Mass-media si interventiile educative neformale

Mass-media si interventiile educative neformale

Mass-media sunt tot mai mult recunoscute ca mijloace educative eficiente si in afara sistemului scolar. Pe langa o pregatire riguros planificata, sistematica, intensiva, controlata de profesor si bazata pe selectionarea si structurarea atenta a informatiilor, asigurata de catre institutiile de invatamant, copiii, adolescentii si tinerii beneficiaza si de o educatie neformala, la realizarea careia isi aduce aportul si sistemul mass-media. Aceasta forma de educatie se dovedeste atractiva si productiva, deoarece reuseste sa imbine aspectul educativ cu cel distractiv, cu un impact deosebit asupra personalitatii individului.

In conditiile in care ne confruntam cu o diversificare fara precedent a surselor de informare si de comunicare, scoala si profesorul nu-si mai pot revendica in exclusivitate rolul de a conduce elevii(sau studentii) pe caile cunoasterii. Scoala nu mai poate fi privita ca singurul factor de care depinde buna informare si pregatire a acestora, pentru ca sala de clasa nu mai este de mult timp singurul loc unde se produce invatarea. Alaturi de sistemul institutional de invatamant functioneaza, in timpul liber si al divertismentului, o scoala fara profesor, care reuseste sa aduca un plus educativ semnificativ. Sociologul George Friedmman (1966) vorbea, in urma cu cateva decenii, despre o adevarata "Scoala paralela", care s-ar dezvolta continuu, dovedindu-se deosebit de atractiva pentru copii si tineri. Mass-media, cu deosebire cinematograful si televiziunea, ar fi principalele componente ale acestei scoli, cu atat mai competitiva pentru cea oficiala, cu cat se foloseste mai accentuat de instrumentele seductiei, distractiei, relaxarii si satisfactiei imediate. La aceasta opinie au subscris, mai apoi, numerosi alti autori, cum ar fi Bernard Miège, care afirma: "Putem spune ca scoala este in acelasi timp concurata de scoala paralela(in spatele careia se profileaza din ce in ce mai net industriile culturii si informatiei) si incapabila sa conceapa un proiect educativ susceptibil de a fi reluat si girat de o miscare sociala externa"(2000, p.58). Scoala nu se poate izola de o civilizatie in care cartea este tot mai mult concurata de audio-vizual si de experientele colective propuse pe aceasta cale. Daca timp indelungat difuziunea culturala era atributul scolii si, intr-o oarecare masura, al familiei, astazi informatiile si valorile comunicate de catre noile surse au o pondere din ce in ce mai mare in procesul de culturalizare a individului. Datorita mass-media sporeste ponderea elementelor non-scolare ce intra in componenta experientei copilului, in cultura sa generala. In aceste conditii, provocarea la care trebuie sa raspunda scoala rezida, de fapt, in valorificarea acestora in perspectiva realizarii propriilor deziderate si combaterea eventualelor influente nefaste.

Prin unele programe si emisiuni difuzate, cu scop declarat educativ, mass-media isi intareste pozitia de factor formativ complementar educatiei scolare. Emisiunile informative, spectacolele culturale sau unele reportaje imprima virtuti cultural-educative mesajelor transmise. In unele tari exista canale special dedicate educarii maselor, cum ar fi, de exemplu, canalul britanic "Open University", NHK in Japonia sau "La Cinquième" in Franta(Claude-Jean Bertrand, 2001). Si la noi in tara, incercarile de utilizare a mass-media ca interventie educativa neformala au o anumita traditie. In 1930 erau infiintate "Universitatea radio" si "Radiofonia scolara". Postul "Radio Romania cultural" reprezinta un exemplu actual de utilizare in scopuri educative a mijloacelor de comunicare de masa. Subordonarea mass-media unor interese comerciale a condus insa la o diminuare semnificativa a ponderii emisiunilor cultural-educative in programele difuzate zilnic. Chiar daca teatrul, opera, concertele simfonice, documentarele nu au disparut de pe micul ecran sau din programele radiofonice, ele lipsesc de pe posturile comerciale la orele de mare audienta si sunt destul de rare pe canalele publice. O explicatie la indemana ar fi faptul ca o mare parte din public prefera, cu deosebire, emisiunile de divertisment facil, care ofera satisfactii imediate, fara o valoare educativa deosebita. Datele obtinute in urma sondajului realizat de catre Metromedia Transilvania, in perioada 1996-1997, vin sa confirme aceasta situatie. Dintre persoanele chestionate, apartinand categoriei de varsta sub 18 ani, doar 2,5% au declarat ca urmaresc postul "Radio Romania cultural"(Vasile Dancu, 1998). Ilustrativ in acest sens este si faptul ca, tot la categoria de varsta sub 18 ani, audienta unei emisiuni gen "Teatrul radiofonic" se prezinta in felul urmator: 62,4% putin si foarte putin, 13% indiferent, 24,6% mult si foarte mult. Asemanatoare este si audienta pentru emisiunile pe teme sociale si politice, in schimb, cu totul altfel se prezinta audienta pentru emisiunile sportive, muzicale(chiar daca sunt, uneori, de o calitate indoielnica) si, in general, de divertisment. Referitor la importanta relativa a diferitelor genuri de emisiuni de televiziune, asa cum sunt ele receptate de catre generatia tanara, Claude-Jean Bertrand(2001) precizeaza: divertismentul reprezinta aproape jumatate din timpul de vizionare, informarea aproape 20%, iar emisiunile culturale intre 5-6%. Toate aceste date pun in evidenta importanta functiei recreative si de divertisment a mass-media, consumul de mesaje mediatice fiind una dintre formele principale de petrecere a timpului liber. In conditiile in care asistam la o patrundere agresiva a mijloacelor de comunicare de masa in mediul de viata al tinerilor si la o crestere a apetitului lor pentru acest tip de comunicare, ele ar trebui sa devina, din ce in ce mai mult, mijloace de informare riguroasa si de educare.

In general, managerii mass-media, preocupati sa obtina, din ratiuni economice, o audienta cat mai mare, isi justifica optiunile prin intentia de a oferi marelui public ceea ce doreste, indeosebi prilejuri de relaxare si divertisment. Conform teoriei scopurilor si satisfactiilor, dezvoltata in cadrul reflectiei asupra comunicarii mediatice, membrii publicului opteaza pentru acele continuturi care le aduc cea mai mare satisfactie, in functie de nevoile si interesele fiecaruia. Daca individul considera ca un anumit continut este multumitor din punctul de vedere al implinirii nevoilor sale sunt mari sanse sa aleaga continutul mesajului respectiv. Membrii audientei au gusturi, preferinte, interese dintre cele mai diverse, exprimate prin alegerea produselor oferite de mass-media. Ipoteza alegerii rationale nu a putut fi insa sustinuta intr-un mod convingator de catre cercetarile intreprinse. De multe ori, consumul produselor mass-media este o activitate de rutina, care asigura satisfactii de moment, facile si relaxante. Pe de alta parte, oferta de programe poate exercita o influenta modelatoare asupra cererii, care nu este intotdeauna, in mod necesar, expresia fidela a unor nevoi superioare, elevate. Divertismentul facil, dar agreabil, dispune de o suficienta putere de manipulare pentru a reusi o modelare a cererii. Interesul se naste dintr-o necesitate, iar necesitatea poate fi creata. Mass-media induc si intretin anumite interese, determinand indivizii sa reactioneze conform acestora. Modul de existenta economic al mass-media audio-vizuale are urmari indezirabile: promovarea non-valorilor estetice si morale. Atunci cand atragerea unui cat mai numeros public este scopul prioritar, responsabilitatea morala si culturala este eludata. Ratiunile comerciale au condus la o orientare a ofertei spre satisfacerea nevoilor de relaxare si divertisment, in defavoarea informarii consistente, educarii sau socializarii. Aceasta tendinta a contribuit substantial la aparitia unei societati a spectacolului, a efemerului si a hedonismului.

Obiectivul realizatorilor de programe este crearea dependentei fata de produsul oferit. Atunci cand concep emisiuni de tip comercial, prin care urmaresc sa atraga un public cat mai numeros, ei incearca sa ghiceasca ceea ce acesta doreste sa vizioneze, nutrind speranta ca genurile, stilurile, temele propuse sau vedetele care apar reusesc sa influenteze sensibilitatea receptorilor, intrand in rezonanta cu identitatile, emotiile, opiniile si gusturile lor. Dependenta se instaleaza in momentul in care consumatorului ii este inoculat sentimentul ca ceea ce vizioneaza pe micul ecran este aidoma cu ceea ce el insusi gandeste si simte. Torentele de reclama modeleaza gusturile si interesele, impun opinii, viziuni si atitudini, intr-o tentativa de " gestionare comerciala a vietii cotidiene", dupa cum afirma Bernard Miège. Prin expunerea la un flux continuu de informatii pseudovalorizatoare, la programe care dezvolta un anumit tip de comportament, care exclude spiritul critic, indivizii devin consumatori pasivi de exotisme si iluzii seducatoare.

Cu toate ca de multe ori promoveaza derizoriul, non-valorile sau pseudo-cultura, mass-media vin adeseori in intampinarea dorintei si trebuintei omului contemporan de a gasi posibilitati de instruire si in afara institutiilor de invatamant. Prin varietatea informatiilor pe care le transmit si prin modul eficace de a le comunica, constata Ioan Cerghit(1972), mass-media pot reprezenta o sursa eficienta de educatie permanenta multiforma. Este vorba de o educatie complementara, de masa, sociala prin excelenta. Trebuie sa tinem seama de faptul ca, pe langa capacitatea lor de a transmite informatie reziduala, neesentiala, de o importanta imediata, aceste "canale" poseda, in egala masura, capacitatea de a transmite informatii importante, valori autentice, modele comportamentale, care pot fi preluate si invatate.