si legitati inerente. Dezvoltarea este redata printr-un concept integrator si unificator care reflecta rezultanta globala a unor niveluri diferite de realizarea a schimburilor sociale, purtatoare de sens istoriceste constituit. Din aceasta perspectiva dezvoltarea apare ca o rezultanta a interactiunii nivelurilor schimbarilor in care se reflecta emergenta sensului functionarii optimizate a sistemului social sub trei aspecte.

indecenta asupra ameliorarii generale a conditiei umane;

modelarea fortelor capabile sa solutioneze problemele anului;

sporirea calitatii vietii, a gradului in care se realizeaza libertatea umana si a putintei reale a omului de a valoriza propriile sale conditii esentiale in chip critic.

Inovatia educationala face parte ca atare, dintr-un sistem mai larg de factori (economici, politici, culturali) din interactiunea carora rezulta sensul dezvoltarii.

Pornind de la constatarea pertinenta ca invatamantul nu mai este o simpla "cutie de reverberatie" ci un sistem menit sa se adapteze doar la relatiile structurale in afara sa, este accentuata calitatea acestuia de a fi el insuti un factor structurat al schimbarii. Intr-un anume sens istoria invatamantului este cea a reformelor sale. Reteaua de inovatii si distributia ei in cadrul sistemului de invatamant prezinta urmatoarele trei modele:

a) Modelul cercetare - dezvoltare, care are ca etape obligatorii descoperirea, dezvoltarea, productia si difuzarea inovatiilor. Acest model se aplica cel mai bine la interventiile globale.

b) Modelul interactiune sociala, rezultat din conexiunile sistemice ale invatamantului cu celelalte componente ale sistemului social. Invatamantul receptioneaza efectele unor inovatii de conjunctura intervenit in mediul sau social, in fata carora nu reactioneaza pasiv, ci prin interventii. Cauza initiala ramane insa externa sistemului de invatamant.

c) Modelul "rezolvare de probleme", reprezentat de micro-corectiile ad-hoc pe care participantii activi la procesul educational le aduc permanent si creator. Acest model ar avea mai mult o functie diagnostica de sesizare a unor vicii functionale de detaliu, decat una ameliorativa propriu-zisa fisei.

Deosebirea fata de inovatiile curente consta in faptul ca reformele opereaza o schimbare de ansamblu in cadrul de desfasurare a invatamantului intervin mai rar si in general introduc in interdependenta lor mai multe inovatii simultane. Reformele nu pot fi confundate cu inovatiile ca atare, indiferent de intensitatea lor, deoarece ele nu sunt decat un instrument, o institutie sociala cu functii specifice.

Ceea ce caracterizeaza reformele ca institutie, este faptul ca ele concentreaza un grup de inovatii in cadrul unui model unitar si echilibrat, mentinand sinergia interna a structurilor si evitand interventiile arhaice si disperate care ar deregla procesele interne ale sistemului.

Ca institutie specializata reforma tinde sa asigure un regim uniform al inovatiilor, pe care le sincronizeaza functional printr-o emisie legislativa unica si obligatorie pe intregul teritoriu, capabila sa depaseasca rezistentele si interesele ale unor grupuri sau regiuni. Reformele ofera posibilitatea evaluarilor si reglarilor curente, estimand dupa fiecare etapa invoitoare si instituind astfel un sistem corector pe care inovatiile izolate nu reusesc sa-l asigure.

O caracteristica a sistemelor educative contemporane este aceea ca sunt supuse si se supun ele insele unui proces continuu de adaptari, ameliorari si modernizari, unor "reforme partiale" care fara a modifica fundamentele institutiilor, ori practicile existente, in general preced, insotesc si uneori suplinesc transformari mai adanci cu caracter inovational.

Ca institutie specializata, reformele asigura un regim inovatiilor legea fiind nucleul in jurul caruia intreaga reforma graviteaza, sursa care le confera autoritatea si operativitatea inovatiilor.

Decizia specifica invatamantului "agent" purtator de inovatie.

O inovatie educationala poate fi considerata ca un ansamblu de relatii intre procesul de elaborare a deciziilor care genereaza structura de continut a inovatiei, proces localizat la nivelul instantelor de conducere si completare a deciziilor si procesul de aplicare a deciziilor inovatoare la nivelul institutiilor colare.

In primul stadiu aplicarea deciziilor este influentata de factorii inovatori care actioneaza si isi au originea in cadrul social global (factori inovatori). Acestia sunt meniti sa determine realizarea "relatiilor de corespondenta" dintre nivelul de dezvoltare a societatii si productia sistemului de  invatamant.

In al doilea stadiu, implementarea deciziilor se desfasoara in cadrul structurilor la nivelul practicii educationale activate in fiecare unitate scolara. Acest model teoretic este constituit pe ideea ca schimbarile structurale si cele privind practica educationala exista o stransa relatie, unele conditionandu-le pe celelalte.

Inovarea sistemului de invatamant nu este determinata in intregime de presiunea fortelor sociale inovatoare, ci si de presiunile inovate care actioneaza din interiorul sistemului de invatamant.

Desi are atribute de inertialitate si conservatorism, atat de constante si denuntate, innoirea, modernizarea si perfectionarea sistemelor educative pot sa rezulte din impulsuri interne. Educatia este un organism viu, o actiune sociala, un edificiu populat de oameni cu bunavointa un receptacol larg deschis ideilor noi si generoase ca atare ea este in mod necesar animata de dorinta de a progresa.

Studierea si cunoasterea constrangerilor interne si a contradictiilor existente la nivelele sistemelor de invatamant, depistarea modalitatilor specifice de constituire, manifestarea si dezvoltarea si depasirea lor reprezinta o conditie pentru reglarea sistemului de invatamant.

Momentul central al conducerii sistemului de invatamant este DECIZIA, definita printr-o prima aproximare: ca totalitatea hotararilor privitoare la structura, continutul si tehnologia educationala in ansamblul sistemului de invatamant sau cele care privesc un domeniu partial al acesteia.

Actele de decizie au rol reglator, fiind instrumentul de conducere a sistemului si procesului de invatamant. Decizia trebuie sa fie un act care se intemeiaza pe cunoasterea in adancime a domeniului respectiv de activitate.

Efectele deciziilor de invatamant depind de felul cum sunt transmise si intelese de cei pe care le transpun in practica, iar motivarea complexa a deciziilor ofera de regula garantia succesualitati indeplinirii lor.

O decizie este valoroasa in marimea in care are la baza o motivare si un inalt nivel de intelegere, iar actiunile de infaptuire sunt in concordanta cu capacitatea de competenta profesional - actionara ale celor care participa la aceste demersuri.

Decizia specifica invatamantului propune obligatia tuturor celor carora li se adreseaza, de a contribui la indeplinirea ei, dar este necesar sa ramana suficient loc pentru decizii secundare sau derivate in decursul executarii.

Decizia este purtatoare de inovatie prin fundamentarea sa informationala prin coeficientul de noutate pe care il realizeaza prin cresterea sa actuala in raport cu practica educationala si in sfarsit prin efectele specifice pe care este de asteptat sa le antreneze in cursul aplicarii ei.