UNIVERSITATEA DIN PITESTI

FACULTATEA DE STIINTE

SECTIA CHIMIE - FIZICA

METODICA PREDARII CHIMIEI

CONVERSATIA EURISTICA =

CONVERSATIA EURISTICA

Introducere

Conversatia este utilizata in predarea - invatarea tuturor disciplinelor. Conversa-tia - care are ca functie sa mobilizeze cunostintele pe care le au elevii si sa-i con-duca pe acestia la descoperirea unor noi adevaruri - se numeste conversatie euristi-ca (in greceste euriskein = a afla, a descoperi ). Reactualizari ale cunostinttelpr si captarea atentiei pentru tema noua, propusa pentru studiu, se realizeaza prin conver-satie de reactualizare.

Conversatia de fixare se realizeaza in scopul fixarii si sistematizarii cunostin-telor, in timp ce verificarea orala se poate realiza prin conversatie de verificare. Conversatia euristica este cel mai des utilizata in lectiile de chimie. In esenta, ea consta in aceea ca, folosindu-se de o succesiune de intrebari, puse cu maiestrie si in alternanta cu raspunsurile primite de elevi, profesorul ii indeamna pe acestia sa efectueze investigatii in sfera informatiilor existente deja in mintea lor, sa faca ase-menea asociatii, incat sa ajunga la descoperirea unor noi adevaruri.

Atat profesorul cat si elevii pot formula intrebari referitoare la tema lectiei. Primul, spre a vedea cum au fost receptate si intelese mesajele sale didactice, cei-lalati pentru a-si lamuri anumite chestiuni sau pentru a-si completa informatiile de care dispun, in legatura cu subiectul aflat in discutie.

Important este ca profesorul sa formuleze intrebarile clar si precis, fara ambi-guitati si sa-i obisnuiasca si pe elevi sa procedeze la fel.

Intrebarile puse de profesor sa se adreseze cu precadere gandirii elevilor, nu memoriei lor si sa fie astfel formulate incat sa-i incite la dialog (si sa nu-i inhibe).

De aceea, in literatura pedagogica se recomanda inlocuirea intrebarilor care in-cep cu "ce", "cine", "cand" etc., cu unele de forma "explicati de ce." , "ce s-ar intampla daca." sau "interpretati.", "comparati." etc.

Desigur, intrebarile formulate de profesor vor avea in vedere cunostintele ante-rioare si experientele elevilor. In caz contrar, raspunsurile asteptate vor veni doar de la elevii care beneficiaza acasa de indrumare sau de la cei interesati de tema discutata, pe care au studiat-o pe cont propriu in prealabil.

Pentru realizarea obiectivelor invatarii se recomanda intrebarile "deschise" care solicita inteligenta productiva, indeamna la anumite actiuni, sugereaza sau anticipea-za anumite operatiuni de efectuat si lasa elevilor mai multa libertate de cautare, de cercetare, de formulare a mai multor raspunsuri sau solutii posibile. In acest sens o frecventa utilizare au:

- intrebarile convergente, care indeamna la analize, comparatii, sinteze, aso-

ciatii de idei, explicatii;

Exemplu

Cum explicati punctul de fierbere atat de ridicat la alcoolul metilic ?

Compusul :  CH₃ - OH; CH₃ - Cl; CH₃ - NH₂

Punctul de fierbere ⁰ C: 65 -24 -6

- intrebarile divergente, care exerseaza gandirea pe traiectorii inedite, origi-nale, evidentiind o diversitate de solutii la aceeasi problema;

Exemplu:

Cunoscand importanta practica a acetilenei, indicati directii de chimizare a a-cesteia; scrieti ecuatiile reactiilor chimice si precizati importanta produsilor obtinuti.

- intrebarile de evaluare solicita elevii sa emita judecati proprii asupra as-pectelor intalnite, in functii de criterii diferite.

Exemplu:

Cunoscand expresia generala a constantei de aciditate, indicati de ce pentru HNO₃ , si pentru acizi foarte tari, valoarea acestora nu se gasesc in tabele ?

Conversatia euristica

Conversatia este metoda care acumuleaza cunostintele prin intermediul dialogu-lui didactic desfasurat intre profesor si elevi.

Conversatia este o metoda larg folosita in scoala, pentru ca ea poate fi aplica-ta in toate etapele procesului de invatamant. Imbinata cu alte metode, conversatia este folosita in toate tipurile de lectii. In acest sens facem cateva precizari:

- forma cea mai obisnuita o constituie conversatia introductiva prezenta la toate tipurile de lectii si care are drept scop sa familiarizeze pe elevi cu natura ac-tivitatii pe care urmeaza sa o desfasoare in ora respectiva. La lectia de comunicare, prin conversatia introductiva se realizeaza legatura dintre lectia respectiva si lectiile anterioare, urmarind sa se reaminteasca acele notiuni pe care se vor sprijini preda-rea noilor continuturi.

- transmiterea noilor cunostinte pe baza conversatiei se poate face atunci cand continutul lectiei cuprinde multe elemente pe care elevii le cunosc din lectiile anterioare sau notiuni dobandite la alte obiecte, cu care chimia este strans legata. De exemplu, pentru a preda " Intrebuintarile hidrogenului", profesorul face o expu-nere insotita de intrebari si pe baza proprietatilor fizice si chimice studiate, elevii sunt condusi sa gaseasca explicarea folosirii hidrogenului in metalurgie sau in tehni-ca, pentru obtinerea temperaturilor inalte cu ajutorul sulfatului oxidric, combustibil in propulsarea rachetelor, satelitilor etc. Metoda conversatiei este un auxiliar pretios si permite transmiterea de noi cunostinte cand se foloseste material didactic instrui-tiv. Atunci conversatia se impleteste cu metoda demonstratiei deoarece prin intrebari profesorul dirijeaza observatia elevilor.

- conversatia este folosita ca metoda de baza si pentru fixari prin anumite intrebari puse elevilor, profesorul scade concluziile lectiei predate fixand notiunile mai importante.

- conversatia este folosita ca produs curent la verificarea orala, pentru a constata nivelul de cunostinte al elevilor.

Conversatia mai multe forme si anume:

a)     Conversatia catehetica

Se foloseste atunci cand profesorul vrea sa constate care sunt notiunile asimi-late de elevi, pe baza carora se pot transmite noile cunostinte. Intrebarile au atunci drept scop reproducerea succinta a celor invatate.

De exemplu, intrebarile ce se refera la anumite definitii fundamentale: "Ce este un oxid ? Dar o baza, un acid sau o sare ?" sau la clasificarea anumitor substante

"Cum se clasifica acizii dupa compozitia lor chimica ? Care sunt terminatiile folosi-te pentru denumirea diferitelor categorii de acizi ?" etc.

b) Conversatia euristica

Sustine dialogul bazat pe invatarea cunostintelor, intrebarile adresandu-se judeca-tii si rationamentului.

Intrebarile sunt astfel puse incat elevii sa descopere noi proprietati ale substante-lor studiate, sa faca deductii asupra raporturilor dintre substante etc. Intrebarile tre-buie sa-i conduca pe elevi spre gasirea raspunsului prin efort propriu de gandire.

Dupa numarul de persoane carora li se adreseaza intrebarea, conversatia este:

- individuala (se poarta intre profesor si un singur elev);

- frontala ( cand intrebarea se adreseaza intregii clase, iar raspunsurile le dau diferiti elevi).

Conversatia este frecvent folosita in studiul chimiei, fiind apreciata ca una dintre cele mai active si eficiente metode de invatamant. Conversatia, ca metoda di-dactica, este un dialog care se desfasoara intre profesor si elevi, prin care se stimu-leaza si dirijeaza activitatea de invatare a elevilor. In acord cu obiectivele instructiv- -educative urmarite in invatarea chimiei, conversatia indeplineste multiple functii: de descoperire a noilor date si informatii (de dobandire de noi cunostinte), de consoli-dare si fixare. Cea mai utilizata este conversatia euristica, care se bazeaza pe o intu-itie logica de intrebari, formulate de profesor, si care-i determina pe elevi la cauta-ri, la stabilirea unor relatii cauzale, la descoperirea elementelor caracteristice unor categorii de fenomene chimice. Prin intrebari clar formulate, elevii sunt ajutati sa faca analogii, sa ajunga la formularea unor concluzii, sa propuna solutii variate pentru rezolvarea unor probleme cu continut teoretic si practic privind temele studi-ate. Formularea intrebarilor care ofera elevilor posibilitatea de a anticipa o structura globala, atunci luata in studiu, o situatie- problema de solutionat se impune astazi ca o cerinta importanta in folosirea conversatiei in predarea chimiei.

Exemplul 1: " Legaturi chimice"

- comparati structura invelisului electronic al elementelor pe tabla magnetica;

- ce concluzii trageti ?

- dupa parerea voastra, cum isi pot realiza aceste elemente configuratia stabila?

Pe tot parcursul predarii cu ajutorul unor astfel de intrebari, se asigura stimularea gandirii pentru cautarea si gasirea solutiilor privind modul de realizare a diferitelor tipuri de legaturi chimice.

Exemplul 2: " Halogenii"

- precizati structura elementelor din grupa a Vll-a principala;

- indicati valenta, caracterul electrochimic al acestor elemente;

- spuneti care sunt tipurile de compusi cu halogenul, cu oxigenul, poate fi in-locuita cu o intrebare mai cuprinzatoare;

- faceti o caracterizare comparativa a elementelor din grupa a Vll-a principala a sistemului periodic, care stimuleaza capacitatea elevilor de transfer, de generaliza-re, mentinandu-le interesul si determina participarea lor activa la lectie.

Eficienta conversatiei depinde atat de maiestria profesorului - in formula-rea, succesiunea si structurarea intrebarilor, cat si de raspunsurile elevilor. Astfel, o frecventa mai mare in predarea chimiei trebuie sa aiba acele intrebari care stimu-leaza gandirea elevului, intrebari convergente (care cer explicatii, analogii, analize, generalizari ), intrebari divergente ( care presupun formularea mai multor solutii la o problema a mai multor raspunsuri posibile la o intrebare), cat si a intrebarilor de evaluare ( care solicita elevii sa emita judecati proprii de valoare asupra problemelor abordate, in functie de criterii diferite).

Astfel de intrebari -prin continutul si modul lor de formulare orienteaza si sti-muleaza diferentiat capacitatile intelectuale ale elevilor la diferite niveluri. Se accen-tueaza tendinta ca odata cu reducerea frecventei intrebarilor care se adreseaza me-moriei reproductive, sa creasca ponderea celor care solicita gandirea, care provoaca la elevi starea de cautare, tensiunea necesara aflarii raspunsului. Elevii sunt stimulati si ajutati sa formuleze ei insisi intrebari, sa-si puna probleme, sa invete sa poarte o conversatie, sa faca din ea o forma de cunoastere.

Timpul rezervat formularii raspunsului trebuie sa fie bine dotat in functie de dificultatea construirii acesteia. Trebuie sa acorde elevilor timpul de gandire necesar, de alegere a mijloacelor de exprimare si tot odata, sa le ofere posibilitatea de a-si controla, corecta, completa raspunsul dat. Apoi, dupa enuntarea raspunsului, sa se faca completarile si corectarile necesare. De asemenea, trebuie acordata atentie si in-tariri raspunsurilor. Acesta se poate realiza in forme diferite: prin cuvinte, cu ajuto-rul unor modele, planse, retroproiectii, diapozitive, diafilme, filme care confirma raspunsurile corecte sau le infirma pe cele eronate.

Pentru a asigura o eficienta sporita conversatiei in predarea chimiei este nece-sara adoptarea ei permanenta la cerintele realizarii obiectivelor formative ale acestei

discipline, imbinarea ei cu alte metode, cu demonstratia, observatia, explicatia etc. Aceste metode ofera elementele, datele necesare care urmeaza a fi discutate, prelu-crate, sistematizate selectiv in cadrul conversatiei.

Cele doua sensuri originare ale conversatiei euristice si cea catehetica s-au im-bogatit nuante noi, astfel incat, in zilele noastre, se vorbeste de o adevarata tehnica interogativa. Dupa specificul intrebarilor care declanseaza raspunsul putem distinge urmatoarele tipuri de conversatii:

- conversatii ce se bazeaza pe intrebari inchise. Se caracterizeaza prin ace-ea ca intrebarile presupun un singur raspuns. Elevul urmeaza sa aleaga una din cele doua variante posibile, eroarea sau raspunsul corect, raspuns pe care profesorul il asteapta. Fiecare intrebare emana de la profesor si presupune un raspuns, dialogul incheindu-se cu confirmarea sau infirmarea acestui raspuns.

- conversatii ce se bazeaza pe un lant de intrebari inchise. Raspunsul dat la fiecare intrebare, asteptat de catre profesor, declanseaza alte intrebari, pana se a-junge la rezultatul final stabilit in prealabil. Aceste conversatii sunt posibile numai atunci cand elevii dispun de informatiile necesare pentru a putea raspunde, desfasu-rarea lor imprimand insa, gandirii o directie prestabilita. Toate intrebarile pornesc de la profesor, iar raspunsurile se intorc asupra lui. Elevii sunt tutelati in mod exagerat profesorul formuleaza intrebarile si confirma raspunsurile.

- conversatii ce se bazeaza pe intrebari deschise. Aici elevii au posibilita-tea sa aleaga raspunsurile corecte din mai multe posibilitati sau sa-si formuleze ei insisi raspunsurile apeland la cunostintele pe care le poseda. Aceiasi intrebare va declansa mai multe raspunsuri corecte din partea elevilor, toate fiind receptate si confirmate de catre profesor.

- conversatii ce se bazeaza pe intrebarile stimulatorii si exploratorii. Se caracterizeaza prin aceea ca declanseaza procesul de cunoastere, raspunsurile fiind rodul framantarilor individuale, ale cautarilor si explorarilor fara a fi impuse de ca-tre profesor. Astfel de conversatii se utilizeaza in cadrul metodelor descoperirii pro-blematizarii. Aici conversatia se desfasoara nu numai intre profesor si elevi, ci si intre elevii, dupa cum pot raspunde atat intrebarilor profesorului, cat si celor ale colegilor. Adevarul este mai mult sugerat decat impus.

Urmarind cele patru tipuri de conversatie expuse mai sus constatam o crestere a independentei elevilor in formularea raspunsurilor si implicit o amplificare a efor-tului intelectual. Fiecare tip se potriveste unor situatii concrete, impuse de continutul celor transmise, de experienta elevilor, de capacitatile acestora.

EFICACITATEA METODEI CONVERSATIEI

Eficienta metodei conversatiei necesita conceperea si respectarea unor conditii ale intrebarilor si raspunsurilor. Dintre conditiile intrebarilor mentionam:

- sa fie clara si precisa, formulata simplu, sugestiv;

- sa se refere la materia predata sau inclusa in bibliografie;

- sa stimuleze gandirea si creativitatea elevilor, folosindu-se in acest sens, intrebarile care incep astfel: de ce?, pentru ce?, din ce cauza?, in ce caz? etc;

- sa fie formulate in enunturi variate, pentru a verifica gradul de intelege-re, flexibilitatea memoriei si a gandirii;

- sa fie complete sub raportul structurii gramaticale (sa nu aiba caracter ambiguu);

- sa fie instructive, contribuind la completarea informatiilor elevilor;

- sa nu duca la raspunsuri monosilabice de tipul: da sau nu;

- sa nu cuprinda raspunsul in formularea lor;

- sa se adreseze intregii clase si apoi sa se numeasca elevul care sa dea raspunsul;

- gradul de dificultate al intrebarilor sa fie relativ asemanator pentru toti elevii, mai ales la examene. In timpul activitatii didactice curente se pot pune intre-bari si in functie de posibilitatile intelectuale ale fiecarui elev.

- sa se foloseasca intrebari ajutatoare, atunci cand elevii dau un raspuns partial sau eronat;

- sa se puna intrebari suplimentare pentru verificarea gradului de constien-tizare a cunostintelor de catre elevi;

- sa se formuleze la elevi capacitatea de a formula intrebari si profesorul sa raspunda (convorbirea- inversa), acest tip de conversatie se practica in cadrul acti-vitatilor didactice curente;

- sa se utilizeze intrebari convergente, care conduc la comparatii sau ex-plicatii;

- sa se adreseze intrebari divergente, care pretind o discernitate cat mai mare de solutii pentru o problema;

- sa se practice intrebari-problema, care solicita rezolvarea individuala a unei situatii problema.

Profesorul trebuie sa aiba in vedere faptul ca raspunsul este o creatie a intre-barii. In acest sens raspunsurile trebuie sa indeplineasca o serie de conditii cum ar fi:

- claritatea

- completarea lor cu aplicatii, pentru a evidentia nivelul si calitatea cunos-tintelor insusite;

- formularea corecta si pe cat posibil, originala, creativa;

- existenta unui timp suficient de gandire pentru formularea raspunsului;

- aprecierea obiectiva a raspunsurilor elevilor.

Exemplu :

Desfasurarea sedintei

Profesorul anunta elevilor tema pusa in discutie si reaminteste planul dupa care se va desfasura dezbaterea, plan ce se regaseste in obiectivele operationale:

a)     Obtinerea sulfanilamidei. Mecanismul reactiei.

b)    Modul de actiune al sulfamidelor.

c)     Importanta compusilor sulfonici in industria organica de sinteza.

a)     Obtinerea sulfanilamidei.

- Elevii, prin dialog cu profesorul, scriu ecuatiile chimice corespunzatoare obti-nerii acidului N- acetil - sulfanilic. Prin analogie cu mecanismul studiat la sulfonarea benzenului se prezinta mecanismul obtinerii acestui acid.

Principalul intermediar utilizat in obtinerea majoritatii sulfamidelor este cloru-ra acidului N - acetil- sulfanilic (CAS), care rezulta in urma reactiei dintre acetanili-da si acidul clorsulfonic.

La tratarea acetanilidei cu acid clorsulfonic se obtine initial acidul sulfonic, conform unei reactii de substitutie electrofila de ordinul ll.

  HSO₃Cl HCl + SO₃

- Prin conversatia euristica, profesorul prezinta elevilor reactia acestui compus cu acidul clorsulfonic, cu formarea clorurii acidului N- acetil- sulfonilic. Profesorul pune accentul pe modul de rupere si formare a legaturilor chimice.

- Apoi, profesorul le cere elevilor sa prezinte succesiunea de reactii care duce la transformarea clorurii acidului N- acetil- sulfonilic in sulfamida. Intermediarul obti-nit, CAS, condenseaza cu amoniacul. Compusul rezultat se hidrolizeaza pentru a eli-bera gruparea de amina, trecand in sulfanilamida:

H₃C - CO - HN - C₆H ₆ - SO₂ - Cl H₃C - CO - HN - C₆H₆ - SO₂ - NH₂

H₂N - C₆H₆ - SO₂ - NH₂

b)    Modul de actiune al sulfamidelor

Folosind expunerea, profesorul prezinta modul de actiune al sulfamidelor. Sul-famida este un medicament utilizat ca antibacterian, cu spectru larg de actiune si toxicitate redusa. Se intrebuinteaza in tratamentul local al plagilor infectate, in diver-se dermatoze si arsuri. Actiunea ei antibacteriana se datoreaza faptului ca sulfamida are o structura asemanatoare ca acidul p- aminobenzoic (vitamina H). Aceasta este

un factor de crestere, indispensabil pentru multe microorganisme. Face parte din grupa metabolitilor esentiali, adica a acelor substante indispensabile proceselor chi-mice, datorita carora celula se mentine vie si se inmulteste.

Sulfamida concureaza cu acest metabolit intr-un sistem enzimatic necesar cres-terii bacteriilor, sistem in care acidul p- aminobenzoic este o parte componenta, sul-famida ia locul metabolitului normal, dar nu indeplineste functiile lui. Deci, se pro-duce o inhibare a anumitor reactii biochimice catalizate de sistemul enzimatic impli-cat, adica are loc o modificare a metabolismului celular. Efectul modificarii este in-cetinirea cresterii si inmultirii bacteriei sau chiar moartea ei.

c)     Importanta compusilor sulfonici

In ultima parte a sedintei elevii sustin scurtele rezumate ale sintezei facute de ei din literatura de specialitate, privind importanta practica a acizilor sulfonici.

Desfasurarea sedintei

Activitate profesor Activitate elevi

- Prin conversatia euristica, profesorul Participa la conversatie, indicand reactii-

recapituleaza cu elevii notiunile teoretice le specifice gruparilor amino si sulfoni-

necesare efectuarii experimentului, precum ce. Prezinta modul de lucru pentru efectu-

si etapele necesare in realizarea unui ex- area experimentului in laborator.

periment de laborator.

- Se reactualizeaza masurile de protecti-

e a muncii.

- Prezinta elevilor referatul de lucru. Pregatesc si efectueaza experimentul indi-

cat. Noteaza observatiile legate de aceasta.

- Urmareste modul de lucru al elevilor,

punand accent pe formarea unor deprinde-

ri corecte de efectuare a experimentelor

chimice, pe dezvoltarea spiritului de ob-

servatie.

- Comenteaza cu elevii observatiile Explica teoretic fenomenele observate si

practice si explicatiile stiintifice pe care efectueaza calculele corespunzatoare.

le-au dat ei acestor fenomene, punand ac-

cent pe caracterul stiintific al acestor ex-

plicatii.

- Evidentiaza importanta calculelor teh-

nologice.

- In partea a doua a stiintei in functie Rezolva exercitiile propuse dupa modul

de ritmul de lucru al fiecarui elev, la ce- de lucru cunoscut de la invatarea progra-

re acestora sa efectueze transformarile mata.

propuse in fisa de exercitii.

- Comenteaza si interpreteaza rezultatul

experimentului efectuat de elevi.

BIBLIOGRAFIE:

1. SANDA FATU - Didactica chimiei. Editura Corint 2002

2. SUNEL V. - Chimie organica. Editura Universitatii "Al. I. Cuza" Iasi

1991.

3. ARTENIE V. - Biochimie. Editura Universitatii " Al. I. Cuza" Iasi 1992

4. PETROVEANU ORTANSA , PETRESCU OLGA - Metodica predarii in

liceu.

5. ANTONESCU G.G. - Din problemele pedagogiei moderne.