Orientarea scolara si profesionala-factori responsabili

Orientarea scolara si profesionala-factori responsabili

In aceasta categorie intra acele persoane si institutii carora li se atribuie sarcinile de orientare si care sunt responsabili de reusita lor. Acestia sunt: scoala, profesorii, dirigintele, familia.

Obiectivele pe care trebuie sa le aiba in vedere scoala sunt cele pragmatice( cunostinte operationale , seturi de deprinderi profesionale, capacitatea de a actiona concret si eficient. Acestea sunt obiectivele care polarizeaza astazi preocuparile pentru activitatea de instruire si educare in scoala.

Perspectiva din care se cere privita activitatea instructiv-educativa este modul de functionare al invatamantului si eficienta acestuia.Scoala trebuie sa dezvolte cunostintele de baza, aptitudinile intelectuale si manuale, rationamentul si judecata, atitudinile si motivatiile, idealurile, capacitatea de creatie si de inovatie, gustul artistic si cultural, simtul responsabilitatilor, intelegerea lumii moderne. Toate acestea sunt, in fond, obiective ale procesului instructiv-educativ care trebuie avute in vedere de catre orice educator, indiferent de nivelul de invatamant la care lucreaza si de obiectul de invatamant predat, deoarece in evaluarea muncii lor ele sunt termenii de referinta.

Orientarea scolara si profesionala se implica functional in activitatea instructiv educativa, caci aceasta este zona in care se realizeaza o interferenta intre baza economica a societatii si suprastuctura ei, exprimata prin elemente de cultura si stiinta care se transmit prin procesul de invatamant.

In procesul de invatamant, elevii isi insusesc cunostintele, isi formeaza priceperi si deprinderi specifice fiecarei discipline prin intermediul carora li se dezvolta structura si functiile psihice. Dar, toate acestea nu au valoare in sine, ci valoarea lor este proportionala cu gradul in care il pregatesc pe elev, fie pentru o noua etapa de scolarizare, fie pentru rolul profesional pe care-l are de indeplinit dupa incheierea studiilor.

Facandu-le cunoscute elevilor profesiunile, orientarea profesionala devine fereastra scolii deschisa spre lume si, prin aceasta, ea valideaza social scoala, caci trebuie sa admitem ca toate materiile sunt importante intrucat dau cunostinte despre viata sociala si profesionala. In scoala se realizeaza, deci, pregatirea pentru viata si pentru profesiune, prin instruire si educare. Iar instruirea si educarea dobandesc adevarata lor valoare numai in masura in care cel in cauza a fost bine orientat scolar si profesional.

Dirigintele are rolul de a coordona si valorifica activitatea celorlalti factori dar, in acelasi timp, desfasoara si o activitate directa de orientare a elevilor din clasa sa, in cadrul orelor de dirigentie, precum si a activitatilor extrascolare. De asemenea, colaborarea scolii cu familia se realizeaza, in primul rand, prin intermediul dirigintelui

Fiecare diriginte isi va intocmi propriul plan in care sa includa toate activitatile de natura educativa indreptate spre satisfacerea obiectivelor stabilite: orele de dirigentie, consultari cu profesorii care predau la clasa respectiva, completarea fiselor de cunoastere a elevilor, analiza rezultatelor la invatatura a elevilor, actiuni extrascolare menite sa completeze si sa consolideze pregatirea elevilor in vederea absolvirii ciclului respectiv si a formarii diferitelor optiuni scolare sau profesionale, intalniri cu parintii, cu specialisti din diferite domenii, excursii, concursuri, tabere de vara, olimpiade, expozitii, actiuni sociale, turism, ecologie, vizionarea de filme si discutarea lor, vizionarea in colectiv a unor expozitii de carte, de pictura, de inventii etc.El este cel care imprima o anumita conduita clasei, educatorul care creaza o anumita atmosfera, cel care stimuleaza un climat educogen, cel care cultiva cu tact si pricepere respectul adevaratelor valori stiintifice, morale, estetice, religioase etc. si cel care vegheaza permanent modul in care se constituie si se definitiveaza optiunea scolara si profesionala a fiecarui elev.

Tematica orelor de dirigentie constituie modulul central al activitatii educative a dirigintelui deoarece de unitatea, varietatea, continuitatea si atractivitatea acesteia depinde, in cea mai mare masura, realizarea obiectivelor generale ale muncii educative, inclusiv cele ale orientarii scolare si profesionale.

Principalele valori spirituale(binele, frumosul, adevarul, demnitatea, solidarita tea, cinstea, omenia etc) vor constitui intotdeauna, indiferent de tema in discutie, fundamentul pe care se desfasoara explicatia teoretica si implicarea practica a elevilor in formarea personalitatii lor.

Dirigintele, figura centrala in procesul educativ al unei clase de elevi, reprezinta elementul de legatura cu conducerea scolii, cu colectivul didactic, cu parintii elevilor, cu diversele servicii care functioneaza in scoala, cu agentii exteriori implicati in munca educativa, si prin aceasta, responsabilitatea sa primeste dimensiuni deosebite.

In ultimul timp, problema rolului familiei in procesul orientarii scolare si profesionale a copiilor a fost tratata ca o problema majora, cu implicatii de psihologie si pedagogie familiala si cu consecinte de ordin social, economic si etic.

Este necesar ca parintii sa cunoasca personalitatea fiecarui copil, insusirile sale caracteristice, modul in care se dezvolta si se schimba acestea, conduita copilului in diferite imprejurari. Cunoastera intereselor copilului, a inclinatiilor si aptitudinilor sale, a trasaturilor sale de caracter, a firii sale etc. reprezinta o conditie si un mijloc foarte important in procesul muncii educative.

Astfel, parintii trebuie sa se intrebe ce stiu despre evolutia situatiei la invatatura a copilului, despre interesele si inclinatiile sale despre atitudinea fata de munca si fata de succese, despre disciplina lui, despre locul lui in colectiv, despre trasaturile de vointa, de caracter ale copilului, despre calitatile sale morale, particularitatile temperamentului sau si altele.

Pe baza acestei cunoasteri, familia apreciaza ce fel de conditii trebuie crate copilului pentru invatatura, in ce fel de munci poate fi antrenat, ce calitati trebuie stimulate si ce defecte trebuie combatute si inlaturate, cum se dezvolta caracterul copilului etc.In acest fel, cunoasterea copilului nu devine o conditie in sine, ci serveste in mod concret educarii acestuia. Pregatirea copilului pentru alegerea profesiunii se impleteste mereu cu urmarirea si cunoasterea dezvoltarii lui.

Din scopul si sarcinile comune ale scolii si familiei rezulta necesitatea unei stranse colaborari intre acesti factori, a sprijinului reciproc si asigurarii unei unitati de actiune. Aceasta colaborare poate fi considerata ca o premisa a succesului muncii educative.

Consideram ca scoala, prin profesorii sai si mai ales prin profesorii diriginti, trebuie sa fie factorul principal in acest proces al orientarii scolare si profesionale si sa ajute familia in rezolvarea acestei probleme pedagogice si sociale.