Organizarea activitatii de munca si invatare

Organizarea activitatii de munca si invatare

1. Conceptul de oboseala

'' Oboseala - scrie C.T.Morgan - este un cuvant la indemana oricui si de aceea noi suntem inclinati sa credem ca stim ce inseamna''. In realitate, fenomenul atat de obisnuit al oboselii inca nu a fost destul de clar definit, nici din punct de vedere fiziologic, si cu atat mai putin, din punct de vedere psihologic.

La un recent congres inclinat acestei teme, nici una dintre definitiile propuse nu a intrunit aprobarea unanima a participantilor. Cu toate acestea, exista o definitie de luctu a acestei stari atat de indefinite, care este acceptata cel mai adesea. Conform acesteia, oboseala este acea stare temporara a organismului care apar in urma unui efort excesiv sau de prea lunga durata, si care se anuleaza ca urmare a unei perioade de odihna.

Notiunea de oboseala este, in mod firesc, legata strans de aceea de activitate, de efort, cum se vede si din definitia de mai sus. Faptul cel mai derutant este, insa, acela ca adesea nu se poate pune in evidentta nici un fel de proportionalitate intre activitatea depusa si oboseala subecventa, intre gradul de efort si gradul de oboseala rezultat. Doctorul Pierre Bernachon vorbeste despre o '' oboseala inainte de a te obosi '', cu referire la capacitatea omului de a anticipa pe plan mental activitatea pe care o are de intreprins. In asemenea cazuri, conditionarea reflexa detine un loc foarte important si, de asemenea, motivatia ca o conditionare de ordin superior.

Se stie ca prezenta unui interes sau a unui sentiment amana cu mult aparitia oboselii, chiar in conditiile unui efort de mare intensitate, dupa cum o apreciere laudativa sau interventia unui stimul material, sau fie si numai cresterea unei recompense, pot anihila oboseala, valorificand rezerve de energie pe care, descoperindu-si-le, cei in cauza sunt primii care se mira. Pe de alta parte, activitati care nu trezesc interesul sau nu-si legitimeaza scopul, sau sunt prea monotone, chiar daca nu cer eforturi fizice sau intelectuale prea mari, duc la o instalare precoce a oboselii sau a substitutului acesteia, plictiseala.

Unii au incercat sa introduca in definitia oboselii factori mai ''obiectivi'' cum ar fi randamentul, considerand oboseala o stare a organismului caracterizata printr-o scadere a capacitatii de lucru. Reducerea randamentului, insa, asa cum precizeaza R.Floru, nu indica neaparat o stare de oboseala; numerosi factori psihologici, cum ar fi lipsa unui mobil destul de puternic, conditii nefavorabile ale ambiantei, gradul insuficient de antrenament, pot produce scaderi ale randamentului, care nu pot fi atribuite oboselii.

Chiar si din aceste sumare consideratii se vede cat de confuza mai este, inca, notiunea de oboseala.

2.Originea nervoasa a oboselii

O serie de observatii si de experimente dovedesc ca oboseala nu este un fenomen periferic, legat de organele efectoare (sistemul muscular indeosebi), ci un fenomen central, nervos, legat fie de consumarea substantei excitative a neuronilor, fie de cauze fiziopsihice mai complexe, al caror substrat este reprezentat de dinamica proceselor nervoase fundamentale, determinata atat de tipul de sistem nervos, cat si de experienta de adaptare la mediu a individului.

Intr-un experiment de eleganta acelora concepute si executate altadata de Claude Bernard, s-a demonstrat fara echivoc, rolul primordial al sistemului nervos in fenomenul de oboseala. S-a luat un preparat neuro-muscular, la care s-a pastrat si o portiune din maduva spinarii si s-a trecut la excitarea acestuia in ordinea urmatoare: centrul nervos spinal, nervul, muschiul. S-a constatat ca sistemul muscular este cel din urma care isi epuizeaza resursele.

Cum, in situatiile naturale muschii nu efectueaza travalii decat prin comenzi primite de la sistemul nervos, inseamna ca ei sunt practic infatigabili, oboseala normala avand o origine totdeauna nervoasa, fiind de fapt oboseala sistemului nervos. Spunand ca a obosit mana sau piciorul, noi exprimam o iluzie. In realitate, se petrece acelasi fenomen ca in cazul unor reumatici carora li s-au amputat membrele: desi ei nu mai au de exemplu piciorul care ii durea, simt ca ii doare ca si cand l-ar avea (membrul fantoma). Mecanismul neuro-fiziologic al '' odihnei active'' (I.M.Secenov), constituie un alt argument in favoarea aceleiasi interpretari.

Semnele oboselii

Nu ne referim la oboseala patologica, care este ea insasi un ''semn'' in simptomatologia anumitor maladii (diabet, tuberculoza, hepatita, boala lui Addison, etc.), ci la oboseala zisa ''fiziologica'', normala.

Instalarea oboselii este totdeauna anuntata de aparitia senzatiei de oboseala, care reprezinta o stare subiectiva neplacuta, insotita de tendinta de a abandona activitatea. Senzatia de oboseala este un fel de semnal de alarma, insa nu de putine ori aceasta alarma este falsa, deoarece nu reflecta totdeauna o oboseala reala. De aceea P.Bugard (urmandu-l pe S.H.Bertley) invoca un triplu criteriu al oboselii: unul obiectiv: scaderea randamentului; unul subiectiv :senzatia de incapacitate, si un al treilea fiziologic: alterari ale constantelor mediului intern.

Dupa doctorul Pierre Bernachon, se disting doua categorii de semne ale oboselii la elevi:

-Semne generale : paloare, ochi incercanati, privire mata, copilul se ''culca'' pe masa de lucru, senzatie de presiune la baza ochilor, anorexie sau, dimpotriva, bulimia suspecta, dureri de cap;

-Semne psihice: inversiunea dispozitiilor psihice, senzatie de pericol iminent, dificultati in perceperea realitatii, imposibilitatea de concentrare, saracirea vocabularului, aparitia ticurilor, a balbaielilor, etc.).

Psihologul roman Valeriu Ceausu incearca si el o sinteza a semnelor oboselii, evidentiind urmatoarele manifestari:

-scaderea tonusului functional al organismului;

-stare de disconfort psihic, tulburarea eficientei functiilor de cunoastere (perceptie, memorie, gandire, etc.), tulburarea motricitatii, dificultati de atentie, cresterea tensiunii emotionale, instabilitate, modificari de tip depresiv ale afectivitatii, etc.;

-scaderea randamentului in activitatea profesionala, efectuarea de actiuni gresite, etc.;

-tulburari ale integrarii individului in mediul familial, in colectiv, in societate.

Pentru diagnosticarea oboselii s-au elaborat teste speciale, si, deasemenea, s-a recurs la analize biochimice, electroencefalografie, ca si la explorarea tuturor functiilor somato-psihice, precum si la analiza datelor referitoare la performanta (randament) si la comportamentul subiectilor la locul de munca. Rezultatele nu sunt decat partial satisfacatoare. In general, putem spune ca, pe cand starea de oboseala pur si simplu se constata, adevarata diagnosticare trebuie sa aiba in vedere cauzele care determina oboseala.

Cauzele oboselii in scoala

Oboseala fiind un fenomen normal, nu poate fi vorba de o lichidare a ei in felul in care tratam si lichidam o boala. Cunoasterea factorilor care influenteaza viteza aparitiei oboselii, insa, are o importanta deosebita deoarece ne permite sa prevenim instalarea ei precoce, daunatoare pentru desfaturarea procesului instructiv-educativ, iar pe de alta parte ne ajuta sa intervenim cu masuri profilactice care sa impiedice transformarea oboselii in surmenaj (oboseala cronica) sau in nevroza astenica.

Dintre cauzele multiple ale oboselii, cele care au o mai directa legatura cu oboseala elevilor, sunt:

-planurile si programele de invatamant prea incarcate;

-orariilele necorespunzator intocmite

-clasele supranumerice;

-folosirea necorespunzatoare, lipsita de talent pedagogic, a unor metode didactice;

-nerespectarea pauzelor reglementare dintre lectii;

-vicii in incalzirea, iluminarea si ventilatia claselor;

-somn insuficient ;

-supraincarcarea elevilor cu teme pentru acasa;

-lipsa de proportionalitate intre activitatile intelectuale si fizice;

-situarea scolilor in zone poluate;

-ignorarea deficientelor senzoriale ale unor elevi;

-absenta la elevi a obisnuintei de a face eforturi sustinute;

-motivatia necorespunzatoare a activitatii scolare;

Toate aceste cauze de oboseala trebuie luate in evidenta cu grija atunci cand se organizeaza activitatea elevilor, atat la scoala cat si acasa.

Profesorul trebuie insa sa stie ca in evitarea unei oboseli intempestive la elevi, contributia sa este cu totul esentiala.'' Personalitatea pedagogului - scrie dr. P. Bernachon - joaca un rol considerabil. Daca invatatorul, profesorul stiu, chiar in conditiile unui program defectuos sa antreneze elevii intr-o activitate vie si atragatoare, oboseala apare mai putin repede. Daca nu stii sa trezesti interesul elevului, atunci, intocmai ca in fata unor bucate prost gatite, el va fi lipsit de apetit ''.

4.1.Cerintele psihologice ale alcatuirii orarului

Unul dintre factorii generatori de oboseala inoportuna este si orarul alcatuit necorespunzator. Cercetarile psihopedagogice consacrate acestei probleme arata ca fatigabilitatea (tendinta spre oboseala) elevilor, variaza in functie de zilele saptamanii, ca si in functie de diferitele momente ale zilei. S-a constatat ca, in general, performantele sunt scazute la inceput si sfarsit de saptamana. Caderi ale randamentului s-au semnalat si la mijlocul saptamanii (de aceea, in Franta, de exemplu, joia scolile nu tin cursuri). Deasemenea, prima ora din zi este de randament scazut.

Acest fapt se explica prin efectele perioadei de antrenare, atat la inceput de saptamana, cat si dimineata - caz in care se inregistreaza pierderi de energie. Dupa unii cercetatori, cea mai critica este ora de la amiaza. In schimb, s-a dovedit ca aliura curbei capacitatii de lucru atinge punctul cel mai inalt martea si miercurea, respectiv in orele a doua si a treia, la scolarii mari mentinandu-se la un nivel ridicat si in ora a patra.

Aceste realitati trebuie sa ghideze intocmirea judicioasa a orarului, in asa fel incat materiile de studiu sa fie distribuite conform cu gradul lor de dificultate. Bineinteles ca, in vederea acestui lucru, este necesar sa se aprecieze cat mai exact coeficientul de oboseala propriu uneia sau alteia dintre materiile de invatamant.

In legatura cu orarul, trebuie sa se aiba in vedere si faptul ca schimbarile frecvente in cadrul acestuia au un efect nefavorabil asupra randamentului scolar, mai ales asupra elevilor cu sistem nervos slab sau slabit in urma unei activitati suplimentare acasa, sau in urma unor situatii critice din familie (conflicte, emotii, etc.).

4.2. Monotonia si combaterea ei

Monotonia unei activitati provoaca oboseala rapida si chiar uzura nervoasa, deoarece in conditiile activitatii monototne se solicita mereu aceeasi centrii nervosi, care astfel se epuizeaza. Gyorgy Gereb observa ca activitatea monotona cauzeaza la elevi stari afective de deprimare. Pentru a inlatura efectul deprimant al monotoniei, elevii studiati de el au recurs spontan la variatii, si-au ornamentat lucrarile, au efectuat modificari ale modelelor, etc. Introducerea muzicii cu un ritm vioi a dus la cresterea randamentului in medie cu 21%. Introducerea unor astfel de factori de variatie (muzica, conversatie), mentioneaza R.Floru, are efecte pozitive doar in cazul in care activitatea nu necesita o atentie constanta, altfel putand avea un efect perturbator.

Calea cea mai buna de combatere a monotoniei la lectie nu este impanarea ei cu elemente de variatie exterioare, ci chiar inlaturarea ei prin gasirea unor procedee interesante de comunicare a cunostintelor, prin apelul la conversatia euristica, prin varierea materialului intuitiv si a procedeelor de expunere a acestuia ca si prin modularea adecvata a vocii profesorului ale carei inflexiuni trebuie sa reliefeze cu pricepere ceea ce este principal si ceea ce este secundar in cunostintele transmise, precum si punctele nodale care solicita la maximum capacitatea de intelegere a elevilor.

5. Psihofiziologia odihnei

Remediul cel mai bun al oboselii nu este intotdeauna odihna inteleasa terre-à-terre, ca o stare de inactivitate absoluta, eventual somnul. Odihna nu echivaleaza intotdeauna cu simpla intrerupere a lucrului si asteptarea pasiva a refacerii energiei cheltuite. Nu orice fel de repaus si indiferent de moment si de conditii este reconfortant. Atat pauzele prea frecvente cat si acelea prea lungi, duc la suprimarea efectelor antrenarii, dupa cum pauzele luate prea tarziu, cand au aparut deja semnele unei oboseli marcate, sunt cu totul neeconomice. Intr-un experiment s-a demonstrat ca este necesar un timp de 4 ori mai lung pentru anularea efectelor cauzate de ridicarea de 30 de ori a unei greutati decat dupa ridicarea de 15 ori a aceleeasi greutati. Mc.Gehee si E. B.Owen, pe de alta parte, dovedesc ca eficacitatea pauzelor programate este mai mare decat a pauzelor luate la intamplare in mod neregulat.

Odihna cea mai eficace consta in alternarea rationala a unei activitati cu alta. Acest mod de odihna a capatat o larga difuziune dupa fundamentarea sa stiintifica. Fenomenul a fost observat inca de I.M.Secenov, si a fot numit odihna activa.

Acest fiziolog a inregistrat pe kimograf curba oboselii in cazul efectuarii unei activitati musculare. Curba a fost inregistrata mai intai la o singura mana montata la un ergograf, stabilindu-se de fiecare perioada de activitate timpul necesar refacerii potentialului de contractie (marimea pauzei pentru odihna). In continuare, s-a trecut la o activitate identica cu cealalta mana, tocmai in intervalul afectat odihnei mainii care pana atunci lucrase. S-a constatat un fapt surprinzator, anume ca, daca in perioada de repaos a primei maini intra in activitate cea de-a doua mana, atunci capacitatea ei de munca se reface intr-un timp sensibil mai scurt.

Mecanismul odihnei active a fost explicat pe baza legii inductiei reciproce a proceselor nervoase fundamentale, descoperite de Pavlov. Miscarea mainii drepte (D), este comandata de focarul de excitatie D, din zona motorie a scoartei cerebrale. Manifestarea oboselii coincide cu instalarea inhibitiei de protectie in acest focar, inhibitie care are o anumita intensitate, x. Daca acum intra in functiune mana stanga (S), ale carei miscari sunt comandate de focarul de excitatie S, aflat in vecinatate, atunci conform legii inductiei reciproce, in jurul acestui focar ia nastere o zona de inhibitie prin inductie negativa, de intensitate y care cuprinde in perimetrul ei si focarul D, aflat deja in stare de inhibitie (supraliminara). Suprapunandu-se, cele doua feluri de inhibitie se sumeaza, asa incat intensitatea inhibitiei totale devine x+y. In conditiile acestei inhibitii, energia nervoasa a centrului respectiv se recupereaza cu o viteza mai mare si mai complet.

Practica constienta, adica fundamentata stiintific, pe baza de investigatii psihologice, a dus la conturarea anumitor reguli ale acestui fel de odihna:

-una si aceeasi activitate de aceeasi intensitate trebuie sa se adreseze alternativ unor organe simetrice;

-activitatile bazate in mod predominant pe primul sistem de semnalizare trebuie sa fie alternate cu acelea bazate in mod predominant pe cel de-al doilea sistem de semnalizare;

-sa nu se treaca la introducerea activitatii de variatie mai inainte de a se semnala oboseala in activitatea principala, avandu-se, insa grija, ca alternarea activitatii sa nu se faca prea tarziu;

-activitatea secundara sa nu fie mai obositoare decat cea principala.

In scoala, odihna activa are un camp larg de aplicatie, atat in timpul recreatiilor organizate in aer liber (jocuri, etc.), cat si in timpul lectiilor, prin varierea metodelor didactice prin introducerea la momentul oportun a materialului intuitiv in cursul unei comunicari de noi cunostinte asa incat cele doua sisteme de semnalizare sa fie solicitate pe rand. Deasemenea, regulile odihnei active trebuie respectate in organizarea intregului regim de activitate al elevului, in reglementarea rationala a timpului destinat uneia sau alteia dintre activitati (bugetul de timp al elevului).

Educarea motivelor invatarii - mijloc de mentinere a capacitatii de efort.

Atitudinea individului fata de activitatea desfasurata constituie, fie un factor de ridicare a capacitatii de efort in cazul ca este pozitiva, fie un factor de diminuare a acestei capacitati in caz ca este negativa. Pasiunea pentru o munca oarecare, intretine in organism o energie aproape inepuizabila, pe cand lipsa de interes si de dragoste pentru acea munca sfarseste repede in plictiseala si intreruperea lucrului.

Intr-un experiment, subiectii au fost pusi sa sape o serie de gropi pe care apoi trebuiau sa le astupe la loc. Ei indeplineau in sila aceasta munca si renuntau repede la ea. O reluau insa cu placere, daca li se spunea ca se cauta o canalizare al carui plan a fost pierdut. Prezenta unui scop bine definit mobiliza noi resurse la indivizii respectivi.

H. Desoille a scos in evidenta influenta starii emotionale a omului asupra nivelului capacitatii sale de munca aratand ca un mars de 20 Km este mult mai placut pentru un vanator care il strabate din proprie initiativa decat pentru un soldat care executa marsul la ordin.

Toate acestea dovedesc importanta deosebita a motivatiei ca mijloc de preintampinare a oboselii premature. Formarea si dezvoltarea la elevi a unor interese de cunoastere stabile, ca si a unor sentimente intelectuale in cadrul larg al orientarii profesionale, bazata pe criterii stiintifice, constituie antidotul cel mai bun impotriva oboselii aparente si a plictiselii in scoala. "Singur interesul capabil sa provoace si sa sustina efortul este demn de numele de interes' spune pe drept cuvant A.Ferrière.