Particularitatile motrice, fiziologice si psihice ale elevilor din ciclul primar

Particularitatile motrice, fiziologice si psihice ale elevilor din ciclul primar

Educatia fizica este acea latura a educatiei prin care se urmareste dezvoltarea armonioasa a organismului, intarirea sanatatii si cultivarea unor calitati fizice necesare muncii activitatii sportive.

Teoria si practica educatiei fizice au cunoscut o dezvoltare continua. Daca la inceput ea a fost subordonata unor scopuri inguste fiind privita doar ca un mijloc de recreare dupa o activitate intelectuala mai intensa, idealul educativ o considera ca o componenta indispensabila care isi aduce contributia la dezvoltarea personalitatii copilului.

Astfel, educatia fizica contribuie la dezvoltarea functionala a sistemului nervos, asigurand conditii favorabile pentru activitati de natura intelectuala. De asemenea, aceasta are un rol important in formarea si educarea constiintei si conduitei morale, in formarea unor .trasaturi pozitive de vointa si caracter (curajul, hotararea, perseverenta, fermitatea etc.). Ea isi aduce apoi contributia la formarea unor calitati motrice cum sunt : forta, precizia, rezistenta, indemanarea, mobilitatea etc.

Prin urmare, putem afirma ca scopul educatiei fizice scolare urmareste consolidarea sanatatii, cresterea capacitatii de munca, perfectionarea calitatilor motrice, dezvoltarea armonioasa a organismului, formarea calitatilor morale, refacerea fortelor fizice si psihice.

DEZVOLTAREA SI FORTIFICAREA FIZICA A COPILULUI PRIN INTERMEDIUL EDUCATIEI FIZICE

In acest sens trebuie sa mentionam, in primul rand, rolul educatiei fizice in dirijarea procesului de crestere a copilului, in formarea unui fizic armonios dezvoltat si sanatos. Accentul se pune pe fortificarea calitatilor fizice, urmarindu-se : dezvoltarea capacitatii fiziologice a organismului, dezvoltarea fizica armonioasa a copilului, dezvoltarea motricitatii, formarea deprinderilor igienico-sanitare, corectarea unor deficiente fizice ; intr-un cuvant, se urmareste optimizarea dezvoltarii biologice a fiintei umane.

Toate acestea au efect benefic asupra integrarii individului in structura societatii. Din aceasta cauza, educatia fizica a copiilor si tineretului nu trebuie sa se desfasoare la intamplare. Se presupune, din punct de vedere pedagogic, elaborarea unui ansamblu de metode si mijloace, precum si crearea unui cadru adecvat, capabil sa contribuie la stimularea procesului de dezvoltare a fizicului copilului.

a. Dezvoltarea fiziologica. Aceasta este influentata, in mod direct, de continutul activitatilor din cadrul orelor de educatie fizica. Este vorba, in primul rand de dezvoltarea si functionarea unor sisteme ale organismului, cum sunt : sistemul osos, sistemul muscular, sistemul nervos, sistemul respirator, sistemul cardio-vascular etc. Pentru realizarea acestor obiective este necesar sa se cunoasca structura anatomica si functionarea organismului. Din aceasta cauza, educatoarele, invatatorii si profesorii de educatie fizica trebuie sa acorde atentie pregatirii lor in domeniul stiintelor biologice. Cunoscand toate acestea se vor putea organiza si desfasura orele de educatie fizica in conformitate cu particularitatile de varsta si individuale ale copiilor.

b. Dezvoltarea fizica armonioasa a copilului. Consta in asigurarea unor proportii si armonii intre diferitele componente ale organismului copilului. Aceasta cere urmarirea in permanenta a unor caracteristici biologice, cum sunt : greutatea, perimetrul toracic, starea functionala a inimii, oxigenarea creierului etc Exercitiile fizice trebuie sa fie adaptate particularitatilor dezvoltarii organice, avandu-se in vedere, in mod deosebit, perioadele cu ritm mai accelerat de crestere. Pentru aceasta se impune diversificarea exercitiilor fizice practicate in scoala, precum si combaterea tendintei gresite de practicare a unei singure discipline sportive. De asemenea, trebuie avut grija asupra modului cum se practica specializarea in diferite domenii sportive care necesita un antrenament intens si de lunga durata. Aceasta nu este daunatoare daca se bazeaza pe o pregatire fizica generala.

c. Dezvoltarea motricitatii. Este considerata ca una dintre sarcinile de baza ale educatiei fizice, deoarece are implicatii asupra tuturor celorlalte componente. Aceasta solicita formarea si dezvoltarea unor calitati fizice, cum sunt : viteza, rezistenta, forta, indemanarea etc., calitati care se formeaza din cea mai frageda varsta si care se dezvolta si perfectioneaza apoi atat sub aspectul lor cantitativ, cat si calitativ. La acestea se adauga calitati motrice specifice : mobilitate, coordonare, suplete, detenta, elasticitate etc. Toate aceste calitati sunt legate de modificarile anatomice, biochimice si fiziologice care intervin in dezvoltarea organismului copilului, precum si de perfectionarea unor functii vegetative, cum sunt, de exemplu, circulatia sangelui, respiratia, secretia interna etc.

d. Formarea deprinderilor igieno-sanitare. Se refera la igiena corporala, la igiena locuintei si a salilor de clasa, la .igiena alimentatiei etc. Elevii trebuie sa cunoasca modul in care exercitiile fizice influenteaza dezvoltarea organismului uman, de ce este necesara respectarea unui regim corect de munca si odihna, in acest fel se formeaza o atitudine constienta si activa fata de sport, inlaturandu-se dezinteresul unor copii si chiar al unor parinti fata de orele de educatie fizica. Realizarea acestor sarcini contribuie la activizarea unor functii vitale ale organismului, la cresterea capacitatii de munca, la intarirea sanatatii.

ROLUL EDUCATIEI FIZICE IN DEZVOLTAREA PSIHICA SI FORMAREA PERSONALITATII

Educatia fizica isi aduce aportul si la dezvoltarea proceselor psihice si a personalitatii elevului. In aceasta directie se pune un accent deosebit pe dezvoltarea proceselor cognitive, a proceselor afective a celor volitive, precum si pe formarea trasaturilor de personalitate.

a. Dezvoltarea proceselor cognitive. Se urmareste dezvoltarea perceptiilor, a spiritului de observatie, a atentiei si gandirii. Exercitiile fizice contribuie, in special, la dezvoltarea perceptiilor spatiale, de miscare si temporale. Dezvoltarea spiritului de observatie se realizeaza prin rapiditatea cu care sunt descoperite unele aspecte mai putin vizibile, dar importante dintr-un anumit punct de vedere. De exemplu, in jocurile sportive este importanta sesizarea rapida a intentiilor adversarului in vederea luarii unei decizii rapide cu privire la actiunile urmatoare. Exercitiile fizice si jocurile sportive solicita din plin si atentia copilului, contribuind la dezvoltarea unor calitati ale acesteia, cum sunt : stabilitatea, distributivitatea, deplasarea. De asemenea gandirea este mult solicitata de exercitiile fizice si jocurile sportive, in cadrul acestora se creeaza situatii la care elevii trebuie sa gaseasca solutii rapide, in functie de conditiile schimbatoare ale momentului. Problemele tactice care se pun constau in analiza, sinteza si compararea tuturor factorilor, in scopul de a alege varianta cea mai indicata. Toate acestea nu sunt posibile fara prezenta unor operatii ale gandirii : analiza, sinteza, comparatia, generalizarea, abstractizarea si concretizarea, in acest context trebuie sa se aiba in vedere si particularitatile individuale ale gandirii elevului sau calitatii ale acesteia, cum ar fi : rapiditatea, supletea, independenta, creativitatea etc, Toate aceste calitati se dezvolta si se perfectioneaza prin exercitii, educatia fizica asigurand conditii optime unor astfel de exersari.

b. Dezvoltarea proceselor afective. Sunt stimulate in aparitia si manifestarea lor de catre exercitiile fizice si jocurile sportive. Asa cum arata psihologul sportiv M. Epuran, exista mai multe categorii de stari afective, dintre care enumeram : stari afective produse de o activitate musculara mai intensa (voiciunea,. bucuria, satisfactia), stari afective provocate de anumite caracteristici exterioare ale miscarii (emotii si sentimente estetice), stari afective provocate de reusita executarii unor exercitii dificile (incredere in fortele proprii, bucurie, satisfactie), stari afective provocate de pregatirea pentru concursuri (neliniste, incordare emotiva, frica), stari afective ce se declanseaza in timpul executarii exercitiilor in diferite situatii (bucuria reusitei, indarjire), stari afective provocate de ambianta mediului in care se desfasoara activitatea.

Toate aceste stari afective au un rol important in dezvoltarea personalitatii copilului.

c. Fortificarea vointei. Dupa cum se stie, efortul de vointa este prezent in orice activitate sportiva, contribuind la invingerea tuturor obstacolelor ce pot interveni pe parcursul efectuarii activitatii respective. Subliniem faptul ca fortificarea vointei nu este posibila decat in si prin activitate si ea consta, pe de o parte, in dirijarea activitatilor umane spre atingerea unui scop, iar pe de alta parte in stapanirea unor stari afective negative. Dintre calitatile care conduc la realizarea acestor obiective mentionam : curajul, darzenia, perseverenta, hotararea, stapanirea de sine.

d. Trasaturile de personalitate. Trasaturi cum sunt : temperamentul, caracterul, aptitudinile si interesele sunt conditionate in dezvoltarea lor si de exercitiile fizice si jocurile sportive. Temperamentul se exprima prin rapiditatea sau incetineala aparitiei si desfasurarii proceselor psihice, prin intensitatea cu care se manifesta. Prin educarea temperamentului se urmareste cultivarea unor trasaturi pozitive ca : stapanirea de sine, echilibrul afectiv, accelerarea reactiilor si miscarilor, trasaturi necesare formarii personalitatii in ansamblul ei.

Competitiile sportive contribuie la formarea spiritului de echitate, a respectului {ata de partener, a sentimentului de prietenie, a spiritului cooperant etc. Practicarea exercitiilor fizice conduce la formarea unor trasaturi, cum ar fi : spiritul de initiativa, ambitia, dorinta de autodepasire, hotararea, spiritul de abnegatie etc.

Trebuie spus ca nu este exclusa in activitatile de educatie fizica si sport, mai ales in cele de performanta, posibilitatea aparitiei a unor atitudini morale negative, ca de exemplu : egoismul, dispretul fata de adversar ingamfarea, vedetismul etc.

Toate acestea pot fi prevenite printr-o munca educativa bine condusa de factorii care raspund de organizarea si desfasurarea activitatilor de educatie fizica.

in ceea ce priveste contributia educatiei fizice la dezvoltarea aptitudinilor, se pot distinge doua directii : una se refera la consolidarea aptitudinilor generale, cum sunt : rapiditatea gandirii, puterea de concentrare a atentiei, spiritul de observatie etc., iar cealalta consta in formarea propriu-zisa a unor insusiri psihomotorii, cum sunt : forta fizica, rapiditatea miscarilor, echilibrul static, echilibrul dinamic, coordonarea miscarilor, mobilitatea, indemanarea. Toate acestea sunt in stransa legatura cu insusirile si componentele personalitatii, dintre care amintim : inteligenta, temperamentul, caracterul etc.

Educatia fizica contribuie la formarea unor interese, cum sunt : dorinta de autodepasire, dorinta de a munci fara preget pentru obtinerea unor rezultate din ce in ce mai bune.

In concluzie, putem spune ca educatia fizica contribuie la infaptuirea unitatii biopsihice a personalitatii umane.