ORIENTAREA SCOLARA SI PROFESIONALA IN ROMANIA

ORIENTAREA SCOLARA SI PROFESIONALA IN ROMANIA

In aparitia si dezvoltarea activitatii de orientare profesionala din Romania se constata situatii asemanatoare cu cele din alte tari, cum ar fi: conditii social- economice noi care reclama o mai judicioasa reevaluare a fortei de munca si a pregatirii sale profesionale, facandu-se apel la serviciile psihologiei aplicate, pentru selectia si orientarea profesionala stiintifica a muncitorilor sau a candidatilor spre ucenicie.

In desfasurarea activitatii de selectie si orientare scolara si profesionala din Romania se disting trei etape:

a)             perioada dintre cele doua razboaie mondiale prelungita pana in anii

b)             etapa dintre anul 1950 si sfarsitul anului 1989;

c)             etapa actuala, cea de dupa anul 1989.

Problemele teoretice si practice ale selectiei si orientarii profesionale in Romania interbelica apar mai tarziu decat in America si in celelalte tari mai dezvoltate din Europa, date fiind conditiile politice si social- economice deosebite aparute dupa primul razboi mondial, fiind necesara o perioada de mai multi ani de organizare teritoriala a tarii, de redresare si restructurare a economiei.

Experienta tarilor avansate a dovedit ca in organizarea stiintifica a muncii si a productiei, pe langa factorul tehnic, este tot atat de important si factorul om, care creeaza si manuieste tehnica, conduce masinile, prelucreaza materia prima in materiale finite. Acest factor om trebuie si el cunoscut in structura sa morfofunctionala si psihologica, format, dezvoltat si structurat conform capacitatilor sale si utilizat in locul in care el poate da randamentul maxim, spre multumirea sa si a societatii.

In vederea atingerii unor astfel de obiective majore, marile intreprinderi industriale de la noi si-au organizat laboratoare pshiho-tehnice, dupa modelul celor din tarile avansate, al caror obiective consta in organizarea muncii si restructurarea pe baze stiintifice a productiei, proces in care aveau loc masive examinari psihologice si medicale a muncitorilor si redistribuirea lor rationala in locurile considerate drept cele mai adecvate cu insusirile psihice si fizice ale lor. Se efectua astfel, un proces de veritabila orientare si reorientare profesionala a personalului activ al intreprinderii respective.

Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, preocuparile privind aplicatiile psihologiei si pedagogiei la selectia si orientarea profesionala in tara noastra au cunoscut o perioada de reflux, timp de aproximativ doua decenii. Intre anii 1960- 1980 aceste preocupari capata treptat o mare extindere, pentru ca dupa aceea sa asistam la un nou declin, pana la Revolutia din Decembrie 1989.

Problemele selectiei si orientarii profesionale au fost oglindite intr-o serie de lucrari stiintifice, teoretice si practice, precum si in masuri de ordin administrativ- organizatoric, la nivel central si in teritoriu.

Tinandu-se seama de experienta dobandita in perioada interbelica,  s-au adus modificari esential asupra modului de organizare si atribuire de sarcini si responsabilitati in domeniul orientarii profesionale. In acest sens, sarcina desfasurarii activitatii de orientare profesionala revine scolii si nu altor institutii sau organizatii extrascolare. Apare astfel si notiunea de orientare scolara, premergatoare si complementara notiunii de orientare profesionala propriu-zisa.

In noile conditii, actiunea de orientare se exercita asupra tuturor scolarilor, care pana la terminarea unui ciclu scolar sau a scolii in intregime, trebuie sa fie depistati din punct de vedere medical si psihologic si indrumati spre profesiunile cele mai corespunzatoare structurii lor aptitudinale si de interese.

Cunoasterea elevilor si cunoasterea profesiunilor au devenit sarcini nu numai pentru specialistii din scoala, ci treptat si pentru cadrele didactice, in special pentru profesori diriginti.

Punerea si rezolvarea unor probleme atat de delicate si complexe si pe o arie atat de larga, a presupus o pregatire prealabila sistematica si temeinica. Din punct de vedere organizatoric s-a creat la nivelul Ministerului Invatamantului Consiliul orientarii scolare si profesionale, alcatuit din cadre de specialisti si cadre didactice de la toate nivelele invatamantului. Tot aici a functionat un Serviciu al Orientarii scolare si profesionale, iar la nivelul Inspectoratelor scolare judetene au fost create posturi de inspectori cu problemele orientarii scolare si profesionale.

Dupa Revolutia din Decembrie 1989, care a dus la rasturnarea regimului comunist totalitar si la instaurarea democratiei, in tara noastra au loc o serie de modificari substantiale de ordin politic, economic, cultural- stiintific etc.

In noile conditii create , problemele orientarii scolare si profesionale sunt puse in practica mai sustinut si mai sistematic, atat in cadrul scolii, cat si prin alte organisme, cum ar fi Asociatia Nationala de orientare scolara si profesionala, care este o "asociatie profesionala cu caracter interdisciplinar, nonguvernamentala si nonprofit care organizeaza si desfasoara actiuni in domeniul orientarii scolare si profesionale a tinerilor si adultilor in scoli si in oficiile fortelor de munca".

Ministerul Educatiei si al Invatamantului a infiintat Centre sau cabinete de asistenta psihopedagogica judetene, care asigura si activitatea de orientare scolara si profesionala in teritoriu. In acelasi scop s-au infiintat cabinete psihologice in scoli. Noua si meritorie este preocuparea scolii de selectare si promovare a valorilor autentice dintre elevi, repartizati in clase speciale de elevi superior inzestrati. (Mihai Peteanu, Revista de pedagogie, Nr. 1-12, Brasov, 1997, p. 314 - 324)