Evaluarea in procesul de invatare si educationale

Evaluarea in procesul de invatare si educationale

1. Conceptul de evaluare. Masuri- aprecieri-decizie. Integrarea evaluarii in procesul de invatamant

Evaluarea are rolul de a masura si aprecia, in functie de obiective, eficienta procesului de predare-invatare, raportata la indeplinirea functiilor ei, la cerintele economice si culturale ale societatii contemporane

Masurarea presupune determinarea cu mai mare precizie a rezultatelor scolare prin teste, in timp ce aprecierea implica o judecata de valoare urmata de o anumita decizie a profesorului.

Stiinta care studiaza metodologia verificarii si evaluarii rezultatelor scolare, sistemul de notare, comportamentul examinatorilor si al examinatilor poarta numele de docimologie.

Sistemul de evaluare din invatamant vizeaza:

- evaluarea obiectivelor curriculare si a strategiilor educationale utilizate in scopul rezolvarii acestora;

- evaluarea activitatii de predare invatare, a strategiilor didactice si a metodelor de invatamant;

- evaluarea nivelului structurilor psihice ale elevilor (cognitive, operationale, psihomotrice, atitudinal-valorice);

- evaluarea performantelor profesionale;

- evaluarea intregului sistem de invatamant;

- informarea elevilor, a parintilor si a societatii cu privire la rezultatele obtinute si aupra cauzelor nerealizarii obiectivelor curriculare propuse;

- diversificarea metodelor si a tehnicilor de evaluare, prin utilizarea unor procedee alternative.

A evalua rezultatele scolare inseamna a determina masura in care obiectivele programului de instruire au fost atinse, precum si eficienta metodelor de predare invatare folosite.

2.Functiile evaluarii

Raportandu-ne la derularea unei secvente de invatare, sau prin relationare la un ansamblu structurat de activitati de formare, am putea discerne trei functii ale evaluarii:

1. verificarea sau identificarea achizitiilor scolare;

2. perfectionarea si regularizarea cailor de formare a indivizilor, identificarea celor mai lesnicioase si pertinente cai de instructie si educatie;

3. sanctionarea sau recunoasterea sociala a schimbarilor operate asupra indivizilor aflati in formare.

Daca ne raportam la nivelul unei clase, este indicat sa tinem cont de trei functii ale evaluarii, ca repere principale pentru reglarea actiunilor educative.

4. orientarea deciziilor de natura pedagogica in vederea asigurarii unui progres armonios si continuu in dezvoltarea elevului, prin stabilirea celor mai bune cai de incorporare a cunostintelor si deprinderilor;

5. informarea elevilor si a parintilor asupra progreselor actuale sau posibile;

6. stabilirea unei ierarhii, implica sau explica, prin atribuirea, in functie de rezultate, a unui loc sau rang valoric.

Coroborand nivelurile macrosi microsistemice, unde pot fi degajate obiective specifice, vom sugera urmatoarele functii ale evaluarii:

7. de a constata daca o activitate instructiva s-a derulat, ori a avut loc in conditii optime, o cunostinta a fost incorporata, o deprindere a fost achizitionata;

8. de informare a societatii, in diferite forme, privind stadiul si evolutia pregatirii populatiei scolare;

9. de diagnostificare a cauzelor care au condus la o slaba pregatire si la eficienta scazuta a actiunilor educative;

10. de prognosticare a nevoilor si disponibilitatilor viitoare ale elevilor sau ale institutiilor de invatamant;

11. de decizie asupra pozitiei asupra integrarii unui elev intr-o ierarhie sau intr-o forma ori un nivel al pregatirii sale;

12. pedagogica, in perspectiva elevului (stimulativa, de intarziere a rezultatelor, formarea de abilitati de constientizare a posibilitatilor de orientare scolara si profesionala) si in perspectiva profesorului (pentru a sti ce a facut si ce are de realizat in continuare).

3. Forme / tipuri de evaluare a rezultatelor si progreselor scolare.

Metodele si tehnicile de evaluare ingaduie o anumita clasificare, daca plecam de la doua repere principale:

- cantitatea de informatie sau experienta incorporabila de catre elevi;

- axa temporara la care se raporteaza verificarea.

In functie de primul criteriu, analistii au stabilit doua tipuri:

- evaluare partiala, in care se verifica elemente cognitive sau comportamente secventiale (prin ascultarea curenta, extemporale, probe practice curente);

- evaluarea globala, in care se verifica o cantitate mare de cunostinte si deprinderi obtinute prin cumulare (prin examene si concursuri).

Din perspectiva temporala, putem identifica:

- evaluarea initiala, care se face la inceputul unei etape de instruire(prin teste docimologice, concursuri etc.);

- evaluarea continua, care se face in timpul secventei de instruire (prin tehnici curente de ascultare si teze);

- evaluarea finala, care se realizeaza la sfarsitul unei perioade de formare (prin examene de pilda);

Prin coroborarea celor doua criterii se poate ajunge la o alta clasificare devenita clasica:

- evaluarea cumulativa (sau sumativa);

- evaluarea continua (sau formativa);

Caracteristici ale celor doua mari strategii:

- evaluarea cumulativa se realizeaza prin verificari partiale, incheiate cu aprecieri de bilant asupra rezultatelor, pe cand evaluarea continua se face prin verificari sistematice pe parcursul programului, pe secvente mai mici;

- evaluarea cumulativa opereaza prin verificari prin sondaj in randul elevilor si innmaterie, pe cand verificarea continua are loc prin verificarea tuturor elevilor si asupra intregii materii, data fiind circumstanta ca nu toti elevii invata un continut la fel de bine;

- prima strategie vizeaza in principal evaluarea rezultatelor, avand insa efecte reduse pentru ameliorarea procesului, pe cand a doua strategie are drept scop ameliorarea procesului, scurtand considerabil intervalul dintre evaluarea rezultatelor si perfectionarea activitatii.

- in evaluarea sumativa se apreciaza rezultatele, prin ocuparea lor cu scopurile generale ale disciplinei, iar in evaluarea continua se pleaca de la obictivele operationale concrete;

- evaluarea sumativa exercita, in principal functia de constatare a rezultatelor si de clasificare, dar nu definitiva, prin lasarea unui camp deschis sanctionarilor apreciative viitoare;

- primul tip de evaluare genereaza atitudini de neliniste si stres la elevi, iar al doilea tip determina relatii de cooperare intre profesori si elevi cultivand simultan capacitatea de evaluare si autoevaluare la nivelul elevilor;

- sub aspectul folosirii timpului, prima forma utilizeaza o parte considerabila din timpul instruirii, pe cand a doua forma sporeste timpul alocat instruirii prin diminuarea celui afectat evaluarii. este indicat sa imbinam cele doua forme.

4.Metode si tehnici de evaluare a rezultatelor scolare. Modalitati de perfectionare.

Evaluarea rezultatelor scolare cuprinde diverse metode si tehnici dintre care mentionam:

a) Probele orale.Este o metoda frecvent utilizata de profesori, care are avantajul ca favorizeaza dialogul, elevii sau studentii avand posibilitatea sa-si argumenteze raspunsul, sa participe la confruntarea de idei si opinii in cadrul clasei. Totodata, profesorul prin feed-back poate corecta sau completa raspunsul celor chestionati, ajutandu-i sa-si dea seama cat stiu, cum au invatat si eventual sa le canalizeze expunerea. Ea trebuie sa respecte anumite cerinte referitoare la: durata examinarii in raport cu varsta elevilor sau studentilor, frecventa acestora, claritatea si precizia intrebarilor, necesitatea antrenarii celorlalti elevi sau studenti la corectarea sau completarea raspunsurilor celor chestionati, imbinarea verificarilor informatiilor memorate si redate de elevi sau studenti, cu cele legate de judecati proprii si date aplicative.Raspunsurile elevilor sau studentilor trebuie apreciate in functie de: rolul cunostintelor insusite, gradul de intelegere a materiei, stapanirea cunostintelor si gradul de aplicabilitate a acestora, corectitudinea si claritatea lor.

In folosirea chestionarilor orale terbuie sa se tina seama si de o serie de limite ale acestora, care influenteaza obiectivitatea evaluarii raspunsurilor si anume: gradul de dificultate al intrebarilor, de emotivitatea sau nu a celor chestionati; de starea afectiva diferita a examinatorului in diverse momente manifestata prin nerabdare, indulgenta,sau exigenta exagerata; comportamentul de examinator, ce este diferit de la un profesor la altul. De asemenea examinarea orala nu permite cunoasterea modului in care toti elevii si studentii stapanesc materia chestionata, ea realizand o evaluare prin sondaj. Aceste limite pot fi inlaturate prin respectarea unor cerinte dintre care amintim: intrebarile sa vizeze esenta problemelor, sa fie precis determinate pentru a elimina ambiguitatea, inexactitatea, conservatorismul; intrebarile sa se adreseze intregii clase sau grupe, dupa care sa fie numit un elev care sa raspunda si acesta sa nu fie intrerupt decat daca nu este la subiect sau face grave greseli; intrebarile pentru examene sa fie formulate de mai multi profesori, iar elevii sa nu fie examinati decat de cei care au predat disciplina respectiva etc

b) Probele scrise. Examinarea prin probe scrise, se impune din doua considerente:unul obiectiv, determinat de programa scolara, numarul redus de ore la anumite discipline, clase si grupe cu un numar mare de elevi si studenti si altul psihopedagogic, determinat de psihologia elevilor si studentilor care este foarte diferita (unii sunt emotivi, timizi, gandesc mai incet, se exprima mai greu cand sunt chestionati oral, insa aceste "lipsuri" dispar sau se atenueaza cand raspunsul este scris)

Avantaje: obiectivitatea mai mare in aprecierea raspunsurilor (cand proba nu este nominalizata) fata de parerea profesorului formata asupra celui in cauza; posibilitatea verificarii in acelasi timp a unui numar mare de elevi; verificarea tuturor elevilor asupra insusirii unui anumit continut din tematica, ceea ce permite compararea rezultatelor acestora ; intrebarile au acelasi grad de dificultate pentru toti cei examinati si verifica acelasi continut; cei cu anumite "lipsuri psihologice"isi pot exprima mai bine cunostintele.

Dezavantaje: eventualele erori ;greseli efectuatede elevi in formularea raspunsurilor

nu pot fi lamurite si corectate pe loc de catre profesor, elevii nu pot fi directionati prin intrebari ajutatoare in cazul cand fac unele greseli.

c) Probele practice se folosesc pentru verificarea continutului experimental si practic al invatamantului, dar nu in ultima instanta si a continutului conceptual ele urmarind modul in care elevii aplica cunostinte teoretice si practice; gradul insusirii de catre acestia a unor priceperi si deprinderi in folosirea unor masini, utilaje, instrumente, materiale etc.

d) Observarea sistematica a comportamentului elevilor in timpul activitatii didactice este o tehnica de evaluare care furnizeaza profesorului o serie de informatii utile, diverse si complete greu de obtinut altfel prin intermediul metodelor de evaluare traditionale (a), b), c)).

Observatia consta in investigarea sistematica, pe baza unui plan dinainte elaborat si cu ajutorul unor instrumente adecvate a actiunilor si interactiunilor, a evenimentelor, a relatiilor si a proceselor dintr-un camp social dat. Conform acestei acceptiuni care-si propune sa utilizeze aceasta metoda pentru a obtine informatii relevante asupra activitatii elevilor sai, din perpectiva capacitatii lor de actiune, relationare a competentelor si abilitatilor de care dispun, trebuie sa utilizeze un instrument adecvat obiectului observarii. Pentru a inregistra aceste informatii, profesorul are la dispozitie in mod practic trei modalitati: fisa de evaluare(calitativa);scara de clasificare; lista de control/ verificare.

Fisa de evaluare este completata de catre profesor in ea inregistrandu-se date actuale despre evenimentele cele mai importante pe care profsorul le identifica in comportamentul sau in modul de actiune al elevilor sai. La acestea se mai adauga interpretarile profesorului asupra celor intamplate permitandu-i acestuia sa surprinda modelul comportamental al elevilor sai.

Scara de verificare insumeaza un set de caracteristici (comportamente) ce trebuie supuse evaluarii, insotit de un anumit tip de scara, de obicei scara Likert. Potrivit acestui tip de scara, elevului ii sunt prezentate un numar de enunturi in raport de care acesta trebuie sa-si manifeste acordul, sau dezacordul, discriminand in 5 trepte: puternic acord; acord; indecis; dezacord; puternic dezacord.

Lista de control/verificare, desi pare asemanatoare cu scara de clasificare ca maniera de structurare (un set de enunturi caracteristice, comportamente etc.) , se deosebeste de aceasta prin faptul ca prin intermediul ei doar se constata prezenta sau absenta unei caracteristici, comportament etc., fara a emite o judecata de valoare oricat de simpla.

e) Investigatia ofera posibilitatea elevului de a aplica in mod creativ cunostintele insusite, in situatii noi si variate, pe parcursul unei ore sau unei succesiuni de ore de curs. Aceasta metoda presupune definirea unei sarcini de lucru cu instructiuni precise,intelegerea acestuia de catre elevi inainte de a trece la rezolvarea propriu-zisa prin care elevul demonstreaza si exerseaza totodata, o gama larga de cunostinte si capacitati in contexte variate.

Investigatia ca instrument de evaluare, constitui o reala sansa pentru elev de a-si pune in valoare potentialul creativ in aplicarea cunostintelor asimilate, in explorarea situatiilor noi (invatare euristica) sau foarte putin asemanatoare in raport cu situatia anterioara. In acelasi timp, acest tip de activitate dizolva capacitatea de a argumenta, de gandire logica, de rezolvare a problemelor etc.

f) Proiectul presupune un demers evaluativ mult mai amplu decat investigatia. Proiectul incepe in clasa prin definirea si intelegerea sarcinilor de lucru, eventual si prin inceperea rezolvarii acesteia - se continua acesta pe parcursul a catorva zile sau saptamani, timp in care elevul are permanent consultari cu profesorul si se incheie tot in clasa prin prezentarea in fata colegilor a unui raport asupra rezultatelor obtinute si daca este cazul a produsului realizat. Ca si investigatia, proiectul are mai multe etape si poate fi realizat individual sau in grup.

g) Portofoliul include rezultatele relevante obtinute prin celelalte metode si tehnici de evaluare, precum si prin sarcini specifice fiecarei discipline. Portofoliul reprezinta "cartea de vizita" a elevului urmarindu-i progresul de la un semestru la altul, de la un an scolar la altul si chiar de la un ciclu de invatamant la altul. Portofoliul reuneste cele mai bune rezultate si produse ale activitatii elevului, oferind o imagine clara asupra evolutiei in timpa acestuia, reflectand motivatia pentru invatare si constituind modalitate eficienta de comunicare a rezultatelor scolare elevului.

h) Autoevaluarea are un rol esential in intregirea imaginii elevuluidin perspectiva judecatii de valoare pe care o emite profesorul. Pentru ca evaluarea sa fie resimtitade catre elev ca avand efect formativ, raportandu-se la diferite competente in functie de progresul realizat si de dificultatile pe care le are de depasit, este foarte utila formarea si exersarea la elevi a capacitatii de autoevaluare. Elevii au nevoie sa stie cat mai multe lucruri despre ei insisi, despre dimensiunile personalitatii lor si despre manifestarile lor comportamentale. Acest fapt are multiple implicatii in plan motivational si atitudinal.

i) Testele docimologice (grilele), sunt probe scrise care contin un numar de intrebari, la care se dau raspunsuri si unde subiectii trebuie sa le indice pe cele corecte sau incorecte dupa care cu ajutorul grilei sec stabileste punctajul obtinut.

Avantajul este ca se poate testa intreaga materie din disciplina respectiva si permite o corectare mai rapida si obiectiva. Ca dezavantaje, se fragmenteaza materia, nu se poate verifica capacitatea de sinteza a subiectilor, competenta comunicativa s.a.

5. Metodologia proiectarii, elaborarii, aplicarii si interpretarii probelor de evaluare

Proiectarea, elaborarea, aplicarea si interpretarea probelor de evaluare constituie o activitate dificila si presupune parcurgerea mai multor etape:

- precizare obiectivelor, realizarea unei concordante intre acestea si continutul invatamantului;

- documentarea stiintifica , identificarea si folosirea surselor care conduc la o mai buna cunoastere a problematicii vizate;

- avansarea unor ipoteze prin conceperea sau selectionarea problemelor reprezentative pentru intreaga materie asupra careia se face verificare.

Profesorii trebuie sa cunoasca foarte bine continutul de verificat si posibilitatile elevilor. Selectia operata este data de specificul fiecarei materii de invatamant.Aceasta operatie poate fi mai usoara sau mai dificila de la un continut problematic la altul. Profesorul va reflecta asupra unei serii de probleme precum:

a) ce tip de test propunem :

- test de invatare sau de discriminare . Testul de invatare pune accentul pe aflarea performantei elevului, stabilind starea de reusita sau de esec, iar testul de discriminare are ca functie clasificarea subiectilor, prin raportarea unele la altele arezultatelor obtinute de acestia.

- test de viteza (rapiditate) sau de randament (nr. de raspunsuri corecte)

- test de redare.a informatiei sau test de prelucrare creatoare

b) ce tipuri de intrebari se folosesc, raspuns prin alegere multipla, raspunsuri imperecheate, varianta adevarat-fals. atunci cand dorim sa realizam o clasificare riguroasa a elevilor, este de dorit sa se foloseasca un singur tip de item sau cel mult doi, pentru usurarea interpretarii rezultatelor; daca dorim sa facem o evaluarecu caracter puternic formativ, vom apela la o paleta mai extinsa de itemi;

- Experimentarea testului, aplicarea lui la o populatie determinata, cu scopul de a-l perfectiona;

- Analiza statistica si ameliorarea testului. Itemii alesi in vederea includerii lor in testare trebuie sa acopere o parte considerabila din materia de examinat si sa nu realizeze doar o examinare prin "sondaj";

- Aplicarea efectiva a testului la o populatie scolara.

In functie de felul raspunsurilor la intrebarile puse, testele pot fi cu raspunsuri deschise si cu raspunsuri inchise.

- Primul tip stimuleaza creativitatea, judecata si spiritul critic. Raspunsurile sunt formulate in intregime de catre elevi. Acest tip ingaduie fie itemi sub forma de redactare, in sensul ca eleviiau ocazia sadesfasoare o tema, fie itemi cu raspunsuri scurte, prin recurgerea la propozitiicu frazenu prea lungi. Raspunsurile cerute pot avea aspectul unor examinari descriptive , interpretari, evaluari etc.

- Testele cu raspunsuri incluse cunosc trei variante:

1. itemi tip "alegere multipla" , prin care seofera mai multe solutii din care numai una este corecta;

2. itemi tip adevarat-fals;

3.itemi "pereche" in care elevii sunt pusi sa gaseasca ratiuni sau idei corelate cu cele prezentate in intrebari sa potriveasca sau sa asocieze ratiuni sau idei etc.

Indicele de eficacitate al unui test se stabileste pornind de la masura in care itemii fac discriminare intre elevii buni si cei slabi, permitand stabilirea unei scari de ordonari valorice ale elevilor. Trebuie acordata o mare atentie procesului de elaborare a itemilor. Apoi, trebuie avut in vedere gradul de dificultate al itemilor. apelul la itemi foarte dificili sau foarte usori nu este recomandat.

Punctajele acordate pentru fiecare item vor fi dimensionate in functie de dificultatea presupusa in raspuns, implicarea creativa a elevului, valoarea operationala a solutiilor date etc. Punctajele vor fi "cantarite" cu grija de catre evaluator si ele vor da seama de competenta si tactul pedagogic al educatorului.

Tehnici de notare folosite in practica evaluarii rezultatelor scolare:

- notarea de la 10 la 1 sau prin calificative: FB; B; S; INS;

- bareme de notare unde nota generala este rezultatul punctajului obtinut la fiecare secventa didactica de invatare;

- notarea analitica, tot cu punctaj pentru indeplinirea unor criterii specifice.

6.Factorii perturbatori si erori in evaluarea didactica - modalitati de corectare

Cele mai multe imprejurari generatoare de erori si fluctuatii in notare, privesc activitatea profesorului.

- Efectul "halo". Aprecierea se realizeaza prin extinderea unor calitati secventiale la intreaga conduita didactica a elevului. Aprecierea unui elevla o anumita disciplina se face potrivit situatiei obtinute la alta disciplina. Efectul are ca baza psihologica faptul ca impresia partiala iradiaza, se extinde asupra intregii personalitati a elevului. Cei mai expusi acestui efect sunt elevii de frunte sau cei slabi. Profesorii, in virtutea unei judecati anticipative nu mai observa eventualele lipsuri ale elevilorbuni, dupa cum nu sunt "dispusi" sa constate unele progreseale elevilor slabi.

- Efectul "Pygmalion"au efectul sedipian. Aprecierea rezultatelor obtinute de un elev este influentata de parerea pe care profesorul si-a format-o despre capacitatile acestuia, parere care a devenit relativ fixa.

- Ecuatia personala a examinatorului. Fiecare cadru didactic isi structureaza criterii proprii de apreciere. Unii profesori sunt ai generosi utilizand valorile de "sus" ale scarii valorice , altii sunt mai exigenti exploatand cu precadere valori intermediare sau de "jos". O serie de profesori folosesc nota in chip de modalitate de incurajare, de stimulare a elevului, alta parte a profesorilor recurg la note pentru a masura obiectiv sau chiar pentru a constrange elevul in a depune un efort suplimentar

- Efectul de contrast. Apare prin accentuarea a doua insusiri contrastante care survin imediat in timp si spatiu. In mod curent, profesorii au tendinta sa opereze o comparare si o ierarhizare a elevilor. Se intampla uneori dupa evaluarea unui rezultat sa primeasca o nota mai buna, daca urmeaza dupa evaluarea unui rezultat mai slab, sau sa primeasca o nota mediocra , daca urmeaza imediat dupa raspunsurile unui candidat care a dat raspunsuri excelente.

- Efectul de ordine. Profesorul mentine cam acelasi nivel de apreciere pentru o suita de raspunsuri care in realitate, prezintaanumite diferente calitative. Examinatorul are tendinta de a nota identic mai multe lucrari diferite , dar consecutive, fara necesarele discriminari valorice.

- Eroarea logica. Consta in substituirea obiectivelor si parametrilor importanti ai evaluarii prin obiective secundare.

7. Formarea capacitatilor de autoevaluare la elevi

Implicarea elevilor in aprecierea propriilor rezultate are efecte benefice pe mai multe planuri:

- profesorul dobandeste confirmarea aspectelor sale in opinia elevilor referitoare la rezultatele constatate;

- elevul exercita rolul de subiect al actiunii pedagogice, de participant la propria sa formare;

-ii ajuta pe elevi sa aprecieze rezultatele obtinute si sa inteleaga eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite;

- cultiva motivatia launtrica fata de invatatura si atitudinea pozitiva, responsabila, fata de propria activitate.

Calitatea evaluarii realizate de profesor se repercuteaza direct asupra capacitatii de autoevaluare a elevului. Interiorizarea repetata a grilelor de evaluare cu care opereaza profesorul constituie o premisa a posibilitatii si validitatii autoaprecierii elevului. Profesorii pot dispune de cai explicite de formare si educare a spiritului de evaluare obiectiva. Iata cateva posibilitati:

- Autocorectarea sau corectarea reciproca. Elevul este solicitat sa-si depisteze operativ unele erori, scaderi, in momentul realizariiunor sarcini de invatare. In acelasi timp se pot edita momente de corectare a lucrarilor colegilor. Depistarea lacunelor proprii sau a celor ale colegilor, chiar daca nu sunt sanctionate prin note, constitutive un prim pas pe drumul constientizarii competentelor in mod independent.

- Autonotarea controlata. Elevul este solicitat sa-si acorde o nota; care este negociata apoi cu profesorul sau colegii. Cadrul didactic are datoria sa argumenteze si sa evidentieze corectitudinea sau incorectitudinea aprecierilor formulate.

- Notarea reciproca. Elevii sunt pusi in situatia de a-sinota colegii, prin reciprocitate, fie la lucrarile scrise, fie la ascultarile orale. Aceste exercitii nu trebuie sa se concretizeze neaparat in notarea efectiva.

- Metoda de aprecire obiectiva a personalitatii. Conceputa de psihologul Gheorghe Zapan, aceasta metoda consta in antrenarea intregului colectiv al clasei in evidentierea rezultatelor obtinute de elevii sai, prin coroborarea a cat mai multe informatii si aprecieri eventual prin confruntare, in vederea formarii unor reprezentari cat mai exacte asupra posibilitatii fiecarui elev in parte si ale tuturor laun loc.

8. Perfectionarea sistemului de evaluare si examinare in perspectiva reformei invatamantului romanesc

Evaluarea continua, ritmica si formativa se va realiza pe tot parcursul anului scolar; nota consemnata in catalog va fi rezultatul mai multor evaluari.

La disciplinele cu o ora pe saptamana in planul de invatamant elevii vor avea semestrial, in catalog, minimul trei note, iar la celelalte discipline numarul notelor va fi egal cu numarul orelor din planul de invatamant +1.

In cele trei saptamani de evaluare semestriala elevii vor obtine cel putin o nota la fiecare disciplina.

Teza semestriala se va numi lucrare e control recapitulativa. Ea va avea o pondere de 25% in calcularea mediei semestriale. Media semestriala la disciplinele care au fost prevazute lucrari de control recapitulative se calculeaza astfel:

Media semestriala=(3M+T)/4 unde:

N= media celorlalte note

T= nota la lucrarea recapitulativa

La toate disciplinele, predarea continutului materiei de invatamant planificate se va incheia inaintea celor trei saptamani de evaluare.

Metodele de verificare si evaluare vor fi cele clasice (probe scrise, orale si practice) si alternative (proiecte, observari sistematice asupra comportamentului elevuluila invatatura consemnat in fisa de evaluare si portofolii). Acestea sunt instrumente de evaluare si autoevaluare a celor mai bune produse realizate de elevi, raportate la cerintele standard si cuprind: scheme logice de cunostinte, fise de lecturacu idei de baza sau citate sinteze, miniproiecte, lucrari practice, programe pentru calculator, articole la reviste, rezolvari de probleme etc.

Pentru miniproiecte sau portofolii se vor acorda doua note:

- o nota pentru realizare

- o nota pentru sustinerea orala

Alte schimbari aduse sistemului de evaluare:

1. - Evaluarea in invatamantul primar a schimbat radical coruptia privind aprecierea curenta a elevilor, prin trecerea de la evaluarea cantitativa bazata pe descriptori de performanta;

2. - Reforma evaluarii rezultatelor scolare s-a materializat in trei domenii importante: evaluarea curenta; examenele nationale; evaluarile nationale

3.- Evaluarea curenta este parte integranta a procesului de instruire

4.- Feed- Backul furnizat de evaluarea curenta este util, in egala masura profesorului si elevului.

5.- Evaluarea curenta utilizeaza testele elaborate de profesor, dar este necesara si administrarea periodica si a unor teste standardizate.

6.- Descriptorii de performanta reprezinta criterii unitare, la nivel national, de apreciere a prformantelor elevilor.

- Criterii de evaluare pentru gimnaziu si liceu au fost elaborate pentru acele sarcini de lucru care suscita un grad crescut de subiectivitate.

- Proiectarea, organizarea si desfasurarea examenelor nationale implica parcurgerea unor etape clare, standardizate, pentru ca aceste examene sa devina credibile.

- Examenele nationale au fost proiectate in ultimii anide catre Serviciul National de Evaluare si Examinare, institutie specializata in evaluarea educationala (aflata in subordinea M.E.C.).

- Rezultatele examenelor de Capacitate si Bacalaureat constituie baza admiterii in treptele superioare de invatamant.

- Transparenta organizarii si desfasurarii examenelor, informarea permanenta a celor interesati privind modificarile preconizate si formarea cadrelor didactice in domeniul evaluarii sunt conditii esentiale pentru punerea in practica a unui sistem credibil si obiectiv de evaluare curenta si examinare.