Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


Gradinita

Conceptul de principiu didactic

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic



Conceptul de principiu didactic

Principiile didactice se refera la acele norme orientative, teze generale cu caracter director, care pot da procesului didactic un sens functional. Aceste principii sunt rezultatul generalizarii experientei parcurse de zeci de generatii de profesori, ceea ce le da un caracter continuu perfectibil (elaborate in secolul al XVII-lea de Comenius).



In acelasi timp, principiile didactice se definesc prin trei note distinctive: caracterul general –caracterul sistemic, caracterul.

Caracterizarea principiilor didactice (Cucos, 1996, 59-66)

1. Principiul integrarii teoriei cu practica

principiu cu caracter general, prevede ca tot ceea ce se insuseste in activitatea didactica sa fie valorificat in activitati ulterioare (activitati de invatare sau activitati materiale)

impune o interconditionare a obiectivelor  didactice cu cele ale logicii stiintei si cu cerintele presupuse de integrarea profesionala;

se poate aplica in doua directii:

a. fie in ideea folosirii datelor asimilate la un moment dat, ca antecedente pentru rezolvarea unor sarcini teoretice ulterioare (rezolvarea de probleme, aplicarea unor reguli in alte contexte etc.)

b. fie in sensul prelungirii activitatii de insusire de cunostinte sau dobandire de deprinderi in activitati concrete, adica prelungirea lui „a sti” in „a sti sa faci”, a sti sa fii, a sti sa fii si sa devii.

acest principiu ne invita la un dialog permanent intre teoretic si practic.

este o modalitate de sporire a cunoasterii si a experientei.

in plan practic – acest principiu didactic poate fi respectat de educatori prin:

Ø    corelari, exemplificari, supunerea elevilor la exersari, exercitii

Ø    incitarea elevilor la cercetare stiintifica in cercuri aplicative

Ø    interpretarea unor fenomene sociale, rezolvarea de probleme

Ø    precesari si modelari care trimit la situatii reale (mai greu de inteles altfel)

Ø    punerea elevilor in situatia de a initia si coordona o actiune (pentru a-si da seama de dificultatile reale) etc.

2. Principiul respectarii particularitatilor de varsta si individuale

Cucos atrage atentia asupra faptului ca este bine sa pornim de la datele persoanei de educat, de la natura sa interioara si sa nu fortam prea mult peste limitele ingaduite de varsta si de caracteristicile individuale. Este principiul lui Comenius si Rousseau, intrucat regula de aur se traduce in “educatia este in conformitate cu natura” (in sensul exprimat de J.A. Comenius dupa care e indicat sa luam lectii de la gradinarul care nu forteaza natura, iar in sensul lui Rousseau, acesta precizeaza faptul ca suntem obligati sa respectam natura interioara a copilului, sa plecam de la acesta);

Are doua dimensiuni:

a)    principiul se bazeaza pe relatia psihologica intre invatare si dezvoltare.

b)    a doua dimensiune vizeaza respectarea particularitatilor individuale. Astfel, fiecare om este o individualitate irepetabila care reclama un tratament individualizat (nu o uniformizare). Operatiile mintale si trasaturile se contureaza diferit, in functie de individ.

3. Principiul accesibilitatii cunostintelor, deprinderilor, priceperilor

Esenta acestui principiu vizeaza: cunostintele si deprinderile stipulate prin planuri, programe, manuale, activitati practice – sa fie astfel selectate, articulate si expuse incat ele sa poata fi – in principiu – asimilate si valorificate optim de catre elevi.

momentul principal al accesibilizarii este lectia pregatita si sustinuta de profesor (cel mai important agent al expunerii unui material astfel incat acesta sa fie priceput, interpretat si acceptat).

solicitarea elevilor sa fie maxima, dar in limitele posibilului si necesarului.

profesorul sa faca astfel incat sa cunoasca nivelul dezvoltarii actuale si sa prevada si evolutia ulterioara deoarece o sarcina de invatare prea usoara predispune la delasare si inactivitate, iar o sarcina prea dificila conduce la blocaj si stoparea oricarei activitati

4. Principiul sistematizarii si continuitatii in invatare

este un principiu care angajeaza atat nivelul macroeducattonal (politicile scolare) cat si nivelul microeducational (care vizeaza procesele didactice propriu- zise, respectiv predarea si invatarea coerenta si continua).



Acest principiu comporta doua laturi:

a) realizarea sistematizarii cunostintelor

b) asigurarea continuitatii in predare – invatare

Sistematizarea cunostintelor: - asigurata de logica interna a disciplinei – presupune:

predarea integrata a informatiilor

conexarea si corelarea informatiilor

inlantuirea armonioasa a temelor, notiunilor, principiilor, regulilor, explicatiilor

practic, principiul asigura integrarea notiunilor si ideilor in sisteme explicative complexe (elevul va fi capabil – in timp, pe parcursul invatarii - sa explice coerent si sistematic realitatea).

5. Principiul participarii active si constiente a elevului in activitatea de predare, invatare, evaluare

Esenta acestui principiu: cere ca elevii sa-si insuseasca ceva (cuvinte, principii, deprinderi etc.) numai in masura in care au inteles si sa participe singuri si constienti la aflarea cunostintelor pe care profesorii le propun la un moment dat.

activizarea elevilor cere implicarea in predare si mentinerea lor intr-o incordare placuta, trezie intelectuala, dorinta de a cauta singuri solutiile adecvate la propunerea de situatii-problema de catre professor (dificultati teoretice / practice).

Se poate ajunge la aceasta stare (de activizare) acordand elevilor incredere si autonomie de gandire deoarece prin participarea sa activa, elevul traieste efectiv fenomenul cunoasterii solicitandu-si gandirea, inteligenta, imaginatia, creativitatea, memoria, capacitatea de a sesiza si rezolva problemele.

6. Principiul insusirii temeinice a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor

invatarea temeinica consta in calitatea ei de a produce rezultate consistente.

invatarea temeinica este opusa superficialitatii / invatarii in asalt / lucrului de mantuiala.

este o invatare profunda si de durata

temeinicia invatarii depinde si de dimensiunea practica a invatarii.

Ce va face profesorul ?

il invata pe elev cum sa inregistreze mesajul si cum sa-l reactualizeze

va repeta in clasa / acasa: in ordinea predarii / pe sarite pentru a face legaturi suplimentare.

va exercita un control de calitate si o apreciere scolara pe masura, pentru a stimula cunoasterea si interesele, convingerile, motivatiile si tonusul intelectual.

7. Principiul intuitiei (corelatiei dintre sensorial – rational, dintre concret - abstract)

cere valorificarea experientei de cunoastere senzoriala a elevului si cuplarea acesteia cu abstractizarea.

predarea si invatarea folosesc acest principiu deoarece: caracterul concret al gandirii elevului explica de ce acesta asimileaza mai usor materia de invatat daca ii este solicitata intuitia sensibila,

deoarece intuitia este solicitata si de nevoia de a surprinde legaturile subtile ale evenimentelor si de a evidentia caracteristicile. Practic ii ceri elevului sa spuna ce crede el despre ceva anume ? ce impresie are ? cum ii apar lucrurile ?

acest principiu al invatarii intuitive cere valorificarea pedagogica a unei bogate experiente cognitive apeland la: ilustrari / exemplificari, corelari ale denumirilor cu diverse imagini / reprezentari grafice, cuplarea invatarii teoretice cu aplicatia practica.





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3912
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site