Aplicarea corecta a curriculumului scolar in toate unitatile de invatamant

Aplicarea corecta a curriculumului scolar

in toate unitatile de invatamant

Nu mai este un secret ca in cadrul procesului de invatamant continuturile reprezinta o variabila foarte importanta, pozitia de prim rang explicandu-se prin faptul ca obiectivele educationale nu pot fi atinse daca nu sunt selectate si transmise elevilor continuturile adecvate acestora. Aplicarea corecta se realizeaza inca de la inceput daca se cunoaste definitia termenului de ,,curriculum''. Astfel trebuie sa se faca distinctie intre termenul de ,,continut'' si cel de ,,curriculum''. Daca primul se refera numai la valorile care se vor transmite elevilor si la competentele pe care acestia si le vor forma, termenul de ,,curriculum'' are o acoperire mai larga (include continuturile instructive-educative incluse in programele scolare si universitare, experientele de invatare si formare, directe si indirecte, ale elevilor, experiente corespunzatoare celor trei mari catregorii de educatie, care se imbina si se completeaza reciproc, educatia formala, neformala si cea informala). In sens larg curriculumul are intelesul de proiect pedagogic, prin care sunt evidentiate interdependentele, deloc simple, stabilite intre obiectivele educationale, continuturile instructive-educative, strategiile de predare si invatare in scoala si in afara scolii si strategiile de evaluare a activitatii educationale.

Daca profesorul cunoaste definitia termenului de curriculum si este la curent cu existenta unei reforme curriculare trebuie sa stie si sa faca distinctie intre tipurile de curriculum-uri (general, specializat sau de profil, ascuns, informal, recomandat, scris sau prescris, predat, invatat sau realizat, suport, testat, zonal sau local, exclus, etc). Intre diversele tipuri de curriculum se stabilesc corelatii, lucru ce trebuie valorificat si de practicienii care compatibilizeaza aceste categorii diversilor beneficiari, elevi, studenti, etc. De unde importanta cunoasterii tipurilor enumerate mai sus? Iata, de exemplu ca in cazul curriculum-ului real cadrul didactic isi poate demonstra toate capacitatile creative si intreaga maiestrie didactica putand, prin demersurile sale, sa accesibilizeze si sa faca mai atractiv curriculumul prescris.

Reforma invatamantului care se deruleaza la ora actuala isi propune sa faciliteze si formarea unei noi culturi curriculare. Cadrul didactic trebuie sa tina cont de noile principii:

principiul egalitatii sanselor, fiecare individ are dreptul la educatia comuna, realizata in cadrul invatamantului obligatoriu;

principiul descongestionarii, care recomanda selectarea si esentializarea continuturilor programelor scolare si diminuarea supraincarcarii informationale;

principiul descentralizarii si al flexibilitatii currculumului (imbinarea trunchiului comun cu curriculumul la decizia scolii);

principiul selectiei si ierarhizarii culturale;

principiul functionalitatii, se recomanda adoptarea disciplinelor de studiu la particularitatile de varsta ale elevilor;

principiul coerentei (asigurarea echilibrului optim intre ariile curriculare si disciplinele de studiu, in plan orizontal si vertical);

principiul racordarii la social.

In ultima vreme in urma coroborarii rezultatelor cercetarilor cu datele si informatiile obtinute in practica instruirii, specialistii au conturat cateva tendinte in reforma curriculara:

deschiderea spre educatia permanenta;

realizarea unui impact sistemic;

elaborarea curriculumului diferentiat, individualizat, personalizat;

elaborarea curriculumuil de profil si specializat s.a.

FPentru o aplicare corecta cadrul didactic trebuie sa porneasca de la cunoasterea faptului ca reforma curriculara este parte integranta in cadrul reformei invatamantului din Romania, de la cunoasterea definitiei de curriculum, a tipurilor de curriculum, a interdependentelor dintre acestea etc. De altfel, nu mai este ceva nou ca la baza rezultatelor pozitive, indiferent din ce punct de vedere procesul instructiv-educativ este privit, sta si capacitatea cadrului didactic de a aplica tot ce teoria spune. Profesorul are un rol determinant la aplicarea corecta a curriculumului scolar, de el si calitatile sale depind rezultatele dorite. Acest lucru se poate realiza si printr-o documentare continua in domeniu. Fara aplicarea in practica a acestor notinuni teoretice reforma curriculara se poate transforma intr-o ,,forma fara fond''.

Bibliografie:

v    Dobrescu Andrei, Conceptul educational in contextul integrarii europene, in Tribuna invatamantului, Anul LV, Nr. 768(2649),

18-24 octombrie, 2004, p. 1,7.

v    Frunza Virgil, Teoria si metodologia curriculum-ului,

Editura Muntenia, Constanta, 2003.

v    Ionescu Miron, Radu Ioan (coord.), Didactica moderna.

Editia a II-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004.

v    Marinescu Silvia, Dinescu Rodica, Invitatie la educatie,

Editura Carminis, Pitesti, 2003, p. 5-6.

v    Mandrut Octavian, Apostol Gabriela, Ghidul profesorului pentru clasele V-VIII. Geografie, Editura Corint, Bucuresti, 2003.

v   

v    , Un ghid pentru tinerii romani. Ce este Uniunea Europeana, Editura EST, Paris-Bucuresti-Ierusalim, 2001.

v    , Dictionarul limbii romane moderne,

Editura Academiei Republicii Populare Romane, Bucuresti, 1958.