CONCEPTUL DE DEZVOLTARE

CONCEPTUL DE DEZVOLTARE

1. CONCEPTUL DE DEZVOLTARE EXAMINAT PRIN MODELELE EDUCATIONALE

1.1. Perspectiva istorico-filosofica

Vechii greci (Platon, Aristotel) comentau existenta diferentelor individuale innascute si dezbateau ideea conform careia educatia ar trebui sa tina cont de acestea.

Filosofii medievali accentuau natura morala a umanului promovand ideea ca educatia ar trebui sa corecteze aspectele corupte ale naturii umane.

In secolul 17-18, J.Locke si J.J.Rousseau sustineau ca oamenii se nasc inocenti si ca educatia permisiva ar trebui sa permita expresia bunatatii innascute.

1.2. Referitor la modelul etapelor dezvoltarii construit prin mutualitate mentionam faptul ca nu exista un consens. In principiu acceptam urmatoarea periodizare: perioada prenatala, perioada micii copilarii, perioada copilariei propriu-zise, adolescenta, perioada tineretii, perioada adultului si perioada batranetii, fiecare cu o problematica a dezvoltarii specifica.

1.3. Psihologia dezvoltarii studiaza atat schimbarile care au loc in dezvoltarea umana, cat si factorii care determina aceste schimbari. Intemeietor poate fi considerat S. Hall si apoi doi dintre studentii sai: A.Gessel si L.Terman preocupati la acea vreme de descrierea detaliata a schimbarii comportamenale la diferite varste. Intervine apoi preocuparea pentru studiul factorilor care influenteaza dezvoltarea.

Psihologii dezvoltarii incearca deci sa descrie, sa explice si sa inteleaga schimbarile din comportament. Pentru aceasta:

a) utilizeaza teorii-seturi logice de enunturi abstracte privind natura dezvoltarii. Teoriile valide permit sa realizam predictii, sa explicam si sa controlam componentele. Teoria este una dintre numeroasele influente care orienteaza cercetarea.

b) utilizeaza contributiile altor discipline-biologia, sociologia, antropologia.

c) formuleaza niveluri de explicatii apropiate de schimbarile componentelor observate

d) studiaza: comportamentele la diferite varste, schimbarile comportamentale la diferite varste, evenimentele de mediu care influenteaza comportamentul, variatiile dintre indivizi in dezvoltarea lor

e) este nevoie de "studii replicative" care sa asigure un grad crescut de credibilitate.

1.4. Natura dezvoltarii implica ordonarea schimbarilor care este directionala, larg cumulativa si de o complexitate in crestere. Etapele, intervalele de timp din analiza permit abordari diferentiale la nivelul urmatoarelor clase de determinanti:

Determinanti biologici (ereditari)-in categoria carora un loc aparte il ocupa din punct de vedere comportamental:

campul limitelor de reactie introdus de Ch.Peterson care se refera la limitele obtinute prin conditionare genetica

heritabilitatea -arata contributia relativa a geneticii la trasaturile personalitatii umane

HH=Vg/Vf=Vg/Vf+Va, unde

Vg= variabilitate genetica

Vf=variabilitate fenotipica

Va=variabilitate ambientala

2.Determinanti de mediu

fizici (factori ecologici)-apa, aer, sol, lumina, alimentatie si de asemenea acele trasaturi care creeaza diferite raspunsuri

sociali- marcheaza acele efecte pe care cultura le are asupra oamenilor, familie, grup, vecinatati, comunitati sociale sau mass-media.

Identificarea determinantilor se realizeaza pe baza diferitelor metode (cu avantajele si dezavantajele lor ca de exemplu credibilitatea, eficienta si gradul lor de reprezentativitate, controlul). Dintre aceste metode mentionam:

observatia naturala cu control mic, reactiva, scumpa

studiul clinic este reprezentativ pentru control, selectia participantilor, standardizare, dar rezultatele pot fi influentate de factori ce scapa controlului

experimentul este eficient si permite controlul multor factori

modelul experimental incluzand analize longitudinale, intersectoriale si combinatii de modele longitudinale si transversale.

Nota:

Consideratii etice: cercetarile asupra fiintei umane pot duce la unele riscuri. De aceea implicatiile etice sunt semnificative pentru compararea ipotezelor de cercetare si dezvoltare umana.

ABORDAREA MODERNA A RELATIEI DEZVOLTARE- EDUCABILITATE

2.1. RAPORTUL COLEMAN

In privinta relatiei dintre biologic-psihologic-socio-cultural si personal pe baza unui raport foarte extins (Raportul Coleman -700.ooo subiecti din invatamantul elementar si secundar) s-au formulat urmatoarele enunturi valide din punct de vedere stiintific si care pot suporta indoiala si avertismentul critic:

daca noi putem egaliza genele tuturor, ingalitatea la scorurile testelor ar fi probabil scazuta, intre 33%-50%

daca noi putem egaliza toate influentele de mediu, inegalitatea scorurilor ar scadea intre 25%-40%

daca am putea egaliza mai bine statusul economic al oamenilor, interpretarea scorurilor la teste ar scade intre 60% si mai putin

egalizarea cantitatii de oameni scolarizati ar putea reduce diferentele cognitive intre adulti intre 5% -15%, desi aceasta estimare este brutala.

egalizarea calitatii invatamantului elementar ar putea reduce diferentele cognitive la 3% sau mai putin.

egalizarea calitatii invatamantului secundar ar reduce diferentele cognitive la 11% sau mai putin

eliminarea segregatiei rasiale si socio-economice din scoli ar putea reduce diferentele de scor dintre copiii negri si cei albi, dintre copiii bogati si saraci intre 10%-20%

cheltuielile scolare aditionale sunt corelate cu o anume probabilitate cresterii realizarilor scolare iar redistribuirea resurselor nu reduce ingalitatea scorurilor.

INFLUENTELE EDUCATIEI - ipoteze si concluzii

chiar atunci cand nivelul de QI este utilizat ca un indicator al celei mai generale competente cognitive, determinantii genetici sunt rar semnificativi.

explicatiile neurofiziologice si psihologice ale efectelor genetice asupra aptitudinilor intelectuale nu au avansat dincolo de stadiul formularii ipotezelor. Exista rezultate care nu par contradictorii cu ipotezele fundamentale (Hunt, 1983) potrivit carora factorii bilogici -ereditari afecteaza primar mecanismele rationarii, in timp ce influentele culturale modeleaza continutul rationarii.

in multe cazuri scopul procesului individual de invatare apare a fi numai moderat restrictiv prin influentele genetice, daca se considera ca aptitudinile intelectuale (care au o puternica baza genetica) sunt slab corelate cu achizitiile continului specific al invatarii.

in ultimii ani o fundamentala reorientare teoretica are loc in dezvoltarea cognitiva si cercetarea invatarii. Aceasta are o mare importanta asupra diferentelor intra si interindividuale in dezvoltarea competentelor cognitive. Concluziile sunt:

componenta centrala a dezvoltarii cognitive este formarea bazelor cunoasterii individuale (Carey, 1984).datele cercetarilor arata ca tinerii, copiii si adultii mai putin inteligenti sunt capabili de recuperari cognitive complexe din continutul unui domeniu la care sunt inalt familiarizati.(Ceci si Liker, 1986)

achizitia cunoasterii este unul din prototipurile invatarii structurale. Formarea cunostintelor de baza nu se produce linear ca o dezvoltare a stocajului informational, ci prin transformari structurale recurente si reorganizarea cunostintelor deja achizitionate.(Carey, 1988)

dezbaterile curente referitoare la caracterul specific al dezvoltarii cognitive sau la abordarea acesteia prin intersectia altor domenii este teoretic neproductiva.(Sternberg, 1989)

reconstructia teoretica a cunoasterii trebuie inceputa cu organizarea mentala existenta la diferite niveluri de abstractie. In loc de a gandi in termenii dihotoniei domeniului specific si domeniului nonspecific, teoretic este mai util sa analizam cunoasterea variatiilor gradelor de specificitate in termenii semnificatiilor functionale.

cercetarile indica eficienta competentei cognitive reale (abilitate, strategie, cunoastere) in rezolvarea unor sarcini cu continut specific dificile, ca o functie inversa a generalitatii. (Siegler, 1983)

In ultimii ani cercetarile privind impactul scolii, profesorilor si  instruirii asupra invatarii la elevi precum si acizitiile in planul motivatiei epistemice au demonstrat ca activitatile de predare nu creeaza diferente dar ca impactul lor este limitat de caracteristicile motivationale ale elevilor si de factori de context.

cel mai importante rezultate sunt calitatea si cantitatea instruirii ca factori cruciali in proiectarea si interpretarea diferentelor in realizarea scolara

multe dintre variabilele instruirii substituie, compenseaza sau prelucreaza rezultatele; relatiile dintre unele modele de variabile si rezultatele acdemice sunt specifice.

diferentele interindividuale dintre elevi sunt relativ stabile in influentarea achizitiilor cognitive ale elevilor.