EVALUAREA O COMPONENTA A PROCESULUI INSTRUCTIV EDUCATIV

EVALUAREA O COMPONENTA A PROCESULUI INSTRUCTIV EDUCATIV

Din studiile de specialitate se desprinde ideea ca este necesar intensificarea eforturilor conjugate pentru a asigura procesului instructiv educativ un caracter rational si riguros care se poate realiza numai daca sunt determinate precis si clar obiectivele instruirii, continuturilor , tehnicilor si strategiilor de predare - invatare -evaluare.

Evaluarea este asadar, o componenta esentiala a activitatii de invatamant in general si a procesului didactic in special. Ea este punctul final intr-o succesiune de evenimente care cuprinde urmatorii pasi: stabilirea scopurilor pedagogice si a obiectivelor, proiectarea, organizarea si desfasurarea activitatii pentru realizarea obiectivelor, masurarea rezultatelor aplicarii programei.

Prin evaluare este desemnat procesul prin care se urmareste gradul de realizare a unei activitati, in raport cu ceea ce ne-am propus initial. Aprecierea rezultatelor in comparatie cu obiectivele propuse spre realizare constituie aspectul cel mai important al evaluarii.

Evaluarea ne arata unde ne aflam fata de obiectivele si sarcinile didactice programate. Evaluarea obiectiva a activitatii prescolarilor constituie o modalitate prin care se amelioreaza activitatea instructiv-educativa si prin care educatoarea isi poate imbunatati sau corecta stiulul de munca in functie de rezultatele copiilor. Succesul sau insuccesul copiilor este in mare masura determinat atat de stilul de munca al educatoarei , cat si de participarea activa a copiilor la procesul formarii propriei personalitati.

Obiectivele prevazute de curriculum constituie atat puncte de plecare in actiunea educativa cat si criterii de evaluare a rezultatelor obtinute de prescolari.

In acest context, evaluarea nu trebuie facuta pentru a sti ca prescolarul nu si-a insusit anumite cunostinte sau deprinderi, ci pentru a se adapta modul de lucru al educatoarei la cerintele fiecarui prescolar, la ritmul lui de invatare.

Prin folosirea a cat mai multe tehnici de evaluare la educarea limbajului, determinam capacitatea prescolarilor de a gandi si intelege ce spun altii, sa verbalizeze impresiile,dorintele, gandurile si trairile sale afective, sa verbalizeze corect ceea ce vrea sa comunice altora, sa actioneze independent si sa-si autoregleze propriul comportamente.

De aceea se pot folosi tehnici de evaluare sub aspect fonetic, lexical, aspecte ale structurii gramaticale, ale comunicarii orale, ale expresivitatii vorbirii, ca probe de analiza, sinteza, de recunoastere, de genera;lizare, de calsificare, de stabilire de relatii, de determinare a creativitatii verbale.

Ce urmarim prin evaluare ?

Dezvoltarea capacitatii intelectuale a prescolarilor, reflectata in limbaj;

Dezvoltarea proceselor cognitive si afectiv - volitionale;

Dezvoltarea abilitatilor si a formarii deprinderilor motrice, actionale si de comportament prin care se manifesta maturizarea prescolarilor.

Datele verificarii si evaluarii constituie un factor de reglare a activitatii pentru :

¯   educator care va sti cum sa-si dozeze materialul ce trebuie reluat in pasi mai mici;

¯   copil care datorita evaluarii ia act de cerintele educatoarei fata de pregatirea sa;

¯   parinti ca fiind o doza de grantie a reusitei scolare, un indice pentru acordarea de sprijin.

Fiind o componenta a procesului instrucitv educativ ,evaluarea ca si intregul act educational ,se proiecteza la inceputul fiecarui ciclu de studiu de catre cadrul didactic.

Orice proiectare este bine realizata si gandita daca obiectivele educationale respecta urmatoarele norme pedagogice:

F   formularea unui obiectiv nu cuprinde informatia, problema de rezolvat, ci operatia logica sau abilitatea mentala ce urmeaza sa fie formata;

F   obiectivele trebuie sa corespunda, prin continutul lor, nivelului de dezvoltare a prescolarului, experientei lui anterioare de invatare;

F   obiectivele sa fie realiste, adica sa descrie operatii sau actiuni pe care copilul sa le poata realiza;

F   operatiile, abilitatile, comportamentele cuprinse in obiective sa fie mai variate, sa nu se limiteze la simpla memorare/reproducere de informatii.

La fel de importanta este cunoasterea capacitatilor de invatare ale prescolarilor, de aceea , la inceputul unui program de instruire: an scolar, semestru , educatoarea aplica probe de diagnosticare a nivelului de pregatire a copiilor in acel moment, a gradului de stapanire a cunostintelpor si abilitatilor necesare asimilarii continuturilor proiectate. Pe baza acestor rezultate pot fi stabilite, ulterior, coordonatele esentiale ale activitatii viitoare, ritmul de parcurgere a continuturilor, metodele si mijloacele cele mai potrivite pentru atingerea obiectivelor fixate.

Asadar, studiile de specialiatea au aratat ca "a proiecta" inseamna a schita, a alege o modalitate didactica optima in raport cu obiectivele, oferind educatorului posibilitatea de a desfasura o activitate didactica creativa. Prin intermediul acesteia se poate opta pentru un anumit continut, pentru anumite strategii didactice. Deci, a proiecta inseamna in acelasi timp a prevedea cu exactitate rezolvarea unui continut informativ unitar dat , in virtutea unei scheme de lucru care urmaresc atingerea obiectivelor propuse.

A proiecta nu inseamna insa, a recurge la un retetar infailibil si a renunta la creativitate. Alegerea tematicii, stabilirea modalitatilor de imbinare a metodelor, procedeelor, alegerea si utilizarea mijloacelor de invatamant, a modalitatilor de evaluare, creaza multiple oportunitati de manifestare a originalitatii educatorului si de evidentiere a talentului sau pedagogic.

In aceasta directie specialistii din domeniul stiintelor educatiei a fost si ramane aceea de a stabili cateva directii de actiune care sunt utile oricarei educatoare, astfel amintim sugestiile facute de I. Jinga si I Negret care propune parcurgerea unor etape in proiectarea didactica . Aceste sugestii vin sa completeze paleta de informatii teoretice legate de o proiectare didactica eficienta si creativa . Pentru aceasta o educatoarea in realizarea unei proiectari /planificari a activitatilor didactice , trebuie sa:

stabileasca cat mai corect ce va stti si cat va sti sa faqca copilul la sfarsitul perioadei de instruire;

sa verifice daca ceea ce a stabilit este in consens cu programa activitatilor , care cuprinde obiective cadru si obiectiuve de referinta pentru fiecare domeniu cognitiv;

sa verifice daca ceea ce a stabilit esterealizabil in timpul disponibil;

sa analizeze si sa selecteze ciontinutul invatarii;

sa analizeze si sa organizeze capacitatile de invatare ale copiilor;

sa analizeze resursele materiale de care dispune si sa stabileasca necesarul pentru intregul act educativ;

sa selectioneze numai acele metode care se pot aplica la tipul de acyitate derulat;

sa aleaga mijloacele de invatamant cele mai potrivite;

sa aleaga combine metrodele, materialele si mijloacele in strategii didactice ce urmaresc realizarea obiectivelor propuse initial;

sa-si imagineze un demers didactic al activitatii didactice pe care urmeaza sa o desfasoare ;

sa elaboreze sistemul de evaluare care sa permita verificarea calitatii procesului instrucyiv educativ.

Ca acest demers didactic sa fie eficient , educatoarea va urmari :

analiza obiectivelor programei;

cunoasterea particularitatilor inddividuale ale copiilor;

urmarirea planului de invatamant, a structurii anului scolar;

alegerea unui continut informativ accesibil copiilor si posibil de realizat;

stabilirea temelor , a mini-temelor, a sub-temelor, a ordonarii acestora si a timpului afectyat realizarii lor;

alegerea mijloacelor de invatamant, a metodelor si procedeelor didactice in functie de baza materiala din gradinita si de posibilitatile educatoarei de a le procura sau confectiona;

stabilirea modalitatilor de evaluare a realizarii obiectivelor.

Putem afirma ca invatamantul prescolar nu face din transmiterea de cunostinte un obiect expres de preocupari, ci se foloseste de cunostinte pentru a usura si optimiza procesul integrarii copilului in mediul social, ca si pentru a se declansa si stimula dezvoltarea potentialului biopsihic de care dispune nativ copilul .

I.2.1. FUNCTIILE EVALUARII IN PROCESUL DIDACTIC

Evaluarea reprezinta un ansamblu de activitati ce nu sunt independente de anumite intentii. Acestea transced datele imediate si contingente, raportandu-se la o serie de functii si finalitati. Scopul evaluarii nu este de a parveni la anumite date, ci de a perfectiona procesul educativ. Nu este vorba numai de a stabili o judecata asupra randamentului scolar, ci de a stabili actiuni precise pentru a adapta necontenit strategiile educative la particularitatile situatiei didactice , la particularitatile copiilor la conditiile economice si institutionale existente. Plecand de la evaluare ar trebui sa se determine de fiecare data in ce masura putem transforma situatia educationala intr-o realitate convenabila, adecvata obiectivelor in extensie a unitatii de invatamant.

Din analiza relatiilor dintre evaluarea rezultatelor scolare si activitatile de predare/invatare se desprind functiile evaluarii . Dupa cum arata studiile din domeniu unele dintre acestea au caracter general, fiind caracteristice actiunilor evaluative indiferent de obiectul acestora, altele sunt specifice si decurg din particularitatile domeniului in care se realizeaza evaluarea. Evaluarea realizeaza urmatoarele functii generale : constattica, diagnostica si prognostica.

Functia constatativa (de constatare) se refera la cunoasterea starii fenomenului, a activitatii si a rezultatelor obtinute. Aceasta constatare trebuie sa fie cat mai exacta posibil, sa nu fie deformata;

Functia diagnostica (de diagnoza) vizreaza identificarea cauzelor care stau la baza fenomenelor constatae. Ea explica starea constanta si permite ameliorarea acesteia;

Functia prognostica (de prognoza) se concretizeaza in deciziile de ameliorare, ce urmeaza a fi adoptate cu privire la desfasurarea activitatii in etapele urmatoare, pe care precedentele functii le sugereaza si le fundamenteaza.

Cunoasterea rezultatelor, explicarea acestora prin factorii si conditiile care le-au produs, precum si functiile esentiale ale evaluarii. Fiecare dintre aceste functii se presupun reciproc si se coreleaza cu operatiile pe care le implica evaluarea, acoperind demersul de abordare a unui fenomen , punand in evidenta "ce este si cum este ? ", "cum se explica si din ce cauza ?", "cum poate fi ameliorat si care va fi starea lui viitoare ?".

Pe fondul acestor functii generale, evaluarea in activitatea didactica realizeaza si multiple funtii specifice , care privesc participantii la acest proces: copiii si educatoarele.

In raport cu copiii , evaluarea exercita un impact in mai multe planuri:

Functia de orientare se realizeaza prin dirijarea activitatii de invatare a copiilor, orinteandu-i citre continuturile esentiale. Maniera de evaluare promovata de educator evidentiaza ce trebuie invatat si cum trebuie invatat, formandu-le astfel copiilor un stil de invatare eficient.

Functia de informare se realizeaza prin instiintarea copiilor in legatura cu propriile lor rezultate, li se ofera acestora posibilitatea de a cunoaste gradul de indeplinire a sarcinilor scolare, de atingere a obiectivelor activitatii;

Functia motivationala se realizeaza prin stimulare activitatii de invatare, evaluarea sustine activitatea si ii determina pe copiii sa se situeze la un anumit nivel in concordanta cu nivelul solicitarilor;

Functia de selectie permite clasificarea si ierarhizarea copiilor dupa valoarea performantelor obtinute;

Functia de certificare releva competentele si cunostintele copiilor la finalul unui ciclu scolar;

Functia de reglare si autoreglare urmareste imbunatatirea activitatii de invatare. Copiii constientizeaza distanta la care se afla fata de performantele asteptate, precum si eforturile ce sunt necesare pentru indeplinirea lor.

Din persepctiva educatorului , evaluarea indeplineste urmatoarele functii : de predare , de verificare si de control . Evaluarea astfel, furnizeaza informatii cu privire la starea procesului didactic permitand cunoasterea procedurilor si a actiunilor izbutite, dar si a punctelor critice, a zonelor in care s-au produs disfuntii, dereglari si in care se impun ameliorari.

Raportandu-ne la derularea unei secvente de invatare, sau prin relationare la un ansamblu structurat de activitati de formare, am putea discerne trei functii ale evaluarii:

a) functia de verificare sau de identificare a achizitiilor scolare;

b) perfectionarea si regularizarea cailor de formare a indivizilor, identificarea celor mai lesnicioase si pertinente cai de instructie si educatie;

c) sanctionarea sau recunoasterea sociala a schimburilor operate asupra indivizilor aflati in formare.

Daca ne raportam la nivelul unei clase, este indicat sa tinem cont de trei functii ale evaluarii, ca repere principale pentru reglarea actiunilor educative:

d) orientarea deciziilor de natura pedagogica in vederea asigurarii unui progres armonios si continuu in dezvoltarea copilului, prin stabilirea celor mai bune cai de incorporare a cunostintelor si deprinderilor;

e) informarea copiilor si a parintilor asupra stadiului formarii si asupra progreselor actuale sau posibile;

f) stabilirea unei ierarhii, implicit, prin atribuirea, in funtie de rezultate, a unui loc sau rang valoric .

Privita din persepctiva nivelului macro sau microsistemis , de unde se desprind obiectivele specifice , putem mentiona ca evaluarea poate avea urmatoarele functii :

g) de a constata daca o activitate instructiva s-a derulat ori a avut loc in conditii optime, o cunostinta a fost incorporata, o deprindere a fost achizitionata;

h) de informare a societatii, in diferite forme, privind stadiul si evolutia pregatirii populatiei scolare;

i) de diagnosticare a cauzelor care au condus la o slaba pregatire si la o eficienta scazuta a actiunilor educative;

j) de decizie asupra pozitiei sau asupra integrarii unui elev intr-o ierarhie sau intr-o forma ori un nivel al pregatirii sale;

k) pedagogica, in perspectiva elevului ( stimulativa, de intarire a rezultatelor, formarea de abilitati, de conttientizare a posibilitatilor, de orientare scolara si profesionala) si in perspectiva educatorului ( pentru a sti ce are de realizatin continuare.

Asadar privita din perspectiva relatiilor functionale ( dintre actiunile de evaluare a rezultatelor, pe de o parte , si procesele de instruire si educare pe de alta parte) reies functiile fundamentale ale evaluarii in activitatea prescolara .

Prima dintre acestea este cea de constatre si apreciere a rezultatelor produse, a doua - diagnosticarea activitatii desfasurate, a treia functie de predictie- prognosticare. Pe fondul acestor functii gnerale, evaluarea in activitatea didactica realizeaza insa si multiple functii spacifice, pedagogice, care privesc indeosebi pe participantii la acest proces- copiii si dascalii.

Ca aceste functii sa fie indeplinite este necesar sa se identifice cu claritate, pentru fiecare caz in parte, obiectul evaluarii, referentialitatea de la care se va porni in emiterea unei judecati de valoare . Astfel, Jean Marie Berbier afirma ca "Foarte adesea se constata o mare confuzie cu privire la distingera obiectivului real al evaluarii. Acesta nu se cunoaste niciodata cu precizie, mai ales daca ceea ce este evaluat sunt trrasaturile sau caracteristcile care permit intelegerea unei relatii, sau realitatea insasi"(1985.pag.67)

Studiile de specialitate au aratat ca simpla colecta de date nu constituie o evaluare, ca acesta sa fie efcienta trebuie sa se emita o judecata de valoare dupa o scara de valori, explicita sau implicita. Introducerea unor elemente si exigente axiologice atrage dupa sine o serie de interogatii psihologice si folosofice cum ar fi :

de unde vin aceste valori in functie de care se face o apreciere?

cine are sarcina sa le prescrie?

ce probleme deontologice se ridica in acest context?

intr-o societate pluralista, unde coexista mai multe scari valorice si se realizeaza o educatie interculturala , la care cod valoric se va face referinta?

dar daca valorile educationale intra in conflict, dupa care dintre parti ne ghidam in evaluare?

Acestea sunt cateva intrebari care ne dovedesc complexitatea activitatii de evaluare, care ne trimit la veritabile concluzii, degajate de incercarea de a raspunde la intrebari de tipul: cand evaluam (la inceputul, pe parcursul ori la sfarsitul procesului), ce se evalueaza ( cunostinte , deprinderi , interactiuni, componente ale activitatii) cum evaluam , cine evalueaza, pentru ce evalueaza si in numele a ce evalueaza. S-a contatat ca actul evaluarii degaja, deseori, un cadru artificial, marcat de o distanta remarcabila intre conduita de observat si conduita propriu-zis observata. Proba de evaluare se poate converti intr-o situatie fabricata, in sensul ca agentul evaluat (copilul ) este obligat sa adopte conduita dorita, prin insasi prescrierea implicit "ascunsa" in proba .

I.2.2. OPERATIILE EVALUARII

Evaluarea nu se restrange numai la aprecierea rezultatelor copiilor, ci se extinde asupra unor ansambluri de elemente mai vaste. Trecerea de la evaluarea produslui la evaluarea procesului devine un moment central si deschide un demers circular sau in forma de spirala, prin care se asigura ameliorarea in permanenta a interegului sistem.

Asadar, evaluarea constituie o actiune complexa care presupune realizarea mai multor operatii. Principalele operatii constau in :

masurarea fenomenelor pe vare le vizeaza evaluare;

interpretarea si aprecierea datelor obtinute;

adoptarea deciziilor ameliorative .

Masurarea consta in utilizarea unor procedee prin care se stabileste o relatie functionala intre ansamblu de simboluri si un ansamblu de obiecte si subiecte sau evenimente.

Aprecierea-evaluarea- presupune emiterea unei judecati de valoare asupra rezultatlui unei masuratori pe baza unui criteriu.

Decizia se exprima in concluziile desprinse de interpretarea datelor evaluarii rezultatelor constatate, precum si masurile preconizate pentru inlaturarea neajunsurilor, pentru imbunatatirea activitatii in etapa urmatoare.

Evaluarea procesului astfel devine un moment central si deschide un demers circular sau in forma de evaluare traditionala, menita a garanta obiectivitatea, este pusa in situatia de exterioritate, prin raportare la ceea ce urmeaza a fi evaluat, demersul sistemic se bazeaza pe un soi de "evaluare interna" sau "autoevaluare", ea insasi atasata unei deschideri si chiar a unui fel de provizorat.

I.2.3. TRASATURI SPECIFICE EVALUARII

Rezultatele obtinute in procesul instructiv educativ reprezinta o realitate complexa, un produs cu multiple aspecte. Ele constituie indicatorul cel mai concludent pentru calitatea si eficienta procesului didactic. In marea varietate a aspectelor pe care le prezinta produsele activitatii de instructie si educatie se pot distinge mai multe categorii a caror evaluare prezinta trasaturi specifice:

Cunostintele acumulate reprezinta aspecte importante ale aspectelor instruirii. Instructia dobandita constituie unul dintre parametrii principali ai personalitatii. Societatea contemporana, caracterizata prin progresul rapid al stiintei si tehnicii, precum si printr-o mare mobilitate a vietii sociale, inregistreaza in planul obiectivelor educatiei deplasarea accentului pe dezvoltarea facultatilor intelectuale, formarea capacitatii de autoinstruire si a altor abilitati.

Dezvoltarea capacitatii intelectuale a devenit in invatamantul contemporan un criteriu de baza al aprecierii eficientei acestuia. A-i invata pe copii sa gandeasca si cum sa gandeasca, a le forma capacitatea de autoinstruire inseamna a le crea acea disponibilitate pentru instruire continua, conditie esentiala a succesului pe treptele urmatoare de invatamant.

Capacitatea de aplicare a cunostintelor . Valoarea invatarii se dezvaluie pe langa cunostintele acumulate in capacitatea copiilor de a-si insusi noi cunostinte din ce in ce mai complexe, in cresterea capacitatii de investigare si cu deosebire de a folosi cunostintele asimilate in rezolvarea unor probleme teoretice sau in actiuni practice.

Trasaturi de personalitate si conduita

Asadar , evaluarea desemneaza actul prin care , referitor la o prestatie orala, scisa sau practica, se formeaza o judecata prin prisma unor criterii prestabile.

O asemenea judecata poate capata expresie numerica de la 1 la 10, dar si forma unor aprecieri calitative -Foarte bine, Bine, Suficient, Insuficient.

Evaluarea si notarea presupun la tot pasul comparatii .

Intai se poate considera copilul in raport cu el insusi, in raport cu propriul nivel optinut, remarcand progrele sau regresele pe parcurs si promovand o motivatie de autodepasire.

In al doilea rand putem clasifica copilul avand in vedere prestatia grupului - clasa sau a unui grup reprezentativ. O asemenea comparatie si ierarhizare promoveaza competitia, cultiva motivatia pentru reusita individuala.

In al treilea rand evaluam copilul in traport cu obiectivele, respectiv temele inscrise in program, estimand distanta care-l separa de aceste obiective. Pornind de aici se initiaza activitati sau programe de lucru, de recuperare, astfel ca mahoritatea sa se inscrie intr-un barem drept criteriu .

I.2.4. METODE DE VERIFICARE A REZULTATELOR COPIILOR

Din prac tica noastra pedagogica am desprins ideea ca sistemul metodologic al evaluarii performantelor copiilor cuprinde mai multe forme de verificare, metode si procedee de examinare dintre acestea amintim pe cele pe care le-am utilizat in gradinita :

Ø     Observarea directa, curenta a activitatii si a comportamentului prescolarilor ;

Ø     Verificarea orala, care vizeaza cantitatea si calitatea cunostinteloor si deprinderilor in raport cu obiectivele propuse;

Ø     Examinarea prin probe scrise

Ø     Examinarea prin probe practice;

Ø     Testele-probe scrise sau orale;

Ø     Portofoliul- ca metoda de evaluare, este o colectie formata din produse ale activitatii de invatare a copilului .

Ce se evalueaza si cum se obtin informatiile pe baza portofoliului ?

progresul realizat pe parcursul colectarii produselor - 4 ani- perioada prescolara;

fiecare element in parte, utilizand metodele obisnuite de evaluare;

nivelul de competenta a prescolarului prin raportarea produselor sale la scopulm propus.

Portofoliul, ca metoda si tehnica alternativa de evaluare, cu aplicabilitatea la educarea limbajului, este o culegere de documente si un instrument de evaluare complex. Portofoliul este individual, nu poate fi colectiv ;

Propunem cateva teme posibile care pot constitui portofoliul unui copil prescolar :

poezii despre iarna;

poezii despre primavara;

obiceiuri de Craciun;

lumea povestilor.

Continutul unui portofoliu pentru povestiri dincreatia lui Ion Creanga poate fi alcatuit din :

Textul povestiriilor: "Capara cu trei iezi" ; "Punguta cu doi bani" "Harap Alb"; "Fata mosului si fata babei "

Fotografii, pliante, ilustratii cu secvente din spectacole de teatru vizionate;

Materiale figurative : desene reprezentand personaje sau colaje colectate din diverse surse cu scene din aceste povestiri;

Gruparea personajelor dupa asemanari/ deosebiri;

Creatii personale: desene picturi, lucrari practice despre personajele sau intamplarile prin care trec personajele .

Se pot organiza excursie la Humulesti , prilej cu care se realizeaza albune cu forografii sua CD-uri cu imagini din aceasta localiate, cu imagini ale casei scriitorului.

Proiectul este o lucrare de grup, dar se poate realiza si individual . Ce poate contine proiectul , ca metoda de evaluare :

un afis cu poze semnificative referitoare la tema propusa ( de exemplu "Soseste Mos Craciun");

lucrari realizate cu acesta tema;

iconite,felicitari de Craciun;

culegere de colinde;

farfurii decorate cu motive populare;

invitatii pentru parinti;

casete video;

Alte exemple de proiecte care se pot realiza cu copiii de varsta prescolara ar putea fi :

"Alfabetul vesel" : pe un carton dublu sunt desenate sabloanele liteelor. Copiii pot colora, picta sau lipi hartie glasata sau staniol pe conturul literelor

"Salata de povesti" : copiii isi imagineaza ce si-ar spune personajele din povestile invatate, cunoscute, daca acestea s-ar intani in diferite ipostaze, locuri, anotimp.

"Ciorchinele ": li se spune copiilor un cuvant, fiecare copil se gandeste ce-i sugereaza acest cuvant trebuie sa enumere cuvinte sau sa caute jetoane cu imagini care sunt sugerate de cuvantul dat .

Exemplu : cuvantul primavara : pasari , flori, copaci, Pastele, soare, iepurasul cu suprize.

Cand cirochinele este realizat, li se poate cere copiilor sa asocieze cuvinetele in functie de sens . Exemplu : Ipeurasul vine de Pasti cu multe surprize.