Pasivism sau activism in receptarea mesajelor?

Pasivism sau activism in receptarea mesajelor?

Potrivit perspectivei psihologice pe care am schitat-o intr-un capitol anterior, cunoasterea presupune o desfasurare procesuala si un comportament activ din partea subiectului, care devine, datorita acestui activism, un constructor al propriilor structuri intelectuale. Achizitia cunostintelor nu poate fi eficienta, semnificativa, atunci cand subiectul se manifesta doar in postura de spectator, rezumandu-se sa urmareasca si sa inregistreze mecanic informatia difuzata prin diverse canale de comunicare. Asa cum am aratat deja, Jean Piaget a demonstrat faptul ca un rol important in dezvoltarea intelectuala il au operatiile efectuate in cadrul procesului de achizitie si interiorizare. Acestea reprezinta elementul activ al gandirii, care nu trebuie privita ca o colectie de date, ci ca un joc de operatii menite sa asigure progresul intelectual. A spune ca subiectul este pe cale sa-si insuseasca anumite continuturi ideatice inseamna, de fapt, a spune ca el urmeaza sa execute anumite operatii mintale. De altfel, una din ideile de baza in pedagogia moderna, promovata indeosebi in urma asumarii acestei teorii psihologice, este urmatoarea: efectele instructiv-formative ale informarii depind in mod direct de gradul de angajare si de participare a celui ce invata. Experientele de invatare activ-participative sunt cele mai productive sub aspectul dezvoltarii trasaturilor de personalitate. Aceasta perspectiva poate constitui un reper pentru studierea modului in care copiii, oamenii in general, recepteaza mesajele media, in particular imaginile de televiziune. Studiile consacrate comunicarii mediatice s-au concentrat cu deosebire asupra urmatoarei probleme: receptorul este un consumator pasiv de mesaje audio-vizuale sau, dimpotriva, dovedeste un comportament activ? O problema care, in timp, a starnit numeroase pasiuni si controverse. S-a spus adesea ca televiziunea cultiva comoditatea in randul telespectatorilor, care asimileaza fara efort, prin simpla retinere, mesajele sale. Notiunea de "masa" ar sugera ca destinatarii mesajelor constituie un numar foarte mare de oameni pasivi, nediferentiati. Prin urmare, activitatea lor intelectuala, cu deosebire gandirea divergenta, critic-reflexiva, este considerabil redusa.

Intalnim in unele lucrari consacrate comunicarii de masa opinia conform careia comportamentul publicului este cu deosebire unul de receptare pasiva a mesajelor. Departe de a stimula indivizii din punct de vedere intelectual, mass-media induc o stare de pasivitate in receptarea oricarui tip de mesaj. Fluxul rapid de informatii nu lasa loc pentru meditatia proprie, ceea ce ar insemna, in cele din urma, sfarsitul reflectiei personale. Cu cat vizionarea programelor de televiziune este mai indelungata, cu atat scade participarea intelectuala a telespectatorilor, chiar daca implicarea lor afectiva continua sa se mentina la cote ridicate. Factorul rational este aproape eliminat, la fel si atitudinea critica, creatoare de sens. O anumita inertie se instaureaza, inertie care conduce la o "adormire" a ratiunii. Intr-o astfel de situatie, afirmatia filosofului Henri Bergson: "obisnuinta toceste repede in noi orice prospetime contemplativa" este pe deplin confirmata.

Receptarea mesajelor mediatice nu conduce neaparat la o mai mare emancipare. Mijloacele de comunicare moderne, aflam de la Jrgen Habermas(Strukturwandel der ffentlichkeit, 1962), pun stapanire pe public, caruia ii refuza orice distantare emancipatoare, adica posibilitatea de a lua cuvantul si de a contrazice. Exercitarea ratiunii de catre membrii publicului receptor tinde sa dispara. Nu mai ramane decat o simpla exprimare a opiniilor asupra preferintelor, schimbate intre consumatori. Continuator al traditiei critice a Scolii de la Frankfurt, Habermas imbratiseaza ideea ca destinatarii produselor mass-media sunt niste consumatori relativ pasivi, captivati de spectacol si foarte usor de manipulat.

Alti autori, precum G.Reisman sau J.Ellul, au reprosat comunicarii de masa faptul ca nu angajeaza un efort sustinut de raportare activa la continutul mesajelor din partea receptorilor, care risca sa accepte totul, sa creada totul. Oamenilor li se ofera fapte si interpretarea lor, probleme de cunoastere de dinainte deslegate, astfel incat le este rapita posibilitatea de a le judeca, imagina sau crea ei insisi. Acestia afla multe, dar stiu si inteleg putin. Prin strategia de comunicare folosita, mass-media limiteaza simtul critic al indivizilor, obisnuiti sa gandeasca in idei primite de-a gata, banale, comune, admise de toata lumea, incurajand conformismul in loc sa incite la combativitate si angajament. Mass-media promoveaza o reprezentare a problemelor sociale conforma cu sentimentul general, producand stereotipii care, intrunind adeziunea celui mare numar, se instaleaza cu usurinta in constiinta celor mai multi dintre noi. Asimilarea mesajelor audio-vizuale fara un efort personal de gandire critica, constructiva, originala, prin simpla retinere, conduce la pasivitate intelectuala, apatie si superficialitate.

In multe lucrari de sociologia comunicarii, membrii audientei au fost prezentati ca indivizi mai degraba pasivi decat activi. Consumul de mesaje mediatice, mai ales intr-o anumita etapa de formare a personalitatii(copilaria, adolescenta), ar conduce la pasivitate si comoditate in gandire, la cautarea unor forme facile si superficiale de informatie culturala, la atenuarea spiritului critic. In cursul vizionarii programelor de televiziune, de exemplu, spectatorul este "dirijat" de succesiunea rapida a imaginilor si este "obligat" sa recepteze pasiv mesajele, fara ragazul necesar pentru a le prelucra si integra intr-un sistem. Fluxul permanent de mesaje difuzate de catre mass-media, considera Paul Lazarsfeld si Robert Merton(1972), nu lasa timp de reflectie si de analiza critica. Confruntat cu o cantitate uriasa de informatii oferite pe aceste canale, individul ajunge la o stare de satietate si devine apatic. Participarea activa la actul de comunicare se transforma intr-o receptare pasiva. Aceasta consecinta a supra-informarii a fost numita de catre cei doi sociologi "disfunctia de narcotizare". O abordare asemanatoare intalnim si la Jean Cazeneuve(1976), in opinia caruia individul sufocat de masajele mass-media s-ar putea transforma intro "masina de inregistrat", daca nu ar deveni, dupa ce atinge un anumit prag, indiferent la surplusul de informatii.

Aceste puncte de vedere nu au intrunit insa adeziunea tuturor. Ideea ca destinatarii produselor mass-media sunt consumatori pasivi a fost respinsa in repetate randuri, aratandu-se ca receptarea lor este un proces activ si chiar creativ. Treptat a castigat tot mai mult teren punctul de vedere conform caruia expunerea la astfel de mesaje este o activitate complexa, ce presupune o serie de operatii si, intr-un final, dobandirea de gratificatii. Sporirea cunoasterii si dezvoltarea intelectuala sunt consecintele unei implicari active. Urmeaza sa vedem cum se realizeaza efectiv acest lucru.

Imaginea de multime pasiva, care asteapta zilnic mesajele mediatice pentru a le consuma, a fost asiduu contestata. Nicidecum nu ar fi vorba de o receptare pasiva a realitatii, ci de una selectiva, interpretativa, apreciativa. Studiile functionaliste au promovat, in urma cu cateva decenii, ideea atitudinii active a receptorilor. Problema prioritara in aceste studii nu este de a sti "ce le fac mass-media oamenilor", ci de a sti "ce fac oamenii cu mass-media"(Claude-Jean Bertrand, 2001). De atunci, multe alte cercetari privind conditiile in care oamenii primesc produsele mass-media, ce fac cu ele si modul in care le inteleg, au creditat individul cu activism in relatia sa cu mass-media. Aceste cercetari au relevat faptul ca fiecare individ procedeaza la o selectie a mesajelor in functie de nevoile, interesele, valorile sale, care il predispun la anumite receptari. Oamenii selecteaza informatiile, le prelucreaza si le integreaza in propria structura cognitiva, folosindu-le mai apoi pentru a da sens lumii inconjuratoare. In procesul de receptare sensul se produce in intregime la receptor.

In fata mesajelor mediatice, individul dovedeste o atitudine de evidenta participare, printr-o intensa si complexa activitate psihica. Receptarea lor antreneaza o implicare cu adevarat activa. Nu este vorba, asadar, de o simpla inregistrare pasiva, ci de un comportament mai activ decat s-ar crede. Este fals, sublinia Michel Tardy(1966), sa mai acceptam conceptia conform careia spectatorul este o fiinta in a carui constiinta imaginile s-ar intipari in mod mecanic. De fapt, el este mereu activ, selectiv, stabileste relatii logice intre imagini, reconstituie semnificatii etc. Publicul nu este format din indivizi pasivi, asa cum considerau partizanii tezelor privind manipularea, ci din indivizi care, mai mult sau mai putin, se dovedesc a fi activi. Este superficial sa presupunem ca, daca oamenii au fost considerati consumatori pasivi de imagini si informatii, ei au si devenit asa, precizeaza J.B.Thompson(1990). Receptarea mesajelor mediatice nu inseamna asimilarea pasiva a unor semnificatii preconstruite si impuse, dimpotriva, presupune operatii de selectare si descifrare, de interpretare si integrare a informatiilor astfel obtinute.

Procesul receptarii mesajelor comunicarii de masa, arata Gina Stoiciu(1981), presupune urmatoarele etape: selectia, expunerea, perceperea(inteleasa ca inregistrare constienta), retentia, raportarea noilor elemente cognitive la cele dobandite anterior si integrarea lor in structurile cognitive proprii subiectului. Receptorul se manifesta activ in primul rand prin expunerea selectiva la media(emitator) si prin perceptia selectiva a mesajelor(atunci cand decide din ce sursa doreste sa obtina informatii si ce fel de informatii doreste sa obtina). Unele informatii sunt retinute, altele sunt respinse, de aceea comunicarea de masa are ca efect o "asimilare prin diferentiere" si nu o "asimilare-nivelare". Fiinta umana este supusa unui continuu bombardament informational din partea sistemului mass-media, insa nu toate mesajele sunt asimilate si folosite. Omul dispune de mecanisme care ii permit sa selecteze si sa proceseze doar acei stimuli semnificativi si sa-i neglijeze pe ceilalti. Fiecare dintre noi se indreapta spre acele emisiuni sau programe care corespund propriilor interese, atitudini si opinii. Avem tendinta de a percepe ceea ce dorim, ceea ce simtim nevoia sa percepem. Inca de acum cateva decenii, teoria disonantei cognitive a lui Leon Festinger evidentia faptul ca oamenii cauta informatiile care se potrivesc cu ideile si cu modul lor de actiune si devin imuni in fata altor comunicari. Ei percep selectiv, asculta si memoreaza selectiv. Fiecare este constient de trebuintele pe care le are si de foloasele ce le-ar putea obtine in urma consumului mesajelor mass-media. In functie de scopurile urmarite(informare, contact social, divertisment) sunt cautate si selectate acele produse media capabile sa asigure satisfacerea propriilor trebuinte. Si studiile mai recente, care pun in discutie modul de raportare la mesajele mass-media, sustin ca exista o selectie activa in achizitia si utilizarea acestora: "Indivizii nu sunt corpuri care pot fi <<injectate>> cu mesaje. Din contra, este vorba de fiinte sociale, cu structura cognitiva proprie, relatii si preferinte sociale proprii. Aceste caracteristici sunt, de asemenea, determinante pentru felul de a recepta sau de a nu recepta mesajele mediatice"(J.J. Van Cuilenburg, p.235-236). In calitate de receptor, individul opereaza o selectie in functie de interesele, nevoile, valorile, dorintele si asteptarile care ii sunt proprii si il predispun la alegerea anumitor comunicari in dauna altora. Actul de receptare presupune o procesualitate, care face ca mesajele transmise pe diferite canale sa ajunga partial sau chiar sa nu ajunga deloc la dispozitia membrilor audientei. Un prim aspect al acestei procesualitati este atentia selectiva. J.J. Van Cuilenburg vorbeste despre doua tipuri de selectivitate:

a).Selectivitatea de facto - se refera la tendinta receptorilor de a selecta informatia conform unor predispozitii ce tin de personalitatea fiecaruia sau de conditia sa sociala, care faciliteaza sau impiedica decodarea mesajelor;

b).Selectivitatea motivata - este caracteristica situatiilor in care selectia se realizeaza intr-un mod constient, conform conceptiei de viata a fiecarui individ.

M.Levy si S.Windhal(1985) considera ca receptorii opereaza tot timpul selectii, inaintea, in timpul si dupa expunerea la mesajele transmise de mass-media. Inaintea expunerii, ei selecteaza ceea ce doresc sa consume. Chiar cei care se ocupa cu planificarea comunicarii mediatice incurajeaza acest demers, informandu-i asupra programelor ce urmeaza a fi prezentate. Tot selectiv procedeaza membrii audientei si in timpul expunerii, atunci cand percep si interpreteaza mesajele, in functie de starile afective si interesele cognitive proprii. Dupa expunere, receptorii isi amintesc selectiv informatiile primite, conform trebuintelor impuse de diverse imprejurari. Prin urmare, concluzioneaza cei doi autori, aproape in fiecare moment receptorii se comporta activ, procedand la selectii de sens si de continut.

Asimilarea informatiilor dobandite presupune o decodificare a mesajelor, o interpretare si o acordare de sens, prin raportare la ceea ce este deja cunoscut, la cultura personala si la structurile comportamentului individului(cognitive, afective, motivationale). In functie de aceste determinatii este procesat continutul informational. Activitatea de procesare este indispensabila insusirii adecvate, intelegerii si integrarii respectivului continut. In ce consta activitatea de procesare? Descifrarea sensului si a semnificatiei unei imagini receptate, arata Theo Decaigny(1976), presupune din partea individului efectuarea unui lant de operatii:

identificarea - a recunoaste intr-o imagine semnele care nu sunt straine experientei dobandite deja intr-o cultura data;

denotarea - a sesiza sensul unui mesaj sau al unei informatii, plecand de la elementele recunoscute;

interpretarea - a stabili raporturi intre elementele identificate, a sesiza structura, sensul implicit;

extrapolarea - a concepe implicatiile, consecintele mesajului;

aplicarea - a utiliza informatiile aduse prin mesaj intr-o situatie data(rezolvare de probleme, cercetare sau studiu personal);

aprecierea - a emite o judecata de valoare asupra mesajului.

Operatiilor de selectare, retinere, decodificare le urmeaza aceea de integrare a noilor informatii in substructurile majore ale culturii personale. Receptarea mesajelor mediatice se prezinta, asadar, ca un proces complex de explorare selectiva si asimilare prin procesare si integrare progresiva a semnificatiilor.

Ca etapa a procesului de comunicare, receptarea de mesaje mediatice presupune descifrare(decodare), constatare lucida, analiza critica, judecata personala. Indelungata traditie a cercetarilor functionaliste intreprinse asupra comportamentului audientei a pus accentul pe libertatea receptorului de a actiona asupra mesajului, de a-l interpreta si integra in experienta sa cotidiana. Receptorul poate construi o serie de reprezentari interpretative, de semnificatii, care sunt rezultatul abilitatilor si cunostintelor dobandite in experiente anterioare, dintre cele mai diverse, caci orice interpretare are la baza un bagaj de cunostinte disponibile, constituit prin sedimentarea experientelor cognitive anterioare si care functioneaza ca sistem de referinta pentru cunoasterea si experientele actuale. Vorbind despre rolul activ al receptorului in procesul comunicarii mediatice, Philippe Breton si Serge Proulx(1993) subliniaza faptul ca acesta opereaza mereu o interpretare a mesajului, in functie de cunostintele si interesele sale. Astfel, mesajul este recompus, reconstituit in contextul unei perceptii dinamice. Individul isi construieste propriile semnificatii si propriile interpretari ale naratiunilor, personajelor, actiunilor si motivatiilor, prin prisma sistemului sau de credinte si de valori.

O abordare asemanatoare intalnim si la John B.Thompson, care, inspirandu-se din traditia hermeneuticii filosofice, considera receptarea mesajelor mass-media drept o activitate, un fel de practica in cadrul careia individul prelucreaza continutul simbolic: "In final, receptarea produselor media este in mod fundamental un proces hermeneutic. Prin aceasta inteleg ca indivizii care primesc produsele mass-media sunt in general implicati intr-un proces de interpretare prin care ei confera un sens acestor produse"(2000, p.43-44). Actul de receptare presupune o activitate interpretativa in urma careia se confera un sens continutului simbolic transmis de produsele mass-media. Procesul de interpretare este unul activ, creativ, prin care individul cauta sa inteleaga continutul mesajelor, sa incorporeze formele simbolice si sa le foloseasca pentru propriile reflectii. Thompson foloseste termenul de "apropiere" pentru a desemna acest proces extins de intelegere, interiorizare si transfer: "A-ti apropia un mesaj inseamna a sesiza continututl sau semnificativ si a ti-l insusi. Inseamna a asimila mesajul si a-l incorpora in viata proprie - un proces care uneori are loc fara efort, iar alteori implica o actiune deliberata. Apropiindu-ne un mesaj, noi ni-l adaptam propriilor vieti si contexte de viata"(ibidem, p. 45). Ceea ce indivizii recepteaza prin participarea la comunicarea de masa este analizat, comentat, discutat in timpul receptarii, dar si dupa aceea. Se produce o impartasire discursiva a unor impresii, opinii, convingeri, sentimente astfel formate catre persoane care au fost sau nu au fost implicate initial in actul de receptare. Mesajele mass-media sunt transmise dincolo de acest context al receptarii initiale si transformate printr-un proces de povestire si repovestire, interpretare si reinterpretare, comentare si critica. Se creeaza, in acest fel, un "cadru narativ" in care modul de intelegere a mesajelor de catre un individ poate fi profund transformat, ca urmare a comentariilor si criticilor celorlalti. Prin "apropierea" mesajelor mass-media si prin procesul de elaborare discursiva si impartasire a semnificatiilor acordate se produce o modelare activa sau o remodelare a sistemului de cunostinte, a sentimentelor, atitudinilor si gesturilor individului receptor. Astfel insusite, continuturile simbolice furnizate de catre mass-media pot sta la baza reflectiilor si actiunilor sale.

Consumul de mesaje mass-media nu exclude posibilitatea manifestarii gandirii critice. Aceste mesaje sunt in mod frecvent discutate de catre individ, in timpul receptarii sau dupa aceea. Ele sunt interpretate, comentate, criticate si, nu de putine ori, retransmise mai departe altor persoane. In urma acestui proces de transformare, continutul lor este integrat in propriile acumulari cognitive, constant supuse remodelarii.

Comunicarea prin mass-media nu trebuie privita ca o impunere unidirectionala a unor continuturi simbolice, ci ca un proces ce prezinta un tip specific de interactivitate, datorita careia receptorii au posibilitatea sa stabileasca propriile semnificatii. Receptarea mesajelor mediatice nu reprezinta o preluare mecanica a continuturilor acestora, dimpotriva, un proces activ, selectiv, critic-reflexiv, apt sa contribuie la dezvoltarea independentei in gandire a individului. A recepta corect inseamna a intelege ceea ce s-a insusit pe aceasta cale, a fi capabil sa apreciezi valoarea si exactitatea continutului. Se considera activa doar acea receptare care reuseste sa puna in miscare gandirea si imaginatia autorului sau, sa incite la reflectii si trairi afective, la analize profunde si evaluari.

Comunicarea mediatica nu conduce fatalmente la pasivitatea receptorului. Efectele sale nu sunt produse direct de catre mesaje, ci trec prin semnificatiile pe care receptorul le desprinde din ele. Aceste semnificatii sunt rezultatul unui proces de selectare, filtrare, interpretare, reconfigurare, care da consistenta interactiunii Emitator - Receptor. Punand probleme care ajung sa-l framante pe individ, televiziunea, de exemplu, poate deveni chiar o sursa de stimulare si o resursa de creativitate. Atunci cand valoarea mesajelor nu este indoielnica, iar receptarea lor se realizeaza in conditiile unor intense trairi afective si participari mintale, exista premisele necesare pentru ca mijloacele de comunicare de masa sa determine dezvoltarea intelectuala a individului.

Studiile privind audienta mass-media au pus in evidenta faptul ca si copiii, in calitatea de consumatori ai mesajelor mediatice, dovedesc un comportament activ si, intr-un fel sau altul, discriminatoriu. Copiii, constata Patricia Palmer(1986), au capacitatea de a lua in mod constient decizii cu privire la alegerea unor emisiuni sau programe preferate, in detrimentul altora. Ei procedeaza, mai apoi, la o construire a sensurilor, prin prelucrarea mesajelor receptate, evident in limitele dezvoltarii lor psihice si sociale. Aceste sensuri urmeaza sa fie folosite in discutiile cu ceilalti si in activitatile de joc cotidiene. Bob Hodge si David Tripp(1986) subliniau faptul ca reactiile copiilor in fata televizorului implica interpretarea a ceea ce ei recepteaza si nu doar inregistrarea continutului programelor. Cei doi autori se aratau nemultumiti de faptul ca cele mai multe cercetari nu au luat in considerare complexitatea proceselor mentale ale copiilor, manifeste in actul receptarii, caci vizionarea programelor de televiziune nu reprezinta in mod inerent o activitate de nivel inferior.