Particularitati ale comunicarii didactice

Particularitati ale comunicarii didactice

Comunicarea didactica are mai multe caracteristici, care o deosebesc de alte forme ale comunicarii interumane:

• se desfasoara intre doi sau mai multi agenti: profesor si elevi, avand ca scop comun instruirea acestora, folosind comunicarea verbala, scrisa, non-verbalk, paraverbala si vizuala, dar mai ales forma combinata;
• mesajul didactic este conceput, selectionat, organizat si structurat logic de catre profesor, pe baza unor obiective didactice precise, prevazute in programele scolare;
• stilul didactic al comunicarii este determinat de conceptia didactica a profesorului si de structura lui psihica;
• mesajul didactic (repertoriul) are o dimensiune explicativ- demonstrativa si este transmis elevilor folosind strategii didactice adecvate dezvoltarii intelectuale a acestora si nivelului de cunostinte pentni a fi inteles de elevi;
• comunicarea se regleaza si autoregleaza cu ajutonil unor retroactiuni (feed-back si feed-farward), inlocuind blocajele care pot apare pe parcurs.

In cadrul interactiunii profesor-elev, comunicarea psihopedagogica indeplineste mai multe functii:

• functia informativa, de transmitere a mesajului didactic si educativ;
• functia formativa, de stimulare a gandirii si a imaginatiei la elevi;
• functia educativa, de transmitere a influentelor educationale, de coeziune si afirmare a grupurilor scolare;
• functia de evaluare si reglare a procesului de predare - invatare;
• functia de rezolvare a problemelor educationale si a conflictelor scolare.

Regulile comunicarii didactice eficiente sunt:

• sa asculti, adica sa tii cont de parerea si interesele celorlalti;
• sa observi adica sa te intereseze ceea ce se intampla in cadrul situatiei de comunicare si sa intelegi starea receptorilor;
• sa analizezi si sa cunosti situatia receptorilor;
• sa te exprimi adica sa-ti expui punctele de vedere si sentimentele vis-a-vis de obiectul comunicarii;
• sa controlezi adica sa urmaresti calitatea si eficienta comunicarii.

Competenta comunicationala pentru profesor presupune achizitii de cunostinte si abilitati din mai multe domenii:

• cunoasterea influentei contextului comunicational asupra continutului si formei comunicarii, precum si adaptarea comportamentului de comunicare la acesta;
• cunoasterea regulilor comunicationale si a impactului comunicarii paraverbale si nonverbale in cadrul comunicarii didactice;
• cunoasterea psihologiei umane si scolare, abilitate de relationare cu elevii;
• cunoasterea culturii interlocutorilor, deoarece limbajul nonverbal difera de la o cultura la alta, iar ceea ce este considerat eficient in comunicare pentru o cultura poate fi ineficient pentru o alta.

Pentru a fi eficace, comunicarii didactice i se cer anumite caracteristici:
1. Ale profesorului:

• claritatea mesajelor
• precizia acestora
• utilizarea unui limbaj adecvat si accesibil elevilor
• utilizarea unui limbaj adecvat ( corect din p.d.v stiintific)
• structurarea logica a mesajelor transmise;
• prezentarea interesanta a continutului instruirii;
• asigurarea unui climat adecvat comunicarii

2. Ale elevilor:

• sa aiba capacitate de concentrare (pentru a putea recepta si intelege mesajul profesorului);
• sa posede cunostintele anterioare necesare invatarii ce urmeaza;
• sa fie motivati pentru a invata ( in general si la un anumit obiect
• studiu, in particular);
• sa cunoasca limbajele utilizate (de profesor sau de calculator, cazul instruirii asistate de acesta)

In comunicarea didactica profesorul trebuie sa-i faca pe elevi sa simta ca are o vocatie in aceasta directie, ca este un partener de incredere, care doreste un dialog autentic. Competenta de comunicare se va manifesta si prin capacitatea de ascultare a elevilor. Cei mai apreciati profesori sunt cei care permit libertatea de exprimare a elevilor, care nu-i fac nici sa se simt a judecati, nici manipulati, nici sfatuiti, ci cei care le ofera sentimentul de siguranta si libertatea comunicarii.

Competenta de comunicare a profesorului. Caracteristici, feed-back-ul oferit de comunicare in contextul situatiilor didactice

EMITATOR (profesorul):

• emite mesajul didactic prin canalul de transmitere;
• recepteaza raspunsul (feed-back I);
• analizeaza metodele (feed-back II).

RECEPTOR (elevul):

• recepteaza mesajul prin canalul de transmitere;
• stocheaza informatia;
• prelucreaza informatia;
• emite raspunsuri (feed-back I);
• recepteaza mesajul ameliorat (feed-back II).

Comunicarea didactica prin dialog apare ca un model interactiv, profesorul si elevul fiind in acelasi timp emitator si receptor, creandu-se intre ei relatie de schimb de idei si cercetari.

Comunicarea didactica implica fenomenul de retroactiune. In comunicarea didactica exista doua feluri de retroactiuni: feed-back-ul si feed-forward-ul. Feed-back-ul este modalitatea prin care finalitatea devine cauzalitate. Modalitatea prin care anticiparea finalitatii redevine cauzalitate este o retroactiune de tip feed-forward. Feed-back-ul intra in functie dupa atingerea finalitatii. In postura de profesor, atent la evolutia fiecarui elev, te poti ocupa special de un copil dupa ce a luat o nota nesatisfacatoare (feed-back) sau preventiv, anticipand o evolutie spre o nota nesatisfacatoare (feed-forward).

In teoria psihopedagogica, feed-forward este abia semnalat, iar feed-back-ul este temeinic analizat.

Feed-back-ul poate fi privit ca fiind comunicarea despre comunicare si invatare. Actul didactica impune existenta a doua feed-back-uri, diferite prin sens si functie. Un prim feed-back aduce informatii de la receptor la emitator-numit, prin conventie fb I, si care regleaza activitatea de transmitere a informatiilor.

Feed-back-ul indeplineste functiile de control, de reglare si autoreglare a informatiilor transmise, prin eliminarea la timp a unor eventuale perturbari si distorsiuni.

Al doilea feed-back (fbII) este oferit de emitator - receptorului si are ca scop sa regleze activitatea dominata a celui din urma. In cazul comunicarii didactice, dominata pentru receptor este activitatea de invatare. Prima forma de feed-back poate fi intalnita in orice tip de comunicare umana. A doua forma de feed-back este proprie unei comunicari ce vizeaza invatarea sistematica. Emitatorul este si sursa de informatii (Ei) si educator (Ee). Cel care invata, ca beneficiar al mesajului, este receptor de informatii (Ri), a caror emitere o sustine prin feed-back I, si este si o persoana disponibila la transformare, prin actiune (Ra), in urma unui proces de invatare ce incorporeaza si informatia primita, cand intervine ca mijloc indispensabil de orientare a actului de invatare fb II.

Eficienta comunicarii depinde atat de pregatirea si aptitudinile de a comunica ale profesorului, cat si de capacitatatile intelectuale ale elevului. Comunicarea se autoreagleaza cu ajutorul unor retroactiuni (feed-back si feed-forward), inlaturand blocajele care pot aparea pe parcurs.

Exista mai multe tipuri de feed-back:

• verbal,
• individual,
• colectiv,
• periodic,
• continuu etc.

O clasificare mai riguroasa s-ar putea face in functie de urmatoarele criterii:

1) dupa activitatea reglata:

• fbI (al mesajului) -atentia clasei,calitatea raspunsurilor ;
• fbII (al invatarii) -nota, comentarea raspunsului,reactia la tema.

2) dupa nivelul feed-back-ului:

• feed-back-0: cu fbI: lectia prin TV,radio si fbII: extemporal neadus, nota comunicata ;
• feed-back-insuficient: cu fbI: indici ai neintelegerii fara detalii despre cauze, iar fbII: nota in serie ;
• feed-back optim cu fbI: indicii edificatori asupra cauzei reactiei copiilor, iar fbII: evaluarea (nota) explicativa;
• feed-back redundant cu fbI: reluarea aceleiasi informatii, exces pe aceeasi tema, iar fbII abundenta penalizarilor/incurajarilor, pt. aceeasi realizare: nota, lauda, premiere etc.

3) dupa calea urmata de feed-back:

• feed-back direct: fbI-reactia spontana a clasei, fbII-nota,lauda, blamul personal;
• feed-back indirect-fbI interventia unui intermediar (diriginte, parinte, situatie); fbII- informatia ocolita care ajunge la elev prin: coleg, parinte, diriginte,carte etc.

4) dupa momentul aparitiei feed-back-ului:

• feed-back concomitent fbI: reactia clasei in timpul predarii lectiei ; fbII asistenta pe moment in realizarea sarcinilor de invatare;
• feed-back uletrior: fbI: raspunsurile la ascultare curenta/recapitulativa; fbII: corectarea temei, examenului, concursul

5) dupa raportul cu continuturile anterioare(ale mesajului,invatarii sau altor feed-back-uri)

• feed-back consistent fbI :confirmarea interesului la predare prin raspunsurile bune de a doua zi; fbII: note pe merit ;
• feed-back inconsistent: fbI: reactiepozitiva la predare, raspunsuri slabe a doua zi; fbII: evaluare gresita, inconsecventa in cerinte.

6) dupa modalitatea de codificare:

• feed-back verbal: fbI: interventii de genul : "mai tare", "repetati", "n-am inteles"; fbII: comentarii, intrebari, exprimarea atitudinii ;
• feed-back paraverbal : prin intonatie, accent, pauza semnificativa ;
• feed-back nonverbal: mimica, gestica,privire, miscarea clasei;
• feed-back mixt : combinarile celor de mai inainte

7)dupa sursa feed-back-ului :

• feed-back individual fbI:unul sau altul dintre elevi; fbII: prof, cartea, un coleg ;
• feed-back colectiv fbI: clasa sincronia ei interactionala ; fbII: reactia clasei la activitatea elevului

8)dupa semnificatia feed-back-ului pt. beneficiari(E/R):

• feed-back pozitiv: fbI:confirmarea, sincronia interactionala; fbII: incurajarea, lauda, nota buna;
• feed-back negativ: fbI: lipsa nesincroniei, neatentia; fbII: blamul, admonestarea, nota slaba;
• feed-back alb reactii neclasificabile prin "opacitatea" lor, gen "fata de poker"

9)dupa continut :

• feed-back limitat :-indiferent de forma (verbal, nonverbal) el "spune" doar Da/Nu ;
• feed-back liber : orice informatie necesara lamuririi profesorului sau elevului.

I. Feed-back-ul de tip I

Elevii (receptorul) ii ofera emitatorului (profesorul) informatii cu privire la modul in care a comunicat. Daca are abilitatea de a folosi aceste informatii, profesorul va obtine o crestere a eficientei mesajului sau. Pentru obtinerea informatiilor despre comunicare, emitatorul:

- poate folosi, ca mijloace verbale, interogarea receptorilor, daca au inteles sau nu, comentariile auditoriului;
- poate observa semnele nonverbale: neatentia, dezinteresul, oboseala, preocuparile laterale, privirea si mimica exprimand concentrare etc.

II. Feed-back-ul de tip II

Poate fi ilustrat, de la emitator la receptor, prin urmaatorul exemplu: profesorul de fizica expune elevilor modul in care trebuie sa se desfasoare un experiment din laborator. Receptorii, pe cale verbala sau nonverbala, il informeaza pe profesor daca au inteles sau nu; profesorul reia explicatia, apoi elevii trec la actiune, incecrcand sa execute experimentul conform indrumarilor primite. Acum are loc cel de-al II-lea tip de feed-back, in momentul in care pe cale verbala sau nonverbala, profesorul aproba sau dezaproba ceea ce fac elevii si regleaza din mers comunicarea didactica. Ca sa poata avea loc acest tip de feed-back trebuie sa lasam elevilor initiativa actiunii.

Retroactiunea anticipata (feed-forward) poate fi obtinuta prin inversarea ordinii clasice: informare-exercitii practice. Daca exercitiile sunt asezate inaintea comunicarii, elevii vor pusi in situatia de a cauta, de a cerceta si vor ajunge sa simta necesitatea informarii. Ei vor formula anumite intrebari emitatorului, care-si va organiza din mers comunicarea, anticipand informatii de care au nevoie elevii in continuare.

Inaintea oricarei comunicari didactice, profesorul va efectua mai multe operatii: stabilirea obiectivelor si a continutului esential al comunicarii, a unor explicatii, exemple, fapte, date cu valoare motivationala, a intrebarilor-problema, a intrebarilor retorice, sau care determina reflectii (Ce se intampla daca? Din ce cauza? Ar putea fi si altfel? La ce credeti ca va folosesc aceste informatii?). De asemenea profesorul va preciza si strategia comunicarii (inductiva, explicativ-demonstrativa, euristica, deductiva, prin analogie sau combinata), precum si mijloacele audio-vizuale, a caror folosire sporeste receptia.

Dintre factorii care genereaza un climat psihosocial pozitiv in clasa, favorizand invatarea, ii mentionam pe cei socio-afectivi (relatii de simpatie sau antipatie), motivationali-aptitudinali, cognitivi-axiologici (cunoasterea interpersonala, conceptii, convingeri), instrumentali (relatii de cooperare, competitie, stilul de conducere al profesorului), factori de structura (varsta si numarul elevilor din clasa) si factori proiectivi anticipativi (scopuri, idealuri, nivelul de aspiratie). Respiratia si viteza vorbirii sunt factori importanti ce pot optimiza sau distorsiona expunerea. O expunere lenta este enervanta, in timp ce alta prea rapida nu poate fi urmarita.