MANAGEMENTUL CERCETARII STIINTIFICE

1. Conceptul de management al cercetarii stiintifice

Conceptul de "management al cercetarii stiintifice" a aparut relativ recent la noi, subliniind faptul ca cercetarea stiintifica are nevoie de organizare, dezvoltare in cadrul institutiilor ce-si propun sa faca cercetare stiintifica, de promovare a rezultatelor.

Managementul cercetarii stiintifice constituie ansamblul elementelor cu caracter organizational, informational, motivational si decizional cu ajutorul carora se desfasoara activitatea de cercetare stiintifica si se asigura eficienta acesteia.

Acest tip de management implica actiuni multiple de organizare, programare, gestiune, conducere si evaluare a activitatii de cercetare stiintifica la toate structurile. Reprezinta suma activitatilor intreprinse de una sau mai multe persoane in scopul planificarii si controlului activitatilor altor persoane care se ocupa de cercetare, pentru atingerea unor obiective.

Principiile generale ale managementului cercetarii stiintifice s-au stabilit treptat, ca rezultat al generalizarii aspectelor teoretice si practice legate de cercetarea stiintifica. Acestre principii sunt:

Principiul compatibilitatii dintre mecanismele de realizare a managementului si caracteristicile generale, interne ale cercetarii stiintifice. Deci, tendintele din sfera activitatii trebuie sa-si gaseasca reflectarea in management, deoarece orice incompatibilitate conduce la disfunctionalitati, care afecteaza eficienta activitatii, starea de spirit din echipa de cercetare, activitatea de ansamblu si chiar beneficiarii.

Principiul managementului participativ. Cercetatorii pot sa influenteze eficienta muncii in proportii mai mari decat la alte tipuri de activitati. Ei pot participa la elaborarea deciziilor pentru stabilirea directiilor dezvoltarii stiintei, la formularea politicii stiintei si la corelarea cu strategia de dezvoltare economico-sociala.

Principiul motivarii cercetatorilor si personalului auxiliar din cercetarea stiintifica. Atragerea si stabilizarea personalului valoros in cercetare depind major de motivatia personalului, cointeresarea la rezultate, participarea la profit, obtinerea unor procente din drepturile de brevetare si de vanzare etc.

Principiul eficientei, care sintetizeaza principiile precedente, fiind scopul activitatii de cercetare stiintifica. Se realizeaza in mod particular pentru fiecare tip de cercetare stiintifica. Se iau in considerare eficienta interna (cheltuieli, venituri, beneficii), dar si eficienta externa (efecte, costuri, profit).

Functiile managementului cercetarii stiintifice sunt aceleasi indiferent de domeniul de activitate si nivelul ierarhic al managerului. Ceea ce difera sunt activitatile, metodele si tehnicile specifice fiecarui domeniu.

Si in cadrul managementului cercetarii stiintifice se regasesc, ca in orice activitate de management, urmatoarelor functii care trebuie indeplinite:

Planificarea: stabilirea unui plan de actiune pentru indeplinirea obiectivelor;

Organizarea: stabilirea unui sistem de relatii de lucru intre persoanele implicate, acordarea de responsabilitati in vederea indeplinirii obiectivelor;

Recrutarea personalului: selectarea si instruirea personalului pentru anumite posturi din structura organizationala;

Conducerea (antrenarea): crearea unui mediu pentru motivarea personalului;

Control: stabilirea, masurarea si evaluarea gradului de performanta al activitatilor in raport cu obiectivele planificate

Componentele principale ale managementului cercetarii stiintifice sunt de natura organizatorica, informationala, decizionala si de gestiune.

Subsistemul organizatoric este alcatuie din doua moduri de organizare: formala si informala. Organizarea formala este reprezentata de structurile in care se desfasoara cercetarea: ateliere, sectii, departamente, laboratoare, structuri auxiliare si adminstrativ-manageriale. Organizarea informala consta in totalitatea interactiunilor umane si a elementelor de natura organozatorica ce apar in procesul muncii.

Subsistemul informational este alcatuit din totalitatea informatiilor, organizate pe fluxuri, circuite, proceduri, precum si modul de operare cu acestea dintr-o unitate de cercetare stiintifica. Joaca un rol decisiv in realizarea unui management eficient.

Subsistemul decizional asigura conceperea si realizarea unui tot coerent de decizii din cadrul unei unitati de cercetare. Contine metodologia de elaborare a deciziilor legate de cercetarea stiintifica, de adoptare a lor, precum si actiunile pentru infaptuitrea acestora.

Subsistemul metodelor si tehnicilor specifice gestiunii cu trei functii:

-asigurarea suportului logistic, metodologic pentru procesul de management;

-scientizarea muncii de management;

-perfectionarea personalului de management si de executie.

Intregul management la cercetarii stiintifice trebuie sa tina seama de continutul procesului de cercetare stiintifica, etapele si principiile lui, scopul activitatii, obtinerea excelentei, dar si a eficientei actului de creatie, de cercetare stiintifica.

2. Sistemul de cercetare

Cea mai uzitata clasificare imparte componentele sistemului de cercetare in: institute de cercetare, departamente de cercetare ale universitatilor, firme cu obiect de activitate in cercetare si departamente de cercetare ale firmelor.

Sistemul romanesc de cercetare este format din unitati in care se desfasoara activitati de cercetare-dezvoltare, grupate pe urmatoarele categorii:

institute nationale de cercetare-dezvoltare, aflate sub coordonarea unor ministere si a ministerului cu probleme de cercetare;

institute publice, subordonate MEC, altor ministere, Academiei Romane si Academiilor de Stiinte Agricole si Forestiere si Academiei de Stiinte Medicale;

institute de cercetare-dezvoltare;

societati pe actiuni, publice sau private, care au cercetarea-dezvoltarea ca principal obiect de activitate. Aceste companii au cel putin un departament de cercetare, cu un minim de 8 salariati.

Sistemul de cercetare se concentreaza pe trei mari segmente:

a) Cercetarea tehnologica, desfasurata mai ales prin intermediul programelor nationale de C-D-I, coordonate de MEC - Departamentul de Cercetare, care acopera aproximativ 85% din totalul activitatii de C-D. Finantarea programelor nationale de C-D-I se face prin intermediul alocarii competitive a fondurilor.

b) Cercetarea orientata catre stiintele naturale, exacte si umaniste, dezvoltata mai ales in cadrul institutelor coordonate de Academia Romana si partial de Academiile de ramura (Academia de Stiinte Agricole si Forestiere, Academia de Stiinte Medicale), care reprezinta 10% din totalul activitatilor de C-D. Pentru acest segment, finantarea este mai ales institutionala.

c) Cercetarea desfasurata in universitati, mai ales prin intermediul programelor coordonate de Consiliul National al Cercetarii reprezentand cca 5% din totalul activitatii de C-D. Aceasta activitate este finantata in regim competitiv din surse special alocate.

Cercetarea poate fi clasificata in cercetare fundamentala si aplicata, sau dupa cheltuielile din proiectele de cercetare- dezvoltare in:

-         cercetare aplicata care detine ponderea cea mai mare (56,4% in anul 2003);

-        de dezvoltare (22,9%);

cercetare fundamentala ( 20,7%).

Activitatea de C-D este concentrata in sectorul public (cca 80%), restul de 20 % din cercetarea totala reprezentand cercetarea privata. Una din explicatiile posibile pentru aceasta participare foarte redusa a sectorului privat la activitatea de cercetare rezida in disponibilitatea redusa a capitalului si lipsa antreprenoriatului specific domeniului cercetarii.

Situatia este agravata de ambiguitatea legislatiei referitoare la posibilitatea de a plati cercetatorii din institutele proprietate de stat din resursele extra-bugetare atrase. Privatizarea unor unitati de C-D a avut succes limitat.

3. Publicatii stiintifice

Performantele stiintifice pot fi cuprinse in:

Granturi de cercetare castigate prin competitie nationala ;

Contracte de cercetare internationale ;

Contracte nationale

Teze de doctorat finalizate ;

Articole publicate in reviste;

Carti, manuale si monografii publicate in edituri nationale si internationale;

Brevete de inventie, sau alte produse cu drept de proprietate intelectuala;

Proceedings-uri (rezumate si lucrari publicate in volume) ale conferintelor etc

Revistele sunt clasificate dupa importanta lor internationala, nationala si locala.

Exista reviste consultate la nivel international cotate ISI de Institutul pentru stiinta Informarii (ISI) din Philadelphia, SUA. Revistele sunt cele mai citite de specialisti, iar publicarea intr-una din ele este considerata o garantie a calitatii unei lucrari. Lista revistelor ISI cuprinde actualmente 5762 titluri. Revistele stiintifice din lista apartin la 55 discipline grupate in 6 domenii.

Partea cercetarii stiintifice care este oglindita in revistele ISI este sistematizata si accesibila pentru statistica. Aceasta permite compararea cu cercetarea stiintifica efectuata in alte tari si poate fi ca urmare folosita pentru politica stiintei, de exemplu pentru distribuirea resurselor financiare disponibile pentru cercetarea stiintifica, avansari pe posturi, prestigiul institutiilor etc.

In Romania, cele mai multe articole publicate in reviste cotate ISI sunt in domeniul chimiei (aproximativ 40%), apoi in fizica (20%), stiintele tehnice (10%), matematica (5 %), stiinta materialelor (3 %), biologie si biochimie (4%), medicina clinica 5 %, restul fiind alte domenii.

In tabelul 1 se prezinta cativa indicatori sintetici de apreciere a cercetarii stiintifice in Romania si Europa.

Tabelul 1. Indicatori de aprecierea cercetarii stiintifice in Romania

si in tari din Europa de vest (in 2002)

Practic, toti indicatorii descriu o situatie critica a starii cercetarii stiintifice. Singura exceptie o reprezinta tendinta de crestere a numarului de publicatii din Romania, care are un viguros procent anual de crestere de 9.4%. Asta in conditiile in care numarul relativ de cercetatori este de peste 3 ori mai mic (si continua sa scada), iar finantarea relativa este de circa 5 ori mai mica, iar PIB pe locuitor este de circa 11 ori mai mic, decat in Uniunea Europeana.

Criterii si indicatori de evaluare a cercetarii stiintifice

Un studiu de evaluare a cercetarii trebuie sa tina seama de tendintele economice, tehnologice, aspectele de educatie, legislatie, oportunitati si riscuri (amenintari).

Fig. 1. Relatiile cercetarii cu alte domenii pentru evaluare.

In cadrul unor lucrari importante de sinteza si de analiza sunt utilizati urmatorii indicatori pentru o analiza generala:

A.Populatia.

B.Populatia tanara intre 25 - 34 de ani.

C. PIB in Euro/locuitor.

D.Numarul total de cercetatori acreditati.

E.Cheltuieli / cercetator (in Euro).

F.Cheltuieli cu cercetarea din PIB [%].

G.Brevetele aplicate pe milionul de cercetatori.

H.Numarul de lucrari publicate in revistele de impact (ISI) .

I.Premianti NOBEL.

J.Cheltuieli cu educatia din PIB [%].

K.Nivelul de instruire (ponderea populatiei cu studii superioare din totalul populatiei).

Comunitatea stiintifica considera drept indicatori de evaluare pur stiintifica numai pe cei notati cu G,H,I.

Se pot mentiona astfel personalitati de origine romana ca profesorii George Emil Palade sau Elie Wiesel nascuti in Romania, laureati ai premiului Nobel si profesorul Ioan Moraru conducator al organizatiei Medicii lumii pentru prevenirea razboiului nuclear, organizatie laureata cu premiul Nobel.

Romania ocupa in 2001 locul 24 in Europa si 49-55 in lume, cu o contributie de doar 0,053 % in stiinta mondiala. Raportul dintre lucrari si numarul cercetatorilor este cel mai bun pentru stiintele naturale si exacte, urmat de stiintele ingineresti, stiintele medicale, agricole, sociale si umaniste. Firmele particulare au o contributie de 4%, mult mai buna decat institute nationale sau universitati.

Un indicator foarte important al productiei stiintifice aplicative il reprezinta brevetele raportate la un milion de locuitori. Pentru anul 2003 situatia a fost urmatoarea : SUA 1,6; EU15- 0,6; Japonia 3,1.

La indicatorii comentati si exemplificati mai sus se mai adauga alti indicatori cu efect indirect asupra evaluarii cercetarii propriu-zise: numar de proiecte abordate; bugete alocate proiectelor ; perioada desfasurarii proiectului; eficienta/buget; risc etc.

Indicatorii sunt foarte uzitati in cercetarea aplicativa din cadrul firmelor particulare, contribuind la evaluarea la nivel de grup, laborator si individual. In tarile europene sau SUA evaluarea stiintifica este conditia necesara pentru finantarea institutelor, sau a cercetatorilor.

Politica de evaluare trebuie sa aiba in vedere trei aspecte principale (fig.2.);

Fig. 2. Algoritmul de evaluare in cazul publicatiilor in revistele ISI

Evaluarea stiintifica este realizata la nivel de cercetator, laborator si institute. Este impusa fie legislativ prin statutul cercetatorului, fie local la nivel de institute dupa regulamente sau chiar prin contractul de munca si se efectueaza periodic, anual sau la doi ani.

5. Controlul activitatii de cercetare-dezvoltare-inovare

Activitatea de cercetare-dezvoltare-inovare poate fi controlata prin urmarirea urmatoarelor criterii:

modul de utilizare a fondurilor alocate de la bugetul statului pentru cercetare si dezvoltare;

contributia sectorului privat la efortul de cercetare-dezvoltare;

dezvoltarea calitativa a infrastructurii de cercetare-dezvoltare;

stabilizarea optima a structurilor de cercetare si orientarea lor spre competitivitate si eficienta;

participarea tinerilor la proiectele de cercetare -dezvoltare.

Politica in domeniul cercetarii in Romania urmareste creerea unei cadru organizatoric si legislativ asemanator tarilor avansate. Pentru a se atinge acest deziderat se propun urmatoarele directii de actiune:

a) infiintarea unei structuri consultative si de evaluare formata, in modul cel mai transparent posibil, exclusiv din cercetatori consacrati, cu cel putin 15 ani vechime si rezultate corespunzatoare in activitatea de cercetare; aceasta structura isi va forma comisii de evaluare, care sa-si desfasoare periodic activitatile;

b) concentrarea cercetarilor numai pe subiectele de interes pe plan mondial si cu sanse de a obtine rezultate competitive;

c) evaluarea tuturor institutiilor de cercetare existente, inclusiv personalul de cercetare aferent, urmand sa se stabileasca o clasificare, pe baza careia sa se decida numarul de posturi de cercetatori finantate in fiecare caz;

d) stabilirea unui sistem corect, coerent si unitar de evaluare a proiectelor de cercetare; aceste evaluari ale proiectelor vor fi luate in considerare la evaluarea institutiilor si a cercetatorilor;

e) elaborarea unei legislatii financiare pentru domeniul cercetarii;

f) dezvoltarea relatiilor cu UE intr-un mod transparent, astfel incat contributia Romaniei la programele stiintifice europene sa fie ]n conformitate cu resursele nationale si cu obiectivele strategice ale cercetarilor comunitare la care participa;

g) re-definirea pozitiei Romaniei in proiecte cu caracter politic (IUCN-Dubna, CERN-Geneva etc.).

In acest cadru se vor asigura:

-sustinerea formarii centrelor de excelenta in domenii considerate prioritare;

-evaluarea unitara a performantelor organizatiilor de cercetare-dezvoltare;

-programe de dotare a laboratoarelor de cercetare si a infrastructurii de cercetare cu echipamente, aparatura, software si de finantare a instalatiilor de importanta nationala necesare cercetarii;

-dezvoltarea infrastructurii informationale si de comunicatii in organizatiile de cercetare-dezvoltare- inovare;

-stimularea formarii retelelor nationale de cercetare, in special in domenii relevante pentru spatiul european de cercetare si conectarea acestora cu retelele din alte tari europene.

Dezvoltarea activitatilor de cercetare- dezvoltare-inovare in plan regional se va putea realiza prin:

-dezvoltarea la nivel regional a unitatilor si institutiilor cu profil de cercetare-dezvoltare si a infrastructurii de transfer tehnologic si inovare;

- dezvoltarea activitatilor de cercetare-dezvoltare-inovare ale agentilor economici, in vederea modernizarii, respectiv a restructurarii / reprofilarii tehnologice, conform specificului fiecarei regiuni;

-stimularea crearii clusterelor tehnologice specifice, la nivelul fiecarei regiuni, prin lansarea de programe si proiecte de cercetare-dezvoltare-inovare cu profil regional.

Stimularea si dezvoltarea capacitatii de absorbtie si difuzare a rezultatelor cercetarii-inovarii in mediul economic si social va putea fi asigurata prin:

. stimularea prin programe nationale de cercetare-dezvoltare-inovare a colaborarii intre organizatii de cercetare-dezvoltare si firme;

. sustinerea cercetarii de firma (in special pentru IMM-uri, cu prioritate pe domenii high-tech);

. stimularea dezvoltarii tehnologiilor autohtone prin transferarea gratuita a unor rezultate din programele nationale de cercetare-dezvoltare-inovare catre IMM-uri, sau alti agenti economici;

. programe de realizare a retelei de informare-documentare si suport tehnologic pentru IMM-uri;

. dezvoltarea infrastructurii de inovare si transfer tehnologic prin: centre de informare tehnologica, oficii de legatura cu industria, incubatoare tehnologice si de afaceri, centre de formare pentru auditori, consilieri in drept de proprietate intelectuala si brokeri in domeniul tehnologiilor; parcuri tehnologice si stiintifice;

. Crearea de societati de investitii pentru transfer tehnologic si dezvoltare.

6. Finantarea activitatii de cercetare stiintifica

Ponderea cheltuielilor de cercetare - dezvoltare in PIB pozitioneaza Romania pe ultimul loc din Europa, datorita masurilor de austeritate economica.

Prin Agenda Lisabona, Uniunea Europeana a fixat ca sectorul privat sa acopere 2/3 din finantarea C-D-I, si numai 1/3 sa fie acoperit de stat. Totusi, dintre toate tarile membre si candidate, numai Suedia se apropie de acest nivel, cu o pondere a finantarii private a cercetarii de 67%. In Romania, ponderea finantarii private (in special ca cofinantare) in total este relativ ridicata prin comparatie cu nivelurile din alte tari candidate sau chiar membre ale UE (media tarilor candidate era in 1999 de 55% iar a UE de 44%).

In general, capitalul pentru activitati de inovare poate fi obtinut atat de la fondurile de capital, care furnizeaza asa-numitul capital de risc (ca instrument financiar dedicat finantarii operatiunilor cu risc ridicat cum ar fi intrarea pe piata), dar si prin finantare bancara, prin utilizarea resurselor proprii ale firmelor si prin obtinerea de ajutor direct de stat (inclusiv sub forma de granturi si stimulente fiscale).

6.1. Finantarea directa de la buget

Nici o tara nu-si permite sa abordeze toate domeniile de cercetare posibile. Cercetarile de interes periferic, fara rezultate atestate international trebuie sa fie sustinute exclusiv prin initiative private.

In general sursele de finantare pot fi:

a)      la nivel international:

programe ale Bancii Mondiale;

programe ale FMI;

programe ale NATO;

programe ale unor fundatii cunoscute (SOROS, ROCKEFELLER etc).

b) programe la nivel european:

programe ale CEE (CORDIS, TQM, etc.);

programe ale Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD).

c) programe la nivel national:

programe din planul National de Cercetare - Dezvoltare si Inovare (in Romania);

programe ale unor ministere, departamente;

programe ale unor agentii de specialitate: pentru Romania - Agentia Romana pentru Dezvoltare, (ARD), Agentia Nationala a drumurilor (AND);

programe ale unor societati sau ale unor fundatii.

d) programe la nivel local, ale prefecturilor, primariilor si ale unor grupuri de investitori.

Luand in considerare contributia cercetarii, dezvoltarii si inovarii (C-D-I) la cresterea productivitatii, performantei economice si atingerii obiectivelor sociale este recunoscut faptul ca guvernele au un rol in incurajarea realizarii cheltuielilor necesare pentru atingerea nivelului de C-D-I dorit. Strategiile de finantare sunt bazate mai ales pe mecanismele pietei (de ex. credite fiscale), dacat pe baza unei sustineri directe a anumitor industrii, exceptand cazurile in care prin acestea din urma cauta sa se obtina beneficii sociale semnificative.

O mare parte a resurselor pentru C-D-I provin din sectorul privat, deoarece firmele avand un rol din ce in ce mai mare in finantarea cercetarii. Avand in vedere faptul ca beneficiile din C-D-I difera semnificativ de la un sector de activitate la altul este de asteptat ca firmele private sa directioneze cheltuielile de C-D-I mai precis catre eficientizarea lor maxima.

Multe dintre guvernele tarilor OCDE incurajeaza C-D-I in sectorul privat prin intermediul grant-urilor, subventiilor, imprumuturilor si creditelor fiscale. Autoritatea nationala poate folosi stimulente fiscale, subventii, brevete sau alte instrumente pentru a creste investitiile in cercetare.

Conducerea cercetarii romanesti este datoare sa decida sustinerea de la buget doar a acelor domenii de cercetare care au avut rezultate recunoscute international in ultimii ani si care au sanse de a produce cunostinte stiintifice valoroase, de nivel mondial.

In Romania, acest tip de ajutor este limitat de reglementarile specifice ajutorului de stat. Astfel, fondurile alocate de la bugetul de stat pentru cercetare au reprezentat doar 0,21% in 200 Se poate aprecia ca finantarea de la buget este la un nivel foarte scazut si se mentine pe un trend divergent fata de media UE. Fondurile au fost alocate in special din bugetul Ministerului Educatiei si Cercetarii (peste 70 %), de Academia Romana (sub 20%), restul fiind din bugetele altor ministere.

Primul sistem de a finanta proiecte si nu institutii a fost introdus de abia in 1997, numindu-se Planul National pentru Cercetare, Dezvoltare si Inovare. A aparut apoi programul "Orizont 2000", prelungit pana in anul 2002.

Planul National pentru cercetare-dezvoltare si inovare cuprinde 14 programe complexe grupate pe doua obiective majore de dezvoltare: unul de sustinere economica prin cercetare si unul de dezvoltare a noilor tehnologii, biotehnologiilor si societatii informationale. Programele de cercetare - dezvoltare si de simulare a inovarii sunt:

Programul de Relansare Economica prin Cercetare si Inovare - RELANSIN care are ca principal scop relansarea economica a unor unitati, grupuri sau categorii de unitati economice prin implementarea de proiecte integrate care vizeaza atat procesul de cercetare - dezvoltare, cat si cel de realizare a investitiei necesare obtinerii rezultatelor economice preconizate.

Programul Calitate si Standardizare - CALIST care are ca principal scop cresterea capacitatii Romaniei de a realiza produse sigure, ca un inalt nivel de calitate, in conformitate cu standardele internationale si in special ale Uniunii Europene, precum si de a asigura aplicarea corecta a exigentelor comunitare privitoare la Piata Unica, in primul rand cele legate de libera circulatie a bunurilor, serviciilor si persoanelor.

Programul Consolidarea Infrastructurilor Standardizarii care are ca principal scop dezvoltarea activitatii de standardizare nationala in conformitate cu principiile si practicile internationale destinate eliminarii barierelor in calea comertului, in mod special cu cele din UE, menite sa promoveze libera circulatie a produselor, precum si crearea premiselor necesare ca organismul national de standardizare sa devina membru deplin al Comitetului European pentru Standardizare.

Programul Cooperare si Parteneriat International - CORINT care sprijina activitatile de parteneriat international, precum si al masurilor de sprijin, activitatile de integrare a comunitatii stiintifice si tehnologice romanesti in Comunitatea Internationala si in primul rand Europeana, prin cresterea nivelului de excelenta, armonizarea tendintelor nationale de dezvoltare a potentialului stiintific si tehnologic cu tendintele inregistrate pe plan international si cresterea eficientei si eficacitatii activitatilor de cercetare - dezvoltare si inovare, prin insusirea unor tehnici moderne in cercetare si in managementul acesteia.

In anul 2001 au mai fost lansate zece programe nationale, care impreuna cu celelalte patru in derulare completeaza obiectivele guvernamentale in vederea realizarii unor efecte favorabile pentru dezvoltarea Romaniei si facilitarea integrarii sale socio - economice in structurile regionale si euro - atlantice. Aceste programe noi lansate sunt:

Agricultura si alimentatie - AGRAL care are ca scop fundamentarea stiintifica si elaborarea de solutii, metode, tehnologii, echipamente pentru dezvoltarea durabila a productiei agro - alimentare, realizarea securitatii alimentare, imbunatatirea calitatii vietii si dezvoltarea rurala durabila in Romania.

Mediu, energie, resurse - MENER care are ca scop:

a.Sustinerea cresterii competitivitatii economiei si a unei cresteri economice durabile prin:

-protejarea, punerea in valoare si exploatarea rationala a mediului inconjurator si a capitalului natural ale Romaniei;

-cresterea eficientei intregului lant de producere si exploatare a energiei si integrarea sectorului energetic in standardele UE;

-protectia mediului geologic si valorificarea rationala a resurselor minerale;

b.Asigurarea suportului stiintific si tehnologic necesari derularii activitatilor specifice energeticii nucleare, cu respectarea cerintelor de securitate nucleara si dezvoltarea tehnicilor nucleare in Romania.

Amenajarea teritoriului si transporturi - AMTRANS care are ca scop:

a. Managementul echilibrat al teritoriului Romaniei, in vederea imbunatatirii conditiilor de viata, a utilizarii responsabile a resurselor de baza si a indeplinirii cerintelor de calitate privind functionalitatea, siguranta, confortul si conditiile specifice diverselor lucrari de constructii, urbanism si amenajarea teritoriului;

b. Dezvoltarea unui sistem de transport de calatori si marfuri eficient, sigur si nepoluant, cu asigurarea interconectarii si interoperabilitatii retelelor de transport si cu proiectarea, executia si managementul infrastructurilor avand in vedere reducerea daunelor mediului si cresterea raportului calitate / pret.

Viata si sanatate - VIASAN care are ca scop promovarea si sustinerea cercetarilor medicale de baza, strategice si aplicate in vederea intelegerii mecanismelor imbolnavirii la om, in tratarea afectiunilor patologice si in prevenirea bolilor cu impact mare la populatie.

Stimularea aplicarii inventiilor - INVENT care are ca scop stimularea valorificarii rapide in economie a inventiilor, in special a celor din domeniile tehnice avansate.

Societatea informationala - INFOSOC care are ca scop analiza in mod sistematic, stimularea si favorizarea dezvoltarii largi si coerente a Societatii informationale in Romania, in cadrul tendintei generale de evolutie catre Societatea bazata pe cunoastere si comunicare. Precum si in corelare cu strategia nationala de dezvoltare economica a Romaniei pe termen mediu, cu Strategia nationala de informatizare si cu prevederile recentelor documente ale UE privind "e - Europe".

Biotehnologii - BIOTECH care are ca scop modificarea, dezvoltarea si valorificarea socio - economica a potentialului sistemelor vii prin tehnologii moderne specifice, in vederea obtinerii de produse noi si servicii.

Materiale noi, micro si nanotehnologii - MATNANTECH care are ca scop dezvoltarea de noi materiale cat si exploatarea potentialului existent la materialele cunoscute prin :

a .dezvoltarea de noi materiale si tehnologii pentru realizarea de micro si nanostructruri si de microsisteme integrate;

b. realizarea de tehnologii de fabricatie produse, sisteme, instrumente si aparatura miniaturizate de inalta precizie.

Tehnologii in domeniul aeronautic si spatial - AEROSPATIAL care are ca scop dezvoltarea cercetarilor de baza si aplicative in domeniul aeronautic si spatial si dezvoltarea aplicatiilor in activitati socio - economice din telecomunicatii, medicina, agricultura, silvicultura, protectia mediului, geologie, meteorologie si alte domenii socio - economice.

Cercetarea fundamentala de interes socio - economic si cultural - CERES care are ca scop:

a. largirea capacitatii de cunoastere si de generare de noi cunostinte stiintifice si tehnice (in diferite domenii ale stiintei si tehnologiei), in vederea deschiderii de noi directii de cercetare sau de continuare si de aprofundare a celor existente, pentru asigurarea unui rol de avangarda a stiintei romanesti;

b. fundamentarea si sustinerea politicilor si strategiilor de dezvoltare durabila a tarii, in plan economic si social si de integrare in UE;

c.dezvoltarea, protejarea si punerea in valoare a patrimoniului cultural, in perspectiva integrarii intr-o Europa multiculturala si multinationala.

In tabelul 2. se prezinta cheltuielile cu cercetarea-dezvoltarea in Romania, functie de sursela de finantare (sursa: Activitatea C-D in 2002, INSSE).

Tabelul 2. Cheltuieli cu C-D in Romania, functie de sursa de finantare

Aproape o jumatate din activitatea de cercetare realizata de intreprinderi specializate sau departamente ale intreprinderilor este finantata de asa-numita productie proprie, in special prin servici de consultanta, dar si prin intermediul cercetarii si programelor de dezvoltare externe (48,9%). Fondurile publice sunt o importanta sursa de finantare pentru toate tipurile de companii, desi se situeaza pe locul doi in cazul companiilor C-D private. Din totalul activitatii de cercetare, 60% are loc in intreprinderi proprietate de stat si doar 24% in sectorul de intreprinderi privat.

Conform metodologiei oficiale a Institutului National de Statistica (INS), doar activitatile specifice ale intreprinderilor private cu un departament C-D si cu minim 8 cercetatori angajati sunt considerate cheltuieli private. Ca urmare, doar un numar limitat de intreprinderi este luat in calcul ca sprijinind C-D-I. Din pacate, sistemul de contabilitate nu incurajeaza inregistrarea separata a activitatilor C-D. Din acest motiv este dificila estimarea mai exacta a cheltuielilor private in contul C-D. Cu toate acestea este evident ca un numar mare de alte intreprinderi, in special din sectorul tehnologiei infirmatieie ar trebui sa fie inclus in statistici pentru a obtine o perspectiva mai buna asupra activitatii private de C-D.

In al doilea rand, statul roman este inca principalul motor al activitatii de C-D-I, cu toata ca nu detine nici resursele financiare si nici acuitatea 'citirii' semnalelor pietei pentru a satisface cererea reala de C-D-I. S-a recunoscut ca este necesara largirea infrastructurii oficiale de C-D-I pentru a permite sectorului privat sa i se alature in noua categorie de 'entitati de infrastructura'. Dar investitiile sunt inca reduse, economia Romaniei ramanand subcapitalizata si incapabila de a depasi modelul de competitivitate bazat pe factorii de productie.

  In al treilea rand, exista necesitatea diferentierii intre dorinta firmelor de a avea activitate C-D-I si capacitatea acestora de a finanta asemenea proiecte.

6.2. Capitalul de risc

  Principalele surse de finantare a C-D-I sunt institutiile care furnizeaza capital de risc si sectorul bancar. In unele cazuri, bancile pot avea departamente de capital de risc, insa in general exista o diferenta clara intre cele doua categorii de institutii financiare.

Capitalul de risc in general inseamna investitia in actiuni ale companiilor care nu sunt cotate la bursa. Investitia este de obicei pe termen mediu si presupune prin insasi natura ei un nivel inalt de risc. Aceste caracteristici evidentieaza importanta capitalului de risc pentru finantarea cercetarii inovatoare, activitate de durata si cu efecte imprevizibile.   In Romania exista doar fonduri de investitii generale (intr-un numar relativ redus si cu un nivel scazut al investitiilor de portofoliu), fonduri care finanteaza doar in mod ocazional intreprinderile inovatoare.

Industria romana de capital de risc se afla inca la inceput de drum. Capitalul disponibil pentru investitiile private de portofoliu este obtinut in afara tarii si din aceasta cauza piata este foarte dependenta de modul in care este perceputa tara de catre investitorii institutionali occidentali.

Fondurile regionale de capital de risc devin din ce in ce mai active in comparatie cu fondurile de tara, in special din punctul de vedere al tranzactiilor de mare valoare. Totodata, concurenta nu este foarte intensiva. Nici unul din fonduri nu concureaza bancile, deoarece inca nu sunt pregatite sa furnizeze finantare pentru dezvoltarea pe termen lung.

Pe piata romana exista un numar redus de fonduri de capital de risc. Nici un fond, cu exceptia a Romanian American Enterprise Fund (RAEF), nu ofera finantari pentru intreprinderi mai mici, precum IMM-urile. Dimpotriva, marea parte a capitalului de risc disponibil este conditionata de o suma minima de finantare, fapt care reprezinta o piedica importanta pentru intreprinderile mai mici.

Un alt aspect important este cel al experientei intreprinderilor care solicita capital de risc. Majoritatea fondurilor nu considera intreprinderile noi infiintate ca fiind eligibile pentru finantare. Dimpotriva, tind sa se concentreze asupra firmelor mature si stabile, care joaca rolurile cele mai importante pe pietele lor. Intreprinderile mici pot fi luate in considerare pentru finantare numai daca pot demonstra potentialul de lider de piata din punct de vedere al cotei de piata si al profitabilitatii.

Tabelul 3. Fondurile de capital de risc cu activitate in Romania

sursa: www.basepoate.ro )

  Totusi, in Romania nu exista capital de risc alocat in mod declarat activitatilor C-D-I. Acest fapt nu este doar rezultatul lipsei de concurenta, a finantarii disponibile si al slabei dezvoltari a pietei financiare in general, dar si o consecinta a actiunii concertate a altor factori, precum inclinatia catre asumarea de riscuri, capacitatea evaluarii tehnice precum si dinamica procesului de transfer al cunoasterii. Depinzand intr-o mare masura de risc, capitalul privat de risc este conectat in mod direct cu mediul de afaceri. Mediul de afaceri din Romania inca nu este favorabil afacerilor, in ciuda progreselor realizate in ultimii ani, ceea ce afecteaza in mod negativ riscul pe piata.

Capacitatea pentru evaluare tehnica nu poate fi dezvoltata pe loc gol. Exista necesitatea unei piete specifice pentru proiecte C-D-I, si pentru o masa acumulata de cunoastere in domeniul intampinarii evolutiilor tehnologice. Un fond de capital de risc trebuie sa evalueze succesul unei noi tehnologii prin estimarea impactului acesteia asupra pietei interne. O asemenea initiativa poate proveni din partea unui fond de capital de risc, inspirat fiind de evolutiile pozitive de pe alte piete, dar fondurile singure nu pot crea capacitatea necesara evaluarii tehnice.

Fondurile de capital de risc pot fi invinuite partial pentru faptul ca nu sprijina activitatea C-D-I. Reticenta acestora nu trebuie privita ca fiind rea-vointa, ci ca un comportament prudential. Acordarea de capital de risc este o activitate intensiva in cunoastere si este posibil ca transferul de cunoastere aferent finantarii C-D-I sa nu fi fost inca realizat. Speram ca, in viitor, fondurile de capital de risc sa realizeze importanta C-D-I si sa devina mai active in acest domeniu.

Obiectivul crearii celor mai bune conditii pentru a oferi oportunitati investitionale si a avea crestere economica trebuie sa se concentreze pe cresterea eficientei pietei si al inovarii, promovand astfel acumularea cunoasterii si difuziunea noilor tehnologii.

Este posibil ca in cazul Romaniei, reducerea ajutorului de stat care se aloca in volume mari si care distorsioneaza piata, precum si trecerea de la ajutor de stat vertical la cel orizontal (inclusiv pentru cele dedicate C-D-I) sa fie politici deosebit de dificile de implementat.

Necesitatea asigurarii flexibilitatii mediului financiar a fost inclusa in Strategia Lisabona prin adoptarea Planului de actiune privind Serviciile Financiare, care accentueaza importanta disponibilitatii capitalului de risc. Intreprinderile romanesti, inovatori potentiali, continua sa se lupte cu subcapitalizarea fundamentala, desi functionalitatea sistemului bancar s-a imbunatatit in ultimii ani. Din aceste motive, pot aparea tensiuni in finantarea inovarii, care va deveni evident unul din domeniile cheie pentru stimularea C-D-I in Romania.

Asigurarea fluxurilor de capital in directia inovarii este una din cele mai mari provocari chiar si pentru tarile Uniunii Europene. Din cele care conduc clasamentul, doar Norvegia acorda prioritate instrumentelor de finantare. Totusi, in statele membre si cele candidate au fost concepute un numar de instrumente menite sa asigure mobilitatea capitalului privat, transparenta ajutorului de stat, investitiile de portofoliu, capitalul de risc, si infiintarea mecanismelor de garantare. Sunt oferite stimulente fiscale dintr-o multitudine de motive. Finantarea inovarii ramane una din aspectele cheie ale politicilor de inovare.

6.3. Sectorul bancar

In timp ce capitalul de risc este esential pentru finantarea inovarii si sprijinirea cercetarii inovative, sectorul bancar joaca un rol deosebit de important in facilitarea transferului de tehnologie si pregatirea terenului pentru inovare. Pentru o tara precum Romania, in care nivelul tehnologic este scazut, prima etapa a imbunatatirii competitivitatii este transferul de tehnologie si procesul de recuperare a decalajului cu tehnologiile deja existente pe piata internationala. In marea majoritate a cazurilor, inovarea este posibila doar ulterior actualizarii tehnologiei. Din acest motiv sectorul bancar joaca un rol important in sprijinirea C-D-I prin finantarea licentelor, francizelor, investitiilor pentru noi tehnologii si pentru tehnologiile informatiei si comunicarii etc.

In Romania, sectorul bancar este in plin proces de transformari profunde. Banci de renume mondial si-au deschis filiale in tara, iar un numar de banci private mai mici isi extind activitatea in Romania, creand un sector bancar mai puternic. Este probabil ca in viitor sectorul bancar sa concureze cu fondurile de capital de risc in domeniul investitiilor de portfoliu.

  Sectorul bancar a fost si este inca reticent in privinta mobilizarii resurselor pentru investitii C-D-I. Trei cauze ar putea explica acest comportament. In primul rand investitiile C-D-I, chiar si doar in cazul transferului de tehnologie, sunt riscante, in special in cazul Romaniei unde cadrul legislativ este intr-o continua schimbare. In al doilea rand, rata dobanzii este foarte ridicata, in principal datorita inflatiei si primelor de risc. In al treilea rand, Banca Nationala a Romaniei (BNR) a oferit rate ale dobanzii peste nivelul pietei, afectand activitatea bancilor comerciale. Toate acestea au contribuit la comportamentul pasiv al bancilor vis--vis de C-D-I.

Ultimii doi factori negativi care afecteaza deciziile de finantare pot dispare, odata cu finalizarea reformelor structurale. Totusi primul factor va ramane un obstacol major in acordarea finatarilor pentru C-D-I. Riscul asociat investitiilor C-D-I explica de ce capitalul de risc este mult mai potrivit finantarii in acest domeniu decat fondurile bancare. Cu toate acestea sectorul bancar ramane o sursa importanta pentru sprijinirea C-D-I,

Orientarea catre IMM

Agentia Nationala pentru IMM-uri si Cooperatie (ANIMMC) in calitate de principala autoritate guvernamentala insarcinata cu formularea politicilor destinate IMM-urilor, coordoneaza un fond public de garantare denumit Fondul National de Garantare al Creditelor pentru IMM-uri (FNGCIMM). Fondul are insa resurse limitate, sprijind un numar redus de de garantii. Fondul detine doua instrumente de acordare a garantiilor catre banci, in vederea sprijinirii imprumuturilor acestora catre IMM-uri: acordul de impartire a riscului si acordul de garantare.

Acordul de impartire a riscului permite bancilor sa recupereze imediat de la fondul de garantare 50% din credit, in cazul in care beneficiarul nu l-a returnat. Ulterior se poate acorda bancii o suma suplimentara pentru a compensa diferenta de plata ramasa, dupa executarea judecatoreasca a debitorului. Din pacate pentru banci, procedura de lichidare poate dura insa foarte mult si adeseori se poate prelungi pe o perioada de mai mult un an pentru reglarea conturilor cu fondul de garantare.

Acordul de garantare presupune recuperarea imediata 100% a creditului la cerere. Acest acord este mai atractiv pentru banci dar in acelasi timp, conform reglementarilor BNR, necesita provizioane de 100%. Mai mult decat atat, comisionul pentru aceasta schema este de pana la 3%, ceea ce este semnificativ mai mult decat pentru primul instrument.

Bancile nu se arata a fi foarte entuziasmate de garantiile furnizate de fondul public. Durata, procedurile, taxele si nivelul provizioanelor obligatorii au descuratjat bancile de la a semna acorduri cu Fondul National de Garantare.

Fondull public este de recomandat in vederea cresterii eficientiei garantiilor publice,dar procedura trebuie sa fie facuta mai flexibila si usor de implementat. Se poate creea o retea de fonduri de garantare, urmand exemplul Poloniei;

O alta idee interesanta este creearea unor fonduri de garantare private care sa fie gestionate de catre comunitatile de afaceri, care pot avea o credibilitate sporita in momentul solicitarii finantarii bancare. Dar comunitatile de afaceri nu sunt inca suficient de dezvoltate in Romania pentru a creea asemenea fonduri.

In afara garantiilor publice, un factor semnificativ pentru facilitarea finantarii bancare este asistenta straina. Un numar de institutii financiare internationale precum BERD, KfW, UE-PHARE, BEI, FEI etc. furnizeaza finantari rambursabile si nerambursabile, la rate scazute ale dobanzii si cu garantii. Mare parte din asistenta straina este intermediata de banci locale, prin acorduri speciale. Finantarea oferita prin schemele de asistenta straina este conditionata de unele criterii de eligibilitate. Aceste criterii definesc tipul de beneficiar, activitatile eligibile pentru finantare precum si fondurile minime/maxime disponibile. Conditionalitatea straina este adeseori mai riguroasa decat conditiile impuse de catre bancile locale, fapt care limiteaza oarecum accesul acest tip de finantare. Cu toate acestea, asistenta straina contribuie intr-o maniera pozitiva la a pune la dispozitie mai multe finantari pe piata si la a imbogati knowhow-ul bancilor locale in vederea satisfacerii cerintelor companiilor.

Dar chiar si in aceste conditii bancile, in continuare, nu ofera o finantare adecvata pentru investitii, nemaivorbind de investitii C-D-I. Finantarea investitiilor in Romania este la un nivel scazut, desi tendinta este una de crestere. Bancile au inceput sa realizeze potentialul sprijinirii investitiilor, si, intr-o oarecare masura, a transferului de tehnologie, dar inca lipsesc stimulentii necesari pentru a le convinge sa se concentreze pe aceste activitati. Politica BNR este adeseori mai atractiva in termeni de plasare a resurselor bancare, decat finantarea investitiilor companiilor nationale.

7. Proiecte de cercetare

7.1. Definire

Notiunea de proiect poate fi exprimata in mai multe moduri, toate bazate pe ideea ca proiectul va imbunatati o stare de lucruri.

Conform ordonantei Guvernului nr. 8/1997 proiectul este un scop bine definit, prevazut a fi realizat intr-o perioada determinata si in limitele resurselor alocate si caruia ii este atasat un set de reguli, obiective si activitati.

Un proiect reprezinta o operatie in care resursele umane, financiare si materiale sunt organizate intr-un mod original, pentru a realiza un produs/serviciu, in functie de specificatiile definite, tinand cont de constrangerile legate de costuri si termene, pentru a realiza o schimbare benefica prin obiectivele cantitative si calitative stabilite.

Proiectul reprezinta un ansamblu de activitati cu caracter temporar, intreprinse in scopul de a crea un produs sau serviciu unic.

Desfasurarea activitatilor economice in cadrul proiectelor este opusa activitatilor curente, cu caracter continuu si repetitiv.

Actualmente exista tendinta desfasurarii unei tot mai largi categorii de activitati economice, chiar dintre cele efectuate traditional ca activitati curente, sub forma de proiecte, considerandu-se ca acest mod de organizare furnizeaza rezultate cu mai mare rapiditate si eficienta si faciliteaza un control mai bun al resurselor utilizate.

Alt mod de definire considera proiectul ca orice sistem de actiuni, cu un punct de demarare clar si cu obiective, dupa care se apreciaza incheierea acestuia.

Un proiect reprezinta o serie de activitati legate, avand o data de inceput si de sfarsit si un buget alocat, pentru indeplinirea unui obiectiv bine definit, care va inceta in momentul atingerii obiectivului.

In practica, majoritatea proiectelor depind de resurse finite, sau limitate cu care trebuie atinse obiectivele.

Trebuie precizata legatura intre conceptele de program si de proiect.

Programul poate fi definit ca un grup de proiecte gestionate dupa o anumita regula, astfel incat sa se obtina avantaje mai mari decat daca s-ar realiza prin tratarea lor separata. Programul poate reprezenta o strategie regionala, nationala sau internationala si se transpune in realitate prin proiecte.

Proiectele sunt subcomponente ale programelor, deci si managementul proiectelor se situeaza sub directa subordonare a managementului programelor. Ca urmare, proiectele trebuie sa se incadreze in liniile strategice ale programului care le finanteaza, fiind sunt subseturi ale programelor.

Acestor definitii generale le corespund (desi nu intotdeauna recunoscute ca atare), inclusiv in activitatea de cercetare-dezvoltare din Romania, atat "lucrarile de cercetare" traditionale, cat si cazuri sau studii specifice ale acestora (de exemplu, studii de prefezabilitate, sau de fezabilitate necontractate / finantate din interior), precum si orice initiativa de schimbare (restructurare, reorganizare, privatizare, asociere, scindare, schimbare de sediu etc.)

Indiferent de sursa, cel mai modern instrument de finantare este cel de proiecte. Acest sistem permite atat o selectie obiectiva a echipelor de realizare a proiectului, cat si un mod judicios de utilizare a fondurilor .

Asigurarea succesului proiectului inseamna realizarea unui produs/cercetare fundamentala/serviciu performant, in conditii de eficienta, care sa fie oferit clientului in cat mai scurt timp.

Fig. 3. Elementele de baza ale activitatii de management a proiectului

Intr-o alta abordare, se poate remarca faptul ca, in activitatea de cercetare-dezvoltare, conceptele de "proiect" si management de proiect pot fi utilizate in cel putin doua categorii de acceptiuni:

- proiect propriu-zis, tema (lucrare) de cercetare;

- actiune de schimbare, de innoire, de restructurare, de lansare etc., categorie care poate fi mai importanta in unitatile si in activitatea de cercetare, decat in alte unitati.

Detaliind prima acceptiune, in activitatea de cercetare "proiectul" poate fi:

- tema (lucrarea) de cercetare, numai pana la incheierea fazelor de cercetare, sau si a celor de proiectare;

- intregul ciclu de initiere, concepere, asimilare, punere in fabricatie, lansare si promovare a unui nou produs, a unei noi tehnologii etc.

In activitatea investitionala, in mod similar, "proiect" poate fi:

- proiectul propriu-zis;

- intregul ciclu de initiere, proiectare, realizare si punere in functiune a unei investitii.

7.2. Obiectivele proiectului

Toate proiectele obiective precizate de la lansare. Obiectivele tuturor proiectelor pot fi clasificate in trei categorii:

1. Performanta si calitate

Produsul finit al proiectului trebuie sa se deosebeasc prin performante superioare adecvate scopului vizat. Rezulta ca toate specificatiile trebuie realizate intr-un mod satisfacator.

2. Buget

Proiectul trebuie finalizat fara a depasi nivelul autorizat de cheltuieli.

In cazul proiectelor comerciale si industriale este evident ca incapacitatea de a finaliza munca in limitele costurilor prevazute in buget reduce profitul si orice venit de pe urma capitalului investit, ceea ce duce la pierderi financiare.

Exista insa multe proiecte fara orientare directa spre profit. Exemple pot fi proiectele de management intern, de cercetare stiintifica pura, unele activitati caritabile si proiectele realizate in intregime de autoritatile locale din fondurile publice. Si in cazul acestor proiecte, chiar in absenta motivatiei profitului, este esential sa se acorde atentia cuvenita bugetelor de costuri si managementului financiar. Sursele financiare nu sunt intotdeauna inepuizabile si un proiect poate fi abandonat cu totul daca fondurile se termina inainte de finalizare, situatie in care banii si eforturile deja investite se pierd.

3. Timp de finalizare

Evolutia reala a unui proiect trebuie sa fie mai rapida decat evolutia planificata. Toate etapele proiectului trebuie sa nu depaseasca datele planificate, astfel incat finalizarea proiectului sa se produca la data planificata sau mai devreme de aceasta.

Un risc obisnuit in cazul proiectului este incapacitatea de a porni activitatea la timp. Intarzierile mari sunt produse de amanari, dificultati juridice sau de planificare, de lipsa de informatii, de fonduri sau alte resurse. Toti acesti factori il pot pune pe managerul de proiect intr-o situatie dificila sau imposibila. Daca proiectul este impiedicat sa inceapa la timp este putin probabil sa se termine la timp. Cateodata este nevoie sa se considere ca unul dintre cele trei obiective primare (performanta, cost si timp) are o importanta speciala, ceea ce afecteaza prioritatile in alocarea resurselor, daca acestea sunt limitate. Totodata, poate fi influentat modul in care se alege structura de organizare a proiectului.

7.3. Etapele ciclului de realizare a unui proiect

Etapele ciclului de realizare a unui proiect sunt:

-Identificarea si evaluarea initiala a proiectului (prin proces de informare, identificare si conceptie);

Pregatirea proiectului (elaborarea planului proiectului);

Aprecierea proiectului (evaluarea modului in care au fost concepute etapele proiectului, decizia finala fiind aprobarea trecerii proiectului in faza de implementare);

Mobilizarea resurselor, implementarea si monitorizarea (etapa de executie);

Finalizarea si evaluarea finala (la atingerea obiectivelor si acceptarea de catre beneficiar, autoritate contractanta).

Proiectul nu se abordeaza numai "bloc" (de la initiere la finalizare). Tema se propune (ca problema de studiat/de solutionat), iar un proiect se imparte/se detaliaza in faze corespunzand punctelor logice din ciclul de viata al proiectului si nu unor criterii financiare sau de raportare.

O lucrare de cercetare poate avea o anumita tema, dar poate fi abordata ca o succesiune de proiecte separate. Obiectivul principal al unui studiu de prefezabilitate sau de fezabiliate (etapele C si D din ciclul de viata) este tocmai de a furniza informatia necesara si de a propune decizia de a continua sau nu cu proiect / etapa urmatoare. De abia in cazul etapelor deja aprobate, dar de durata se fac defalcari pe criterii financiare sau de raportare (si detalieri ale proiectului).

Incepand din anul 1999, odata cu lansarea Planului National de Cercetare - Dezvoltare si Inovare prin HG nr. 562/1999 a inceput si in tara noastra utilizarea fondurilor alocate de la buget pentru cercetare prin finantarea de proiecte.

Un proiect poate fi pentru

Un studiu, o cercetare;

Realizarea unui produs;

Realizarea unei tehnologii;

Realizarea unui serviciu pentru administratie, sanatate, invatamant etc;

Dezvoltarea unor sisteme informationale;

Planuri strategice sau de organizare a unor zone;

De restructurare a unei societati, etc;

Pentru a obtine finantarea unui proiect trebuie sa existe informatiile necesare privind:

-Sursa de finantare;

-Strategia institutiei finantatoare;

-Scopul si obiectivele pentru care se acorda finantarea;

-Termenele de competitie si de finalizare ale obiectivelor scoase la competitie.

Orice proiect pentru care se solicita finantarea parcurge urmatoarele etape:

Redactarea propunerii de proiect;

Depunerea si inregistrarea acesteia pentru competitie;

Evaluarea propunerii;

Selectarea;

Negocierea;

Contractarea (moment din care propunerea de proiect devine proiect);

Derularea proiectului;

Finalizarea proiectului;

Valorificarea proiectului.

8. Managementul de proiect

In tarile avansate din punct de vedere economic, management de proiect este prezent in orice activitate productiva nerepetitiva, indiferent de gradul de complexitate. Este si situatia activitatii de cercetare-dezvoltare, unde identificarea cat mai precisa si satisfacerea cerintelor beneficiarului asa cum au fost ele consemnate, cu incadrarea in bugetul si termenele stabilite, constituie obiectivul oricarui proiect, fie el simplu (de scurta durata, mono-disciplinar, la care lucreaza un singur cercetator), sau complex (national sau international, multi-disciplinar, cu echipe extinse etc.)

In multe tari, inclusiv in Romania, se fac deosebiri intre conceptele "cercetare" si "proiectare" si, in consecinta, intre "tema"( sau "lucrare") de cercetare si "proiect".

Fara a ignora specificitatea activitatii de cercetare, conceptul de "proiect" este utilizat intr-un sens larg, ca fiind o activitate productiva, inovatoare, nerepetitiva, sens in care sunt aplicabile teoria, practica, instrumentele si tehnicile denumite ca fiind de "management de proiect".

Se impun de la inceput, cel putin patru precizari:

1. Managementul de proiect este necesar, dar nu si suficient in managementul activitatii de cercetare-dezvoltare si, cu atat mai pregnant, in managementul unei teme (lucrari) de cercetare-dezvoltare. In cercetare si, in particular, in tema de cercetare, un rol esential revine managementului stiintific, tehnic, de specialitate, iar gradul de delimitare intre "project manager" si conducatorul stiintific, intre decizia manageriala si cea tehnico-stiintifica, poate prezenta mai multe variante.

2. Managementul de proiect opreaza cu concepte specifice, dar si cu o serie de concepte comune si altor sfere ale managementului. In management de proiect se regasesc problematici care constituie discipline ca atare, cum sunt: managementul resurselor umane,costurilor, riscului etc. Ele sunt tratate sub aspectele cu care ele intervin in managementul de proiect, fara a le ignora generalitatea.

3. S-a optat pentru denumirea de "management de proiect": a) pentru a sublinia ca este vorba despre un transfer de know - how; b) pentru a evita limitarea la aria a ceea ce in mod curent se intelege in Romania prin "proiect"; c) pentru a evita controvesa fata de termenul, utilizat de unii autori, "management prin proiecte".

Exista si in managementul de proiect, ca si in management (ca si in alte domenii), scoli, curente. Chiar si in cadrul aceleiasi scoli, chiar si in cadrul aceleiasi institutii, se intalnesc termeni, definitii, sistematizari, puncte de vedere nu intru totul identice.

In tarile cu economie dezvoltata, "managementul de proiect" este o specializare, o cariera si totodata, o atributie explicita.

Componenta optima a unei echipe de proiect este considerata a fi: project manager, beneficiar, expert (responsabil) stiintific / tehnic si membri. Project managerul are o pregatire specifica, detaliata in domeniul managementului proiectului, iar membrii echipei de proiect sunt cel putin familiarizati cu conceptele de management de proiect modern.

Exista nenumarate oportunitati de training in domeniul managementului de proiect (organizate de marile firme de training, universitati etc.), oportunitati de asociere (institute si asociatii nationale sau internationale de management de proiect), de acreditare (titlul de Project Manager Professional), de documentare (reviste specializate de management de proiect, sectiuni dedicate managementului de proiect in reviste si jurnale de management, carti).

In prezent, in activitatea de cercetare-dezvoltare din Romania, managementul de proiect se aplica de multe ori, in mod empiric si, in principal, la latitudinea personalitatii si a experientei project managerului. Functia si rolul de project manager nu sunt bine definite, iar atributiile (si, in consecinta, activitatea) nu sunt cele care pot sa faciliteze managementul de proiect.

Termenul de management de proiect este de multe ori omis din tratatele de management din Romania, sau prezentat sub denumirea de "conducerea prin proiecte", "conducerea pe baza de proiecte", "gestiunea proiectelor / conducerea proiectelor", termeni care se suprapun numai partial cu cel de management de proiect). Exista o selectie prea redusa de oportunitati de training in managementul de proiect modern. Se constata limite de intelegere a importantei organizarii si desfasurarii activitatii pe criterii de eficienta economica.

9. Programe-cadru ale Uniunii Europene pentru cercetare

In noiembrie 2002, la Bruxelles, Comisia Europeana a lansat in cadrul unei conferinte, cel de-al 6-lea Program-cadru pentru Cercetare al Uniunii Europene (FP6),

pentru perioada 2002-2006. Evenimentul a fost un adevarat succes, reunind intre 8500 si 9000 de reprezentanti ai unor organizatii din domeniul stiintei si tehnologiei din Uniunea Europeana, tarile candidate si terte.

Programul-cadru (FP) este principalul instrument al Uniunii Europene pentru finantarea cercetarii. El este propus de Comisia Europeana si adoptat de Consiliul de Ministri si Parlamentul European prin procedura de co-decizie, pentru o perioada de 5 ani. Astfel de Programe-cadru au fost implementate inca din 198 Cel de-al 6-lea Program-cadru pentru Cercetare (FP6) a devenit operational incepand cu 1 ianuarie 2003.

FP6 isi propune sa contribuie la crearea unui adevarat "Spatiu European al Cercetarii"(SEC). Crearea SEC a fost decisa la Consiliul European de la Lisabona, din martie 2000. SEC este o viziune a viitorului cercetarii in Europa, privit ca o piata interna a stiintei si tehnologiei. El incurajeaza excelenta in stiinta, competitivitatea si inovatia prin promovarea unei mai bune cooperari si coordonari intre actorii relevanti la toate nivelele. Cresterea economica depinde tot mai mult de cercetare si multe din provocarile prezente si preconizate pentru industrie si societate nu mai pot fi solutionate numai prin actiuni la nivel national.

9.1. Domenii de activitate eligibile pentru finantare in cadrul FP6

FP6 acopera acele domenii in care UE are in vedere, pe termen mediu, sa devina cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere, cu o crestere economica durabila, cu locuri de munca mai multe si mai bune si un grad mai mare de coeziune social. Domeniile eligibile pe care le finanteaza sunt:

1. . Stiintele vietii, genomica si biotehnologia pentru sanatate: Exploateaza descoperirile in aceste domenii stiintifice in beneficiul sanatatii oamenilor si pentru cresterea competitivitatii biotehnologiei europene. De asemenea, urmareste obtinerea unor progrese reale in medicina la nivel european si imbunatatirea calitatii vietii.

. Tehnologiile societatii informationale: Stimuleze dezvoltarea tehnologiilor hardware si software din Europa, precum si aplicatiile societatii informationale, in vederea cresterii competitivitatii industriei europene si obtinerii beneficiilor societatii bazate pe cunoastere;

. Nanotehnologii si nano-stiinte, materiale functionale bazate pe cunoastere, noi procese si dispozitive de productie: Sprijina obtinerea unei mase critice de capacitati necesare dezvoltarii si exploatarii (in special pentru o mai mare eco-eficienta si pentru diminuarea eliminarii in mediu a substantelor periculoase), a tehnologiilor de varf pentru viitoarele produse, servicii si procese de productie bazate pe cunoastere.

. Aeronautica si spatiu: Intarirea bazelor stiintifice si tehnologice ale industriei aeronauticii si spatiale europene, pentru ca acestea sa devina mai competitive la nivel international; exploatarea potentialului de cercetare din Europa in acest sector, pentru imbunatatirea securitatii si protectiei mediului.

. Calitatea si securitatea alimentara: Contribuie la stabilirea bazelor integrate stiintifice si tehnologice necesare dezvoltarii unei productii si distributii de bunuri mai sigure si sanatoase, respectand cerintele de mediu. Urmareste sa controleze riscurile legate de alimente, care se bazeaza pe instrumentele biotehnologice, tinand cont de cercetarea postgenomica, precum si riscurile de sanatate asociate cu schimbarile de mediu.

. Dezvoltarea durabila, schimbarile globale si ecosistemele: Intentioneaza sa intareasca capacitatile stiintifice si tehnologice necesare pentru ca Europa sa fie capabila sa implementeze dezvoltarea durabila si sa integreze obiectivele sale economice, sociale si de mediu, in special in ceea ce priveste energia reiinnoibila, transportul si managementul durabil al resurselor terestre si marine din Europa.

. Cetateni si guvernanta in societatea bazata pe cunoastere: Intentioneaza sa mobilizeze intr-un efort coerent, capacitatile de cercetare europene, in domeniul economic, politic, al stiintelor sociale si umane necesare pentru intelegerea emergentei societatii bazate pe cunoastere si noilor relatii dintre cetateni, pe de o parte si intre cetateni si institutii, pe de alta parte.

2. Activitati de cercetare interdisciplinare

. Cercetarea in ceea ce priveste politicile: Raspunde nevoilor stiintifice si tehnologice ale Comunitatii, tinand cont si de interesele viitorilor membri si ale tarilor asociate. Sunt incluse: cercetarea pre-normativa, masurarea si testarea.

. Tehnologii si stiinte noi si emergente (NEST): Raspunde flexibil si rapid la dezvoltarile majore imprevizibile, la problemele si oportunitatile stiintifice si tehnologice emergente, precum si la nevoile din domeniile multi-tematice si interdisciplinare.

. Activitati specifice IMM-urilor: Aceste activitati specifice urmaresc sa sprijine IMM-urile din Europa in domeniile noi si traditionale, in vederea cresterii capacitatii tehnologice si dezvoltarii abilitatii lor de a opera la scara europeana si internationala.

. Activitati specifice de cooperare internationala: Masurile specifice urmaresc incurajarea cooperarii in cercetare la nivel international. Participarea tarilor terte va fi posibila in cadrul celor sapte arii tematice.

. Activitati ale Centrelor de Cercetare Comuna: Centrele de Cercetare Comuna vor oferi sprijin in formularea, implementarea si monitorizarea implementarii politicilor comunitare, tan ariile specifice de competenta, in mod independent si orientat spre clienti.

3. Intarirea fundamentelor Spatiului European al Cercetarii: Stimuleaza dezvoltarea coerenta a politicii in domeniul cercetarii si tehnologiei din Europa, prin sprijinirea programelor de coordonare si a actiunilor comune intreprinse la nivel national si regional, precum si la nivelul organizatiilor europene. Activitatile pot fi implementate in toate domeniile stiintifice si tehnologice.

. Coordonarea activitatilor de cercetare: Dezvolta sinergiile la nivelul activitatilor nationale existente; intareste complementaritatea dintre actiunile comunitare si cele ale organizatiilor de cooperare stiintifica la nivel european, in toate domeniile stiintei (exemple: sanatate,biotehnologie, mediu, energie).

. Dezvoltarea politicilor de cercetare/inovare: Incurajeaza dezvoltarea coerenta a politicilor de cercetare si inovare din Europa, prin identificarea timpurie a provocarilor si domeniilor de interes comun si prin furnizarea de catre decidentii politici a cunostintelor si instrumentelor de decizie-ajutor.

Structurarea Spatiului European al Cercetarii: Scopul principal este lupta impotriva punctelor slabe structurale din domeniul cercetarii europene. Prin natura si mijloacele de implementare, activitatile din cadrul acestui program se aplica tuturor domeniilor cercetarii si tehnologiei.

. Cercetare si inovare: Stimuleaza inovatia tehnologica, utilizarea rezultatelor cercetarii, transferul de cunostinte si tehnologii si crearea de companii in domeniu, in toate regiunile.

Comunitatii, si nu in ultimul rand, in regiunile cel mai putin dezvoltate. Inovatia este totodata una din cele mai importante elemente ale acestui program.

. Actiunile Marie Curie: Resurse umane si mobilitate: Sprijina dezvoltarea resurselor umane in toate regiunile UE prin promovarea mobilitatii transnationale pentru scopuri legate de pregatire, dezvoltarea expertizei sau transferului de cunostinte, in particular intre sectoare diferite. Sprijina dezvoltarea excelentei si contribuie la cresterea atractivitatii Europei pentru cercetatorii din tarile terte.

. Infrastructuri de cercetare: Sprijina stabilirea unui tipar de infrastructura de cercetare de cel mai inalt nivel din Europa si promoveaza utilizarea sa optima la scara europeana.

. Stiinta si societate: Incurajeaza inovatia si dezvoltarea de relatii armonioase dintre stiinta si societate si vine in intampinarea criticilor oamenilor de stiinta si a temerilor acestora in ceea ce priveste responsabilitatea sociala, ca rezultat al stabilirii de noi relatii si al unui dialog intre cercetatori, industriasi, decidenti politici si cetateni.

5. Energie nucleara: Urmareste sa intensifice si sa adanceasca cooperarea la nivel european in domeniul cercetarii nucleare.

. Fuziune termonucleara controlata: Fuziunea termonucleara controlata poate contribui la obtinerea de resurse de energie pe termen lung si in acelasi timp raspunde cerintelor legate de dezvoltarea durabila.

. Managementul deseurilor radioactive: Exploatarea energiei din procesele de fisiune nucleara necesita progrese in ceea ce priveste deseurile si in implementarea industriala a solutiilor tehnice pentru managementul deseurilor.

. Protectia impotriva radiatiilor: Imbunatatirea protectiei impotriva radiatiilor continua sa fie o prioritate. Activitatile din domeniu se refera in primul rand la managementul riscurilor si situatiilor de urgenta, radio-ecologia, protectia la locul de munca si protectia mediului.

. Alte activitati in domeniul tehnologiilor si securitatii nucleare: Acestea vor raspunde nevoilor stiintifice si tehnice ale politicilor comunitare in domeniul sanatattii, energiei si mediului, pentru a asigura capacitatea Europei de a mentine un standard ridicat in domenii relevante, care nu au fost acoperite de ariile tematice prioritare, pentru a contribui la crearea Spatiului European al Cercetarii.

Deosebiri intre FP6 si programele-cadru de cercetare anterioare

Programele-cadru anterioare au contribuit la dezvoltarea unei culturi a cooperarii stiintifice si tehnologice la nivelul diferitelor tari ale Uniunii Europene. Cu toate acestea, ele nu au avut un impact de durata in ceea ce priveste coerenta la nivel european. De aceea, FP6 a fost redefinit, stabilindu-i-se urmatoarele obiective:

- concentrarea eforturilor europene pe mai putine prioriati, in domeniile in care cooperarea la nivel european are o valoare adaugata certa;

- integrarea progresiva a activitatilor participantilor relevanti la diferite nivele;

- promovarea activitatilor de cercetare destinate a avea un impact de durata, "structurat";

- sprijinirea activitatilor care vor intari baza tehnologica si stiintifica generala a Europei;

- utilizarea potentialului stiintific al tarilor candidate pentru pregatirea si asistarea accederii lor la Uniunea Europeana, in beneficiul stiintei europene in ansamblu.

Dupa adoptarea Programului-cadru de catre Consiliu si Parlamentul European, Comisia Europeana este responsabila pentru implementarea sa. Fondurile destinate cercetarii se distribuie nu sub forma de "cote nationale" , ci dupa anumite criterii.

9.2. Modul de utilizare a fondurilor pentru cercetare

Comisia Europeana a adoptat urmatoarele criterii pentru finantarea proiectelor si anume:

- UE va finanta numai proiecte care implica mai multi parteneri din tari diferite;

- fondurile Programului-cadru sunt alocate tinand cont de cele mai "competitive apeluri pentru proiecte" publicate in mod regulat de Comisie;

- proiectele vor fi eligibile pentru finantare numai daca aria de acoperire si obiectivele reflecta prioritatile subliniate in "apelurile pentru proiecte";

- experti din exterior, independenti, evalueaza calitatea si relevanta tehnologica a proiectelor depuse pentru finantare, fiecare propunere fiind evaluata in medie de cinci experti;

- fondurile din cadrul FP nu reprezinta "subventii" acordate organizatiilor de cercetare sau companiilor, putand fi utilizate doar in scopul declarat.

Bugetul general si modul de folosire in cadrul FP6

Bugetul pentru cel de-al 6-lea Program-cadru de cercetare este de 17,5 miliarde euro. Aceasta suma reprezinta aproximativ 4% din bugetul total al Uniunii Europene pe anul 2001 si 5,4% din cheltuielile totale cu cercetarea ale sectorului public (non-militar) la nivel european. 7% din aceasta suma (1 230 milioane euro) vor fi cheltutii pentru cercetarea nucleara in cadrul EURATOM.

9.3. Principalele prioritati ale Programului-cadru

Programul-cadru are in vedere cercetarea integrata la nivelul UE, structurarea si intarirea fundamentelor Spasiului European al Cercetarii. Cea mai mare parte a bugetului FP va fi folosita pe integrarea viitoarelor activitati de cercetare pe sapte arii prioritate tematice. Aceste prioritati si resursele bugetare sunt alocate dupa cum urmeaza:

Prioritati tematice (buget, milioane euro)

Stiintele vietii, genomica si biotehnologia pentru sanatate (2255);

Tehnologiile societatii informationale (3625);

Nanotehnologii, materiale multifunctionale si noi procese de productie (1300);

Aeronautica si spatiu (1075);

Calitatea si securitatea alimentara (685);

Dezvoltarea durabila, schimbari globale si ecosisteme (inclusiv cercetare in domeniul energiei si al transporturilor (2120);

Cetatenii si guvernanta in societatea bazata pe cunoastere (225).

TOTAL 11 825 milioane euro

555 milioane euro sunt destinate cercetarii in sprijinul politicilor UE si ca mijloc de anticipare a nevoilor stiintifice si tehnologice; 430 milioane euro vor fi alocate activitatilor de cercetare multi-sectoriala, care implica intreprinderile mici si mijlocii (IMM); 315 milioane euro sunt prevazute pentru cooperare stiintifica internationala.

Pentru o mai buna structurare a Spatiului European al Cercetarii au fost alocate urmatoarele sume:

Activitati de la buget(milioane euro)

Cercetare si inovare (290);

Resurse umane si mobilitate (1580);

Infrastructura de cercetare (655);

Stiinta si societatea (80)

TOTAL 2605 milioane euro

Suma de 320 milioane euro va fi utilizata pentru masuri de "intarire a Spatiului European al Cercetarii".

Din aceasta, 270 milioane euro sunt destinate pentru "sprijinirea activitatilor de coordonare", in care UE va finanta costurile coordonarii programelor si activitatilor de cercetare la nivel national si regional. 50 milioane euro sunt prevazute pentru sprijinirea dezvoltarii coerente a politicilor de cercetare si inovare.

'Noile instrumente"

Pana la aceasta data, Programele-cadru au fost in principal implementate prin proiecte de cercetare cooperative, care au avut doua puncte slabe:

- in cele mai multe cazuri, sfarsitul unui proiect de cercetare a coincis cu sfarsitul consortiului format din partenerii de cercetare;

- in multe cazuri, proiectele nu au atins "masa critica" necesara pentru a avea un impact real, in termeni economici, stiintifici sau industriali.

Pentru a rezolva aceste probleme si pentru crearea unui Spatiu European al Cercetarii au fost dezvoltate si implementate in cadrul FP6 doua instrumente noi: Retelele de excelenta si Proiectele integrate. Filozofia celor doua instrumente este de a evolua de la finantarea de proiecte multiple, la finantarea de programe coerente de cercetare, lasand consortiilor europene de cercetare un grad cat mai mare posibil de autonomie si flexibilitate.

Retelele de excelenta urmaresc integrarea activitatilor partenerilor din retea, creand astfel centre "virtuale" de excelenta.

Proiectele integrate vor fi proiecte de dimensiuni substantiale, destinate construirii "masei critice" prin cercetarea bazata pe obiective, cu ambitii si scopuri stiintifice si tehnologice bine definite.

Este prevazuta, de asemenea, utilizarea unui instrument, disponibil de catva timp, dar care nu a fost utilizat inca, si anume: participarea UE la programele de cercetare ale mai multor State Membre. Acest instrument este prevazut explicit in Art. 169 din Tratatul de la Amsterdam.

9. Participarea la Programul-cadru

"Regulile de participare" guverneaza implementarea practica a activitatilor de cercetare ale UE in cadrul FP. Aceste "reguli" sunt decise de Consiliu si Parlament prin procedura de codecizie si stabilesc prevederi legate de:

- tipul si tara de origine a organizatiilor care pot aplica pentru finantare din partea UE;

- numarul minim de parteneri implicati in proiect, astfel incat proiectul sa fie eligibil pentru finantare din partea UE;

- tipul instrumentelor folosite in Programul-cadru;

- tipul de finantare prevazut pentru proiecte;

- principiile care guverneaza evaluarea propunerilor depuse;

- regulile care guverneaza contractele pe care Comisia le va oferi solicitantilor potriviti;

- regulile pentru diseminarea si utilizarea rezultatelor obtinute in proiectele de cercetare cu finantare de la UE etc.

'Apeluri pentru exprimarea interesului'

Comisia a publicat un "apel pentru exprimarea interesului" pentru obtinerea unui feed-back cat mai mare posibil, de la comunitatea stiintifica si industriala, pentru cercetarea de varf, in conformitate cu prioritatile si noile instrumente ale FP6.

Apelul pentru exprimarea interesului a invitat echipele de cercetare si consortiile sa transmita Comisiei detalii privind proiectele pe care intentioneaza sa le depuna pentru finantare dupa ce "apelurile pentru propuneri" se vor publica. Aceasta initiativa a avut menirea de a da siguranta indeplinirii obiectivelor Comisiei Europene si angajamentului comunitatii stiintifice si industriale.

Este pentru prima data cand s-a utilizat o astfel de abordare. Reactia la acest apel unic a confirmat faptul ca abordarea Comisiei a fost corecta, fiind inregistrate peste 15.000 de propuneri.

Apelurile pentru propuneri

Deoarece bugetul FP reprezinta banii contribuabililor, implementarea sa trebuie realizata intr-un mod deschis si transparent, asigurand un acces egal si un tratament corect pentru toti aplicantii. Aceasta se asigura prin intermediul "apelurilor pentru propuneri", care sunt publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si pe internet, pe paginile relevante ale Comisiei. Echipele de cercetare si consortiile care doresc ss depuna o propunere ca raspuns la aceste apeluri au la dispozitie in mod obisnuit o perioada de trei luni pentru elaborarea si depunerea propunerii.

Urmatoarea etapa consta in analiza respectarii criteriilor de eligibilitate:

- propunerea a fost predata inainte de termenul limita;

- partenerii propusi sunt eligibili pentru finantare din partea Uniunii Europene;

- partenerii propusi sunt stabiliti in tari eligibile;

- obiectul propunerii este eligibil;

- au fost luate in considerare aspectele etice ale cercetarii propuse.

Apoi, expertii externi vor evalua calitatea stiintifica si tehnologica a proiectului propus si vor depune la Comisie o lista cu proiectele pe care le recomanda pentru finantare.

Persoanele eligibile pentru a primi sprijin in cercetare

si sumele acordate

Orice entitate legala, adica (orice persoana fizica sau juridica aflata sub incidenta legii nationale, internationale sau comunitare) poate sa aplice pentru a primi sprijin.

In termeni practici, acest lucru inseamna ca universitatile, institutele de cercetare, intreprinderile mici si mijlocii sunt eligibile in mod egal, ca utilizatori potentiali a tehnologiilor si aplicatiilor tehnologice. Bineinteles ca fiecare dintre ele trebuie sa indeplineasca cerintele esentiale ale regulilor de participare. FP nu este rezervat academiilor si marilor companii nationale si internationale.

Sumele de bani acordate pot varia substantial, in functie de tipul proiectului, numarul de parteneri din proiect, ambitia si aria de acoperire a cercetarii. Se poate spune ca intentia Comisiei de a concentra eforturi si a construi masa critica prin eforturi comune duce la proiecte mai mari, la consortii mai mari si la necesitati de finantare mai mari pentru partenerii proiectului. Comisia va acorda sprijin intreprinderilor mici si mijlocii si proiectelor mai mici, dar intr-un mod mai consistent si coordonat.

Asistenta sau sprijinul acordat aplicantilor din partea Comisiei

sau autoritatilor nationale

Comisia Europeana prefera ca informatiile sa fie transparente, deschise si accesibile si raspunde unor intrebari cu caracter general, sau specific. Cea mai mare parte a informatiilor cu caracter general este disponibila pe internet; intrebarile mai detaliate sunt trimise pe fax sau e-mail.

Persoanele care doresc sa adreseze intrebari in limba nationala cu privire la FP, sau la cercetarea europeana se pot adresa "Punctelor de contact nationale" din tara lor. Reteaua de "Puncte de contact nationale" este in constructie.

FP promoveaza excelenta in stiinta

FP nu promoveaza excelenta in stiinta in sensul promovarii "campionilor nationali". Evaluarea excelentei in stiinta (si in particular in "retelele de excelenta") va fi incredintata oamenilor de stiinta si expertilor consacrati pe plan international, in domeniile specifice.

Cu alte cuvinte, calitatea propunerilor nu va fi judecata ca parte a procesului birocratic sau politic, ci va fi rezultatul analizei si a deliberarilor expertilor.