PREDAREA SI INVATAREA

PREDAREA SI INVATAREA

1. Predarea

2. Invatarea

3. Predarea si invatarea in scoala moderna

Predarea

A preda = a provoca schimbarea a ceea ce exista in ceea ce trebuie sa existe, angajand elevii intr-o noua experienta de cunoastere sau de actiune ori de traire.

Actiuni:

a prevedea (a planifica, a proiecta) producerea schimbarilor dorite;

a preciza natura schimbarilor (a preciza obiectivele de urmarit);

a determina continutul acestor schimbari;

a organiza si dirija producerea schimbarilor;

a organiza conditiile care favorizeaza aparitia schimbarilor respective;

a controla si aprecia nivelul la care se realizeaza schimbarile asteptate, concretizate in rezultate ale invatarii etc.

Predarea = succesiuni de enunturi si reenunturi (verbale, orale sau scrise) prin intermediul carora cadrul didactic:

stabileste directiile invatarii (face cunoscut elevilor obiectivele invatarii);

pune elevii in relatie cu materia noua de invatat;

organizeaza activitatea de invatare si conditiile care faciliteaza invatarea dorita;

impune fazelor si evenimentelor de invatare (care semnifica o gradare a sarcinilor, o dozare a eforturilor de invatare);

dirijeaza experientele sau operatiile de invatare;

stimuleaza interesul si incurajeaza efortul de invatare, deplina participare a elevilor;

asigura memorarea si transferul (aplicarea) cunostintelor;

apreciaza rezultatele, evalueaza progresele;

corecteaza greselile de invatare;

amelioreaza si regleaza mersul invatarii etc.

Stilul de predare al profesorului = comportamentele specifice profesorului, structurile de influenta si de actiune stabile.

Clasificarea stilurilor de predare

Stilul autoritar caracterizeaza profesorul care:

ia toate deciziile;

nu arata elevilor planul de ansamblu al activitatilor;

nu arata criteriile de evaluare a performantelor;

se mentine in afara activitatilor concrete ale grupului;

exercita un control strict;

se considera ca el este singurul emitator de informatii;

are rolul dominant in comunicare;

nu poate cunoaste diferentele individuale de receptare cognitiva si afectiva a informatiei.

Stilul democrat i se atribuie profesorului care:

evita sa ia decizii singur;

invita grupul sa participe la stabilirea manierei de organizare;

da copiilor posibilitatea de a alege de fiecare data cand solicita un sfat cu privire la indeplinirea sarcinii;

ajuta elevii sa initieze actiuni, sa le analizeze, le accepta punctele de vedere, le arata golurile din cunostinte, le dirijeaza discret activitatea;

creeaza o atmosfera de toleranta si respect, de cooperare, de coeziune afectiva, de confruntare a opiniilor si conceptiilor;

ii determina pe elevi sa gandeasca, sa comunice, sa formuleze rationamente, sa analizeze, sa compare, sa sintetizeze, sa puna intrebari, sa construiasca raspunsuri, sa aplice cunostinte.

Stilul laissez-faire evidentiaza rolul pasiv al unui profesor care:

isi limiteaza foarte mult participarea la activitatile elevilor;

afiseaza o atitudine prietenoasa, dar prin ceea ce face sugereaza indiferenta si neimplicare;

este ezitant in a da sugestii si evita, constant, orice evaluare a ideilor ori conduitelor participantilor;

determina, in timp, aparitia neatentiei, plictiselii, descurajarii in neimplicarea in decizie a profesorului.

2. Invatarea

Invatarea (din punct de vedere pedagogic) ="activitatea proiectata de catre cadrul didactic, pentru a determina schimbari comportamentale la nivelul personalitatii prescolarului, elevului, studentului, prin valorificarea capacitatii acestora de dobandire a cunostintelor, a deprinderilor, a strategiilor si a atitudinilor cognitive".

Caracteristici ale invatarii scolare:

se realizeaza intr-un cadru institutionalizat;

este un proces dirijat din exterior, care tinde sa devina spre etapele finale ale scolaritatii un proces autodirijat;

este un proces controlat, supus feed-back-ului;

are un caracter gradual, sub raportul esalonarii dificultatilor sarcinilor didactice;

este un proces relational intre profesor-elev;

are un caracter informativ-formativ.

Principii ale invatarii scolare:

1. Implicarea activa. "Elevul nu primeste cunostintele, ci, mai degraba, este autorul invatarii actionand intr-un mod activ si unic":

Comportamentul care denota participarea elevul este activ si raspunde la intrebari, luand parte la activitati.

Gandirea creativa - elevul are propriile sale solutii/sugestii, propune interpretari noi ale subiectului si devine capabil sa aplice cunostinte anterior acumulate in contexte noi.

Invatarea aplicata - elevul este capabil sa aplice o strategie de invatare intr-o anumita instanta de invatare.

Construirea cunostintelor - elevul, in loc sa primeasca in mod pasiv informatia, indeplineste anumite sarcini care il vor conduce la intelegere si invatare.

2. Modele si conexiuni. "implica realizarea unor retele intre concepte, elemente ale deprinderilor, oameni si experiente".

Gandirea flexibila - elevul este capabil sa se adapteze la noi contexte si sarcini educationale, prin stabilirea de legaturi intre deprinderile si cunostintele anterioare, precum si prin organizarea si modelarea acestora sub forma unor noi structuri.

Gandirea critica - elevul abordeaza o sarcina folosind cunostintele interioare, in urma unui proces de comparatie, analiza si selectie care va conduce la gasirea celei mai bune solutii a problemei.

Transferul: in cazul transferului care priveste evenimente din trecut, elevul realizeaza legaturi intre cunostintele actuale si cunostintele sale anterioare; in cazul transferului privind evenimente viitoare, elevul stabileste legaturi intre cunostintele actuale si modul in care vor fi folosite in viitor.

A da un sens: intr-un context educational specific, elevul este capabil sa utilizeze tipare care ii sunt familiare si pe care le reorganizeaza si le extrapoleaza, acestea capatand astfel sens intr-o noua situatie.

3. Invatarea informala. Reprezinta invatarea implicita, ceea ce inseamna ca deriva din "interactiunea directa [.] si dintr-o serie de sugestii oferite de colegi si de profesori, sugestii care depasesc ceea ce este "predat" in mod explicit".

Invatarea implicita - invatarea se poate produce in orice situatie din viata reala; de cele mai multe ori, ocaziile de a invata pot aparea in afara cadrului scolii.

Excursiile in aer liber - elevul interactioneaza cu mediul in scopul explorarii si al invatarii.

Centrele de pregatire - in centrele create in sanul comunitatilor, elevii isi pot pune in practica cunostintele teoretice.

4. Experienta directa. Se refera la ocaziile inerente de implicare activa intr-un mediu educational care "modeleaza definitiv intelegerea fiecaruia".

Invatarea din context - elevul intra in contact cu un mediu care ii ofera ocazia sa dobandeasca cunostinte si deprinderi in urma observarii directe a obiectului sau a fenomenului care urmeaza a fi studiat.

Crearea unui model mental - elevul intra in contact repetat cu situatii similare, astfel facand asocieri intre cauze si efecte, asocieri care il ajuta pe individ sa inteleaga situatiile noi.

Schimbarea unui model mental elevul foloseste aceleasi conexiuni mentale in scopuri noi, construind noi asocieri bazate pe tipare anterioare ale nivelului de asteptare.

5. Reflectia. Reprezinta un proces mental care, aplicat actului invatarii, il stimuleaza pe elev sa foloseasca gandirea critica in examinarea informatiei care i se prezinta, sa ii puna la indoiala validitatea si sa traga concluzii bazate pe ideile rezultante.

Metacognitia: acest dialog interior pe care indivizii il poarta cu ei insisi ii ajuta sa-si construiasca deprinderi care le vor permite sa anticipeze rezultatele invatarii si sa isi controleze intelegerea.

Transferul de cunostinte - elevii aplica ceea ce au invatat intr-un anume context intr-un nou context.

Gandirea analoga - elevii compara identificand diferentele dintre cunostintele familiare, deja existente, cu cele noi, cu scopul de a gasi solutii aplicabile acelui context specific.

6. Situatii stimulative. In fiecare situatie de invatare exista un echilibru atent intre stimulare si crearea de oportunitati.

Problema stimulativa - situatia este complexa si motivanta, dand nastere implicarii emotionale, atentiei si efortului de a gasi o solutie.

Situatia reala - contextul nu este fictional, ci legat de lumea reala.

Consecinte reale -rezultatele unei probleme reale au aplicabilitate practica in viata de zi cu zi.

7. Feed-back frecvent.

Exersarea -elevii exerseaza cu scopul de a-si imbogati cunostintele si deprinderile.

Feed-back-ul oferit de catre profesor - profesorul ofera elevului raspunsuri verbale sau scrise.

Feed-back-ul oferit de catre colegi - colegii ofera raspunsuri verbale sau scrise.

Sugestii despre cum se pot opera imbunatatiri - elevul primeste informatii care include sugestii despre cum se pot aduce imbunatatiri.

Feed-back corector - aceasta informatie are scopul de a imbunatati activitatea elevului.

Feed-back cu rol de incurajare - un profesor sau un coleg ofera incurajari.

8. Cadrul agreabil. Un cadru educational agreabil reprezinta un context care da nastere unor interactiuni, unor nivele considerabile de sprijin individual si personal si care creeaza oportunitati de invatare.

Interactiunea personala - aceasta situatie favorizeaza comunicarea amicala intre indivizi.

Efectele sociale ale invatarii - invatarea se produce prin activitati care implica o interactionare armonioasa si incredere, cum ar fi, de exemplu, prin jocuri.

Sprijinul personal oferit in asumarea unui risc moderat - incurajarea si sprijinul demonstrat prin diferite interactiuni cu un mediu educational agreabil actioneaza ca un stimulent pentru elevi, in special pentru cei care se simt dezavantajati, sa isi asume riscuri si sa le depaseasca.

3. Predarea si invatarea in scoala moderna

Perspective ale strategiilor didactice