Metodica predarii abecedarului in scoala speciala ajutatoare

Metodica predarii abecedarului in scoala speciala ajutatoare

Predarea abecedarului se realizeaza utilizand metoda fonetico-analitico‑sintetica. In aceasta perioada intalnim toate categoriile de lectii (predare mixta, consolidare, fixare, formare de priceperi si deprinderi, sistematizare, fixare, evaluare)

Lectiile de predare la citire cuprind doua variante:

a)       Lectii de predare a unui sunet nou si a literei corespunzatoare de tipar;

b)      Lectii de predare a unui text de citire fara predarea unui sunet nou;

Lectiile de predare la scris prezinta doua variante:

a)       Lectii de predare a literei de mana

b)      Lectii de predare a scrierii de noi cuvinte sau propozitii.

1. Lectia de predare la citire a unui sunet nou si a literei corespunzatoare de tipar

Aceste lectii au cam urmatoarea structura:

a)     Moment organizatoric

b)    Verificarea cunostintelor din lectia precedenta si controlul temei. Verificarea citirii lectiei vechi, se poate face prin citirea in continuitate de catre elevi, de cateva ori. Apoi, se poate realiza citirea selectiva si se poate verifica scrierea cu alfabetul decupat a unui cuvant.

c)     Etapa predarii sunetului nou si a literei de tipar corespunzatoare presupune parcurgerea mai multor etape mici:

Desprinderea din vorbire a unei propozitii in care sa existe un cuvant ce contine sunetul nou care se va invata;

Despartirea propozitiei in cuvinte si desprinderea cuvantului ce contine sunetul nou,

Efectuarea analizei cuvantului desprins in silabe si separarea sunetului nou;

Profesorul insista asupra pronuntarii corecte a sunetului nou;

Se fac exercitii de recunoastere a sunetului nou in cuvinte, in care acesta este situat la inceput, mijloc, sfarsit.

Se efectueaza exercitii de diferentiere a sunetului nou de altele asemanatoare. Profesorul poate spune cuvinte in care se gaseste sunetul nou si cuvinte in care nu se gaseste sunetul respectiv.

Prezentarea si intuirea literei de tipar mica si mare. Se fac exercitii de recunoastere a acesteia printre alte litere. Se lucreaza apoi cu alfabetul decupat, compunandu-se un cuvant si anume este indicat sa se compuna cuvantul din care s-a desprins sunetul nou.

Daca timpul ne permite se vor compune si alte cuvinte, atat cu alfabetarul mare, frontal, cat si cu alfabetarele mici individuale. Dupa compunerea cuvintelor urmeaza citirea lor.

Se vor deschide abecedarele si se vor intui imagini din carte urmate de citirea literelor respective.

d)    Fixarea se poate realiza fie prin:

Intrebari de tipul: "ce sunet, litera am invatat azi?"; se cer apoi exemple de cuvinte care contin sunetul respectiv si le mai putem cere sa arate literele de tipar.

e)     Tema pentru acasa: sa "citeasca" din abecedar, sa compuna cuvinte cu alfabetul decupat.

In scoala speciala ajutatoare, aceste activitati se pot realiza intr-o lectie sau in doua si atunci prima lectie merge pana la compunerea de cuvinte cu alfabetul decupat, iar in cea de-a doua se va lucra cu alfabetul decupat si se va citi din abecedar.

Fiecare din subetapele din predarea sunetului nou se realizeaza in diferite moduri:

Prima subetapa (desprinderea propozitiei din vorbire) se poate realiza prin discutii cu elevii pe baza unei ilustratii noi, sau a celei din abecedar, pe baza unor discutii cu privire la alte materiale prezentate elevilor, pe baza de povestiri sau de ghicitori.

Dupa toate aceste activitati, profesorul trebuie sa puna o intrebare la care sa se raspunda prin propozitia de care are nevoie.

A doua subetapa (impartirea propozitiei in cuvinte): in privinta cuvantului care contine sunetul nou, trebuie respectate cateva conditii:

Cuvantul sa nu contina decat un sunet necunoscut (cel care trebuie predat);

Cuvantul sa se refere la un obiect concret, sa fie cunoscut elevilor;

Cuvantul sa fie suficient de simplu din punct de vedere fonetic;

Cuvantul sa cuprinda sunetul nou intr-o pozitie in care sa poata fi desprins usor, mai ales sa fie primul sunet din silaba.

La inceputul predarii abecedarului sunt indicate cuvinte monosilabice ("ac, in, om, oi"), apoi cuvinte cu doua silabe directe, iar mai tarziu se pot da cuvinte monosilabice cu trei sunete sau cuvinte mai complexe.

Cuvantul ales pentru analiza sa nu prezinte deosebire intre scriere, citire si pronuntie.

Pentru desprinderea sunetelor compuse ("ce, ci, ghe, ghi, che, chi", etc.) este important sa se gaseasca cuvinte in care sunetul compus sa formeze o singura silaba si sa se desprinda usor (cer, ger).

Analiza cuvintelor care compun propozitia se efectueaza cu eficienta daca este sprijinita pe motricitate (batai din palme) si reprezentarea grafica la tabla.

A treia subetapa (impartirea cuvintelor in silabe si desprinderea noului sunet). In cazul impartirii cuvantului in silabe se recomanda asocierea acestei operatii cu sesizarea miscarilor barbiei prin plasarea mainii sub barbie.

Dupa despartirea cuvintelor in silabe se desprinde silaba cu sunetul nou. Se va pronunta astfel incat sunetul nou sa poata fi usor de sesizat. Pentru desprinderea sunetului nou se vor folosi diferite procedee in functie de natura sunetului:

Un sunet prelungit se pronunta prelungit;

O consoana exploziva se pronunta astfel ca sunetul sa fie accentuat si legat imediat de vocala urmatoare, fara sunetul de sprijin "i";

Pentru un sunet situat la sfarsitul cuvantului se pronunta cuvantul fara acest sunet, cerandu-le elevilor sa sesizeze ce sunet nu s-a pronuntat.

Dupa desprinderea sunetului profesorul va pronunta corect si clar sunetul respectiv, apoi acesta va fi pronuntat de catre intreaga clasa, iar pe urma el va fi pronuntat individual. Este bine sa se efectueze un exercitiu pentru a ne da seama de posibilitatile elevilor de a desprinde sunetul din mai multe cuvinte.

Se vor face exercitii de comparare a sunetului nou cu alte sunete asemanatoare invatate de catre elevi.

Recunoasterea sunetului nou din cuvinte. Mai intai profesorul va trebui sa dea exemple de cuvinte in care se gaseste sunetul nou, cerand elevilor sa spuna daca au gasit sunetul nou si locul acestuia in cuvantul respectiv. Se pot da exemple de cuvinte in care se gaseste sunetul nou sau nu se gaseste sunetul nou. Se cere elevilor sa dea exemple de cuvinte care sa contina noul sunet.

A patra subetapa (prezentarea literelor de tipar corespunzatoare). In cadrul acestei subetape profesorul prezinta pe rand litera mare si mica de tipar, denumindu-le "Aceasta este litera "A" mare de tipar sau litera "a" mica de tipar". Se cere elevilor repetarea denumirii precum si observarea si descrierea formei literei si a componentelor acesteia.

Pentru fixarea cat mai buna a formei literei este indicat ca profesorul sa indrume elevii pentru a compara forma literei respective cu anumite obiecte din lumea reala. Este util ca profesorul sa puna elevii sa construiasca literele de tipar din betisoare sau chibrituri.

Profesorul trebuie sa stabileasca cu ajutorul elevilor asemanarile si deosebirile dintre litera noua si cele invatate anterior. Dupa aceste activitati elevii vor fi pusi sa recunoasca litera mare de tipar si litera mica de tipar printre altele invatate si neinvatate din alfabetar.

A cincea subetapa (compunerea cuvintelor cu literele invatate). In activitatea de compunere a cuvintelor cu ajutorul alfabetarului trebuie sa se aiba in vedere urmatoarele:

Compunerea de cuvinte cu literele respective sa se realizeze in permanenta pe baza analizei fonetice a cuvintelor care se compun.

Lucrand cu alfabetarul pentru compunerea de cuvinte trebuie sa se urmareasca formarea deprinderilor de citire pe silabe.

Lucrand cu literele, este important ca ele sa se organizeze pe silabe iar imediat dupa compunere sa se citeasca cuvantul compus pe silabe.

Pentru evitarea literalizarii in citire, este util ca nu toate cuvintele care se compun sa fie analizate profund pana la sunet, ci sa se alterneze analiza pana la sunet a cuvintelor mai grele, cu analiza pana la silaba. Astfel, elevii inteleg ca, in timp ce pronuntia, citirea se realizeaza pe silabe, scrierea se efectueaza pe litere.

Eficient este ca in cadrul activitatii cu alfabetarul sa se efectueze transpunerea sau transformarea cuvintelor compuse cu alfabetarul. Transformarea cuvintelor compuse se poate realiza prin doua procedee: analiza si sinteza.

a)     Analiza: elevii scot din cuvantul compus cu alfabetarul o silaba sau o litera si se gandesc cu ce pot fi inlocuite pentru a obtine un alt cuvant pe care-l indica profesorul. Exemplu: "barca‑barza; barca - banca; lac - loc; barca - parca".

b)    Sinteza: elevilor li se indica silaba sau litera de scos ori de adaugat, indicandu-se cu ce sa fie inlocuite, iar apoi se cere elevilor sa citeasca cuvantul nou obtinut. Exemplu: "barca‑barba".

Dupa terminarea activitatii cu alfabetarul decupat urmeaza activitatea de citire, unde ori de cate ori e posibil, inaintea citirii din abecedar se poate realiza citirea de pe o plansa mare sau de pe tabla. Apoi, elevii deschid abecedarul de unde intuiesc ilustratia aflata la litera respectiva si dupa aceea citesc literele.

2. Lectia de citire a unui text fara predarea unui sunet nou;

In cadrul acestor lectii intalnim cam urmatoarele momente:

a)     Moment organizatoric

b)    Controlul temei pentru acasa

c)     Verificarea cunostintelor anterior predate (sunetul sau litera invatate).

d)    Pregatirea pentru trecerea la lectia noua care se poate realiza prin discutii pe baza unei ilustratii, a unui material intuitiv sau prin discutii asupra ilustratiilor din carte, a unei expuneri, a unei povestiri sau intamplari, etc..

e)     Compunerea cu alfabetul decupat: fie a unui cuvant, fie a unei propozitii desprinse din discutiile purtate care trebuie sa se regaseasca si in continutul textului ce urmeaza a fi predat. Mai intai se citeste ceea ce s-a compus cu alfabetarul, apoi urmeaza citirea din abecedar.

Elevii citesc pe rand, cate un cuvant sau cate un fragment si se discuta asupra intelesului celor citite. Se face pe urma citirea selectiva pentru evitarea citirii mecanice sau pe ghicite folosind procedee ca:

a)   Citirea dupa cum arata profesorul: "Citeste acest cuvant!"

b)  Citirea dupa indicatiile verbale ale profesorului: "Citeste primul cuvant din coloana!, Citeste prima propozitie, etc.."

c)  Citirea unui cuvant acoperit de catre profesor si care se descopera treptat.

d)  Citirea unui singur cuvant aflat in fereastra unui carton pe care profesorul il plaseaza pe abecedar.

Lectia se va incheia prin discutii asupra celor citite si darea temei pentru acasa.

La citire, in parcurgerea abecedarului trebuie sa se realizeze si lectii de consolidare, in care se repeta unele lectii in scopul consolidarii citirii. Aceste lectii trebuie realizate la intervale scurte de timp, cam dupa fiecare litera parcursa.

In aceste lectii trebuie sa se efectueze exercitii cat mai variate de precizare a pronuntiei sunetelor, exercitii de stabilire a legaturii intre sunet si litera, exercitii de compunere a cuvintelor cu alfabetarul, exercitii de citire in forme variate.

Important este ca in cadrul acestor lectii sa se exerseze mult citirea selectiva ca si citirea de pe alte materiale decat abecedarul. In aceste lectii este util sa se efectueze exercitii de completare a cuvintelor cu unele litere sau cu unele silabe omise.

La intervale mai mari de timp (dupa 2 - 3 litere) vom intercala lectii de repetare, in care se reactualizeaza un volum mai mare de cunostinte.

In general structura metodica a acestor lectii de repetare, din perioada preabecedara este urmatoarea:

a.      Moment organizatoric;

b.     Controlul temei de acasa; Verificarea lectiei precedente;

c.     Anuntarea temei - repetarea literelor invatate;

d.     Prezentarea literelor propuse pentru a fi repetate;

e.      Verificarea cunoasterii lor de catre elevi;

f.       Exercitii de compunere a catorva cuvinte cu alfabetarul. Se trece apoi la citirea selectiva din mai multe lectii din abecedar, la finalul careia profesorul face o analiza a rezultatelor.

g.     Tema pentru acasa.

Lectia de predare a scrierii unei litere de mana

In aceeasi zi, in care la citire se preda litera de tipar, la scriere se preda litera de mana. Intr-o lectie se preda litera mica de mana, iar mai tarziu se preda litera mare de mana.

Structura lectiei:

a.      Moment organizatoric;

b.     Controlul temei pentru acasa;

c.     Verificarea cunostintelor de scris ale elevilor (se pun toti elevii sa scrie in caiete, sau se cheama elevii pe rand, la tabla).

d.     Pregatirea pentru lectia noua. Se discuta despre sunetul invatat la citire, se cer cuvinte care sa contina acest sunet si se stabileste ca semnul sunetului este litera;

e.      Se prezinta litera de mana desenata pe o plansa sau pe tabla; se analizeaza elementele componente ale acesteia; iar cand este posibil, se efectueaza si asocierea literei cu un obiect bine cunoscut.

f.       Urmeaza scrierea literei de catre profesor la tabla, mai intai in intregime, apoi descompusa in elementele componente si din nou in intregime. In timpul scrierii, profesorul trebuie sa verbalizeze modul cum se scrie litera, adica de unde se incepe si cum se executa litera.

g.     Scrierea literei de catre elevi este bine sa nu se inceapa cu scrierea direct in caiete, ci mai intai sa se efectueze exercitii de scriere a literei cu degetul in aer, pe banci si apoi cu creta la tabla si numai apoi elevii vor scrie si in caietele lor.

In caiete este bine ca profesorul sa scrie inainte de lectie, la inceputul catorva randuri, litera model. Cand elevii deschid caietele pentru a scrie, li se va cere mai intai sa ingroase modelul efectuat de profesor si apoi sa scrie singuri doar cateva litere. In acest timp, profesorul corecteaza greselile elevilor, iar apoi le cere sa scrie mai departe.

Dupa ce se constata ca elevii scriu multumitor litera, se poate trece la scrierea unui cuvant ce contine litera respectiva sau a unei propozitii in functie de etapa de scolarizare.

h.     Fixarea: se face fie prin intrebari: "Ce litera am invatat azi?"; se cer exemple de cuvinte cu sunetul respectiv; dupa care se scot cativa elevi la tabla pentru a scrie litera si se efectueaza si recunoasterea literei in abecedar.

i.        Tema pentru acasa.

In aceste lectii trebuie sa se acorde importanta tinutei corecte a elevilor la scriere. La inceputul abecedarului, elevii scriu numai dupa modelul din carte sau dupa modelul profesorului. Elevii in mod treptat, vor trebui sa transcrie cuvinte si texte tiparite in texte de mana, apoi urmand sa efectueze scrierea dupa dictare sau autodictare.

In cadrul copierii, pentru a se evita scrierea mecanica, este important ca elevii sa fie invatati sa vorbeasca in soapta in timp ce scriu si sa-si coordoneze pronuntia pe silabe cu scrierea. Elevii trebuie sa fie obisnuiti sa citeasca cate un cuvant, apoi sa-l pronunte si sa scrie in timp ce pronunta, iar dupa terminarea scrierii sa autocontroleze scrierea cu cuvintele din abecedar.

Pe langa aceste lectii, trebuie realizate si lectii de consolidare a scrierii si lectii de repetare sau recapitulare.

In lectiile de consolidare, pe langa scrierea literei separata se va acorda atentie scrierii de cuvinte si propozitii cu literele invatate. In aceste lectii pentru consolidarea deprinderilor de scriere se vor realiza activitati variate ca:

a)     Scrierea cuvintelor, a propozitiilor pe baza analizei fonematice prealabile;

b)    Copierea dupa modelele cu litere de mana;

c)     Transcrierea textelor de tipar in texte cu litera de mana;

d)    Exercitii de dictare variate: dictare pe baza de explicatii prealabile, dictare fara ajutor dat elevilor (dictare de control); dictare sprijinita pe material intuitiv; dictare selectiva (se dicteaza cate o propozitie si se cere elevilor sa scrie numai anumite cuvinte).

e)     Autodictare (sau dictare din memorie).