TENDINTE DE REFORMA IN SUA

TENDINTE DE REFORMA IN SUA

SUA - IN CAUTAREA SCOLII PERFECTE

America nu e o tara: e o lume. A vorbi despre o cultura americana inseamna a vorbi despre o artificialitate fara traditii indelungate ca celelalte culturi ale lumii, o creatie a ultimelor secole care cauta sa dea o forma unitara diversitatii.
In fapt, in Statele Unite ale Americii coexista aproape toate culturile lumii, toate conceptiile si filozofiile despre lume si viata, despre societate si valori; si, daca reprezentarile diverse asupra valorilor esentiale genereaza conceptii diverse asupra locului si rostului educatiei, e de inteles de ce nu se poate vorbi de un sistem de invatamant american.La limita, se poate spune ca fiecare comunitate isi are propriul sistem de invatamant, sau, mai bine zis, fiecare scoala constituie un sistem de invatamant in sine.
Paradoxal, tocmai intelegerea acestei culturi 'artificiale' permite analistului neutru sa identifice sisteme educationale de o factura aparte: sisteme in care elementele componente nu se ghideaza dupa o structura ierarhica, piramidala, ci dupa una a retelelor. (networks).

'Neputinta sistemului ierarhic de a rezolva problemele societatii i-a determinat pe oameni sa vorbeasca unul cu altul, iar acesta a fost inceputul retelelor'.

' Retelele sunt oameni care vorbesc unul cu altul, impartasind idei, informatii, solutii,iar in cadrul retelei accentul e pus mai degraba pe verb decat pe substantiv (s.n.)

Daca cineva incearca sa identifice unul sau mai multe sisteme educationale in America, prin cautarea unei componente conducatoare si a celor subordonate, nu va reusi. Educatia in SUA este intr-o schimbare perpetua, iar o structura ierarhica, prin definitie este conservatoare.
In SUA, retelele scolare se realizeaza prin impartasirea de catre scoli sau de catre cadre didactice luate individual, a acelorasi valori.Reteaua permite gruparea scolilor, dar nu aceasta e importanta, ci procesul prin care se ajunge la ea - comunicarea care creeaza legaturi intre oameni si grupuri de oameni. In prima zi cand am ajuns in Cleveland, Ohio, in cadrul unui proiect comun al Casei Corpului Didactic Mehedinti si al Ohio Montessori Teachers Collaborative am primit un telefon prin care mi se solicita participarea la o conferinta peste cateva ore. Am crezut ca trebuie sa merg undeva in oras, intr-o sala, sau aula, desi nu mi se comunicase unde anume. Mi-am zis ca, probabil, va veni o masina sa ma conduca la locul de desfasurare a conferintei. Nimic din toate acestea. La orele 16.00 suna iarasi telefonul, ridic receptorul si ma aflu in plina conferinta: fac cunostinta cu persoane interesate de proiect din Chicago, Denver, Detroit, Houston, Nashville, Richmond Eram intr-o retea creata prin convorbiri telefonice, in care, persoane care nu ne vazusem niciodata si, probabil, nu ne vom vedea niciodata, puteam comunica intr-un mod mai rapid, mai uman si mai eficient, impartasind idei si solutii fara a cere aprobarea cuiva. Nu era doar un simplu transfer de date sau o creare de contacte. Fiecare din participantii la conferinta telefonica primea informatii, le sintetiza si venea cu intrebari si cu idei noi.

'Fiecare gand nou este integrat in gandul urmator, producand o noua cunostinta cumulativa despre natura umana si universul in care traim.Aceste noi modele mentale sunt comunicate in cadrul retelelor nou infiintate'

Mai tarziu am inteles ca asemenea retele au aparut din necesitatea schimbarii care s-a intensificat pentru a raspunde presiunilor create de o societate dinamica. Eforturile de reforma au vizat toate aspectele vietii scolare, de la metodele de predare, resursele de instruire, organizarea activitatii cotidiene, sprijinul financiar, pana la conducerea si arhitectura scolii. Totusi, inovatiile, mai ales in societatea contemporana, nasc, in mod frecvent, controverse in jurul eforturilor de imbunatatire a scolii. De exemplu, articolul lui Michael Kelley si al colegilor sai: 'Crearea unui climat pentru schimbare: experienta azteca', explica faptul ca in planificarea unei scoli noi, profesorii, administratorii si membrii consiliului de administratie din Scottsdale au incercat sa-i includa pe toti membrii comunitatii. In ciuda eforturilor, noua scoala a devenit curand centrul controverselor. In final, Aztec Elementary School a devenit o scoala renumita, prin cooperare si perseverenta.
` Ceea ce este interesant consta in faptul ca, desi exista o diversitate extrema a inovatiilor si reformelor, exprimata in mii de articole din sute de reviste si periodice de invatamant si educatie (numai in banca de date computerizata a Bibliotecii Freiberger de la Case Western reserve University din Cleveland exista peste doua mii de intrari sub titlul 'Curriculum Planning' intre 1991-1995), aproape fiecare sustine ca este expresia 'noii scoli americane'.
Daca retelele initiativelor de schimbare pe care le prezentam in acest capitol, ca o exemplificare a diversitatii si a complementaritatii invatamantului american si, in acelasi timp, ca o sugestie pentru decidentii educatiei de la noi, nu propun schimbari care sa duca la costuri suplimentare, exista si proiecte extrem de ambitioase, cum ar fi Edison Project al antreprenorului Chris Wittle care incearca sa creeze un sistem de scoli particulare pentru educarea a doua milioane de elevi in 1000 de campusuri.
Reporterii de la U.S. News au vizitat in 1993 numeroase scoli publice de-a lungul Statelor Unite in cautarea unor reforme scolare promitatoare. Ei au descoperit noua inovatii care, luate impreuna, se considera ca ar imbunatati, in mod substantial, performantele scolilor publice fara cheltuieli aditionale considerabile. Aceste inovatii reprezinta, in viziunea reporterilor imaginea scolii perfecte:

1. PROFESORII CA ANTREPRENORI

Experimentul inceput in Minnesota, permite cadrelor didactice licentiate sa organizeze si sa conduca scoli publice independente pe baza unui contract pe o perioada de trei ani cu consiliul local.Ideea de a permite cadrelor didactice sa actioneze ca 'antreprenori educationali' se dovedeste a fi o strategie puternica la un cost scazut, nu numai prin aceea ca ridica performanta cadrului didactic dar si prin faptul ca atrage si retine pe cei mai buni profesionisti. Cu cat profesorii dispun de o mai mare libertate si autonomie in organizarea scolilor cu atat sunt mai angajati si se dedica muncii educative. Autonomia merge mana in mana cu miscarea catre scoli mai mici care asigura o atmosfera mai personalizata.

2. REDUCEREA DRASTICA A BIROCRATIEI

Constatarea ca vasta infrastructura a scolilor publice a crescut atat de mult si de haotic incat este mai mult o piedica decat un suport al educatiei a dus la concluzia ca aceasta este un obstacol major in calitatea educatiei. Foarte multe scoli n-au nici o idee despre modul cum se cheltuiesc banii.
In Baltimore privatizarea face din scoli lacasuri de predare - invatare mult mai atractive. Zidurile sunt curate, baile au sapun si hartie igienica, reparatiile, care, in trecut durau doi ani se executa acum in cateva zile.
'Avem prea multi oameni care creeaza prea multe hartii. Daca-i lasi pe directori si pe profesori sa ia decizii, nu mai ai nevoie de o administratie centrala care sa-ti spuna ce sa faci'. (J.Michael Brandt - Superintendent in Cincinatti).

3. FORMAREA CADRELOR DIDACTICE PRIN 'UCENICIE'

La fel cum viitorii medici se formeaza lucrand in spitale alaturi de medici consacrati, tot astfel se pot imagina 'scoli clinice', scoli care lucreaza in stransa colaborare cu universitatile care pregatesc cadre didactice. Studentii si stagiarii isi insusesc cele mai noi tehnici de predare de la colegii cu experienta, prin discutii, analize, demonstratii. De asemenea 'scolile clinice' ii ajuta pe universitari sa se tina aproape de realitatile predarii la clasa. Pedagogia nu mai poate fi un turn de fildes al universitarilor; acestia sunt fortati sa se confrunte cu lipsurile, cu alienarea elevului, cu alte distorsiuni ale instruirii ideale. In fine, reformatorii sugereaza ca 'scolile clinice' ar permite evitarea superficialitatii in pregatirea cadrelor didactice.

4. LESS - IS - MORE CURRICULUM - A preda mai putin dar mai intensiv, mai profund.

Programele si manualele au devenit (ca in multe alte tari, de altfel) din ce in ce mai incarcate, astfel incat profesorii sunt obligati sa treaca rapid de la o tema la alta pentru 'a parcurge materia' pana la sfarsitul anului, astfel incat nu pot aprofunda nici o tema. Solutia consta in a preda mai putine materii, intr-o mai mare profunzime si in evidentierea legaturilor dintre ele.
Filozofia 'less is more' are insa nevoie de cadre didactice mult mai pregatite in specialitate decat sunt majoritatea celor din scolile americane. (si nu numai!)



5. TESTAREA PERFORMANTEI ELEVULUI

Educatorii sunt din ce in ce mai putin satisfacuti de invatarea mecanica si de nivelul scazut al deprinderilor masurat de testele standardizate si, mai ales, de efectul acestora asupra predarii. Noile teste propuse in statul Kentucky nu solicita numai raspunsul ci si cum s-a ajuns la acesta. Examenele solicita o gandire riguroasa si studii aprofundate. Un subiect de examen din 1992 de exemplu, solicita elevilor ca, deoarece Casa Alba fusese bombardata, sa traseze programul unui nou guvern pe baza filozofiilor lui Hobbes, Locke, Rousseau si Montesquieu.
Desi numai un procent mic din elevii statului Kentucky s-a clasat la nivelul dorit, totusi oficialitatile prefera o evaluare corecta a progresului elevilor si considera ca aceste teste vor reforma activitatea din clasa.

6. STIMULENTE PENTRU CADRELE DIDACTICE CU REZULTATE BUNE.

In marea majoritate a sistemelor scolare, traditia si contractele de munca specifica faptul ca profesorii sunt platiti pe baza creditelor acumulate si pe baza vechimii in munca; calitatea predarii este ignorata. drept rezultat, cariera didactica nu mai este atractiva iar oamenii talentati resping ideea de a fi platiti cu acelasi salariu ca si un coleg incompetent.
'Nu toti profesorii sunt la fel de buni, si a gandi ca sunt egali este un mod de gandire arhaic' (Jim Heintz - profesor de engleza)
'Scara carierei' introdusa la Sunnyside High School, Tucson, permite profesorilor sa urce, pe baza unei evaluari mult mai stricte: patru inspectii la clasa efectuate de catre echipe de evaluatori instruiti care includ si profesori de la alte scoli.
Aceste stimulente fac sa creasca responsabilitatea fata de performanta. De exemplu, fiecare scoala din Kentucky primeste o 'nota' pe baza rezultatelor elevilor la teste, a frecventei, a ratei abandonului scolar, dar si a procentajului de elevi care merg in ciclul urmator sau se incadreaza in munca. Profesorii din scolile care isi imbunatatesc 'nota' in urmatorii doi ani primesc stimulente de cel putin 45 milioane de dolari.

7. TEHNOLOGIE PENTRU INVATARE

Noile tehnologii au puterea sa deschida lumea catre elevii din cele mai indepartate tinuturi. In clase echipate cu un monitor TV conectat la o retea de fibre optice, cadrele didactice pot folosi o simpla telecomanda pentru a afisa orice, de la articole de ziar la grafice si filme si chiar la transmisiuni in direct via satelit.
Materialul didactic este depozitat intr-un 'centru de distribuire a tehnologiei' care serveste intregul sistem scolar dintr-o localitate sau regiune. Profesorii 'comanda' electronic materialul de care au nevoie care le este 'furnizat' in clasa printr-o simpla apasare pe buton.
Tehnologia permite profesorilor sa creeze propriile materiale multimedia, si de asemenea poate ajuta la rezolvarea problemei calitatii profesorilor prin predarea la distanta. Costul este mare, dar pe termen lung tehnologia aduce economii.

8. ALEGERE SI COMPETITIE

Alegerea scolii - care permite elevilor sa aleaga scoala pe care vor s-o frecventeze si nu-i mai obliga sa se inscrie la scoala 'de circumscriptie' - este o problema foarte controversata in domeniul educatiei. Considerand ca imbunatatirea invatamantului public se produce prin competitie, sustinatorii alegerii scolii solicita fonduri publice pentru scoli particulare, o idee inca netestata in Statele Unite ( spre deosebire de Danemarca, de exemplu unde aceasta metoda se practica pe scara larga- n.n.). Dar ideea alegerii intre scolile de stat,intradistrict, s-a dovedit a fi o inovatie valabila in Cambridge, Massachussets punand scolile in fata unei alternative: ori oferiti programe puternice si atractive ori riscati a ramane fara elevi si, deci, a fi desfiintati.
Aceasta idee nu poate functiona in comunitatile mici, cu un numar redus de scoli.


9. PRELUNGIREA ANULUI SCOLAR

In ciuda intentiilor pozitive si a planificarii detaliate, rezistenta la schimbare este, si in Statele Unite, un lucru obisnuit. Romberg si price spun ca orice schimbare curriculara altereaza definitiile fundamentale pe care le au educatorii si populatia despre munca, cunoastere si profesionalism. De exemplu, imaginea unei clase in care elevii invata cum sa puna intrebari si cum sa examineze problemele, dispare ideea ca activitatea profesorului este aceea de a transmite informatii prin intermediul unor mijloace si material de instruire. In aceasta clasa profesorul pune intrebari, asculta gandurile elevilor, arbitreaza discutiile intre elevi. Noua imagine a profesorului este aceea a unei persoane care creeaza curriculum-ul impreuna cu elevii, lucreaza in cooperare cu copiii si cu colegii si demonstreaza intelesul expresiei 'cel care invata toata viata'.


REFERINTE BIBLIOGRAFICE

1. John Naisbitt - Megatendinte, Ed.Politica, Bucuresti, 1989, pag.270;
2. Ibid.
3. Willard Van de Bogart, 'Information Networks', in Future Life, dec.1981;
4. Dupa Carl Walley - in Childhood Education, aug.1995, pag.259;
5. U.S. News and World Report, 11 ian.1993;
6. A Guide to Systems Change Initiatives - State education Leader, Fall 1992;
7. U.S.News - op.cit.;
8. Ibid.;
9. Ibid.;
10 Ibid.;
11 Romberg, T.A.& Price, G.G.,Curriculum implementation and staff development as cultural change in G.Griffin(ed.) Staff Development (Chicago; University of Chicago Press, 1983).




GHIDUL INITIATIVELOR DE SCHIMBARE A INVATAMANTULUI IN SUA


Tabelul urmator incearca sa ilustreze diferentele dintre diversele initiative de reforma.

Folosind notiunile de scop(uri), viziune, predare si invatare precum si componentele mai largi ale sistemului, tabelul ilustreaza diversele accente ale initiativelor si modul cum se complementeaza sau reprezinta alternative distincte. In tabel nu sunt trecute toate initiativele din SUA, lucru, de altfel, imposibil, si nu se doreste a fi un ghid definitiv.

Tabelul poate fi folosit si ca sursa de sugestii pentru inovatii la diverse nivele.

NOTA: Intrucat in tabel se face de mai multe ori referire la cele 'noua principii comune' ale Coalition of Essential Schools, le prezentam aici:


1. - centrare pe dezvoltarea intelectuala
2. - concentrare pe disciplinele fundamentale (less is more)
3. - cunoasterea si satisfacerea trebuintelor diverse ale tuturor elevilor
4. - personalizarea invatarii
5. - invatare activa (elevul ca muncitor)
6. - evaluarea prin expozitie demonstrata
7. - promovarea increderii si decentei
8. - profesori generalisti (mai putin vazuti ca specialisti intr-un obiect de invatamant)
9. - limitarea incarcaturii la nivelul 1 profesor la 80 elevi.