MICRODICTIONAR -PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA

MICRODICTIONAR -PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA

1. AFAZIE = sindrom neuropsihic constand in tulburarea sau pierderea functiilor psihice limbajului(expresiei sau intelegerea semnalelor orale sau grafice) cu conservarea aparatelor periferice de executie sau de receptie ale limbajului, fiind insotita deseori de tulburari intelectuale (primare sau secundare) si corespunzand unor regiuni cerebrale localizate (M.I. Botez, Sen Alexandru, I.Drobota,1971) Forme anatomo-clinice: a. pure, tulburari izolate ale realizarii performantelor motorii orale sau scrise precum si ale utilizarii mesajelor orale sau scrise cum sunt: surditatea verbala pura (in absenta unei tulburari de auz, bolnavul nu intelege limbajul vorbit, nu poate repeta cuvintele si scrie dupa dictare, putand insa vorbi, citi si scrie in mod spontan ) determinate de leziuni in prima circumvolutiune temporala, in vecinatatea circumvolutiunilor Heschl de ambele parti sau numai de partea stanga; a. motorie pura (imposibilitatea de exprimare voluntara, de repetare a cuvintelor, de citire cu voce tare, pastrandu-se limbajul interior, posibilitatea scrisului spontan si dupa dictare, a copierii si intelegerii limbajului oral si scris) determinata de leziuni inca imprecis localizate; agrafia pura (v.) si alexia pura (v.) . A. expresiva, ansamblu de tulburari predominant expresive, in planul pronuntarii sau al scrierii semnelor verbale, determinate de leziuni in portiunea exterioara a ariei Broca (a 3-a circumvolutie frontala a emisferului verbal dominant) si intr-unele zone adiacente. A. senzoriala sau de receptie, cu tulburari grave in intelegerea limbajului, in vorbirea spontana si repetata, in grafie si lexie, ajungandu-se la o proasta vorbire (parafazie) si chiar la deformarea cuvintelor (jargonofazie), determinate de leziuni in zona Vernicke a emisferului cerebral dominant (portiunea posterioara a primelor doua circumvolutiuni temporale, girusul angular si girusul supramarginal). A. centrala sau de conducere, cuprinzand atat tulburari expresive cat si receptive (tulburari in repetarea cuvintelor, ale scrisului spontan si mai ales dictat, ale lecturii cu voce tare in forma paralexiilor pentru cuvintele dificile, pastrandu-se intelegerea verbala) determinate de leziuni in portiunea posterioara a primei circumvolutii temporale de partea emisferului cerebral dominant. A. transcorticale, motorii (grava afectare a vorbirii spontane) si senzoriale (tulburarea intelegerii limbajului) de scurta durata (in cursul regresiei sau agravarii unui sindrom afazic) si determinate de leziuni in a3-a circumvolutie frontala a emisferului cerebral dominant si respectiv, in prima circumvolutie temporala: ecolalia (v.) . A. de evocare, amnestica (imposibilitatea de a reproduce numele obiectelor, dar cu posibilitatea recunoasterii acestor nume intr-o lista prezentata, fiind determinata de leziuni imprecis localizate sau de procese tumorale) si cea determinata prin termenul de anomie (imposibilitate de reproducere a numelor proprii, precedand a. amnestica si fiind determinata de leziuni in emisferul cerebral dominant); amuzia receptiva (imposibilitatea de recunoastere a melodiilor cunoscute sau de citire a notatiei muzicale) si expresiva (imposibilitatea de a canta o melodie cunoscuta, cu sau fara instrument), determinate de leziuni in prima circumvolutie temporala stanga si, respectiv, in pars triangularis al lobului frontal stang; acalculia (v.). tulburari paroxistice ale vorbirii (vocalizare, baraj verbal), forme deosebite de a. (la copil, la poligloti, la surdomuti, inatentia verbala). Aceste forme de a. pot fi compensate spontan sau supuse unor actiuni de recuperare dirijata.

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

alexie = (gr. a - fara, lexis - citire) destructurare a capacitatii de a citi si intelege limbajul scris, asociata de regula cu agnozii sau afazii. Este o forma de agnozie vizuala si este sinonima cu cecitatea verbala. Sunt diferite grade de a. sau cecitate verbala pornind de la incapacitatea de recunoastere, in lectura, a cuvintelor scrise, pana la ilizibilitatea silabelor sau a literelor. In cazul in care un copil cu intelect normal se dovedeste incapabil de a-si insusi cititul se presupune o a. congenitala. In aceeasi situatie a relativei incapacitati pentru lectura se recurge la expresia dislexie de evolutie. Necesita tratarea concomitenta a tuturor cauzelor

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

ecolalie = fenomen patologic de "vorbire dupa ecou", de repetare automata a cuvintelor si gesturilor interlocutorului. Se numeste ecofrazie cand consta din repetarea propozitiilor. Se intalneste la debili, in stari dementiale, etc.

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

acalculia = deficienta patologica constand din capacitatea de a recunoaste sau de a elabora semne numerice sau de a opera cu ele. Dupa H. Hecaen (1965), a. reuneste alexia si agrafia pentru cifre si numere, discalculia de tip spatial si pierderea operatiilor aritmetice de baza (anaritmetie).

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

discalculia = perturbare in mecanismele intelegerii si efectuarii operatiilor de calcul la copiii cu inteligenta normala. D. este insotita de tulburari ale organizarii spatiale. Este o deficienta tranzitorie si remediabila.)

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

disfazie = in general ceea ce in logopedie poarta denumirea de "afazie", cu deosebirea ca nu semnifica anularea comunicarii decat in cazuri foarte rare, bolnavii disfazici dorind intotdeauna sa comunice. D. reprezinta tulburari de limbaj (dis - dificultate, tulburare, phasis - vorbire) care au la baza tot deauna o tulburare organica, neuronala, de origine centrala, in general fiind vorba de leziuni ale centrului vorbirii (in frontal 3, temporal si parietalul inferior), de natura vasculara, tumorala sau traumatica. In aprecierea tulburarii comprehensiunii si expresiei limbajului, trebuie avut intotdeauna in vedere eliminarea unei stari psihotice, a unei stari profunde de deteriorare cognitiva (demente) sau a unei nedezvoltari cognitive (oligofrenii). D. impun un tratament logopedic, de reinvatare a limbajului. In cadrul d. sunt descrise: surditatea verbala, intoxicatia prin cuvant, amnezia verbala, parafazie, alexie sau cecitate verbala, dissintaxia si jargonofazia. )

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

AFAZIE. (fr. aphasie, engl. aphasia) Alterarea sau pierderea capacitatii de a vorbi sau de a intelege limbajul vorbit sau scris. Se datoreste unei leziuni cerebrale fara interesarea organelor de fonatie. Sinonim - cecitate verbala (adj. afazic)

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti,1997

2. AGNOZIE = (gr. a - fara, gnosis - cunoastere ), sindrom neuropsihic constand in tulburarea recunoasterii senzoriale a unui obiect cunoscut anterior in absenta unui deficit de sensibilitate elementara sau a unei tulburari psihice, fiind determinat de un deficit al functiei de analiza la nivelul segmentului cortical al unui anumit analizator (M.Botez, Sen Alexandru, I.Drobota). Forme: astereognozii, tulburari in recunoasterea obiectului pe cale tactila, cuprinzand: a. tactile primare, cum sunt ahilognozia sau a. intensitatii (tulburarea discriminarii obiectelor dupa grosime, greutate, rugozitate, presupunand modificarea perceptiilor diferentiale de intensitate) si amorfognozia sau a. de extensitate (tulburarea diferientierii formelor si a recunoasterii spatiale), fiind determinate de leziuni in ariile somestezo-senzoriale si somestezo-psihice, ca si a. tactila secundara sau asimbolia tactila (imposibilitatea de recunoastere a semnificatiei obiectului tradusa prin imposibilitatea de a-l denumi, conservandu-se posibilitatea de a descrie si recunoaste calitatile sale tactile elementare), astereognoziile fiind determinate de leziuni in aria tacto-gnozica; a. auditive, imposibilitatea de recunoastere si discriminare a sunetelor, cu conservarea auzului, manifestata in trei forme clinice (care apar uneori izolat, dar de cele mai multe ori impreuna); a. globala (nu sunt recunoscute nici cuvintele, nici muzica si nici zgomotele); a. muzicala (sau amuzia senzoriala) si a. zgomotelor; acestea fiind determinate de leziuni ale portiunii posterioare a primei circumvolutii temporale stangi; a. vizuale, tulburari in recunoasterea semnificatiei obiectelor, imaginilor, persoanelor sau spatiului, limitate la sfera perceptuala sau extinse la sfera conceptuala, in absenta unor tulburari de vedere elementara, cuprinzand: a. pentru obiecte sau imagini, a. fizionomiilor (prosopagnozia) unor persoane cunoscute sau a propriei persoane, determinate de leziuni ale emisferului minor sau pareto-occipitale bilaterale; a. culorilor (tulburari de recunoastere a culorilor, cu origine centrala, leziuni occipitale stangi la dreptaci), alexia agnozica (tulburari de intelegere a limbajului scris, cu conservarea limbajului interior, a exprimarii si intelegerii limbajului oral ), acalculia (tulburari in recunoasterea numerelor in efectuarea operatiilor aritmetice, determinate de leziuni situate in orice parte a creierului); a. video-spatiale, imposibilitatea orientarii in spatiu pe cale vizuala, manifestata prin: dezorientare video-spatiala ( pierderea posibilitatii de focalizare absoluta si relativa a obiectelor, imposibilitatea de comparare a marimilor, tulburari de grupare a obiectelor, dislexie cvasispatiala si pierderea vederii stereoscopice), a. spatiala unilaterala (tendinta de a neglija jumatatea stanga a spatiului extracorporal), alestezie vizuala (transpunerea imaginilor dintr-un hemicamp vizual in celalalt si de la un cadrant la altul), pierderea memoriei topografice (imposibilitatea de a descrie itinerarii si locuri binecunoscute, de a le revizualiza si a se orienta pe un drum cunoscut), pierderea reprezentarii vizuale a obiectelor (imposibilitatea revizualizarii unor obiecte sau persoane cunoscute, atat in stare de veghe cat si in somn, visele devenind practic imposibile), paralizia psihica a privirii (imposibilitatea de a misca voluntar ochii cu conservarea motilitatii oculare reflexe), vagabondajul privirii, ataxie optica (tulburarea capacitatii de a apuca un obiect in curs de fixare vizuala), tulburari ale atentiei vizuale (atentia spontana pentru orice stimul vizual este foarte redusa, fiind concentrata in cea mai mare masura asupra a ceea ce se petrece in axul de fixare a privirii, fiind vorba deci de o anumita ingustare concentrica a campului atentiei vizuale), aceste tulburari fiind determinate de leziuni cu localizari diferite; tulburari de somatognozie, constand in perturbarea schemei sau imaginii corporale si cuprinzand: autotopagnozia (tulburare de localizare a segmentelor corporale), asimbolia la durere (imposibilitatea de recunoastere a calitatii durerii, desi durerea ca atare este corect perceputa), tulburari paroxistice ale schemei corporale (senzatia de plutire sau dezintegrare corporala cu caracter difuz, crize de senzatie de dezintegrare corporala partiala localizata pe un segment de membru, crize de telescopaj si atrofie corporala localizata, crize mixte), membrul fantoma (iluzia existentei unui segment de membru absent, de obicei amputat), anozognozii (lipsa de cunostinta a tulburarilor in plan neuromotor, al limbajului, praxiilor si gnoziilor).

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

agnozie auditiva = surditate psihica

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

AGNOZIE = Tulburare a perceptiei datorata unor leziuni in zonele corticale ale analizatorilor si caracterizata prin lipsa capacitatii de a recunoaste obiectele, persoanele, lucrurile etc., desi segmentul periferic si functiile senzoriale elementare nu sunt afectate.

Sursa: Alois Ghergut/"Sinteze psihopedagogie speciala"/edit.Polirom/2005

AGNOZIE = Imposibilitatea recunoasterii obiectelor dupa calitatile lor: forma, culoare, greutate, temperatura, etc, desi functiile senzoriale elementare respective (vaz, auz, sensibilitate superficiala si profunda sunt intacte). (adj. agnozic)

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997

3. ANAMNEZA = (gr. anamnezis - amintire), in clinica medicala, investigare, fie directa a unui caz, fie a persoanelor din anturajul acestuia, in scopul obtinerii de informatii privind antecedentele sale personale, sau accidentale morbide precedente. In psihiatrie, prin a. se urmareste reconstituirea etiologiei respectivei psihopatii sau psihoze in vederea unei psihoterapii adecvate. Prin extensie, in psihologie, a. se aplic analogic ca o secventa a biografiei psihologice, in vederea stabilirii originii si conditiilor dezvoltarii unor particularitati individuale (trasaturi de caracter, sentimente, capacitati, vocatie, etc.).

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

ANAMNEZA = Metoda de identificare si centralizare a informatiilor asupra antecedentelor subiectului pentru a fi raportate la etiologia afectiunilor sale sau la situatia actuala; informatiile pot fi adunate si sistematizate de catre medic, psiholog, asistent social sau alt specialist al profesiunilor auxiliare, direct de la subiectul in cauza sau prin consultarea persoanelor din anturajul acestuia, interesand in mod special antecedentele medicale sau accidentele morbide precedente.

Sursa: Alois Ghergut/"Sinteze psihopedagogie speciala"/edit.Polirom/2005

4. ANARTRIE = forma extrema a disartriei (v.), manifestata prin imposibilitatea pronuntarii cuvintelor.

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

disartrie = (gr. dys - greu, arthon - articulatie), tulburare a limbajului, caracterizata prin confuzie in articularea cuvintelor, ca si prin modificari ale ritmului, intonatiei si expresivitatii vocii. Se observa in unele boli ale sistemului nervos, in paralizia generala progresiva, in unele intocsicatii alcoolice. Este de origine cerebrala. Simptomele dislalice grave sunt similare d. usoare.

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

5. ARTTERAPIE (cf. lat. ars "arta"; gr therapeia " grija") / terapie prin arta = Ansamblu de metode si tehnici bazate pe stimularea (pe cat posibil organizata, individuala sau colectiva) posibilitatilor de exprimare artistica a bolnavilor psihici, in scop psihoterapeutic circumscrisa terapiilor creativitatii (- PSIHOTERAPII). Este o forma de psihoterapie complexa si specifica, in sensul ca foloseste mesaje nonverbale, care merg de la caile de expresie plastica (desen, pictura, modelaj, artizanat, ceramica, sculptura) si muzicala (auditii colective, interpretari de piese muzicale de catre subiecti etc.), pana la mijloacele dramatice de expresivitate mimico-gestuala scenica si coregrafica. Oferind posibilitati reale si autentice de resocializare a bolnavilor psihici, este indicata in orice afectiune, cu exceptia starilor de deteriorare masiva, a starilor de agitatie psihomotorie, negativism accentuat, epilepsie, confuzie mintala si a celor asociate cu maladii somatice invalidate. Artterapia implica doua aspecte: productiile artistice spontane sau solicitate de medic (ca adjuvant al tratamentului psihiatric) si influentarea subiectului prin receptarea operei de arta. Dupa cum sustin numerosi specialisti (VOLMAT, PESSIN, FRIEDMAN, OBIOLS, NAUMBURG, ROSOLATO, BERGERSON), mesajul plastic este incarcat de valente terapeutice: descarcarea unor tensiuni latente, conflicte, dorinte si complexe; diminuarea anxietatii; generarea increderii in fortele proprii ; dezvoltarea de gusturi si vocatii noi; intarirea Eului; ameliorarea comportamentului si comunicarii interpersonale; atenuarea traumatismului internarii prelungite si favorizarea aplicarii altor terapii (psihotrope, biologice etc.). Utilizata initial in reeducarea copiilor cu sechele postencefalitice, a afazicilor si neadaptatilor, terapia prin expresie plastica s-a extins ca tratament si la adulti (nevrotici si psihotici) incepand cu primele decenii alesecolului al XX lea. MAYER si PANETH utilizeaza, in 1929, desenul; HILL, intre 1939+1944, creeaza un puternic centru de interes si deconectare pentru bolnavi si infirmiere, sub forma unor biblioteci circulante de tablouri. La Barcelona, OBIOLS a fixat tehnica pshioterapeutica prin ,,arta psihopatologica" (Anvers,1962), aratand ca expresia plastica are o actiune centripeta asupra creatorului, uneori benefica, alteori malefica, ea dezvaluind in maniera directa simboluri originale ale inconstientului si avand o putere catartica larga.

Sursa: Dictionar Gorgos; vol II - (Biblioteca psihologie - pedagogie, Iasi)

6. ASISTENT MATERNAL persoane autorizate care desfasoara la domiciliul propriu activitati de ingrijire, educatie, recuperare si socializare in vederea dezvoltarii armonioase si a reintegrarii/integrarii sociale si familiale a copilului in dificultate (inclusiv a celui cu deficiente sau handicap) primit in plasament sau incredintare.

Asistenti maternali - ocupatii componente:  

- asistenti maternali generalisti

- asistenti maternali pentru copilul cu handicap sever

- asistenti maternali pentru protectia in regim de urgenta a copilului

- asistenti maternali pentru copilul delincvent

Sursa: www.mmssf.ro

7. ASISTENT PERSONAL = este persoana care supravegheaza, acorda asistenta si ingrijire copilului sau adultului cu handicap grav, pe baza programului individual de recuperare si integrare sociala a persoanei cu handicap, elaborat de comisiile de expertiza medicala pentru adultii cu handicap si, respectiv, de comisiile de expertiza medicala a copilului cu handicap, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3)-(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap, cu modificarile si completarile ulterioare.  Sursa: Publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 232 din 7 mai 2001- (Art. 1.)

ASISTENT PERSONAL = persoana care supravegheaza, acorda asistenta si ingrijire copilului sau adultului cu handicap grav, pe baza planului de recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap.

(Nu pot detine calitatea de asistent personal persoanele care beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani,sau, in cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani.)

Poate fi incadrata cu contract individual de munca in functia deasistent personal persoana care indeplineste urmatoarele conditii:

a) are varsta minima de 18 ani impliniti;

b) nu a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni care ar face-o incompatibila cu exercitarea ocupatiei de asistent personal;

c) are capacitate deplina de exercitiu;

d) are o stare de sanatate corespunzatoare, atestata de medicul de familie

sau pe baza unui examen medical de specialitate;

e) a absolvit cel putin cursurile invatamantului general obligatoriu, cu exceptia rudelor si afinilor pana la gradul al IV-lea inclusiv ale persoanei cu handicap grav, precum si cu exceptia sotului sau sotiei, dupa caz; in situatii exceptionale, la propunerea asistentului social din cadrul aparatului propriu al consiliului local in a carui raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta persoana care urmeaza sa indeplineasca functia de asistent personal, Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap poate aproba derogarea de la indeplinirea conditiilor de studii si in cazul altor persoane decat cele mentionate mai sus;

Asistentul personal are urmatoarele obligatii principale:

a) sa participe la instructajul anual organizat de angajator;

b) sa semneze un angajament, ca act aditional la contractul individual de munca, prin care isi asuma raspunderea de a realiza integral planul de recuperare pentru copilul cu handicap grav, respectiv planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav;

c) sa presteze pentru persoana cu handicap grav toate activitatile si serviciile prevazute in contractul individual de munca, in fisa postului si in planul de recuperare pentru copilul cu handicap grav, respectiv planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav;

d) sa trateze cu respect, buna-credinta si intelegere persoana cu handicap grav si sa nu abuzeze fizic, psihic sau moral de starea acestuia;

e) sa aduca la cunostinta directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale orice modificare survenita in starea fizica, psihica sau sociala a persoanei cu handicap grav si alte situatii de natura sa modifice acordarea drepturilor prevazute de lege.

Sursa: www.mmssf.ro

Asistent personal profesionist = este persoana fizica atestata care asigura la domiciliul sau ingrijirea si protectia persoanei adulte cu handicap grav sau accentuat care nu dipune de spatiu de locuit, nu realizeaza venituri sau realizeaza venituri de pana la nivelul salariului mediu pe economie.

Asistentul maternal care ingrijeste copilul cu handicap grav sau accentuat pana la varsta majoratului poate opta sa devina asistent personal profesionist in vederea asigurarii unei continuitati in ingrijire si asistenta, inclusiv in situatiile in care persoanele cu handicap in cauza nu realizeaza venituri in afara beneficiilor sociale acordate potrivit legii.

Asistentul personal profesionist are urmatoarele obligatii principale:

a) sa participe la instructajul organizat de angajator;

b) sa semneze un angajament, ca act aditional la contractul individual de munca, prin care isi asuma raspunderea de a realiza integral planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav sau accentuat;

c) sa presteze pentru persoana cu handicap grav sau accentuat toate activitatile si serviciile prevazute in contractul individual de munca, in fisa postului si in planul individual de servicii;

d) sa trateze cu respect, buna-credinta si intelegere persoana cu handicap grav sau accentuat si sa nu abuzeze fizic, psihic sau moral de starea acestuia;

e) sa aduca la cunostinta directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale orice modificare survenita in starea fizica, psihica sau sociala a persoanei cu handicap grav sau accentuat si alte situatii de natura sa modifice acordarea drepturilor prevazute de lege.

Sursa: www.mmssf.ro

CADRE DIDACTICE ITINERANTE SI DE SPRIJIN = cadre specializate ale scolii speciale care desfasoara activitati de recuperare si dezvoltare psihofiziologica a copilului cu dizabilitati si acorda asistenta psihopedagogica sau de consiliere curriculara elevilor cu dizabilitati integrati individual in scoala obisnuita, in vederea depasirii dificultatilor de invatare si de integrare scolara si socioprofesionala.

Sursa: Alois Ghergut / "Sinteze psihopedagogie speciala"/edit.Polirom/2005

8. ATELIER PROTEJAT = perimetru/ spatiu special amenajat ce poate asigura posibilitatile de munca remunerata sau de readaptare profesionala pentru persoanele cu dizabilitati/ handicap care nu pot face fata exigentelor din unitatile economice obisnuite sau concurentei de pe piata.

Sursa: Alois Ghergut / "Sinteze psihopedagogie speciala"/edit.Polirom/2005

Atelierul protejat = spatiu adaptat nevoilor persoanelor cu handicap, unde acestea desfasoara activitati de formare, perfectionare a abilitatilor; poate functiona si in locatii din comunitate, in centre de zi, in centre rezidentiale etc.;

Sursa: https://www.mmssf.ro

Locul de munca protejat = spatiu adaptat nevoilor persoanei cu handicap care include cel putin locul de munca, toaleta, caile de acces si unde persoana cu handicap angajata isi desfasoara activitatea zilnica;

Sursa: https://www.mmssf.ro

9. AUTISM = (gr. autos - insusi), dupa E.Bleuler, sindrom constand in replierea totala asupra propriei lumi launtrice, mod de gandire necritica centrata pe subiectivitate si rupt de realitate, dominata de fantezie si reverii. Subiectul refuza contactul cu persoane si obiecte externe si se refugiaza in lumea sa launtrica in care isi satisface dorintele in plan imaginativ, se compenseaza afectiv prin fantasme care in cazuri patologice sunt duse pana la delir halucinatoriu. A. cunoaste diverse grade de dezvoltare intre normal si patologic si apare, dupa A. Maslow, in doua forme distincte: de a. agitat, in care subiectul incearca, in plan imaginar, experiente ce-l terorizeaza sau duc la extaz, si de a. calm, de tip contemplativ, in care subiectul se complace idilic prin iluzionare sau consolare. A. este un termen aplicat uneori situatiilor sau cazurilor de intoversiune accentuata, se intalneste destul de frecvent in momentele critice ale psihogenezei (prima copilarie si inceputul adolescentei ) dar poate dobandi si forme anormale. / Boala lui Langdon-Down / v. Mongolism

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

AUTISM = Sindrom patologic, aparut in copilarie, caracterizat printr-o stare de instrainare / retragere, o lipsa de raspuns social si/sau interes fata de cei din jur, dificultati de comunicare si de limbaj, imposibilitatea de a dezvolta un atasament normal si existenta unor cai bizare de a raspunde la stimulii din mediul inconjurator.

Sursa: Alois Ghergut/"Sinteze psihopedagogie speciala"/edit.Polirom/2005

AUTISM = Pierdere de contact cu lumea exterioara, printr-o repliere in sine insusi, un mod de gandire detasat de realitate si o predominanta a vietii interioare. Autismul poate fi manifestarea unei schizofrenii.

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997

10. BOALA CRONICA Boli in care fazele de aparitie si de progres exista, dar nu mai apare cea de declin. In anumite conditii, cand bolnavul nu mai este stresat, de exemplu, boala cronica isi reduce din intensitate si aparent simptomele ii cedeaza, dar de fiecare data in conditii defavorabile, boala cronica devine mai rea decat a fost la ultima exacerbare; aceste boli de obicei se desfasoara dinantru spre exterior, cursul bolii nu mai este de autovindecare.

Sursa: www.medisan.ro (adaptare!)

BOALA = categoria fundamentala a medicinii, greu de definit; in b. Gasim deficiente de activitate adaptare si evolutie a organismului (si , la om, a persoanei); Marx scria ca b. este o viata limitata in libertatea ei. Substratul b. poate fi o anomalie de dezvoltare, o leziune morfologica, o tulburare biochimica, etc. B. are aspecte de tulburare subiectiva, implicatii etice si sociale. Nu exista frontiere nete si fixe intre b. si sanatate; exista si modele social-culturale ale sanatatii. Trebuie deosebite b. psihice (nevroze, psihopatii, psihoze) de tulburarile psihice din bolile curente (ex. in febra) sau de simptomele psihice ale bolilor, accidentelor, etc. (ex. durerea).

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

11. HIPOTERAPIE tratament cu ajutorul calului, este unul dintre cele mai eficiente pentru imbunatatirea pozitiei, echilibrului, mobilitatii si functiunilor in toate cazurile de persoane cu disfunctii motorii. In hipoterapia clasica, calul influenteaza omul mai mult decat omul controleaza calul. Terapeuti special antrenati pozitioneaza omul pe cal, iar acesta raspunde activ la miscarea si terapia calului. Terapeutii analizeaza raspunsul persoanei si directioneaza miscarea calului pentru a obtine, in mod specific, efectul pentru fiecare persoana.

Pentru om perfect sanatos sau persoana cu nevoi speciale, calaria este o experienta unica din o multime de puncte de vedere: fizic, relational si afectiv, psihic, social, etc Contactul cu un animal mare are un profund efect asupra persoanei; in afara unei legaturi emotionale, calul produce o multime de experiente senzoriale.

Din perspectiva psihologicului si al socialului, structura lectiilor de calarie induce o stare controlata de disciplina. Cursantul este capabil de o mai buna organizare a propriei persoane, ritmul si comunicarea fiind consistente, in permanenta relatie, iar comportamentul devine mult mai hotarat, cu efecte imediate asupra imaginii si increderii de sine. Dand comenzi calului, raspunsul acestuia este o permanenta recompensa instantanee. In plus, calaria ofera persoanei cu handicap o sursa de putere, de a fi egal, avand posibilitatea sa priveasca in jos la ceilalti si la tot ce-l inconjoara, el in mod obisnuit privind in sus din scaunul lui cu rotile (ceea ce inseamna o cuprindere limitata a lumii inconjuratoare) deschizindu-i-se astfel spatii vizuale noi, inaccesibile altfel.

Pentru persoanele cu diverse afectiuni, de la cele usoare pana la handicap sever, beneficiile in zona echilibrului - functie dinamica - sunt spetaculoase, imbunatatind timpii de reflex si propria perceptie corporala.Transferul caldurii de la cal la calaret incalzeste musculatura, miscarea ritmica a calului in mers stimuleaza receptorii vestibulari, faciliteaza relaxarea si ajuta la concentrare. In cadrul programelor de terapie conlucreaza colective interdisciplinare de specialisti: medici, terapeuti, instructori.

(Efectele benefice ale calului si calariei pentru om sunt cunoscute de multa vreme, dar la Jocurile Olimpice de la Helsinki, Finlanda, medalia de argint la proba de hipism - dresaj, este castigata de Liz Hartel, o tanara care, la festivitatea de premiere, a aparut in scaunul cu rotile. Era bolnava de poliomielita.Abordarea acestui domeniu din punct de vedere stiintific, ca terapie, are loc abia in jurul anului 1870. Momentul culminant si consacrarea hipoterapiei il marcheaza anul 1952.)

Sursa: www.gala2000.ro

HIPSOTERAPE, - Din fr. Hypsothrapie; hipsoterapii, s.f. (Med.)

Tratarea unor boli prin folosirea climatului de altitudine.

Sursa: DEX

12. CECITATE = orbire, lipsa integrala sau partiala a vederii; prin extensiune, absenta si a altor functii senzoriale sau comunicative. Cauzele c. constau in afectarea aparatului ocular, a cailor aferente sau a centrilor de proiectie corticala. Se disting: c. pentru forme si alte insusiri spatiale, c. cromatica sau acromatopsie, c. diurna sau nictalopie si c. nocturna sau hemeralopie. C. este corticala cand survine in urma traumatizarii ariilor 17, 18 si 19 din occipital. Charcot si apoi K. Goldstein au descris c. psihica, care este de natura centrala si survine in urma unei disfunctii de ordin neuropsihic.

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

CECITATE = Incapacitate vizuala totala corespunzatoare unei acuitati vizuale sub 1/6 sau unui camp vizual sub 20 de grade; diminuarea acuitatii vizuale pana la pragul in care vederea reziduala este considerata a fi neglijabila.

Sursa: Alois Ghergut/"Sinteze psihopedagogie speciala"/edit.Polirom/2005

CECITATE (engl. blindness) = Starea unei persoane lipsita de simtul vazului.

Sursa: DEX

CECITATE VERBALA = Sinonim afazie.

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997

13. COMUNICARE ASISTATA = comunicare bazata pe ideea dezvoltarii unor centre de internet cu aparatura informatizata, accesibila arhitectural, adaptata SI pentru persoanele cu diferite tipuri de deficienta.

Sursa: www.integration.ro

14. CULTURA PERSOANELOR CU HANDICAP =

Integrarea sociala - reprezinta procesul de interactiune dintre individ sau grup si mediul social, prin intermediul caruia se realizeaza un echilibru functional al partilor;

Incluziunea sociala - reprezinta un set de masuri si actiuni multidimensionale din domeniile protectiei sociale, ocuparii fortei de munca, locuirii, educatiei, sanatatii, informarii si comunicarii, mobilitatii, securitatii, justitiei si culturii, destinate combaterii

excluziunii sociale.

Sursa: www.mmssf.ro

15. DEBILITATE = (engl.debility) - Slabiciune, lipsa de forta.

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997

DEBILITATE MINTALA = Dezvoltarea insuficienta a inteligentei, caracterizata prin tulburari de judecata, dificultatea adaptarii la situatii noi.Este primul grad de "arierare mentala".

Sursa: Dictionar de medicina - Oxford-2005, edit. BIC ALL

DEFICIENTA MINTALA = este un complex de manifestari foarte eterogene sub aspectul cauzelor, gradelor sau a complicatiilor. Trasatura comuna este incapacitatea de a desfasura activitati ce implica operatii ale gandirii la nivelul realizarii lor de catre indivizii de aceeasi varsta, pentru ca functiile psihice (in special cognitive) se dezvolta intr-un ritm incetinit si raman la un nivel scazut fata de nivelul indivizilor normali de aceeasi varsta.

Deficienta mintala este o deficienta globala ( nu numai sub aspect cognitiv) care vizeaza intreaga personalitate (structura, organizare, dezvoltate afectiva, psiho-motorie, comportamentala) si se manifesta in grade diferite in raport cu nivelul mediu al populatiei, pe parcursul vietii cu urmari diferite in privinta adaptarii.

Data fiind variabilitatea criteriilor de abordare (medical sau pedagogic) in literatura de specialitate s-au utilizat termeni cu caracter de sinonimie cu deficienta mintala:

- arieratie mintala (inapoiere, intarziere mintala) introdus de SEGUIN (1846) si se refera la formele grave ale deficientei delimitandu-le de cele usoare;

- debilitate - forme usoare;

- amentie - absenta inteligentei (Tredgold subliniaza diferentierea intre intarzierea mintala ca stare neprogresiva si dementa);

- oligofrenie - folosit in URSS (A. Luria) - insuficienta mintala determinata de leziuni ale SN in perioada prenatala sau dupa, inainte ca anumite functii psihice sa se fi constituit;

- intarziere mintala (Mariana Rosca) - inlocuieste termeni mai traumatizanti si pentru ca in cazuri mai putin grave se poate realiza progres;

- handicap de intelect -(E. Verza) - pune in evidenta deficienta primara.

Sursa: www.licentza.as.ro

16. DEFICIENTA = Insuficienta dezvoltare sau functionare a unui organ, sistem sau organism in ansamblu. Ex. deficienta mintala, v. debilitate.

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997

DEFICIENTA Pierderea, anomalia, perturbarea cu caracter definitiv sau temporar a unei structuri fiziologice, anatomice sau psihologice; desemneaza o stare patologica, functionala, stabila sau de lunga durata, evidentiata prin metode si mijloace clinice sau paraclinice (explorari functionale sau alte evaluari folosite de serviciile medicale), ireversibila sub actiunea terapeutica si care afecteaza capacitatea de munca, deregland procesul de adaptare si integrare la locul de munca sau in comunitate a persoanei in cauza.

Sursa: Alois Ghergut/"Sinteze psihopedagogie speciala"/edit.Polirom/2005

DEFICIENTA = consta intr-o anumita pierdere din punct de vedere structural(anatomic) sau functional (fiziologic, psihic), cu referire la anumite parti, sisteme sau subsisteme/ organe ale organismului uman care, in aceste conditii, nu mai functioneaza la parametri obisnuiti, constatati la celelalte persoane, de o maniera cronica si constanta.

Sursa: 'Clasificare Internationala a deficientelor, incapacitatilor si handicapurilor'- O.M.S.-1980 

(GIBB,C.; DONKERSLOOT,P.,1991)

DEFICIENTA (dupa Ph. Wood-1980) = pierderea sau alterarea unei structuri sau a unei functii (leziune anatomica,tulburare psihologica ) rezultand in urma unei maladii, accident sau perturbare in evolutia normala (batranetea), dar si ca urmare a unor carente psiho-afective (pierderea parintilor dar si neglijenta psihopedagogica).Deficiente frecvente: auditive, vizuale, de limbaj,intelectuale etc.

Sursa: "Deficienta, incapacitate, handicap - ghid fundamental pentru protectia,

educatia speciala, readaptarea si integrarea socio-profesionala a persoanelor in m

dificultate" / prof. Dr. Constantin Rusu / edit. Pro Humanitate 1997

DEFICIENT = o persoana cu o lipsa, o lacuna morfofunctionala innascuta sau survenita.  Deficientele sunt anomalii dar nu reprezinta ceva patologic. Se disting d. senzoriali, motori si mintali. Prin extensiune, se vorbeste si despre d. morali.

Sursa: DEX

DISABILITATEA/ DISFUNCTIA (INCAPACITATEA) = reprezinta orice restrangere, diminuare sau chiar o lipsa a unor abilitati, capacitati actionale pe care ceilalti oameni le detin, prezinta, fara probleme in mod curent.

Sursa: 'Clasificare Internationala a deficientelor, incapacitatilor si handicapurilor'- O.M.S.-1980 

(GIBB,C.; DONKERSLOOT,P.,1991)

DIZABILITATE = Termen generic pentru deficiente, limitari de activitate si restrictii de participare, releva aspectul negativ al interactiunii individ - context.

Sursa: Alois Ghergut/"Sinteze psihopedagogie speciala"/edit.Polirom/2005

17. ENCEFALITA = proces inflamator afectand portiuni cerebrale, datorita unor cauze variate: virale, bacteriene, chimice ( mai ales infectioase, dar si toxice, ca in alcoolism, sau alergice), subacute sau cronice. Dupa straturile sau componentele cerebrale afectate, e. antreneaza diverse tulburari vegetative, motorii, intelectuale si psihocomportamentale.

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

ENCEFALITA = Inflamatie a encefalului.

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997

ENCEFALITA = Actiune inflamatorie cu etiologie variata a tesutului nervos central caracterizata prin leziuni alternative ale celulelor gliale si tulburari ale functiilor cerebrale.

Sursa: Alois Ghergut/"Sinteze psihopedagogie speciala"/edit.Polirom/2005

18. ENCULTURATIE = desemneaza (in antropologia culturala) procesul de asimilare a valorilor si comportamentelor, sub forma unei invatari continue pe toata perioada vietii. In copilarie e. este globala, nediferientiata (suferind si prin excese de imitatie), in timp ce la o varsta matura ea devine reflexiva, selectiva, creatoare. Aculturatia (v.) este, in acest sens, o re-enculturatie, constand in asimilarea noilor comportamente si valori si in echilibrarea lor cu cele vechi (M. Herskovits).

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

aculturatia = termen folosit de antropologia culturala pentru a desemna transferul unor valori culturale dintr-o comunitate in alta precum si efortul de asimilare a acestora. In sens recent: trecerea unui grup sau a unui individ dintr-un mediu cultural in altul, implicand instrainarea de vechile valori si asimilarea celor noi, nu fara conflicte, criza, dificultati de adaptare (R. Linton, C. Kluckhon). Dupa F. Keesing, a. poate fi definita ca proces de modificare culturala in care un contact mai mult sau mai putin continuu intre doua sau mai multe grupuri culturale distincte are drept rezultat preluarea de catre un grup a elementelor de cultura ale celuilalt grup sau ale celorlalte grupuri. Totodata, termenul de a. indica starea ce rezulta din aceasta modificare. In genere a. inseamna un ansamblu de procese ce intervin in legatura cu indepartarea de o cultura originara, luata ca sistem de referinta, si cu adaptarea partiala inca nedefinita la o noua cultura.

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

19. ERGOTERAPIE = (gr. ergon - munca, therapia - tratament), metoda de tratare a unor boli psihice prin efort psihic, prin munca. E. sau terapia prin munca au drept scop sustrarea bolnavului de la trairile sale patologice, favorizarea contactului cu lumea inconjuratoare si crearea unui climat psihic favorabil de liniste, de comunicativitate si sociabilitate. Munca poate contribui la vindecarea, la consolidarea remisiunilor si la pregatirea bolnavului pentru reincadrarea sa in societate. E. aplica numeroase procedee potrivit cu varsta, preocuparile anterioare, preferintele bolnavului si in functie de caracterul bolii. In spitalele de psihiatrie sunt organizate ateliere de munca pentru bolnavii adulti (de tesaturi, de covoare, impletituri etc.), iar pentru copiii bolnavi, sub indrumarea unui personal educativ competent, se organizeaza activitati instructive, educative si distractive (traforaj, jocuri mecanice, desen etc.). Rezultatele excelente obtinute prin e. au determinat extinderea procedeelor ei si in alte boli cronice (tuberculoza, reumatism).

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

ERGOTERAPIE (engl. ocuppational therapy, ergoterapy) Metoda de tratament si reeducare activa a invalizilor si infirmilor, constand in executarea unui travaliu potrivit cu capacitatile lor functionale reduse, ceea ce permite si ameliorarea echilibrului lor psihic.

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti,1997

20. FIZIOTERAPIE = Utilizarea factorilor naturali (aer, apa, caldura, electricitate, lumina) ca si a exercitiilor fizice si de masaj in scop terapeutic.

V. Kineziterapie. Metoda implica si climatul, altitudinea, baile marine, etc.

Specialistul este fizioterapeut.

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997

21. HANDICAP = dezavantaj, rezultand dintr-o deficienta sau incapacitate, care impiedica sau pune in imposibilitate pe individ sa-si indeplineasca un rol normal (in raport cu varsta, sexul, factorii sociali si culturali)

Sursa: "Deficienta, incapacitate, handicap - ghid fundamental pentru protectia, educatia speciala,

readaptarea si integrarea socio-profesionala a persoanelor in dificultate" / prof. Dr.

Constantin Rusu / edit. Pro Humanitate 1997

HANDICAP = Dezavantaj social, rezultat dintr-o deficienta sau incapacitate, care limiteaza sau impiedica indeplinirea unui rol intr-un context social, cultural, in functie de varsta, sexul sau profesia persoanei respective; altfel spus, handicapul este o functie a relatiei dintre persoanele cu incapacitate si mediul lor de viata, fiind evidentiat atunci cand aceste persoane intalnesc bariere culturale, fizice sau sociale, impiedicandu-le accesul la diferite activitati sau servicii sociale care sunt disponibile in conditii normale celorlalte persoane din jurul lor.

Sursa: Alois Ghergut/"Sinteze psihopedagogie speciala"/edit.Polirom/2005

HANDICAPARE = denumire data situatiilor in care unii subiecti sunt dezavantajati in raport cu semenii lor, datorita faptului ca au o deficienta senzoriala, motorie, mintala sau orice alta infirmitate. In categoria handicapatilor sunt inclusi subiectii care sunt orbi, surzi, surdomuti, a celor cu infirmitati motorii (schiopi, paralitici), precum si cei cu diferite forme de inapoiere mintala. In dorinta de a veni in ajutorul acestor subiecti, au fost create diverse metode si procedee educative, care sa le usureze situatia, si care sa-i apropie cat mai mult posibil de omul fara deficiente. Tehnica moderna este din plin folosita in construirea unor instrumente, diapozitive, echipamente, care coroborate cu procedeele educative contribuie la reducerea gradului de deficienta sau la facilitarea proceselor de compensare. Educatia deficientelor se face in institutii speciale, unde se realizeaza pentru copil un invatamant adaptat infirmitatii respective, iar pentru adult se depun eforturi in vederea readaptarii lui la o noua profesiune. Prin extensie, handicapata este considerata orice persoana care este pusa intr-o situatie foarte dezavantajoasa ei.

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

HANDICAPUL = dezavantajul social, rezultat in urma unei deficiente sau incapacitati, si care limiteaza sau impiedica indeplinirea de catre individ a unui rol asteptat de mediu.

Categorii posibile : handicapuri de independenta fizica, orientare, autonomie economica, integrare sociala.

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

HANDICAPUL = poate fi in principiu, definit ca un dezavantaj, o stare de inferioritate, in mod evident in plan social, a unor indivizi, stare rezultand, de regula, dintr-o disabilitate accentuata, la randul ei, originata intr-o deficienta semnificativa, ceea ce limiteaza sau blocheaza chiar indeplinirea de catre persoanele respective a rolurilor si statuturilor socio- profesionale cuvenite in raport cu varsta, sexul, educatia, profesia, etc.

Sursa: 'Clasificare Internationala a deficientelor, incapacitatilor si handicapurilor'- O.M.S.-1980 

(GIBB,C.; DONKERSLOOT,P.,1991)

HANDICP handicapuri, s.n. 1. (Sport) Punctaj acordat unui concurent mai slab. Totalitatea punctelor cu care o echipa a fost pusa in inferioritate de echipa adversa. 2. Fig. Greutate, piedica intervenita in munca cuiva. * Deficienta senzoriala, motorie, mintala sau orice alta infirmitate a unei persoane. - Din engl., fr. handicap.

Sursa: DEX *Nota personala pt. Pct 3. (care impiedica respectiva persoana sa se integreze optim

in activitatea sociala)

HANDICP ~uri n. 1) (in competitiile sportive) Avantaj acordat unui concurent mai slab (pentru a egala sansele de castig). 2) (in competitiile sportive) Diferenta (mare) de puncte dintre echipa invingatoare si cea invinsa. 3) Piedica in desfasurarea unei activitati; dezavantaj. 4) fig. Stare de inferioritate (fizica sau morala). /<engl., fr. handicap

Sursa: NODEX

Persoanele cu handicap = acele persoane carora mediul social, neadaptat deficientelor lor fizice, senzoriale, somatice, psihice, mentale si/sau asociate, le impiedica total sau le limiteaza accesul cu sanse egale la viata societatii, necesitand masuri de protectie insprijinul integrarii si incluziunii sociale.

Sursa: www.integration.ro

Persoanele cu handicap = acele persoane care au un dezavantaj datorat unor deficiente fizice, senzoriale, psihice sau mentale, care le impiedica sau le limiteaza accesul normal si in conditii de egalitate la viata sociala, potrivit varstei, sexului, factorilor sociali, materiali si culturali, necesitand masuri de protectie speciala in vederea integrarii lor sociale.

Sursa: www.integration.ro

22. HIDROCEFALIE (engl. hydrocephalus). Crestere patologica a cantitatii de lichid cefalorahidian continut in creier (mai ales in ventriculii cerebrali). adj. hidrocefalic.

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997

23. HIDROTERAPIE = Folosirea apei in diverse proceduri (dusuri, bai, impachetari umede) in scop terapeutic.

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997

hidroterapie s.f. utilizarea terapeutica a apei (<fr. hydrothrapie)

Sursa: DEX

24. HIPERACTIVITATE - patologic = sindrom de hipochinezie. Termen a carui conotatie psihopatologica este imprecisa, desemnand o crestere sau exagerare a nivelului activitatii psihice sau fizizce, fara a sublinia utilitatea sau scopul acestei modificari. Se poate distinge o hiperactivitate ordonata (avand un scop) si una dezordonata (fara o directie precisa).

H. LOO si V. CAILLARD vorbesc de diferente interindividuale ale nivelului activitatii biologice, ce pot fi puse in evidenta inca dintimpul vietii internautice (1984). In acest context se poate vorbi deci de un tip asemanator de hiperactivitate (conditionat genetic) cu referire la activitatea psihica a celor dotaticu un coeficient de inteligenta superior.

In hiperactivitatea ordonata se inscrie activitatea personalitatilor de tip hipertim, hipomaniacal, care, chiar daca nu ajunge intotdeauna la finalizare, depaseste in mod global nivelul mediu obisnuit. Tot de o hiperactivitate ordonata se poate vorbi la unii bolnavi cu deliruri cronice neschizofrenice, care isi urmaresc cu precizie si vigoare "obiectivele", animati de o fervoare deosebita.

La copil, S. KESS noteaza hiperactivitatea din unele schizofrenii (ale acestei varste); alti autori (CAMPBELL, HINSIE) o mentioneaza in nevrozele acestei varste. Mai este intalnita la unii copii instabili, cu fond microlezional organic, la care manifestarilor motorii li se adauga impulsivitate si tulburari de atentie. Acelasi fond organic este incriminat in aparitia hiperactivitatii motorii a debililor mintal si dementilor, la care incapacitatea functiilor de control si absenta inhibitiei au drept rezultat aparitia unei activitati dezordonate si repetitive, ce poate lua aspectul agitatiei. Despre hiperactivitatea conditionata organic se poate vorbi in hipertiroidie, intoxicatii acute (psihostimulente) sau cronice (alcool), in aceste cazuri limita maxima a agitatiei putand fi usor atinsa. Cresterea nivelului dispozitiei, hipomania sau mania sunt insotite, in descrierea clasica, de cresterea activitatii in stransa legatura cu modificarile timice, putandu-se atinge, in timpul excitatiei maniacale, nivelul de agitatie furioasa.

In sfarsit, in starile nevrotice se poate vorbi de hiperactivitate in circumstantele nevrozei obsesional (in care subiectul este antrenat in nenumarate ritualuri si verificari) si ale celei isterice (in care hipractivitatea are acelasi caracter superficial si hiperexpresiv, pana la teatralitate, ca de altfel intregul comportament al subiectului).

Psihanliza considera hiperactivitatea patologica drept o formatiune reactionala, mai frecventa la caracterele de tip obsesional, la caracterele rigide ce manifesta atitudini fortate.

Sursa: Dictionar Gorgos; vol II - (Biblioteca psihologie - pedagogie)

25. HIPOACUZIE = Scaderea acuitatii auditive. Sin. surditate partiala. V. cofoza

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti,1997

hipoacuzie s.f. - hipoestezia auzului (<fr. hypoacousie)

Sursa: DEX

26. INADAPTARE = nerealizare a adaptarii la un minim de cerinte sociale de ordin practic, scolar sau moral, din cauza unor deficiente native sau survenite ale copilului sau tanarului si din cauze ce tin de familie si ambianta. Este un fenomen grav atat pentru societate cat si pentru individ, care preocupa conducerile de stat si expertii in psihologie, pedagogie si sociologie. Dupa R. Lafon, fenomenul de i. cuprinde atat pe handicapatii (deficientii) motori, senzoriali si intelectuali cat si pe copiii si tinerii cu grave perturbari de comportament. In afara i. cauzata de infirmitati si disfunctii somatice exista o alta de ordin psihic implicand perturbari ale afectivitatii, instabilitate, puerilism, imaturitate, intelect de limita, logopatii, intarzieri mintale si, de asemenea, i. prin erori de educatie, stari prenevrotice si prepsihotice, deformari caracteriale, vagabondaj si delicventa. Combaterea si remisiunea fenomenelor de i. la copii si tineri implica scoli speciale, sisteme de reeducare si, in genere, masuri de optimizare a familiei si activitatii de integrare sociala. Psihologii au sarcini privind depistarea si diagnosticarea cazurilor si, de asemenea, propunerea metodelor de compensare, reeducare si psihoterapie.

Sursa: 'Clasificare Internationala a deficientelor, incapacitatilor si handicapurilor'- O.M.S.-1980 

(GIBB,C.; DONKERSLOOT,P.,1991)

INADAPTARE = (in-adaptare este un cuvant compus, construit din aplicarea negatiei contradictorii "in" =non sau ne ) pozitivitatii notelor conceptuale ale adaptarii. In inadaptare este .

Sursa: "Deficienta, incapacitate, handicap - ghid fundamental pentru protectia, educatia 

speciala, readaptarea si integrarea socio-profesionala a persoanelor in dificultate" / prof. Dr.Constantin Rusu / edit. Pro Humanitate 1997

INADAPTAT = se spune despre o persoana care este in imposibilitate sa faca fata conditiilor de mediu social in care traieste, datorita unui deficit intelectual, unui dezechilibru afectiv sau unei deficiente fizice.

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997

27. INVALIDITATE = Starea unei persoane invalide

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti,1997

28. KINETOTERAPIE = Actiune intreprinsa in vederea refacerii organismului dupa unele afectiuni si traumatisme care au influenta negativa asupra mobilitatii segmentelor corpului, prin folosirea miscarii sub diferite forme de tratament.

Sursa: Alois Ghergut/"Sinteze psihopedagogie speciala"/edit.Polirom/2005

CINETOTERAPE f. Terapie prin masaj efectuat cu ajutorul unor aparate si dispozitive speciale. [Art. cinetoterapia; G.-D. cinetoterapiei; Sil. -pi-e] /cinetic + terapie

Sursa: DEX

29. MELOTERAPE, meloterapii, s.f. (Med.) Muzicoterapie. - Din fr. mlothrapie.

Sursa: DEX

MELOTERAPE s.f. Metoda de tratament prin muzica. [Gen. -iei. / < fr. mlothrapie, cf. gr. melos - cantec, therapeia - tratament].

Sursa: DEX

MELOTERAPE Meloterapia era cunoscuta inca din antichitate, unde era folosita pentru a-i revigora pe cei deprimati si pentru a-i incuraja pe cei care plecau la lupta. De curand s-a constatat ca muzica modifica undele celebrale si frecventa cardiaca. Ea este cunoscuta ca facand parte din traditia magica a lumii, este unul dintre cele mai eficiente si puternice instrumente de acces prin fenomenul de rezonanta la planurile subtile ale universului.

Sursa: https://www.astromagie.com/terapii.html

MELOTERAPE = este o forma a psihoterapiei in care muzica este folosita ca mijloc de exprimare (in loc de vorbire) si care este indicata de terapeut in functie de problemele fiecarui pacient. Astfel pot fi tratate agresivitatile ascunse, tulburarile mentale sau afective, anumite blocari, dar si cateva boli psihosomatice, cum ar fi astmul sau problemele de alimentatie. Meloterapia poate lua doua forme: a) o modalitate activa - practica unui instrument muzical; b) o modalitate pasiva - ascultarea muzicii.

Sursa: https://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/alte_terapii/meloterapia/meloterapie.htm

30. MICROCEFALIE = Dimensiune anormal de mica a craniului (adj. microcefal)

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997

MICROCEFALIE = Anomalie caracterizata printr-un craniu cu dimensiuni inferioare datelor antropometrice corespunzatoare varstei, datorata sinostozei premature a suturilor craniene, infectiilor intrauterine, radiatiilor, sindroamelor cu dezvoltare anormala, bolilor degenerative, fenilcetonuriei materne si alcoolismului matern.

Sursa: Alois Ghergut/"Sinteze psihopedagogie speciala"/edit.Polirom/2005

31. ORGANIZATIA MONDIALA A SANATATII = Organism al ONU creat in 1946 cu sediul la Geneva. Are168 de state membre. Romania este membru din 1948 - nota traduc. Coordoneaza activitati internationale cu caracter sanitar. Asigura asistenta tehnica de specialitate pentru tarile membre. Publica ICD (International Classification of Disease).

Sursa: Dictionar de medicina - Oxford-2005, edit. BIC ALL

32. PAREZA CEREBRALA =

PAREZA = deficit motor partial, de intensitate usoara sau moderata; parelizie partiala, incompleta, manifestata prin diminuarea fortei musculare care permite miscari de amplitudine redusa; poate avea mai multe forme: hemipareza (este afectata o jumatate a corpului), monopareza (afectat un singur membru/segment), prapareza (afectate membrele inferioare) si tetrapareza (sunt afectate toate membrele corpului).

Sursa: Alois Ghergut/"Sinteze psihopedagogie speciala"/edit.Polirom/2005

Pareza = s.f. - paralizie usoara (germ. Parese)

Sursa: DEX

33. PERSOANA CU NEVOI SPECIALE = Definition / cf. World Programme of Action Concerning Disabled Persons
Adopted by the United Nations General Assembly, thirty-seventh session, Resolution 37/52 of 3 December 1982

The following distinction is made by the World Health Organization, in the context of health experience, between impairment, disability and handicap:

Impairment: Any loss or abnormality of psychological, physiological, or anatomical structure or function.

Disability: Any restriction or lack {resulting from an impairment) of ability to perform an activity in the manner or within the range considered normal for a human being.

Handicap: A disadvantage for a given individual, resulting from an impairment or disability, that, limits or prevents the fulfillment of a role that is normal, depending on age, sex, social and cultural factors, for that individual.' 2/ Handicap is therefore a function of the relationship between disabled persons and their environment. It occurs when they encounter cultural, physical or social barriers which prevent their access to the various systems of society that are available to other citizens. Thus, handicap is the loss or-limitation of opportunities to take part in the life of the community on an equal level with others.

Disabled people do not form a homogeneous group. For example, the mentally ill and the mentally retarded, the visually, hearing and speech impaired and those with restricted mobility or with so-called ''medical disabilities'' all encounter different barriers, of different kinds, which have to be overcome in different ways.

The following definitions are developed from that perspective. The relevant terms of action proposed in the World Programme are defined as prevention, rehabilitation and equalization of opportunities.

Prevention means measures aimed at preventing the onset of mental, physical and sensory impairments (primary prevention ) or at preventing impairment, when it has occurred, from having negative physical, psychological and social consequences.

Rehabilitation means a goal-oriented and time-limited process aimed at enabling an impaired person to reach an optimum mental, physical and/or social functional level, thus providing her or him with the tools to change her or his own life. It can involve measures intended to compensate for a loss of function or a functional limitation (for example by technical aids) and other measures intended to facilitate social adjustment or readjustment.

Equalization of opportunities means the process through which the general system of society, such as the physical and cultural environment, housing and transportation, social and health services, educational and work opportunities, cultural and social life, including sports and recreational facilities, are made accessible to all.

Sursa: www.un.org/esa/socdev/enable/rights/wgrefa3.htm#wpa

CERINTE EDUCATIVE SPECIALE = cerinte in plan educativ ale unor categorii de persoane, cerinte consecutive unor disfunctii sau deficiente de natura intelectuala, senzoriala, psihomotrice, fiziologica etc. sau unor conditii psihoafective, socioeconomice sau de alta natura (cum ar fi absenta medicului familial, conditii de viata precare, anumite particularitati ale personalitatii copilului etc.) care plaseaza elevul intr-o stare de dificultate in raport cu ceilalti din jur; aceasta stare nu-i permite o existenta sau o valorificare in conditii normale a potentialului intelectual si aptitudinal de care dispune si induce un sentiment de inferioritate care accentueaza conditia sa de persoana cu cerinte speciale; altfel spus, cerintele educative speciale solicita abordarea actului educational pornind de la capacitatile elevului deficient sau aflat in dificultatea de a intelege si valorifica continutul invatarii, si nu de pe pozitia profesorului sau educatorului care desfasoara activitatea instructiv-educativa in conditiile unei clase de elevi mai mult sau mai putin omogene.

Sursa: Alois Ghergut / "Sinteze psihopedagogie speciala"/edit.Polirom/2005

Cerinte educative speciale = concept a fost introdus in terminologia UNESCO in anii 1990. Expresia desemneaza acele cerinte ori nevoi specifice fata de educatie derivate sau nu dintr-o deficienta, care sunt suplimentare dar, si complementare obiectivelor generale ale educatiei pentru copil.

Sursa: www.integration.ro

Cerintele educative speciale = un concept aparut recent care defineste cerintele specifice fata de educatie ale copilului derivate sau nu dintr-o deficienta.

Aceste cerinte reies din particularitatile individuale de dezvoltare, invatare, relationare cu mediul, din experientele anterioare ale copilului, din problemele sociale si de existenta ale lor

Cerintele educative speciale pot fi temporare sau se pot instala pentru totdeauna, aparind la etapele cele mai timpurii ale dezvoltarii si la toate nivelurile sistemuluide educatie.

Sursa: www.integration.ro

ASISTENTA PSIHOPEDAGOGICA SI SOCIALA A PERSOANELOR CU

CERINTE SPECIALE = constitue un ansamblu de masuri de natura psihologica, pedagogica si sociala in vederea depistarii, diagnosticarii, recuperarii, educarii, instruirii, profesionalizarii, adaptarii si integrarii sociale a persoanelor care prezinta o serie de deficiente de natura intelectuala, senzoriala, fizica, psihica, comportamentala sau de limbaj, precum si a persoanelor aflate in situatii de risc datorita mediului in care traiesc, resurselor insuficiente de subzistenta sau prezentei unor boli cronice sau a unor fenomene degenerative care afecteaza integritatea lor biologica, fiziologica sau psihologica.

Sursa: Cristina Neamtu, Alois Ghergut, Psihopedagogie speciala, Edit. Polirom, 2000

PLAN DE SERVICII PERSONALIZAT reprezinta un cadru de organizare a interventiei specializate pentru persoanele cu cerinte speciale incluse intr-un program de interventie si recuperare care permite planificarea si coordonarea resurselor si serviciilor personalizate/ individualizate, asigurarea coerentei si complementaritatii interventiilor, fiind focalizat pe cerintele individuale ale persoanei.

Sursa: Alois Ghergut/"Sinteze psihopedagogie speciala"/edit.Polirom/2005

*Nota personala : de vazut: "program de interventie personalizat", "program de orientare / formare profesionala", "program de reabilitare", "reabilitare", "reabilitare bazata pe comunitate" "recuperare" "servicii de sprijin", "servicii de dezvoltare personala si sociala", "servicii pentru copiii aflati in dificultate"; aceeasi sursa.

34. PERSOANE CU HANDICAP sunt, potrivit legii, "acele persoane carora mediul social, neadaptat deficientelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale, le impiedica total sau le limiteaza accesul cu sanse egale la viata sociala, potrivit varstei, sexului, factorilor materiali, sociali si culturali proprii, necesitand masuri de protectie sociala in sprijinul integrarii lor sociale si profesionale."

Sursa: Legea nr. 519/2002 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 102/1999,

privind protectia speciala a persoanelor cu handicap.

35. PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA = este o stiinta de sinteza care utilizeaza informatii furnizate de medicina (pediatrie, neuropsihiatrie, neuropatologie, neurologie infantila, oftalmologie, otorinolaringologie, ortopedie, audiologie, igiena etc.), psihologie, pedagogie, sociologie, asistenta sociala, stiinte juridice in studiul personalitatii persoanelor cu diferite tipuri de deficienta (mintala, auditiva, vizuala, somatica, de conduita, de limbaj etc.) sau a persoanelor aflate in dificultate privind integrarea si relationarea lor cu institutiile comunitatii sau cu semenii lor din comunitatea din care fac parte. Altfel spus, psihopedagogia speciala imprumuta termeni, concepte din alte discipline a caror semnificatie este utilizata intr-o maniera interdisciplinara distincta, in functie de varietatea formelor de deficienta si inadaptare consecutiva tipului de deficienta. De asemenea, campul de actiune al psihologiei speciale se situeaza intre studierea starii de normalitate si a starii patologice, parcurgand un traseu complex care include prevenirea, depistarea, diagnoza, terapia, recuperarea, educarea, orientarea scolara si profesionala, integrarea sociala si monitorizarea evolutiei ulterioare a persoanei aflate in dificultate. Toate aceste etape pot fi incluse intr-o formula specifica acestui domeniu care justifica in mare parte caracterul pragmatic, actional al psihopedagogiei speciale: asistenta psihopedagogica si sociala.

Sursa: Cristina Neamtu, Alois Ghergut, Psihopedagogie speciala, Edit. Polirom, 2000

PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA = este stiinta care se ocupa de studiul particularitatilor psihice a persoanei cu handicap, de instruirea si educatia lor, de evolutia si dezvoltarea psihica, de modalitatile corectiv - recuperative pentru valorificarea potentialului uman existent si formarea personalitatii lor in vederea integrarii socio-profesionale cat mai adecvate.

Sursa: www.licentza.as.ro "Psihopedagogie speciala" - Emil Verza

Psihopedagogul special = trebuie sa posede urmatoarele competente:

- capacitati de realizare a obiectivelor in corespundere cu titlul didactic pe care il poseda;

- cunostinte sistematice despre om - subiect al procesului instructiv, recuperativ si integrativ;

- abilitati de realizare a instruirii si educatiei copiilor/elevilor din institutiile speciale si cele

generale;

- capacitati de examinare si diagnostic sociopsihopedagogic;

- deprinderi de aplicare a metodelor generale si particulare de activitate psihopedagogica;

- abilitati de activitate psihoprofilactica si corectivcompensatorie.

De asemenea, specialistul trebuie sa cunoasca problemele cu care se confrunta cei aflati in dificultate, sa gaseasca si sa stabileasca modalitati concrete de solutionare a acestora, sa promoveze metode alternative de depasire a impedimentelor, sa stabileasca un diagnostic social corect.

Sursa: www.integration.ro

36. PSIHOTERAPIE s.f. tratament bazat pe influentarea psihicului (prin hipnoza, sugestie etc.) <fr. Psychothrapie

Sursa: DEX

PSIHOTERAPIE Ansamblu de tehnici utilizate in tratarea maladiilor mentale: metode pedagogice, sugestie, psihanaliza, etc.

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti,1997

PSIHOTERAPIE = tratamentul unei stari mentale patologice. Intr-un sens mai restrans, acest termen se aplica mai ales deviatiilor caracteriale (afectivitate, vointa), care determina conduite antisociale, fara culpabilitate aparenta. Psihopatii nu se claseaza nici printre psihotici (realmente alienati) si nici printre nevrotici (care sunt constienti de tulburarile lor). Ei sunt indivizi instabili, impulsivi si dificili, al caror comportament face sa sufere mai ales anturajul lor. Inadaptati social, ei au adesea de-a face cu justitia. Dupa lucrarile lui S. Glueck si W. H. Sheldon, ei se recruteaza indeosebi din randurile subiectilor de tip atletic. Notiunea de psihopatie, datorata lui K. Schneider (1923), se inrudeste cu aceea de 'personalitate anti sociala' a americanilor (DSM III-R, 1989).

Sursa: 'Clasificare Internationala a deficientelor, incapacitatilor si handicapurilor'-

O.M.S.-1980 (GIBB,C.; DONKERSLOOT,P.,1991)

36. SANATATE = stare a celui care se simte puternic si asigurat.

Acest concept este strans legat de notiunea de adaptare, asa incat Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) crede de cuviinta sa precizeze ca 'sanatatea este deplina posesiune a bunastarii sociale, mentale si fizice si nu numai absenta bolilor si afectiunilor'. Cand vorbim de sanatate ne referim, in mod implicit, la echilibrul dinamic care exista intre organism si mediul sau. Individul capabil sa-si rezolve conflictele (de origine interna si externa) si sa reziste inevitabilelor frustrari ale vietii sociale este un individ sanatos. Acela care nu reuseste lucrul acesta se imbolnaveste. Simptomele nevrotice sunt expresia unei rezolvari inadecvate a tensiunilor, pe cand psihozele semnifica esecul adaptarii la lumea normala.

Sursa: 'Clasificare Internationala a deficientelor, incapacitatilor si handicapurilor'-

O.M.S.-1980 (GIBB,C.; DONKERSLOOT,P.,1991)

SANATATE = (fr. sante, engl. healt). Stare de normalitate fizica, mentala si sociala, care nu consta numai in lipsa unei boli sau infirmitati (definitia O.M.S.1946)

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997

37. CALITATEA VIETII concept care reflecta conditiile de viata ale unei persoane in relatie cu locuinta, comunitatea, locul de munca, starea de sanatate si gradul de bunastare; fenomen subiectiv care tine de subiectivitatea perceptiei unei persoane si de experienta sa de viata.

Sursa: Alois Ghergut / "Sinteze psihopedagogie speciala"/edit.Polirom/2005

calitatea vietii = presupune luarea in considerare a evaluarilor pe care oamenii le fac conditiilor in care traiesc. Perceptiile si autoevaluarile inglobeaza un intreg set de asteptari, interese, motivatii, stari sufletesti, norme, valori, optiuni politice, filozofice, religioase, precum si opinia publica si de grup si alte elemente care le pot influenta intr-un fel sau altul.

Personalizarea perceptiilor si autoevaluarilor le face de nesuplinit din exterior. In diferitele judecati de tip normativ, emise de un evaluator sau altul (cercetator, politician, oricare alta persoana) in legatura cu valorile dezirabile ale indicatorilor de calitate a vietii, nu se pot ignora semnificatiile personale pe care oamenii le atribuie propriei vieti, daca se doreste mentinerea in zona plauzibilului, a credibilitatii, cunoscut fiind faptul ca oamenii actioneaza pe baza impresiilor, judecatilor, cunostintelor pe care le au despre un anumit aspect de viata aflat in atentie la un moment dat.  (Marginean I, 2002)

Sursa: www.iccv.ro

calitatea vietii = pe ansamblu, evaluarile subiective pe care oamenii le fac asupra conditiilor de viata, reflecta performantele globale, umane ale procesului de dezvoltare social-economica. (Zamfir C, 1984)

Sursa: www.iccv.ro

calitatea vietii = ansamblul elementelor care se refera la situatia fizica, economica, sociala, culturala, politica, de sanatate etc., in care traiesc oamenii, continutul si natura activitatilor pe care le desfasoara, caracteristicile relatiilor si proceselor sociale la care participa bunurile si serviciile la care au acces, modelele de consum adoptate, modul si stilul de viata, evaluarea imprejurarilor si rezultatelor activitatilor care corespund asteptarilor populatiei, precum si starile subiective de satisfactie/insatisfactie, fericire, frustrare etc. (Marginean I, 2002)

Sursa: Marginean I, Calitatea vietii percepute in Romania in Marginean I, Balasa A, (2002):

Calitatea Vietii in Romania. Bucuresti: Editura Expert. P61-84

calitatea vietii = se refera la toate aspectele bunastarii indivizilor in societate.

Cercetarea si monitorizarea calitatii vietii in tarile UE si tarile candidate

Ioan Marginean

Sursa: www.caspis.ro/downloads/calit.vietii.UE.doc

diagnoza de calitate a vietii :

(Investigarea calitatii vietii - vizeaza observarea principalelor dimensiuni ale calitatii vietii din Romania in perioada actuala. Temele incluse in acest program studiaza indicatorii obiectivi si subiectivi ai calitatii vietii care stau la baza elaborarii anuale a Diagnozei calitatii vietii. O atentie deosebita este acordata evolutiilor standardului de viata, ale veniturilor si consumului populatiei, dar si calitatii vietii de munca, ocuparii si somajului. Fenomenele saraciei, marginalizarii si excluziunii sociale stau in centrul atentiei, studiile periodice ale I.C.C.V. pe aceste teme constituindu-se mijloace de apreciere si orientare de larga referinta, pentru actorii sociali si economici ai Romaniei de astazi.

Cercetarea 'Diagnoza Calitatii Vietii' se realizeaza anual, incepand cu 1990, pe esantioane nationale de marime cuprinse intre 1200 si 2000 persoane (gospodarii) reprezentative. Pentru un numar de ani s-au studiat subesantioane panel.

Instrumentul de cercetare este elaborat din perspectiva unei abordari complexe, in care se regasesc date de stare privind conditiile de viata la nivel social, familial si individual, date de autoevaluare, efectuate de subiecti, a starilor respective, precum si nivelul de satisfactie general si pe componente. O serie de date sunt individuale, iar altele privesc gospodaria si membrii acesteia.

Informatia culeasa contine doua sau chiar trei masuratori pentru una si aceeasi variabila, ceea ce permite efectuarea unor analize multiple.

Pentru o buna parte din cercetarile din anii anteriori, chestionarele si raspunsurile la nivel de frecvente pot fi regasite in pagina dedicata bazelor de date.

Rezultatele pentru anul 2003 au fost anuntate in cadrul conferintei de presa organizate cu ocazia Zilei Portilor Deschise la ICCV, joi 11 decembrie 2003 orele 11 - 14. Din aceasta pagina poate fi accesat caietul de prezentare.)

Sursa: www.iccv.ro/romana/teme/diag.html - 6k -

38. SINDROM DOWN = afectiune malformativa datorata unei aberatii cromosomiale (cel mai frecvent trisomia 21) caracterizata prin arierare mentala si anomalii morfologice, din care cea mai caracteristica este faciesul mongoloid, ochii bridati, radacina nasului aplatizata, buze groase, gura cazuta; se pot asocia si alte malformatii ale inimii, oaselor, etc. Sinonim mongolism (Y John. medic londonez 1828 - 1896)

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997

MONGOLISM = afectiune congenitala caracterizata printr-o importanta intarziere in dezvoltare si un facies care evoca tipul mongol.

Aceasta maladie mai este numita si 'sindromul Down' (de la numele medicului englez care a descris-o in 1866) sau 'trizomie 21', intrucat din 1959, in urma cercetarilor lui R. Turpin, J. Lejeune si M. Gauthier, se stie ca ea se datoreaza prezentei supranumerare a unui cromozom (trei cromozomi 21, in loc de doi, cum este normal). Incepand de la varsta de treizeci de ani, se observa la mongolieni aceleasi leziuni cerebrale (placi senile, degenerescenta neurofibrilara si granulovaculara) ca in maladia lui Alzheimer. Inca nu se cunosc cauzele acestei aberatii cromozomice relativ frecvente (aproximativ 1 la 650 de nasteri). Varsta parintilor, mai ales cea a mamei, are un rol cert aici: o treime din mongolieni se nasc din mame in varsta de peste patruzeci de ani. Sunt in general copii docili si afectuosi, sensibili la muzica, uneori perfectibili, la care o familie devotata, ajutata de o echipa specializata, poate sa dezvolte anumite posibilitati.

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997

TRISOMIE = Stadiu genetic patologic caracterizat prin prezenta in celule a unui cromozom supranumerar asezat in vecinatatea celor doi cromozomi omologi de acelasi tip. Se manifesta clinic prin malformatii diverse, adesea complexe, care variaza dupa grupul la care apartine cromozomul supranumerar.

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997

TRISOMIA 21 = este responsabila de sindromul DOWN (mongolism)

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997

39. TERAPIE Forma de interventie condensata si intensiva care urmareste ameliorarea capacitatilor de afirmare a disponibilitatilor de munca si invatare ale unei persoane cu dizabilitati, in limita posibilitatilor sale intelectuale si/sau fizice, prin masuri complexe si complementare de natura medicala, psihologica, pedagogica si sociala, pentru a satisface exigentele unui mediu de viata obisnuit; din aceasta perspectiva putem intalni mai multe tipuri de terapie: terapie ocupationala, terapie cognitiv-comportamentala, terapie centrata pe client, terapie de timp liber, terapia mediului, terapie de expresie, terapie prin joc, etc.

Sursa: Alois Ghergut/"Sinteze psihopedagogie speciala"/edit.Polirom/2005

40. DELFINTERAPIE = Dolphin Assisted Therapy (D.A.T.) is a new and exciting field of modern medicine that some people categorize as part of the Animal therapy. This field of medicine has shown extraordinary results of the therapy and breakthroughs in outcomes in relation to the conventional methods of treatments such as prescribed medication, human therapy and others. It is relatively new, but already has documented results in patients that chose to try it.

Contacts with the friendliest creatures of the sea and therapy sessions are like a game for patients and others. It is, nevertheless, a very important part of a therapy sessions.

Sursa: https://www.delphin-therapie.de Dolphin Assisted Therapy

DELFINTERAPIE The therapeutic method is the basis the system of the medikalischen psychological rehablitation of the child. The core of the method is the contact of the child with the dolphin, which appears as CO-Therapeut. The reciprocal effect of the dolphin with the child in the water promotes the psychological and the physical development of the handicapped child.

Sursa:www.beepworld.de/members90/ sonnenschein-dominik/delphintherapie.htm - 11k

(detalii!! la adresa aceasta)

41. TERAPIE OCUPATIONALA = tratament prin activitate a unor tulburari mentale.

Pentru a evita ca bolnavii sa se impotmoleasca in trandavie si sa piarda contactul cu realitatea, de care au tendinta marcanta de fugi (mai ales in reverie), psihiatrii le propun pacientilor spitalizati ocupatii recreative (ludoterapie), activitati artistice (artterapie), sportive sau manuale (ergoterapie), care favorizeaza readaptarea sociala.

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997

42. TERAPIE PRIN DANS = Terapia prin dans si miscare; principiul de baza consta in aceea ca gandurile si emotiile noastre sunt impletite cu miscarile fizice. Terapiile corporale se bazeaza pe ideea ca producand anumite posturi in corp, la anumite nivele musculare, se vor produce nu doar schimbari fizice ci si mentale. Utilizand miscari se realizeaza mentinerea unui dialog cu inconstientul. Unul din scopurile de baza ale terapiei prin dans si miscare consta in utilizarea miscarii pentru a creste abilitatea individului de a-si exprima stari, atitudini, idei. Pacientii in terapie prin dans si miscare pot exprima impulsurile, conflictele, sentimentele cele mai ascunse intr-o varietate de moduri. De multe ori, miscarea este una din cele cateva moduri de a stabili contacte interpersonale.