METODOLOGIA INTERVENTIEI INSTRUCTIV-EDUCATIVE STRATEGIA DIDACTICA: METODE SI PROCEDEE DIDACTICE

METODOLOGIA INTERVENTIEI INSTRUCTIV-EDUCATIVE STRATEGIA DIDACTICA: METODE SI PROCEDEE DIDACTICE

STRATEGIE: modalitatea de imbinare a metodelor si mijloacelor necesare pentru realizarea obiectivelor unei actiuni anume.

strategie = tactica;

tactica este latura operationala a strategiei;

strategia este un ansamblu coerent si functional de tactici, care se coreleaza in permanenta pentru realizarea scopului;

in educatie termenul strategie este operant la 3 niveluri:

macro: unde se vorbeste de strategie educationala, termen ce vizeaza sistemul educational al unei tari;

intermediar: unde se vorbeste de strategie instructiv - educativa, termen ce vizeaza procesul de invatamant;

micro: unde vorbim de strategie desfasurata de cadrul didactic si elevii sai in cadrul unei discipline sau unei lectii.

STRATEGIA DIDACTICA = ansamblul metodelor,mijloacelor, formelor de organizare a clasei si experientele de invatare propuse educabilului in vederea indeplinirii obiectivelor cadru,de referinta si operationale ale procesului instructiv-educativ.

Dimensiuni ale strategiei didactice:

epistemica: strategia este un construct teoretic coexistent anumitor reguli epistemice;

pragmatica: strategia trebuie construita in concordanta cu particularitatile situatiei didactice concrete ce urmeaza a fi abordata;

operationala: strategia se concretizeaza in mai multe actiuni si operatii concrete, aferente obiectivelor educationale;

metodologica: ansamblul de metode si procedee didactice;

structurala: strategia cuprinde: metode,mijloace, forme de organizare, experiente de invatare solicitate elevului.

Caracteristici:

functia generala a strategiei didactice este cea de a adapta continutul invatamantului la situatia concreta de invatare si la nevoile elevilor;

caracterul normativ al strategiei este dat de faptul ca desi imprima o linie generala, valabila in situatiile educationale, aceasta se poate ajusta din mers, lasand spatiu creativitatii cadrului didactic;

caracterul sistemic este dat de ansamblul tehnicilor componente care se afla in interactiune;

are un caracter probabilistic.

Tipuri de strategii:

dupa elementul pe care sunt centrate: centrate pe elev, pe continut, pe elev si continut;

dupa natura obiectivelor vizate: cognitive, actionale, afective;

dupa mobilurile motivationale: externe sau interne;

dupa gradul de dirijare al invatarii: algoritmice, euristice, creative etc.

dupa forma de organizare a activitatilor didactice: frontale, de grup, de lucru in perechi, individuale, mixte.

METODE SI PROCEDEE DIDACTICE.

Etimologic ,,metoda" provine din grecescul ,,odos"=cale si ,,metha"=spre, catre.

In didactica metoda desemneaza calea didactica urmata in vederea atingerii obiectivelor educationale.

Procedeul didactic reprezinta o secventa a metodei, un detaliu, o tehnica de actiune, o particularizare a metodei. O metoda apare ca un ansamblu de procedee considerate a fi cele mai oportune pentru o situatie de invatare.

Caracteristici ale metodei:

Þ         Este selectionata de cadrul didactic si aplicata cu ajutorul elevilor in cadrul lectiilor;

Þ         Presupune mai multe operatii, concretizate in procedee;

Þ         Are un caracter polifunctional, putand participa la indeplinirea mai multor obiective educationale;

Þ         Este subordonata finalitatilor educationale urmarite de cadrul didactic;

Þ         Este aleasa in functie de continutul invatamantului ce urmeaza a fi predat elevilor;

Þ         Trebuie adecvata particularitatilor de varsta si individuale ale elevilor etc.

Functiile metodelor didactice

cognitiva - este o cale de acces la cunoastere;

formativ/educativa - exerseaza functiile fizice si psihice ale elevilor;

instrumentala - este o tehnica de executie pt. atingerea obiectivelor;

normativa - e calea optima de urmat pt. atingerea unui max. de randament.

Tipuri de metode didactice:

O alta clasificare a metodelor didactice:

din punct de vedere istoric:

traditionale(conversatia,exercitiul);

moderne (problematizarea, brainstorming-ul, instruirea programata).

in functie de extensia sferei de aplicabilitate:

generale(expunerea, prelegerea, conversatia);

particulare sau speciale(anumite continuturi cu caracter moral);

pornind de la modalitatea principala de prezentare a cunostintelor:

verbale(bazate pe citit-scris);

intuitive(observare senzoriala a obiectelor);

dupa gradul de angajare a elevilor:

expozitive sau pasive(ascultare pasiva, memorie reproductiva);

active(explorare, cercetare);

dupa functia didactica:

cu functia de predare-comunicare;

fixare si consolidare;

verificare si apreciere;

in functie de experienta elevilor:

algoritmice(secvente operationale construite treptat, in functie de cunostintele anterioare);

euristice(bazate pe descoperiri proprii);

dupa forma de organizare a muncii:

individuale;

in grup;

frontale(cu intreaga clasa);

combinate(intre variantele de mai sus)

in functie de axa: invatare mecanica-logica,constienta;

bazate pe invatarea prin receptare(expunerea,demonstratia);

bazate pe descoperirea dirijata(studiul de caz,observatia dirijata);

bazate pe descoperirea propriu-zisa (observarea independenta, brainstorming);

dupa schimbarea produsa in elev:

heterostructurate (expunerea-transformarea elevului se realizeaza cu ajutorul altei persoane);

autostructurate (elevul se transforma prin sine - descoperirea).

Conversatia euristica sau socratica este o metoda bazata pe invatarea prin descoperire. Poate fi utilizata pe tot parcursul predarii unui continut nou, si se constituie din intrebari si raspunsuri la sfarsitul carora elevii trebuie sa gaseasca noutatea, adevarul sau solutia corecta. Astfel fiecare noua intrebare isi gaseste punctul de plecare din raspunsul anterior;

Problematizarea se rezuma la rezolvarea de situatii problema, situatii contradictorii, conflictuale, punerea elevilor in fata a doua realitati (experienta anterioara si noutatea sau surpriza). Genereaza stari psihice de curiozitate, incertitudine, uimire etc.