Metode de orientare scolara si profesionala

Metode de orientare scolara si profesionala

Metode liberale - se caracterizeaza prin consemnul "nu va amestecati". Aici se apreciaza ca, dupa un anumit numar de incercari, fiecare isi gaseste locul in care este cel mai eficient si, in acelasi timp, cel mai multumit (pentru ca nu mai cauta sa isi schimbe meseria sau pregatirea). Deficitul provocat de timpul pierdut si de esecurile inevitabile este compensat din plin prin profitul pe care-l da eficacitatea si adaptarea consimtita de fiecare.

Metode imperative de orientare - se cauta argumente pentru justificarea caracterului imperativ al anumitor orientari in institutiile romanesti de invatamant, in intreprinderile industriale, in comert, in prestarea de servicii, se invoca caracterul limitat al locurilor de munca sau, dimpotriva, necesitatea crearii de posturi cu orice pret. Pretutindeni si oricand ne putem da seama de caracterul imperativ al anumitor orientari. Fiecare este gata sa recunoasca ca este o situatie regretabila, dar dupa o clipa de gandire admite ca este inevitabila.

Metodele selectiilor successive - se poate distinge o metoda de orientare bazata pe o schema explicita de selectie, acceptata adesea fara dificultati de catre public, pentru ca satisface o traditie de justitie aparenta. Astfel, se pregatesc elevii pentru scolile mari, se hotaraste viitorul studentilor din clasele pregatitoare, orientarea candidatiilor la diferite concursuri de admitere in scolii specializate. Ideea de orientare constituie obiectul unor observatii binevoitoare. Candidatii la diferite concursuri sunt foarte adesea prizonieri ai schemei de selectie care le este propusa. In cazul in care reusesc, ei devin aparatorii sistemului, in caz de esec, nu sunt intotdeauna calomniatorii lui. Inconvenientele sunt mai putin evidente in ceea ce ii priveste pe cei care reusesc, pentru ca polivalenta indivizilor superior dotati indreptateste speranta intr-o adaptare la conditiile de munca propuse. Daca riscul de a respinge candidatii este mare, cel de a comite o greseala in legatura cu cei admisi este cu atat mai neinsemnat cu cat selectia este mai severa si mai ales pregatita cu mult inainte. Astfel, apare determinarea de a accepta o ierarhie a orientarilor, a scolilor, a functiilor. Apare constrangerea de a modifica clasamentul dupa metode si pasiuni, presiuni diferite, dezvoltarea istorica si economica.

Metode progresive sau succesive - diferitele tipuri de orientare sunt clasificate in functie de o scara de valori. Aceasta clasificare poate fi stabilita datorita cunoasterii raporturilor de selectie, vechi sau actuale. Poate fi, de asemenea expresia unor conceptii asupra culturii sau ierahiei sociale admise in societatea momentului respectiv. De pilda, ierarhia invatamantului clasic, modern, etnic va putea servi drept bazi pentru o metoda de orientare scolara, prin selectii regresive.

Miscarea inversa, selectia progresiva, numita uneori proces de promovare, presupune o ierarhie a profesiunilor si functiilor. Ea poate fi un mijloc de a recruta elita, poate constitui si o forma de compensare destinata a lasa o speranta si a mentine motivatii, surse de progres pentru victimele sistemului de selectie regresiva. Selectia si promovarea se completeaza pentru ca efectele lor pozitive se cumuleaza, iar cele negative se atenueaza reciproc.

Metode predictive - destinate sa scurteze perioada de incertitudine, sa economiseasca timpul si necazurile indivizilor care se afla in cautarea unor solutii, sa reduca cat mai mult posibil incercarile si esecurile, sa-i protejeze pe adolescenti impotriva ravagiilor pe care le fac selectiile, cateodata inevitabile.

Daca s-ar putea predvedea cu certitudine sau cel putin cu multa probabilitate rezultatele diferitelor probe sau examene prealabile orientarii definitive, s-ar putea evita situatia ca individual sa treaca prin incercari inutile si esecuri nefaste. Ar exista in acest caz, posibilitatea sa i se dea un sfat de orientare demn de acest nume.

Metodele educative - constau in cautarea unei orientari a educatiei si a unei initieri in viata sociala si profesionala, aspecte care ar putea sa para contradictorii, daca nu s-ar stii ca reprezinta doi timpi ai aceluiasi proces educativ.

Educatorul, atat in scoala elementara cat si in scoala medie si poate chiar mai departe, trebuie sa faca totul pentru a dezvolta la maximum capacitatile elevului care ii este incredintat. Trebuie sa mearga chiar mai departe, adica sa dea copilului si apoi adolescentului mijloacele necesare pentru a completa lacunele din cunostintele sale si de a compensa unele presupuse inadaptitudini.