Metode didactice moderne de predare-invatare pentru elevii de liceu

Metode didactice moderne de predare-invatare pentru elevii de liceu

Cercetarile efectuate in ultimii ani²⁶ arata ca pasivitatea din clasa (inteleasa ca rezultat al predarii traditionale, in care profesorul tine o prelegere, iar elevii il urmaresc) nu produce invatarea decat in foarte mica masura. Iata cateva rezultate ale acestor studii :

elevii sunt atenti numai 40% din timpul afectat prelegerii ( Howard R. Pollio);

elevii retin 70% din continuturile prezentate in primele 10 minute si numai 20% din cele prezentate in ultimele 10 minute ale prelegerii (Wilbert McKeachie);

elevii care au urmat un curs introductiv de psihologie bazat pe prelegere au demonstrat ca stiu numai 8 % mai mult decat elevii din clasa de control care nu au facut cursul deloc ( Henry Rickard).

Un studiu mai recent²⁷ vizand implicatiile predarii centrate pe discursul de tip traditional releva faptul ca :

- atentia elevilor descreste cu fiecare minut care trece pe parcursul prelegerii;

- prelegerea se potriveste numai celor care invata eficient prin canal auditv;

- prelegerea promoveaza invatarea de nivel inferior a informatiilor factuale;

- elevilor nu le plac prelegerile.

Asadar este insuficient pentru invatare daca, in timpul orei, elevii asculta (explicatiile profesorului) si, eventual, vad (o demonstratie facuta de profesor). Daca elevilor nu li se ofera ocazia discutiei, a investigatiei, a actiunii si eventual a predarii, invatarea nu are loc.

Aspectul social al invatarii a fost reliefat de Jerome Bruner inca din anii 1960. El avanseaza conceptul de reciprocitate definit "ca o nevoie umana profunda de a da o replica altcuiva si de a lucra impreuna cu altii pentru atingerea unui obiectiv". Reciprocitatea este un stimulent al invatarii: " Cand actiunea comuna este necesara, cand reciprocitatea este activata in cadrul unui grup in vederea obtinerii unui rezultat, atunci par sa existe procese care stimuleaza invatarea individuala si care conduc pe fiecare la o competenta ceruta de constituirea grupului."²⁸ Gruparea si sarcinile in care membrii grupului depind unul de celalalt pentru realizarea rezultatului urmarit arata ca :

- elevii se implica mai mult in invatare decat in abordarile frontale sau individuale;

- elevii odata implicati isi manifesta dorinta de a impartasi celorlalti ceea ce experimenteaza, iar aceasta conduce la noi conexiuni in sprijinul intelegerii;

- elevii acced la intelegerea profunda atunci cand au oportunitati de a explica si chiar preda celorlalti ceea ce au invatat.

Cateva modalitati de a forma rapid grupuri pot fi urmatoarele: folosind cartonase cu diferite simboluri sau cartoane cu numere, "serii" specifice (acestea se aplica la gruparea aleatorie a elevilor). Gruparea se poate face si dupa criterii de diferentiere (stil de invatare, tip de inteligenta).

Cand nu exista posibilitatea de a grupa elevii altfel decat in perechi (din cauza mobilierului fix), se pot derula totusi "activitati interactive". Cei doi pot lucra impreuna pentru :

discutarea unui text/ a unei imagini/ a unei sarcini de lucru/ a unei intrebari adresate de cadrul didactic;

formularea unei intrebari (de adresat profesorului/ colegilor) referitoare la o tema de lucru in clasa;

realizarea unui dialog;

evaluarea si/ sau corectarea temei fiecaruia ( interevaluarea) ;

rezumarea unei lectii la final de ora;

avansarea unor concluzii;

studierea unui caz.

"Ce face profesorul cand invatarea elevilor este activa?" Pentru a incerca sa raspundem la aceasta intrebare va propunem cateva ipostaze ale dascalului :

Dascal model - profesorul ofera elevului reperele necesare pentru atingerea tintelor propuse.

Dascal prieten - profesorul este un prieten la care elevul poate apela atunci cand are nevoie. Profesorul sprijina, asculta si ajuta elevul.

Dascal calauza - in calatoria cunoasterii, profesorul cunoaste reperele si-i prezinta elevului alternativele si solutiile optime pentru atingerea unei tinte. Profesorul ii ofera directii pentru ajungerea la destinatie.

Dascal magician - pregatirea temeinica a profesorului ii ofera aceasta postura prin care il indruma pe elev sa foloseasca obiectivele si instrumentele de invatare.

Dascal consilier - profesorul e cel de la care elevii asteapta sfatul cel bun.

Dascal maestru - profesorul ofera imaginea standardelor de cunoastere si actiune, il asteapta pe elev sa obtina cunostinte, abilitati, competente.

Dascal sutinator - profesorul este alaturi de elevii sai, este sprijin pentru depasirea dificultatilor intampinate in invatare.

Dascal facilitator - profesorul nu ofera cunoastere, ci face posibil accesul copilului la cunoastere²⁹ .

Pentru a avea cu adevarat elevul in centrul demersului didactic, profesorul exercita roluri cu mult mai complexe decat inainte. Succesul la clasa depinde de competentele profesorului de a crea oportunitatile optime de invatare pentru ele

Din perspectiva unui invatamant modern, in stransa concordanta cu nevoile actuale ale societatii, se impun tehnici moderne de studiu pentru elevi : brainstorming-ul, stiu/ vreau sa stiu/ am invatat, jurnalul cu dubla intrare, " SINELG", eseul de cinci minute, ciorchinele, cadranele, diagrama Venn, metoda Frisco, turul galeriei, cubul, bulgarele de zapada (piramida), mozaicul (jigsaw), discutia, problematizarea, dezbaterea, proiectul, studiul de caz.

1. Prelegerea

Prelegerea, cea mai frecventa alegere intr-o abordare didactica traditionala, poate fi introdusa intr-un demers didactic modern, daca profesorul va stimula interesul elevilor prin: intrarea in prelegere prin intermediul unei povesti, a unei imagini captivante, lansarea unei intrebari incitante sau prezentarea unei probleme pe care se focalizeaza prezentarea, daca va folosi exemple si analogii pe parcursul prezentarii cu trimiteri la viata reala, daca va oferi materiale ilustrative. Prelegerea trebuie intrerupta pentru a incita elevii la a oferi exemple, la a da raspunsuri la diferite intrebari. Incheierea prelegerii se poate face prin intermediul unor aplicatii care urmeaza sa fie rezolvate de elevi, prin solicitarea elevilor pentru a rezuma cele prezentate sau pentru a trage o concluzie.

2. Ciorchinele

Ciorchinele este o metoda de brainstorming neliniara care stimuleaza gasirea conexiunilor dintre idei si care presupune urmatoarele etape :

• Se scrie un cuvant/tema (care urmeaza a fi cercetat/cercetata)  in mijlocul tablei.
• Se noteaza toate ideile, sintagmele sau cunostintele care vin in minte in legatura cu tema respectiva in jurul acestui cuvant,  tragandu-se linii intre acestea si cuvantul initial.
• Pe masura ce se scriu cuvinte, idei noi, se trag linii intre toate ideile care pot fi conectate.
• Activitatea se opreste cand se epuizeaza toate ideile sau cand s-a atins limita de timp acordata.

Etapele pot fi precedate de brainstorming in grupuri mici sau perechi. Rezultatele grupurilor se comunica profesorului care le noteaza la tabla

intr-un ciorchine fara a le comenta sau judeca.

De pilda, elevii vor identifica, in cadrul unei ore de limba romana, ce tipuri de publicatii pot gasi intr-o biblioteca.

3. Turul galeriei

Turul galeriei presupune evaluarea interactiva si profund formativa a produselor realizate de grupuri de elevi.

In grupuri de trei sau patru, elevii lucreaza intai la o problema care se poate materializa intr-un produs, pe cat posibil pretandu-se la abordari variate. Produsele sunt expuse pe peretii clasei. La semnalul profesorului, grupurile se rotesc prin clasa, pentru a examina si discuta fiecare produs. Isi iau notite si pot face comentarii pe hartiile expuse.

Dupa turul galeriei, grupurile isi reexamineaza propriile produse prin comparatie cu celelalte si citesc comentariile facute pe produsul lor.

De exemplu, elevii pot elabora pe coli de flipchart un jurnal al zilei care va cuprinde stiri din toata lumea petrecute intr-o singura zi (vor urmari pentru aceasta presa), coli pe care le vor afisa in clasa, astfel incat discutiile sa se realizeze pe baza tuturor ideilor prezentate. Pe tabla se vor sistematiza informatiile in functie de tipul lor (evenimente, personalitati, fapte diverse).

Elevii repartizati pe grupe isi pot prezenta, de asemenea, propria scara a evolutiei progreselor, facute de societatile democratice cu privire la libera circulatie a informatiei. Se realizeaza un tur al galeriei urmat de dezbateri.

4. Cubul

Metoda presupune explorarea unui subiect, a unei situatii din mai multe perspective, permitand abordarea complexa si integratoare a unei teme.

Sunt recomandate urmatoarele etape ³⁰:

• Realizarea unui cub pe ale carui fete sunt scrise cuvintele : descrie, compara, analizeaza, asociaza, aplica, argumenteaza;
• Anuntarea temei, subiectului pus in discutie;
• Impartirea clasei in 6 grupe, fiecare dintre ele examinand tema din perspectiva cerintei de pe una dintre fetele cubului :

Descrie: culorile, formele , marimile etc.;

Compara : Ce este asemanator? Ce este diferit?;

Analizeaza: Spune din ce este facut, din ce se compune?;

Asociaza: La ce te indeamna sa te gandesti?;

Aplica : Ce poti face cu aceasta? La ce poate fi folosita?

Argumenteaza: pro sau contra si enumera o serie de motive care vin in sprijinul afirmatiei tale.

Redactarea finala si impartasirea ei celorlalte grupe;

Afisarea formei finale pe tabla.

De exempu, in cadrul unei lectii de limba si comunicare (articolul publicistic), se va realiza un cub ale carui fete sunt acoperite cu hartie de culori diferite. Pe fiecare fata a cubului se scrie cate una din urmatoarele instructiuni: scopul comunicarii, trasaturile receptorului, tipuri de informatii, mijloace de transmitere, cantitatea informatiilor, calitatea informatiilor. Elevii vor lucra pe grupe, fiecare grupa va arunca acest cub ca pe un zar, astfel fiecare avand sarcini de lucru diferite, urmand ca la final sa se stabileasca toate caracteristicile unui articol de presa. In continuare elevii vor elebora un articol. Fiecare grupa va interpreta mesajele transmise prin articolele respective.

5. Bulgarele de zapada

Metoda presupune reducerea numarului de elemente, aspecte, fatete ale unei probleme/ situatii pentru focalizarea asupra celor esentiale.

Se recomanda urmatoarele etape :

• Impartirea grupului in echipe de 7-8 persoane;
• Enuntarea temei;
• Notarea ideilor : fiecare membru noteaza pe un post-it ideea sa si o pune pe centrul mesei;
• Ierarhizarea ideilor: fiecare membru citeste toate ideile si le ierarhizeaza (1-8). Se vor retine primele 2-3. Se reuneste apoi tot grupul cu cele doua idei de la fiecare si se repeta algoritmul. Astfel se vor retine doar ideile/aspectele pe care tot grupul le considera relevante.

Cele doua metode: cubul si bulgarele de zapada sunt complementare prin ceea ce propun spre realizare. Cubul ii va ajuta pe elevi sa priveasca tema din diferite perspective, exercitand diferite proceduri, iar bulgarele de zapada ii va ajuta sa reduca numarul elementelor, fatetelor unei probleme/ situatii pentru focalizarea asupra celor esentiale.

6. SINELG

"Sistemul interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii si a gandirii" este o modalitate de codificare a textului care permite celui care invata sa citeasca si sa inteleaga in mod activ si pragmatic un anumit continut.

SINELG presupune urmatoarele etape :

In timpul lecturii elevii marcheaza in text ( sau noteaza pe hartie in timpul prelegerii ):

- cunostintele confirmate de text;

- cunostintele noi, neintalnite pana acum;

- cunostintele infirmate/contrazise de text;

- cunostintele incerte, confuze, care merita sa fie cercetate.

Dupa lectura, informatiile se trec intr-un tablel : [U1] 

Informatiile obtinute individual se discuta in perechi/ grupuri, apoi se comunica de catre perechi/ grupuri profesorului care le centralizeaza intr-un tabel similar pe tabla.

Cunostintele incerte pot ramane ca tema de cercetare pentru lectiile viitoare.

In cadrul unei ore de limba si comunicare, elevii pot redacta o serie de texte publicistice pornind de la informatiile notate cu semnul+.

7. Stiu/ vreau sa stiu/ am invatat³⁰

Prin aceasta metoda se trece in revista ceea ce elevii stiu deja despre o anumita tema si apoi se formuleaza intrebari la care se asteapta gasirea raspunsului in lectie.

Se procedeaza astfel:

Profesorul cere la inceput elevilor sa formeze perechi si sa faca o lista cu tot ce stiu despre tema ce urmeaza a fi discutata. In acest timp, se construieste pe tabla un tabel cu urmatoarele coloane :

Profesorul cere apoi catorva perechi sa spuna celorlalti ce au scris pe liste si noteaza lucrurile cu care toti elevii sunt de acord in coloana din stanga.

In continuare, acesta ii ajuta pe elevi sa formuleze intrebari despre lucrurile de care nu sunt siguri. Aceste intrebari pot aparea in urma dezacordului privind unele detalii sau pot fi produse de curiozitatea elevilor si se noteaza in coloana din mijloc.

Dupa lectura textului, se revine asupra intrebarilor pe care le-au formulat inainte de a citi textul si pe care le-au trecut in coloana "Vreau sa stiu". La unele intrebari vor gasi raspunsuri in text. Aceste raspunsuri se trec in coloana "Am invatat". In continuare, profesorul ii intreaba pe elevi ce alte informatii au gasit in text, in legatura cu care nu au pus intrebari la inceput si le trece si pe acestea in ultima coloana. Profesorul se intoarce apoi la intrebarile care au ramas fara raspuns si discuta cu elevii unde ar putea cauta ei aceste informatii.

In incheiere, elevii revin la tabelul S/V/I si decid ce au invatat din lectie. Unele dintre intrebarile lor s-ar putea sa ramana fara raspuns si s-ar putea sa apara intrebari noi. In acest caz intrebarile pot fi folosite ca punct de plecare pentru investigatiile ulterioare.

8. Brainstormingul

Brainstormingul (" furtuna in creier" sau "asalt de idei") reprezinta formularea a cat mai multor idei - oricat de neobisnuite ar putea parea acestea - ca raspuns la o intrebare-problema. Scopul central il reprezinta enuntarea a cat mai multe puncte de vedere, caci in acest caz cantitatea genereaza calitatea. Ideile emise nu sunt criticate.

Pentru derularea optima a unui brainstorming se pot parcurge urmatoarele etape ³⁰ :

- alegerea temei si a sarcinii de lucru;

- solicitarea exprimarii intr-un mod cat mai rapid, in fraze scurte, fara cenzura a tuturor ideilor- chiar absurde, fanteziste, asa cum vin ele in minte legate de rezolvarea unei situatii -problema conturate;

- notarea tuturor ideilor in scris ( pe tabla);

- anuntarea unei pauze pentru asezarea ideilor;

- reluarea ideilor si gruparea lor pe categorii, simboluri, cuvinte cheie;

- analiza critica, evaluarea, argumentarea, contraargumentarea ideilor emise anterior ;

- selectarea ideilor originale si afisarea acestora in forme cat mai variate: cuvinte, propozitii, colaje, imagini etc.

De pilda, in cadrul unei ore de limba si comunicare, se poate folosi brainstormingul, punand elevilor intrebarea: Prin ce se diferentiaza o publicatie de alta? Elevii vor fi lasati sa-si exprime ideile, evaluarea lor realizandu-se ulterior de catre profesor.

9. Starbursting (explozia stelara)

Starbursting este o metoda noua de dezvoltare a creativitatii, similara brainstormingului. Incepe din centrul conceptului si se imprastie in afara, cu intrebari, asemenea exploziei stelare.

Scopul metodei este de a obtine cat mai multe intrebari si astfel cat mai multe conexiuni intre concepte. Este o modalitate de stimulare a creativitatii individuale si de grup. Organizata in grup, starbursting faciliteaza participarea intregului colectiv, stimuleaza crearea de intrebari la intrebari.

Etapele metodei starbursting sunt urmatoarele:

a) Propunerea unei probleme;

b) Colectivul se poate organiza in grupuri preferentiale;

c) Grupurile lucreaza pentru a organiza o lista cu cat mai multe intrebari si cat mai diverse. Un bun punct de plecare il constituie cele de tipul: Cine?, Ce?, Unde?, Cind?, De ce? ;

d) Comunicarea rezultatelor muncii de grup;

e) Evidentierea celor mai interesante intrebari si aprecierea muncii in echipa;

f) Facultativ, se poate proceda si la elaborarea de raspunsuri la unele intrebari.

10. Tehnica 6 / 3 / 5

Tehnica 6/3/5 este asemanatoare brainstormingului. Ideile noi insa se scriu pe foile de hartie care circula intre participanti, si de aceea se mai numeste si metoda brainwritting. Tehnica se numeste 6/3/5 pentru ca exista :

6 membri in grupul de lucru, care noteaza pe o foaie de hartie cate

3 solutii fiecare, la o problema data, timp de

5 minute .

Etapele metodei 6/3/5 sunt urmatoarele:

a. Impartirea clasei in grupe a cate 6 membri fiecare ;
b. Formularea problemei si explicarea modalitatii de lucru (elevii primesc fiecare cate o foaie de hartie impartita in trei coloane);
c. Desfasurarea activitatii in grup

In acesta etapa are loc o imbinare a activitatii individuale cu cea colectiva.
Pentru problema data, fiecare dintre cei 6 participanti, are de notat pe o foaie, 3 solutii in tabelul cu 3 coloane, intr-un timp maxim de 5 minute. Foile migreaza apoi de la stanga spre dreapta pana ajung la posesorul initial. Cel care a primit foaia colegului din stanga, citeste solutiile deja notate si incearca sa le modifice in sens creativ, prin formulari noi, adaptandu-le, imbunatatindu-le si reconstruindu-le continuu.

d. Analiza solutiilor si retinerea celor mai bune.

Se centralizeaza datele obtinute, se discuta si se apreciaza rezultatele.

11. Metoda Philips 6 / 6

Metoda Philips 6/6 a fost elaborata de catre profesorul de literatura J. Donald Philips care a testat-o la Universitatea din Michigan. Este similara brainstorming-ului si tehnicii 6/3/5, insa se individualizeaza prin limitarea discutiei celor 6 participanti la 6 minute. Acest fapt are ca scop intensificarea productiei creative, ca si in cazul tehnicii 6/3/5.

Grupurile sunt conduse de "un conducator de discutii" (moderator) si isi desfasoara activitatea pe 3 coordonate: pregatirea, desfasurarea si valorificarea productiei de idei. Reuniunea se intinde pe doua ore si presupune doua faze: discutia pe grupe si dezvoltarea in plen.

Etapele metodei Philips 6/6 sunt urmatoarele:

a. Constituirea grupurilor de cate 6 (4 membri + 1 secretar + 1 conducator de grup). Secretarul are sarcina de a consemna ideile colegilor.
Conducatorul este cel care dirijeaza dezbaterea in cadrul grupului si prezinta concluziile.

b. Inmanarea temei/problemei ce urmeaza a fi dezbatuta in particular, de catre fiecare grup si motivarea importantei acesteia

c. Desfasurarea discutiilor pe baza temei, in cadrul grupului, timp de 6 minute
Acestea pot fi libere, in sensul ca fiecare membru propune un raspuns si la sfarsit se retin ideile cele mai importante sau pot fi discutii progresive in care fiecare participant expune in cadrul grupului sau o varianta care e analizata si apoi se trece la celelalte idei.

d. Colectarea solutiilor elaborate

Conducatorii fiecarui grup expun ideile la care au ajuns sau ele sunt predate in scris coordonatorului colectivului (profesorului).

e. Discutia colectiva este urmata de decizia colectiva in ceea ce priveste solutia finala, pe baza ierarhizarii variantelor pe tabla.

Dezbaterea in plen este reuniunea propriu-zisa si debuteaza cu expunerile liderilor; interventiile sunt libere; se realizeaza selectia si ierarhizarea solutiilor.

f. Incheirea discutiei se face in urma prezentarii din partea profesorului a concluziilor privind participarea la desfasurarea activitatii si a eficientei demersurilor intreprinse.

12. Jurnalul cu dubla intrare³⁰

Jurnalul cu dubla intrare este o metoda prin care cititorii stabilesc o stransa legatura intre text si propria lor curiozitate si experienta. Acest jurnal este deosebit de util in situatii in care elevii au de citit texte mai lungi, in afara clasei.

Pentru a face un asemenea jurnal, elevii trebuie sa imparta o pagina in doua, trasand pe mijloc o linie verticala. In partea stanga li se va cere sa noteze un pasaj sau o imagine din text care i-a impresionat in mod deosebit pentru ca le-a amintit de o experienta personala, pentru ca i-a surprins, pentru ca nu sunt de acord cu autorul, sau pentru ca o considera relevanta pentru stilul sau tehnica autorului. In partea dreapta li se va cere sa comenteze acel pasaj: De ce l-au notat? La ce i-a facut sa se gandeasca? Ce intrebare au in legatura cu acel fragment? Ce i-a facut sa-l noteze? De ce i-a intrigat? Pe masura ce citesc, elevii se opresc din lectura si noteaza in jurnal.

Dupa ce elevii au realizat lectura textului, jurnalul poate fi util in faza de reflectie, daca profesorul revine la text, cerandu-le elevilor sa spuna ce comentarii au facut in legatura cu pasajele respective. Si profesorul ar trebui sa fi facut comentarii, pentru a atrage atentia asupra unor parti din text pe care tine neaparat sa le discute cu elevii.

13. Eseul de cinci minute

Eseul de cinci minute este o modalitate eficienta de a incheia ora, pentru a-i ajuta pe elevi sa-si adune ideile legate de tema lectiei si pentru a-i da profesorului o idee mai clara despre ceea ce s-a intamplat, in plan intelectual, in acea ora. Acest eseu le cere elevilor doua lucruri: sa scrie un lucru pe care l-au invatat in lectia respectiva si sa formuleze o intrebare pe care o mai au in legatura cu aceasta. Profesorul strange eseurile de indata ce elevii au terminat de scris si le foloseste pentru a-si planifica la aceeasi clasa lectia urmatoare.

14. Cadranele

Ca metoda presupune extragerea esentialului dintr-un text analizat si aranjarea ideilor sub forma unui tabel cu patru cadrane, care se completeaza de catre elevi dupa citirea textului si primirea indicatiilor. Se propune cate un criteriu pentru fiecare cadran obtinut.

De pilda, in cadrul unei ore de limba romana, profesorul poate nota in fiecare cadran o functie a limbajului prezenta in textul-suport dat (un articol publicistic), pe care elevii o vor evidentia cu ajutorul mijloacelor lingvistice din text.

15. Mozaicul

Mozaicul presupune invatarea prin cooperare la nivelul unui grup si predarea achizitiilor dobandite de catre fiecare membru al grupului unui alt grup.

Mozaicul presupune urmatoarele etape³⁰ :

• Impartirea clasei in grupuri eterogene de 4 elevi, fiecare dintre acestia primind cate o fisa de invatare numerotata de la 1 la 4 (fisele cuprind parti ale unei unitati de cunoastere);
• Prezentarea succinta a subiectului tratat;
• Explicarea sarcinii care consta in intelegerea intregii unitati de cunoastere;
• Regruparea elevilor, in functie de numarul fisei primite, in grupuri de experti: toti elevii care au numarul 1 vor forma un grup, cei cu numarul 2 vor forma alt grup s.a.m.d.(in cazul in care se lucreaza cu toata clasa se vor forma doua grupuri pentru fiecare numar);
• Invatarea prin cooperare a sectiunii care a revenit grupului din unitatea de cunoastere desemnata pentru ora ; elevii citesc, discuta, incearca sa inteleaga cat mai bine, hotarasc modul in care pot preda ceea ce au inteles colegilor din grupul lor originar. Strategiile de predare si materialele folosite raman la latitudinea grupului de experti. Este foarte important ca fiecare membru al grupului de experti sa inteleaga ca el este responsabil de predarea sectiunii respective celorlalti membri ai grupului initial.
• Revenirea in grupul initial si predarea sectiunii pregatite celorlalti membri. Daca sunt neclaritati, se adreseaza intrebari expertului. Daca neclaritatile persista se pot adresa intrebari si celorlalti membri din grupul expert pentru sectiunea respectiva. Daca persista dubiile, atunci problema trebuie cercetata in continuare;
• Trecerea in revista a unitatii de cunoastere prin prezentare orala cu toata clasa/cu toti participantii.

Este extrem de important ca profesorul sa monitorizeze predarea pentru ca achizitiile sa fie cele corecte.

16. Diagrama Venn

Diagrama Venn reprezinta una sau mai multe multimi si o relatie logica intre acestea. Multimile sunt reprezentate sub forma unor cercuri. Zona de suprapunere a doua cercuri (multimi) contine elemente comune ambelor multimi si reprezinta o a treia multime. Cercurile care nu se intretaie reprezinta multimi fara elemente comune. Metoda poarta numele logicianului englez John Venn. Diagramele Venn sunt afisate pe tabla.

17. Discutia

Discutia consta intr-un schimb de informatii si de idei, de impresii si de pareri, de critici si de propuneri in jurul unei teme in scopul examinarii si clarificarii in comun a unor notiuni si idei, al consolidarii si sistematizarii datelor si conceptelor, al explorarii unor analogii, similitudini si diferente, al solutionarii unor probleme care comporta alternative³⁰.

Etapele desfasurarii discutiei sunt :

stabilirea regulilor discutiei ;

- prezentarea subiectului discutiei cu claritate si intr-un mod care sa incurajeze exprimarea ideilor;

moderarea discutiei, facilitand exprimarea punctelor de vedere.

Foarte importanta este maniera de a adresa intrebari stimulative³⁰ pentru elevi :

- Intrebari la care pot fi date mai multe raspunsuri, evitand intrebarile cu raspuns,,Da/Nu".

- Intrebari de genul "De ce credeti asta?", "De ce credeti ca.?" (pentru a aprofunda problema pusa in discutie) ;

-"Ce s-a intamplat?" (o astfel de intrebare ii ajuta pe elevi sa-si clarifice perspectiva asupra probelmei in discutie) ;

-"De ce s-a intamplat aceasta?" (se incurajeaza intelegerea cauzelor si a efectelor, se deplaseaza accentul spre cautarea motivelor) ;

- "Se putea si altfel? Cum?" (se subliniaza ideea ca actiunile sunt de fapt rezultatul unei alegeri sau sunt influentate de faptul ca nu s-a ales cea mai buna alternativa) ;

-"Ce ai fi facut tu intr-o astfel de situatie? Ce crezi ca a simtit persoana respectiva? Ce ai fi simtit tu intr-o astfel de situatie? (elevii sunt antrenati sa exprime empatie) ;

-"A fost corect? De ce?" (sunt intrebari esentiale pentru stimularea dezvoltarii morale la elevi).

Acordati elevilor suficient timp de reflectie pentru a-si organiza raspunsurile. Nu permiteti monopolizarea discutiei de catre anumiti elevi si incurajati elevii timizi sa participe la discutie. Accentuati in mod pozitiv partea de raspuns care este corecta.

VI.18. Descoperirea

Metoda consta in crearea conditiilor de reactualizare a experientei si a capacitatilor individuale, in vederea deslusirii unei noi situatii-problema. Esential e sa se delimiteze de catre profesor ce trebuie sa ii fie oferit elevului si ce trebuie sa fie lasat sa descopere singur. Dupa relatia care se stabileste intre cunostintele anterioare si cele la care se ajunge prin descoperire, se disting trei variante ale metodei: descoperirea inductiva( pe baza unor date si cunostinte particulare sunt dobandite cunostinte si se efectueaza operatii cu un grad inalt de generalitate), descoperirea deductiva (realizeaza trecerea de la general la fapte particulare), descoperirea transductiva (bazata pe rationamente prin analogie).

19. Problematizarea

Problematizarea este o metoda de dinamizare a elevilor in procesul invatarii prin crearea unei situatii-problema a carei rezolvare sa starneasca interesul si curiozitatea acestora. Dupa J. Piaget, gandirea este un sistem de "operatii logice", iar "operatiunea" constituie elementul "activ"al gandirii. Aceasta poate fi stimulata in special prin intrebari-problema.

Pentru liceu, exista mai multe modalitati de realizare a problematizarii :

punerea unei intrebari-problema axata pe o reala sau aparenta contradictie intre cunostintele elevilor si cerintele intrebarii-problema;

punerea unor intrebari-problema cu doua sau mai multe cai de rezolvare;

punerea unor intrebari-problema care sa pretinda elevilor o sinteza a cunostintelor lor, in vederea unei judecati globale.

De pilda, in cadrul unei lectii de limba romana, profesorul poate formula urmatoarele intrebari-problema: Este stilul publicistic, comparativ cu celelalte stiluri functionale, cel mai sensibil la inovatie?; Ce observi comparand stilul publicistic cu celelalte stiluri functionale ale limbii romane sub raportul accesibilitatii?

20. Dezbaterea³³

Metoda dezbaterii propune abordarea unei motiuni din doua perspective opuse. De aceea, in toate tipurile de dezbateri exista doua echipe : una dintre ele (echipa afirmatoare) trebuie sa sustina motiunea, iar cealalta (echipa negatoare) s-o combata. Acest tip de abordare pro-contra le dezvolta participantilor abilitatea de a analiza diverse probleme controversate din multiple perspective, ii stimuleaza sa emita judecati asupra unui fenomen sau fapt pe baza unor criterii obiective, sa apere o pozitie folosind argumente sustinute de dovezi si nu de opinii.

Sugestii pentru desfasurarea unei dezbateri eficiente in orele de curs sunt :

1. Initierea dezbaterii - anuntarea temei/motiunii

2. Pregatirea dezbaterii - documentarea, elaborarea de fise de idei, identificarea posibilitatilor de interpretare a motiunii prin analiza definitiilor si a termenilor - cheie (clasificarea, analiza si sistematizarea dovezilor in functie de argumentele si contraargumentele pentru care pot fi clasificate)

3. Desfasurarea dezbaterii care presupune impartirea elevilor din clasa in echipe; fiecare echipa are sarcina de a construi doua sisteme de argumentare : unul care sa sustina motiunea si altul care sa o contrazica. Profesorul stabileste impreuna cu elevii, prin brainstorming, motivele pro si motivele contra. Fiecare echipa construieste sistemele de argumentare atat pentru cazul afirmator, care sustine motiunea , cat si pentru cazul negator, care combate motiunea. In aceasta secventa profesorul are rolul de moderator, indrumand echipele, la solicitarile acestora. La sfarsitul orei fiecare echipa trebuie sa aiba construit cazul afirmator , cat si cel negator.

Etapele in construirea unui argument

Afirmatia: Noi sustinem ca.;

Explicatia : bazandu-ne pe urmatoarele argumente (1, 2, 3) .;

Dovezile: In sprijinul argumentelor, prezentam urmatoarele dovezi.;

Concluzia: Deci. (se reia ideea enuntata in afirmatie) ;

Etapele in construirea unui contraargument

Identificarea argumentului echipei oponente (de exemplu: echipa afirmatoare, la primul, respectiv al doilea etc. argument sustine ca : . (enunta afirmatia respectivului argument). Noi (negatorii) nu suntem de acord cu aceasta afirmatie deoarece consideram ca..( urmeaza enuntarea contraargumentului, cu aceleasi etape ca si la constructia argumentului: explicatia, dovada, concluzia) ;

Etapele in reconstructia unui argument contraargumentat anterior :

Reenuntarea afirmatiei argumentului initial;

Reenuntarea afirmatiei contraargumentului echipei oponente;

Intarirea pozitiei cu noi explicatii si dovezi.

Pasii dezbaterii:

Una din echipe va incepe dezbaterea. O vom numi echipa numarul 1. Fiecare membru al echipei va vorbi pe rand. Primii vorbitori din fiecare echipa isi vor prezenta coechipierii si vor enunta pozitia pro sau contra pe care o vor argumenta in cadrul dezbaterii; dupa enuntarea pozitiei, vorbitorul va prezenta sistemul de argumente al echipei ( argumentul numarul 1, argumentul numarul 2 etc., fiecare sustinute de explicatii si dovezi) ; in acest timp echipa adversa, pe care o vom numi in continuare echipa numarul 2, asculta si noteaza argumentele prezentate de vorbitor. Membrii echipei se gandesc la posibilele cai de contraargumentare;

Lucrul in echipa pentru echipa 2 - timp de gandire pentru pregatirea contraargumentelor;

Discursul primului vorbitor din echipa 2: contraargumenteaza fiecare argument al celeilalte echipe, valorificand dovezile proprii;

Lucru in echipa pentru echipa 2- timp de gandire pentru pregatirea contraargumentarii reconstructiei;

Discursul celui de-al doilea vorbitor din echipa 2: contraargumenteaza reconstructia (noile explicatii, rationamente si dovezi aduse de echipa adversa) ;

Dezbaterea se desfasoara similar pana se ajunge la ultimul vorbitor al echipei 1;

Discursul ultimului vorbitor al echipei 1 : analizeaza si trage o concluzie privitoare la punctul de vedere al echipei sale; echipa adversa asculta si noteaza argumentele prezentate si se gandeste la modalitati de a trage o concluzie a dezbaterii din punctul de vedere al propriei echipe;

Lucru in echipa 2 - timp de gandire pentru pregatirea analizei dezbaterii din punctul de vedere al celei de-a doua echipe;

Discursul ultimului vorbitor din echipa 2 : analizeaza si trage o concluzie privitoare la punctul de vedere al echipei sale.

Profesorul va aloca un timp (maximum 3 minute) pentru discursul fiecarui vorbitor si pentru pauzele de gandire (1 minut) in functie de numarul de membri din fiecare echipa, astfel incat sa se incadreze in cele 25 de minute destinate dezbaterii propriu-zise.

Profesorul sau un elev va cronometra fiecare interventie si activitatea in echipe, astfel incat sa nu poata depasi timpul dedicat fiecarei secvente.

4. Analiza/evaluarea dezbaterii

- Arbitrii pot pune intrebari echipelor, in scopul de a-i ajuta sa-si clarifice unele aspecte importante ale dezbaterii ( 5 minute) ;

- Timp de gandire pentru analiza dezbaterii, concluzii si acordarea deciziei in favoarea uneia sau alteia dintre cele doua echipe (5 minute) ;

- Discursuri de justificare a deciziei (8 minute) : echipele de arbitrii pot sa aleaga un vorbitor care sa prezinte concluziile si decizia echipei, intr-un discurs de maximum 2 minute;

- Feedbackul profesorului.

In continuare, vom prezenta un model de grila de evaluare pentru dezbatere ³²:

Iata cateva enunturi pentru autoevaluarea dezbaterii :

- La aceasta dezbatere rolul meu a fost..

- Am intervenit cu urmatoarele argumente si / sau contraargumente...

-Interventiile mele au ajutat/ n-au ajutat la dezvoltarea temei dezbaterii..

- Urmeaza sa...

- As aprecia interventia mea cu nota...

21. Proiectul

Este activitatea cel mai pregnant centrata pe elevi. Este un produs al imaginatiei acestora, menit sa permita folosirea libera a cunostintelor insusite, intr-un context nou si relevant.

Howard Gardner (promotorul teoriei inteligentelor multiple) motiveaza introducerea proiectelor in felul urmator : "In cursul vietii scolare, elevii americani sunt supusi la sute daca nu mii de teste. Ei isi dezvolta deprinderi de inalt nivel in exersarea testelor, dar acestea vor deveni inutile de indata ce scoala este absolvita. Prin contrast, daca examinam viata din afara scolii, proiectele (individuale si de grup) sunt modalitatea de lucru cea mai frecventa"³¹. Deci, de vreme ce in viata profesionala nu se opereaza cu teste, ci cu proiecte, este necesara initierea si dezvoltarea unor "deprinderi de proiect" inca de la inceputul formarii intelectuale in scoala.

In lumina experimentelor de cativa ani, concluzia lui Gardner este ca proiectele pot servi foarte bine mai multor scopuri: ele angajeaza elevii pe o perioada de timp semnificativa, determinandu-i sa conceapa schite, sa le revizuiasca si sa reflecteze asupra lor; pe baza lor se dezvolta relatii interpersonale; ofera o ucenicie pentru tipul de munca ce va fi desfasurata dupa incheierea scolii; permite elevilor sa-si descopere punctele forte si sa le puna in valoare; mobilizeaza un sentiment al implicarii, generand o puternica motivatie interioara si constituie un cadru propice pentru a demonstra intelegerea dobandita in parcurgerea curriculumului scolar obisnuit.

Proiectul porneste intotdeauna de la o tema studiata in clasa. Avand o structura foarte flexibila, activitatea de proiect poate fi adaptata oricarui nivel de varsta, dar si de studiu. Produsul finit rezultat in urma activitatii de proiect creeaza elevului sentimentul utilitatii a ceea ce produce, directioneaza efortul acestuia catre cineva (publicul-tinta caruia i se adreseaza ).

Iata cateva exemple de produse realizate in urma derularii unor proiecte :

pagini de revista sau ziar ;

brosuri ;

pliante ;

postere ;

sondaje de opinie (insotite de comentarii) ;

carte ;

ghiduri ;

reclame ;

mici piese de teatru, dramatizari etc.

Elevilor li se creeaza ocazia de a folosi cunostinte si tehnici de lucru dobandite la mai multe discipline. Fiind o activitate centrata pe elev, ii da acestuia posibilitatea de a asambla intr-o viziune personala cunostintele pe care le are, raspunzand astfel unei intrebari esentiale : "Ce pot face eu cu ceea ce am invatat la scoala?".

Etapele³³ de realizare a unui proiect sunt:

- Stimularea - Sub coordonarea profesorului elevii prezinta idei legate de o tema, dupa/inainte de parcurgerea unei unitati de invatare.

- Stabilirea obiectivelor - Grupurile de lucru discuta, negociaza asupra continutului, formei si modalitatii de prezentare.

- Impartirea sarcinilor - Profesorul monitorizeaza daca ele sunt egale ca dificultate.

- Cercetare/creatie/investigatie - studiul individual al unor surse bibliografice, scrierea unor articole; intervievarea unor persoane

- Procesarea materialului (individual sau in grup) - Este momentul in care profesorul poate semnala erorile de continut, organizare a textului sau acuratete a limbajului.

- Realizarea formei finale - Discutii in grup privind unitatea de conceptie; design, editare;

- Prezentarea proiectului- Membrii grupului decid asupra modului de prezentare, asupra materialelor folosite. Profesorul monitorizeaza si evalueaza.

- Feedback- de la profesor, de la colegi (aprecieri, intrebari, schimb de idei etc.) ; autoevaluare.

22. Studiul de caz

In domeniile exterioare scolii, studiul de caz se refera la strangerea si prezentarea de informatii detaliate despre un individ/ grup mic sau grup ca intreg, incluzand adesea rapoarte sau marturii ale subiectilor insisi. De cele mai multe ori, studiul de caz presupune o problema care cauta o intelegere holistica a unui eveniment sau a unei situatii prin folosirea rationamentului inducti

Metoda poate fi folosita si la o ora de limba si comunicare. Se va prezenta un eveniment frecvent intalnit in viata scolii, precum o altercatie intre doi elevi. Elevii vor forma grupe care vor simula : judecatorul, inculpatii, juriul, jurnalistul, publicul consumator de media. Fiecare grupa va trebui sa emita punctul ei de vedere, exceptie facand jurnalistii care vor scrie un articol despre eveniment. Se vor compara punctele de vedere si se va selectiona versiunea cea mai apropiata de adevar. In continuare, cititorii vor avea rolul principal. Ei isi vor expune parerea in urma lecturarii articolului, pe baza unor intrebari ca: Ce au urmarit jurnalistii?; Ce ar fi trebuit sa transmita jurnalistii, prin articol?

Bibliografie:

Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, Limba si literatura romana, Bacalaureat 2009; Precizari metodologice.

prezentate sintetic de Mel Silberman in Active Learning.101 Strategies to Teach Any Subject, Allyn and Bacon, 1996, pp 6-10, apud Sarivan, Ligia, Module de formare pentru cadrele didactice: Predarea interactiva centrata pe elev, Bucuresti, 2005

Johnson, D.W., Johnson, R.T., and Smith, K.A., Cooperative Learning: Increasing College Faculty Instructional Productivity. ASHE-FRIC Higher Education Report No. 4. Washinton D.C.: School of Education and Human Development, George Washinton University, 1991; apud Sarivan, Ligia, Module de formare pentru cadrele didactice: Predarea interactiva centrata pe elev, Bucuresti, 2005

²⁸ Bruner, Jerome S., Toward a Theory of Instruction, Cambridge MA: Harvard University Press, 1966

Popenici, Stefan, Pedagogie alternativa, Polirom, 2001

adaptare dupa Pacurari, O. (coord), Strategii didactice inovative, Ed. Sigma, 2003

Howard Gardner, Multiple Intelligences: The Theory in Practice, New York: Basic Books, 1993,114

Ghidul metodologic pentru aplicarea programelor din Aria curriculara Limba si Comunicare, liceu, MEC-CNC, Ed. Aramis, 2002

apud Sarivan, Ligia, Module de formare pentru cadrele didactice: Predarea interactiva centrata pe elev, Bucuresti, 2005