Metodica predarii citirii in scoala speciala ajutatoare

Metodica predarii citirii in scoala speciala ajutatoare

1. Particularitatile procesului de insusire a citirii de catre elevii deficienti mintali

In formarea deprinderilor de citire, deficientii mintali intampina dificultati care sunt mai pronuntate in clasele mici si care scad treptat spre clasele mari.

Aceste dificultati vizeaza cele doua laturi ale citirii: tehnica citirii; intelegerea celor citite.

a)     In ceea ce priveste tehnica citirii la elevii deficienti mintali se remarca o serie de dificultati si greseli cum ar fi: omit sau adauga litere, silabe, cuvinte; repeta unele elemente (litere, silabe, cuvinte); inverseaza unele elemente; accentueaza gresit cele citite; inlocuiesc unele elemente cu altele ghicite sau presupuse de catre ei, sau sugerate de anumite ilustratii; citesc intr-un ritm accelerat, alteori intr-un ritm lent; campul de citire este ingust.

Cauzele ce determina aceste greseli si dificultati legate de tehnica citirii pot fi: perceperea fragmentara, nesistematica, incompleta, lenta si nediferentiata; capacitatea scazuta de analiza si sinteza; inertia proceselor nervoase; neintelegerea celor citite; tendinta elevilor de a merge spre limba vorbita de ei in familie.

b)    In cazul intelegerii celor citite se pot intalni urmatoarele dificultati: neintelegerea unui numar mare de cuvinte si de expresii din text; intelegerea fragmentara, incompleta a celor citite; incapacitatea de a stabili legaturi intre cuvinte in propozitii sau intre idei in text; capacitate redusa de desprindere a concluziilor, a invatamintelor, a asocierii celor citite cu experienta anterioara.

2. Cerinte si calitati ale citirii si mijloacele de realizare a lor

Fata de citirea deficientului mintal trebuie sa avem o serie de cerinte: sa fie o citire corecta, constienta, expresiva, curenta, care constituie si principalele calitati ale citirii.

2.1. Citirea corecta este citirea clara a cuvintelor fara deformari, omisiuni, adaugiri, repetari precum si citirea legata avand ca si camp de citire cel putin o silaba. Prin citirea legata se urmareste trecerea treptata de la citirea pe silabe la citirea cuvintelor in intregime si apoi la cuprinderea tot mai rapida a cuvintelor.

Procedeele metodice utilizate pentru realizarea unei citiri corecte sunt:

Obisnuirea elevilor sa urmareasca cele citite, mai intai cu un betisor, apoi cu degetul si treptat cu privirea;

Pregatirea pentru citire prin alegerea, explicarea de catre profesor si chiar scrierea pe tabla a unor cuvinte necunoscute si in special, a celor mai grele ca articulare fonetica;

Citirea demonstrativa a profesorului, care se poate realiza fie inainte, fie dupa citirea elevilor;

Citirea in cor a unor parti mai dificile din text;

Controlul permanent al profesorului asupra citirii elevilor si corectarea greselilor.

Corectarea greselilor nu trebuie efectuata la intamplare, ci in functie de felul greselilor, de nivelul de dezvoltare a deprinderilor de citire a elevilor.

Daca elevul, in citire, a denaturat un cuvant este indicat sa fie intrerupt imediat si sa fie pus sa mai citeasca o data si apoi sa fie ajutat de catre profesor sau de catre un alt elev pentru a citi corect.

Daca greseala nu denatureaza cuvantul, ci este doar o greseala de accent, elevul sa fie lasat sa citeasca propozitia intreaga si apoi sa fie ajutat sa se corecteze, daca eventual, nu s-a corectat singur.

In functie de nivelul de dezvoltare a elevilor: in clasele mai mici, elevii trebuie corectati mai mult direct sau imediat; iar in clasele mai mari, elevii vor fi lasati sa citeasca mai mult, chiar daca gresesc si apoi vor fi corectati avand grija ca elevii sa participe la corectare.

Daca in citirea unei propozitii, elevii gresesc de mai multe ori, ei trebuie pusi sa citeasca inca o data propozitia in intregime.

Pentru formarea deprinderii de citire corecta, profesorul trebuie sa fie preocupat si de pronuntia corecta a elevilor si pentru aceasta va antrena elevii sa citeasca cu voce tare atunci cand sunt dificultati in citire si va face exercitii individuale, ajungand pana la demonstrarea pozitiei organelor fonoarticulatorii.

Pentru realizarea unei citiri corecte, profesorul este preocupat si de reglarea ritmului de citire al elevului, urmarind formarea unui ritm natural si normal de citire.

Un procedeu important este citirea selectiva sau citirea pe roluri sau citirea dialogurilor sau citirea de pe alte materiale.

2.2.Citirea curenta

Aceasta calitate a citirii presupune citirea intr-un ritm normal, care sa contribuie la intelegerea celor citite. Ritmul citirii depinde de particularitatile individuale ale elevilor. Elevii vioi tind spre o citire grabita, iar cei lenti spre o citire lenta.

Ca procedee metodice pentru realizarea citirii curenta putem mentiona:

Verificarea permanenta a intelegerii celor citite de elev, intrucat intelegerea regleaza ritmul de citire. Punand elevul in situatia de a intelege cele citite, acesta este nevoit sa citeasca mai lent sau sa grabeasca ritmul citirii.

Citirea pe roluri si dramatizarea solicita elevii sa citeasca intr-un ritm normal cerut de continutul textului.

Citirea in continuitate. Elevii sunt pusi sa citeasca unul dupa altul in asa fel incat ei sa se poata influenta pozitiv. Prin urmare in citirea unei lectii este bine ca la inceput sa punem sa citeasca un elev, cu o citire mai buna, pentru a imprima un ritm mai normal de citire elevilor urmatori.

2.3.Citirea constienta.

Aceasta calitate a citirii presupune intelegerea celor citite si deci citirea elevilor poate fi apreciata ca buna doar daca inteleg ceea ce citesc.

Pentru asigurarea caracterului constient al citirii elevii trebuie ajutati sa inteleaga sensul fiecarui cuvant, fiecarei propozitii, fiecarui fragment logic care cuprinde o idee.

Procedeele metodice utilizate pentru realizarea citirii constiente sunt:

a. Procedeul explicarii cuvintelor si expresiilor necunoscute, care se realizeaza prin diferite modalitati ca:

Prezentand elevilor material intuitiv: ilustratii, desene, tablouri;

Desenarea de catre profesor pe tabla;

Demonstrarea sensului cuvintelor care denumesc actiuni: (mimica, gesturi, miscari);

Folosirea cuvintelor sinonime;

Introducerea cuvintelor in propozitii, pentru a se desprinde sensul;

Intrebuintarea unei perifraze folosind un grup de cuvinte cu un inteles asemanator (exemplu: suman = haina taraneasca, tesuta in casa, din lana, etc.);

Descompunerea notiunii generale in notiuni particulare componente (exemplu: unelte agricole = grapa, sapa, harlet, etc.);

Generalizarea notiunilor particulare neintelese prin notiunea gen; (exemplu: pupaza, pitigoi = este o pasare);

Inlocuirea cu expresii mai simple a unor expresii figurate;

Opunerea cu alte notiuni.

Momentul cand se explica cuvintele necunoscute trebuie ales in functie de caracteristicile textului, dificultatile cuvintelor si de nivelul de dezvoltare al elevilor.

Cuvintele sau expresiile necunoscute pot fi explicate inainte, in timpul sau dupa realizarea citirii. Inainte de citire trebuie explicate cuvintele care prin necunoasterea lor ar impiedica intelegerea continutului ce urmeaza a fi citit. In aceasta etapa explicatia cuvintelor necunoscute se realizeaza in cursul discutiilor pregatitoare in vederea trecerii la lectia noua.

Majoritatea cuvintelor, a expresiilor se explica in cursul citirii de catre elevi pe fragmente.

Cuvintele si expresiile plastice, figurile de stil, al caror sens nu devine suficient de clar pentru elevi, decat dupa citirea lectiei in intregime sau dupa un fragment mai lung, vor fi explicate atunci cand intelegerea lor devine posibila. Cuvintele si expresiile noi trebuie scrise la tabla precum si exersata pronuntarea lor.

In cursul citirii elevii trebuie invatati sa gaseasca si singuri cuvintele si expresiile neintelese.

b. Utilizarea conversatiei profesorului cu elevii pentru intelegerea sensului propozitiei si a textului in intregime.

Conversatia trebuie sa se realizeze pe tot parcursul lectiei de citire.

Prin conversatia dinaintea citirii se pregateste trecerea la lectia noua, prin conversatia din cursul citirii se precizeaza intelegerea cuvintelor si continutului de idei, iar prin conversatia de dupa citire, se fixeaza continutul principal al textului.

Aceasta imbinare citire - conversatie trebuie realizata astfel incat locul principal intr-o lectie de citire sa-l ocupe citirea.

c. Povestirea continutului textului

Profesorul trebuie sa urmareasca formarea la elevi a deprinderilor de a povesti corect cursiv si cu cuvinte proprii textul citit.

Adeseori profesorul trebuie sa povesteasca model si aceasta mai ales in cazul unor lectii mai lungi si in clasele mai mici.

In scopul trezirii interesului elevilor pentru citire este util ca povestirea profesorului, in cazul cand se realizeaza inaintea citirii, sa nu epuizeze intreg continutul textului.

d. Desprinderea si stabilirea ideilor principale din text

Aceasta activitate se realizeaza in cadrul citirii pe fragmente, intrucat contribuie la intelegerea sensului general a textului citit, cat si la intelegerea succesiunii ideilor sau a fragmentelor in bucata citita.

Desprinderea ideilor si stabilirea ideilor principale din text se poate face oral sau in scris, poate fi simpla sau dezvoltata in raport de nivelul de dezvoltare al elevului.

e. Citirea selectiva - se realizeaza in forme variate:

Profesorul pune intrebari, iar elevii selecteaza din text fragmentul ce contine raspunsul si il citesc;

Elevii aleg la cererea profesorului un fragment care le-a placut si pe care il citesc;

Profesorul indica fragmentul pe care trebuie sa-l citeasca elevii: "Citeste aici! Citeste prima propozitie! sau a doua propozitie".

f. Citirea pe roluri sau dramatizarea.

In cazul aplicarii acestui procedeu, elevii care vor interpreta sau citi diferite roluri sau dialoguri sunt numiti de catre profesor.

2. Citirea expresiva

Citirea expresiva presupune respectarea pauzelor necesare, a intonatiei potrivita textului, accentuarea corecta in conformitate cu continutul textului.

Pentru realizarea citirii expresive profesorul trebuie sa acorde importanta intelegerii textului, pentru ca numai ce este bine inteles poate fi citit expresiv.

Conditiile citirii expresive:

Respectarea pauzelor, a accentelor, a intonatiei, a ritmului normal;

Reglarea justa a respiratiei normale;

Citirea nuantata.

Pauzele ce trebuie respectate sunt pauzele gramaticale, cele logice si pauzele psihologice.

Pauzele gramaticale sunt acele opriri ce trebuie efectuate in functie de semnele de punctuatie.

Pauzele logice sunt acele opriri ce trebuie efectuate in citire pentru a sublinia cuvintele sau ideile principale.

Pauzele psihologice sunt acelea care se fac atunci cand se trece de la o stare sufleteasca la alta.

Pentru ca elevii sa invete respectarea corecta a pauzelor sunt indicate a fi aplicate procedee ca: citirea demonstrativa (model) de catre profesor; explicatiile profesorului, conversatia cu elevii privind respectarea acestor pauze.

Un rol important in realizarea citirii expresive il are accentuarea corecta. De aceea trebuie sa se urmareasca ca fiecare cuvant sa fie accentuat conform sensului (accentului gramatical) precum si accentuarea anumitor cuvinte sau idei importante.

In privinta ritmului normal al citirii trebuie sa se asigure formarea unor deprinderi de citire in ritm normal, care sa asigure intelegerea celor citite.

Pentru formarea deprinderilor de citire expresiva profesorul trebuie sa urmeze urmatorii pasi: sa citeasca demonstrativ si sa explice intonatia tinand seama de semnele de punctuatie si de intelesul textului.

Pentru a-i invata pe elevi sa citeasca expresiv trebuie sa-i ajutam in formarea unei respiratii verbale corecte. De aceea, in timpul citirii elevii trebuie sa aiba o tinuta corecta care sa le permita o respiratie normala. Pentru invatarea elevilor sa citeasca expresiv, prezinta importanta utilizarea in lectiile de citire a unor mijloace moderne cum ar fi: casetofonul, calculatorul, C.D-ul, radioul, televizorul, etc.

3. Metodica lectiilor de citire

Citirea in scoala speciala ajutatoare trebuie sa fie insotita de discutarea si explicarea continutului celor citite in vederea intelegerii acestuia. Aceasta citire se numeste citire explicativa, iar metoda utilizata este metoda citirii explicative.

Pe langa aceasta metoda in lectia de citire se utilizeaza si metodele generale: explicatia, conversatia, demonstratia, exercitiul.

Textele de citire cuprinse in manuale se pot grupa in: texte cu continut practic - stiintific si texte cu continut literar.

Metodica lectiilor de citire a acestor doua categorii de texte, difera in functie de continutul textului si de obiectivele urmarite.

La bucatile de citire cu continut practic - stiintific se urmareste pe langa formarea deprinderilor de citire ca obiectiv fundamental si insusirea unor cunostinte stiintifice.

In lectiile de citire cu continut literar, pe langa formarea deprinderilor de citire se urmareste formarea de sentimente, influentarea emotiva a elevilor, familiarizarea cu limba literara si exprimarea corecta, plastica a elevilor.

3.1. Citirea explicativa a textelor de citire cu continut practic‑stiintific

Din aceasta categorie de lectii fac parte bucatile de citire cu continut din istorie, geografie, stiintele naturii, etc. Aceste lectii contribuie la formarea primelor notiuni stiintifice din domenii diferite, inainte de invatarea de catre elevi a obiectelor de invatamant specifice acestor domenii.

Dupa introducerea obiectelor de invatamant propriu - zise ca obiecte separate, lectiile de citire cu acest caracter contribuie la completarea cunostintelor primite de catre elevi la aceste obiecte.

Textele cu continut din domeniul stiintelor naturii au importanta pentru formarea, precizarea sau completarea cunostintelor despre natura. Din aceasta categorie fac parte lectiile despre natura, plante, animale, fenomene din natura si acelea in care se vorbeste despre transformarea naturii in folosul omului.

Lectiile cu continut geografic au ca obiectiv intelegerea treptata a fenomenelor geografice si insusirea unor notiuni specifice domeniului geografiei.

Din aceasta categorie fac parte lectiile cu continut despre orientarea in spatiu, punctele cardinale, formele de relief, fenomenele din geografie fizica.

Lectiile cu continut istoric se refera la trecutul istoric, la diferitele sarbatori nationale, povestiri sau legende cu continut istoric.

In general, caracteristica lectiilor cu continut practic - stiintific este ca citirea textului trebuie pregatita si completata cu unele activitati cum ar fi: observarea naturii, conversatia pe baza unui material intuitiv, desfasurarea unor activitati practice, efectuarea unor excursii, vizite.

Toate aceste lectii au o structura generala ce sufera modificari in functie de continutul concret.

Structura generala a lectiilor de predare a textelor cu continut practic - stiintific este urmatoarea:

a)     Organizarea clasei pentru lectie;

b)    Verificarea lectiei precedente in cadrul careia se realizeaza: verificarea temei calitativ si cantitativ sau si verificarea citirii si a continutului lectiei prin intrebari sau povestirea celor citite.

c)     Comunicarea noilor cunostinte in care intra activitatea pregatitoare in vederea citirii in cadrul careia trebuie sa se urmareasca: trezirea interesului elevilor pentru continutul bucatii care se va citi si pregatirea pentru intelegerea acesteia. Aceasta activitate trebuie sa fie relativ bogata, intrucat trebuie explicate o serie de notiuni necunoscute din text (acelea care ar impiedica intelegerea textului). Pregatirea pentru intelegerea continutului textului de citire se efectueaza in mod diferit, in raport cu continutul textului si de cunostintele elevilor.

Atunci cand continutul lectiei de citire este despre natura inconjuratoare, pregatirea lectiei se va face prin observarea obiectelor si fenomenelor naturale sau unor materiale didactice intuitive. Aceasta observatie directa este bine sa fie efectuata inainte de lectie, iar in aceasta perioada sa se poarte doar discutii cu elevii despre cele observate.

Daca bucata de citire este in legatura cu altele invatate anterior este necesar sa se poarte discutii asupra acestor cunostinte, urmarindu-se sistematizarea si precizarea acestor cunostinte, dupa aceste discutii se pot face completari prin expunerea sau povestirea profesorului. In cursul discutiilor si a povestirii este necesar sa se explice unele cuvinte necunoscute si anume acelea care daca nu ar fi explicate in aceasta etapa ar impiedica intelegerea textului.

Dupa aceasta pregatire profesorul anunta titlul lectiei si il scrie pe tabla.

Apoi urmeaza citirea model a textului de catre profesor care nu este obligatorie la aceste lectii, dar este necesara si utila in cazul in care bucata de citire este grea, dificila sau cuprinde elemente narative.

Urmeaza citirea pe fragmente de catre elevi, fragmente a caror marime depinde de nivelul de dezvoltare a elevilor. La inceput se citeste doar o propozitie, iar treptat doua, trei sau mai multe. Aceste fragmente trebuie delimitate de catre profesor in cartea sa, astfel incat fiecare fragment sa aiba un inteles si sa ofere posibilitatea desprinderii unei idei sau a unei concluzii partiale. Fiecare fragment va fi citit de un singur elev. Dupa citirea fiecarui fragment profesorul pune intrebari asupra cuvintelor necunoscute, discutandu-le si explicandu-le, iar apoi cere elevilor sa povesteasca pe scurt continutul celor citite.

Daca fragmentul este prea lung profesorul pune mai multi elevi sa‑l citeasca, dar se discuta fragmentul si se explica cuvintele necunoscute dupa citirea fragmentului in intregime.

In scoala speciala ajutatoare trebuie sa se efectueze si activitati pentru desprinderea ideilor principale din text.

Aceasta activitate este indicat sa se realizeze in lectia de fixare organizata pentru bucata citita.

Formularea ideilor principale trebuie sa se realizeze in mod gradat, pornind de la formularea ideilor in forma orala si apoi la formularea in scris a ideilor din ce in ce mai complete.

Ideile principale se pot formula sub forma de intrebari sau propozitii interogative, titluri, propozitii enuntiative. Profesorul trebuie sa aiba in vedere, in cadrul unei lectii de desprindere a ideilor principale, utilizarea unei singure forme de formulare a ideilor.

d)    Dupa citirea pe fragmente si discutarea acestora urmeaza fixarea care trebuie sa vizeze atat fixarea citirii cat si a intelegerii continutului celor citite. In acest scop se va efectua recitirea textului integral (daca nu este prea lung) sau numai selectiva. Daca timpul permite se face si una si alta. Pentru fixarea continutului vom pune intrebari cu caracter generalizator si vom purta discutii cu elevii.

Dupa aceste discutii se poate cere elevilor povestirea bucatii daca aceasta permite (cele cu caracter narativ). Tot in aceasta etapa se pot efectua desene, scheme sau chiar lucrari practice.

e)     Urmeaza apoi darea temei pentru acasa care trebuie sa constea din citirea bucatii si alte sarcini ca de exemplu de raspuns in scris sau oral la intrebari, de desenat, de efectuat lucrari practice.

Din expunerea metodologiei predarii lectiilor de citire cu continut practic - stiintific rezulta ca aceste lectii au o serie de particularitati.

In aceste lectii un rol principal il are conversatia care se poate folosi inainte de citire, in cursul citirii si dupa citire.

Aceste trei forme de realizare a conversatiei trebuie sa se completeze si conditioneze reciproc.

In fiecare lectie, una dintre aceste forme de conversatie poate avea rolul preponderent. Acest rol depinde de caracterul, de continutul textului si de cunostintele elevilor.

Atunci cand volumul de cunostinte pe care-l au elevii in legatura cu textul este sarac, conversatia dinaintea citirii va ocupa rolul primordial. Atunci cand in lectia de citire se acorda importanta mai mare conversatiei dinaintea citirii, conversatia de incheiere va fi mai redusa, rezumandu-se doar la recapitularea si sintetizarea cunostintelor insusite.

Este necesar sa acordam importanta conversatiei din timpul citirii dar in acest caz, nu trebuie sa abuzam de aceasta in detrimentul citirii, ci sa se realizeze imbinarea de asa maniera incat intotdeauna in lectiile de citire activitatea de baza sa fie citirea.

O alta particularitate a acestor lectii o constituie faptul ca in cazul acestora este necesar sa acordam importanta intuirii si studierii obiectelor si fenomenelor despre care se vorbeste in text.

La multe lectii cu continut practic - stiintific timpul care poate fi afectat in cadrul lectiei pentru cunoasterea si intuirea obiectelor si fenomenelor despre care se vorbeste in text nu este suficient si de aceea de multe ori aceste lectii trebuie completate cu activitati suplimentare in afara de lectie sau chiar cu lectii suplimentare sau lectii vizite.

Lectiile intuitive sunt utile sa se organizeze inaintea lectiei de citire si in acest caz, lectia intuitiva duce la insusirea de catre elevi a unor cunostinte concrete iar in cursul lectiilor de citire se consolideaza si precizeaza cunostintele in lectia intuitiva. In acest caz, in lectia de citire se poarta discutii asupra celor observate de elevi in lectia intuitiva si dupa aceea se efectueaza citirea.

Sunt situatii in care lectiile intuitive se pot organiza dupa lectia de citire si aceasta indeosebi la textele care la sfarsitul lor solicita diverse aplicatii practice din partea elevilor. In acest caz, elevii isi insusesc in lectia de citire cunostinte pe baza materialelor concrete intuitive aduse in clasa si pe baza citirii textului, iar in lectiile intuitive aplica cunostintele insusite. Prin urmare, lectia intuitiva are caracter aplicativ si are ca obiectiv formarea deprinderilor practice de munca la elevi.

3.2. Citirea explicativa a textelor cu continut literar

Spre deosebire de textele cu continut practic -stiintific prin care se transmite cunostintele cu ajutorul notiunilor si pe baza observatiilor directe, textele cu continut literar transmit cunostinte in special cu ajutorul imaginilor artistice. De aceea, textele literare exercita o influenta afectiv - emotionala asupra elevilor contribuind in mod deosebit la educarea lor morala si estetica. Acest aspect impune ca din punct de vedere metodic predarea acestor lectii sa prezinte unele trasaturi specifice fata de cea a lectiilor cu continut practic - stiintific.

O astfel de trasatura specifica este aceea care se refera la citirea model din partea profesorului, care in cadrul acestor texte este obligatorie si trebuie sa contribuie alaturi de intelegerea continutului si la declansarea unor stari emotionale la elevi.

O alta particularitate este aceea ca aceste texte permit si necesita povestirea continutului lor.

Din aceasta categorie de lectii fac parte diverse texte cum ar fi: povestiri, poezii, basme, fabule, proverbe, ghicitori , zicatori, etc.

In predarea fiecarui text trebuie sa se tina seama de particularitatile speciei literare. Cu toate ca exista diferente intre speciile literare, in general, predarea acestor texte cu continut literar se realizeaza cam dupa un plan unic tipic.

Lectia de predare a acestor texte literare are in linii generale, urmatoarea structura:

a)     Organizarea clasei pentru lectie;

b)    Verificarea cunostintelor;

c)     Comunicarea cunostintelor, care incepe cu activitatea pregatitoare in care se urmareste trezirea interesului elevilor pentru textul ce se va citi, explicarea unor cuvinte necunoscute, in special a acelora care ingreuneaza intelegerea textului, si legarea cunostintelor vechi de cele ce urmeaza.

Se efectueaza apoi citirea model care este urmata de o pauza psihologica in care elevii sunt lasati un timp sub impresia bucatii citite, dupa care li se pun intrebari ce vizeaza starea afectiva a elevilor ("Va placut bucata? De ce? Ce personaj va placut mai mult? De ce?").

Urmeaza apoi citirea pe fragmente de catre elevi, insotita de discutarea cuvintelor necunoscute si a continutului celor citite. In general, cuvintele necunoscute trebuie explicate cu sprijinul elevilor. In clasele mici cuvintele necunoscute se scriu si pe tabla si se efectueaza fixarea lor punand elevii sa repete pronuntia lor corecta si sensul, explicatia (intelesul) lor. In clase mari concomitent cu scrierea pe tabla a cuvintelor necunoscute, elevii trebuie sa le noteze in caietele vocabular.

d)    Etapa fixarii care incepe printr-o conversatia generalizatoare prin care se urmareste, prin cateva intrebari puse de catre profesor, precizarea ideilor principale, iar in clasele mai mari, pe langa activitatea de precizare a ideilor, este necesar sa se poarte discutii si asupra caracterizarii personajelor. In clasele mari se urmareste si familiarizarea elevilor cu anumite cunostinte de teorie literara care pot fi desprinse din textul citit.

Urmeaza povestirea, reproducerea textului de catre elevi si citirea de incheiere, care se poate realiza prin citirea integrala a bucatii sau prin citirea selectiva sau pe roluri.

e)     Incheierea lectiei se face prin darea temei pentru acasa.

In cazul bucatilor lungi care nu permit realizarea in intregime a tuturor etapelor metodice putem recurge la o reducere din etapele metodice principale.

Intr-o lectie se poate realiza numai activitatea pregatitoare, urmata de citirea model si discutii generalizatoare si darea temei pentru acasa. Pentru ora de consolidare ramane efectuarea citirii pe fragmente, povestirea si citirea de incheiere.

Un alt procedeu consta in inlocuirea citirii model cu povestirea model de catre profesor care este urmata de citirea pe fragmente, si de discutii generalizatoare si darea temei pentru acasa.

Un alt procedeu folosit este acela prin care in lectie se realizeaza povestirea model de catre profesor a intregii bucati, citirea model de catre profesor si citirea pe fragmente de catre elevi numai a unei parti din lectie care se da si ca tema pentru acasa. Restul lectiei se realizeaza in ora urmatoare.

Sau se poate citi model de catre profesor intreaga bucata si pe fragmente numai o parte.

Un astfel de plan general se aplica la textele povestirii iar pentru predarea celorlalte texte (poezii, fabule, basme, legende) acest plan general sufera unele modificari in functie de specificul textului literar.

Predarea poeziilor se realizeaza in mare dupa planul general al lectiilor cu continut literar.

Comunicarea cunostintelor incepe printr-o discutie pregatitoare urmata de citirea model a profesorului care este obligatorie datorita dificultatilor de citire pe care le ridica poezia. Dupa citirea model urmeaza pauza psihologica care este urmata de citirea pe fragmente de catre elevi in cadrul careia trebuie sa acordam atentie intonatiei si punctuatiei, precum si explicarii continutului textului, expresiilor plastice si a figurilor de stil care necesita explicatii mai ample decat in cazul bucatilor povestirii.

In impartirea poeziilor pe fragmente trebuie avut in vedere ca fiecare fragment sa constituie o unitate logica care nu intotdeauna corespunde strofei. In cursul citirii pe fragmente, profesorul poate arata elevilor desene, ilustratii care sa contribuie la intelegerea continutului. Trebuie acordata atentie citirii poeziei de catre elevi, fie imediat dupa citirea pe fragmente, fie dupa conversatia generalizatoare. Aceasta citire trebuie sa urmareasca expresivitatea celor citite. Daca elevii nu pot realiza citirea expresiva a poeziei este bine ca profesorul sa reciteasca poezia demonstrativ.

In cadrul discutiei generalizatoare profesorul pune intrebari care sa evidentieze ideile principale din poezie. In clasele mai mari in aceasta etapa se pot purta discutii asupra limbii, stilului, personajelor.

Dupa invatarea citirii poeziei de catre elevi, daca mai este timp in lectia de predare, daca nu in lectia de consolidare urmeaza memorarea poeziei. Memorarea poeziei este necesar sa se efectueze fie in clasa partial, fie in intregime. Aceasta memorare se efectueaza dupa metoda de memorare combinata care consta din:

Citirea de catre profesor a primei strofe sau a unei parti din prima strofa urmata de repetarea de catre intreaga clasa si apoi individual;

Profesorul citeste fragmentul urmator care este repetat cu intreaga clasa si apoi individual;

Repetarea primului si a celui de-al doilea fragment de catre profesor si apoi de elevi;

Profesorul citeste cel de-al III -lea fragment urmat de repetarea in cor de catre elevi si apoi se reiau toate trei la un loc, si asa mai departe.

Daca elevilor li se da poezia de memorat acasa, profesorul efectueaza cu elevii impartirea poeziei in unitati logice si poarta discutii despre cum trebuie sa o memoreze.

Lectia de predare a fabulelor se realizeaza dupa urmatoarea structura:

a.      Moment organizatoric

b.     Verificarea cunostintelor

c.     Comunicarea cunostintelor incepe cu perioada de pregatire pentru citirea fabulei, in cadrul careia se poarta discutii cu elevii in vederea apropierii de subiectul fabulei si se explica cuvintele si expresiile necunoscute.

Urmeaza anuntarea si scrierea titlului la tabla si citirea model de catre profesor, care trebuie efectuata in tonul unei vorbiri curente obisnuite. Daca nu vorbeste autorul fabulei ci personajele, tonul trebuie sa fie nuantat si adaptat tipului de personaj care vorbeste.

Dupa citirea model urmeaza citirea pe fragmente de catre elevi cu explicarea cuvintelor si expresiilor necunoscute si cu explicarea textului si apoi conversatia generalizatoare si povestirea fabulei, daca timpul permite.

Dupa fixarea continutului fabulei se poarta discutii despre analogia cu viata reala si explicarea alegoriei (care poate fi si tema unei lectii separate).

In legatura cu descoperirea alegoriei este indicat ca mai intai fabula sa fie studiata ca reala in timpul citirii si in cursul conversatiei generale si a povestirii. Numai dupa intelegerea continutului fabulei de catre elevi se cauta analogiile dintre alegoria din fabula si viata.

O problema o constituie desprinderea moralei, a invatamintelor in cadrul careia discutiile trebuie purtate astfel incat sa se sublinieze raul, viciul condamnat in fabula si pe baza acestora sa se desprinda morala sau invatatura. La finalul lectiei se va face citirea de incheiere in care se poate efectua recitirea integrala, citirea selectiva sau citirea pe roluri, urmata de darea temei pentru acasa.

In lectia de predare a basmelor, a povestilor etapele sunt aceleasi cu cele din predarea fabulelor insistandu-se asupra cunoasterii acestora ca reale si doar dupa aceasta se stabilesc lucrurile inchipuite, neobisnuite si lucrurile si faptele reale.

Proverbele, ghicitorile si zicatorile de multe ori, se folosesc ca material suplimentar in bucatile de citire cu continut literar sau practic‑stiintific, fiind prezentate in manuale ca si concluzii ale textelor respective.

In clasele mari acestea pot fi obiectul unor lectii specifice de citire. Citirea si studierea lor trebuie efectuata astfel incat sa se analizeze cat mai profund continutul pentru a fi intelese de elevi. Pentru intelegerea continutului acestor texte este necesar sa se poarte discutii ample si sa se completeze cunostintele prin explicatii bazate pe exemple concrete din viata elevilor.

Metodica predarii lecturii literare in clasele mari ale scolilor speciale ajutatoare

Unele lectii de citire imbraca aspectul lecturii literare. Aceste lectii presupun aprecieri asupra continutului operei, limbii si stilului, a autorului precum si familiarizarea elevilor cu unele notiuni elementare de teorie literara. Aceste notiuni se refera la caracterizarea personajelor, la unele notiuni elementare de teorie literara cum ar fi basme, legende, fabule, schite, nuvele, romane, si la notiuni despre figurile de stil. Conform programelor scolare, elevii primesc si cunostinte elementare despre literatura populara, clasica si contemporana.

Metodele didactice folosite in lectiile de lectura literara sunt aceleasi ca si in predarea citirii, dar pe langa acestea se mai utilizeaza o metoda specifica si anume metoda comentariului literar al textului. Prin aceasta metoda se ajunge la constatari referitoare la: continutul de idei al operelor studiate, intelegerea sentimentului autorului, structurii operelor, caracterizarea personajelor, mijloacelor artistice utilizate si a diferitelor notiuni proprii de teorie literara.

In cursul comentariului literar se pot folosi ca elemente ajutatoare unele procedee cum ar fi: efectuare de scheme, planuri de idei, conversatia pe unitati didactice logice precum si utilizarea unor materiale didactice ca: ilustratii, fotografii, albume literare, etc.

Studiul textului literar se efectueaza in mod diferit in raport cu structura operei literare, cu obiectivele urmarite dar si cu nivelul de dezvoltare al elevilor.

Studiul textului literar incepe de la prezentarea unui text literar prin lectura initiala a textului si se continua pana cand se realizeaza interpretarea lui din mai multe puncte de vedere cu ajutorul procedeelor de analiza literara.

Pentru aceste texte programa scolara prevede uneori, pentru un text numai o ora, iar in mod frecvent doua, trei ore.

Daca se prevede o ora lectia se desfasoara dupa modelul tipic de predare a unui text cu continut literar urmarindu-se in paralel analiza aprofundata a textului din punct de vedere al formei de prezentare si a continutului.

Daca afectam mai multe ore pentru un text, activitatea de familiarizare a elevilor cu textul si analiza lui se pot realiza in mod diferit in raport de natura, marimea texului si nivelul de dezvoltare al elevilor.

Daca afectam mai multe ore pentru un text, in prima ora vom face urmatoarele activitati: pregatirea pentru lectura, citirea model si discutii de orientare. In ora a doua vom realiza analiza propriu-zisa a textului si fixarea cunostintelor invatate.

O alta varianta de realizare a analizei unui text in mai multe ore este urmatoarea: in prima ora vom face pregatirea pentru lectura, citirea model, citirea pe fragmente si planul de idei, iar in a doua ora se va face dupa verificarea citirii si intelegerea continutului de idei, povestirea bucatii, caracterizarea personajelor si analiza limbii si a stilului textului. In cazul textelor carora li se atribuie trei ore, ultima ora va fi consacrata in intregime activitatii de fixare.

1 Principalele etape ale unei lectii de analiza literara

Dupa verificarea lectiei precedente se trece la pregatirea pentru citire care se realizeaza printr-o conversatie ce poate fi completata cu expunerea profesorului sau prezentarea unor materiale didactice.

In aceasta etapa de pregatire pentru citire se pot explica cuvinte necunoscute care ingreuneaza intelegerea textului, se pot reactualiza si unele cunostinte despre viata scriitorului si se pot da scurte informatii biografice despre scriitor.

Dupa aceasta se trece la citirea model din partea profesorului. Aceasta trebuie efectuata astfel incat sa se evidentieze starea afectiva, sentimentele si ideile comunicate de autor. Aceasta este urmata de o conversatie de orientare  prin care se va face orientarea elevilor in problemele importante ale textului. Aceasta conversatie poate fi mai amanuntita, intreband elevii daca au retinut titlul si numele autorului, daca au inteles despre ce este vorba, daca au retinut numele personajului principal, care dintre personaje le-a placut mai mult si care nu, si daca au inteles care este sentimentul dominant.

Dupa aceasta etapa urmeaza citirea pe fragmente insotita de comentariul literar. In aceasta etapa se explica si se discuta cuvintele si expresiile necunoscute, se desprind si se formuleaza ideile principale, se efectueaza povestirea textului, se caracterizeaza personajele si relatiile dintre ele, se scot in relief mijloacele artistice, limba si stilul operei.

De multe ori aceste activitati nu se pot efectua toate intr-o singura ora, ci in mai multe ore. Esential este ca in acest caz sa se stabileasca mereu legatura intre multiplele elemente ale analizei, pentru ca la sfarsit elevii sa aiba o viziune completa asupra operei.

Citirea pe fragmente, explicarea cuvintelor necunoscute si desprinderea ideilor principale se efectueaza la fel ca si in clasele precedente, numai ca acum cuvintele necunoscute trebuie scrise si in caietele vocabular ale elevilor, iar ideile in scris se vor deprinde mai frecvent decat in clasele mici.

In clasele a saptea si a opta, daca nivelul de dezvoltare al elevilor permite, acestia vor fi invatati sa desprinda, alaturi de ideile principale si ideile secundare, deci vor fi invatati sa alcatuiasca un plan dezvoltat sau complex de idei.

Dupa planul de idei urmeaza o conversatie generalizatoare asupra continutului si apoi se va acorda atentie povestirii textului. Povestirea textului se realizeaza cu succes daca la baza acesteia sta planul de idei, realizandu-se astfel respectarea succesiunii ideilor in conformitate cu textul.

O activitate specifica acestor ore o constituie activitatea de caracterizare a personajelor, in care se vor respecta urmatoarele cerinte:

Fiecare personaj va fi analizat in cadrul mediului social al epocii din care face parte si in comparatie cu celelalte personaje din text, sau cu altele invatate anterior.

Procesul de caracterizare a personajelor sa se incheie cu generalizarea imaginii particulare, cu raportarea personajului respectiv la viata de toate zilele.

In mod treptat in aceasta activitate de caracterizare a personajelor elevii se vor familiariza cu notiunile de portret fizic, portret moral, trasaturi pozitive, trasaturi negative, personaje principale si personaje secundare.

In mod obisnuit caracterizarea personajelor se efectueaza in timpul citirii elevilor pe fragmente si a analizei textului pe fragmente, in care se desprind trasaturile personajelor din text si se pot exemplifica prin citate. In acest mod trasaturile personajelor din text se incheaga treptat intr-un portret.

Caracterizarea personajelor se poate efectua si dupa analiza textului pe fragmente - in fixare.

Caracterizarea se poate realiza si ca o activitate separata constituind astfel subiectul acesteia.

Analiza literara a unei opere, chiar si la deficientii mintali, nu se poate lipsi de analiza mijloacelor artistice de realizare a operei literare (limba si stilul acesteia).

In acest scop in lectiile de citire elevilor li se vor atrage atentia asupra mijloacelor artistice folosite de autor pentru realizarea operei.

Analiza acestor mijloace artistice trebuie efectuata in stransa legatura cu continutul operei.

In clasele mai mari ale scolii speciale ajutatoare programa de limba romana prevede, ca in cadrul lectiilor de lectura literara sa se includa si lectii speciale de predare a biografiei scriitorilor.

Aceste lectii sunt prevazute a se realiza inainte de invatarea operelor scriitorului respectiv. Dar ele pot fi organizate uneori si la sfarsitul predarii operei unui scriitor sub forma unei sinteze.

Oricat de sumar s-ar preda biografia unui scriitor, aceasta trebuie sa contureze personalitatea scriitorului privita in mod concret, istoric, adica raportata la conditiile vietii epocii in care a trait scriitorul.

De obicei aceste lectii incep prin transmiterea unor informatii despre mediul in care a trait scriitorul, apoi se prezinta momentele insemnate din viata acestuia, teme si titluri ale operei, aratandu-se apoi importanta operei sale.

Predarea biografiei poate incepe prin conversatia profesorului cu elevii pentru a-i apropia de subiect, iar dupa anuntarea titlului lectiei, incepe expunerea sistematica a profesorului despre scriitorul respectiv, care va fi exemplificata din cand in cand prin citate din opera si viata autorului si prin materiale didactice (portretul si fotografii din viata sa sau volume de opere).

Expunerea profesorului trebuie sa fie logica si la nivelul de intelegere al elevilor. Astfel, expunerea sa inceapa cu anul nasterii care se va scrie si pe tabla, sa se continue cu viata si opera autorului.

Profesorul va expune pe etape (unitati logice) cate un fragment, dupa care scrie sub forma de dictare pe scurt cele expuse pe tabla.

In raport cu nivelul de dezvoltare al elevilor opera scriitorului se poate da sistematizat, dupa o clasificare (poezii patriotice, despre natura, fabule, schite, etc.) sau se pot da cateva titluri.

Ajungandu-se cu expunerea la anul mortii scriitorului, este bine ca acesta sa nu se scrie in ordinea expunerii ci sub numele scriitorului alaturi de anul nasterii sale.

Expunerea profesorului sa se incheie cu evidentierea valorii operei si pretuirea de care se bucura scriitorul.

Predarea biografiei unui scriitor trebuie sa imbrace si un caracter emotional. Astfel, profesorul va folosi biografia scriitorului ca model de viata, ca exemplificand viata unui om adevarat, demn, uman, muncitor, patriot, etc..

Biografia trebuie sa fie astfel predata incat sa se realizeze cu adevarat portretul viu al scriitorului.

Dupa expunerea profesorului urmeaza fixarea cunostintelor predate, care se poate realiza pe baza de intrebari care sa vizeze aspecte de viata si opera ale scriitorului, dupa care se poate cere si povestirea integrala a biografiei.

Daca mai ramane timp poate fi citita biografia din manual, dar fara a se discuta.

Ca tema pentru acasa se poate da citirea si povestirea biografiei scriitorului respectiv.

Predand biografia unui scriitor profesorul nu trebuie sa urmareasca numai scopul informarii elevilor, ci trebuie sa fie preocupat si de educarea elevilor, in acest scop vorbind de viata si activitatea scriitorului, profesorul va insista in mod deosebit asupra conceptiei scriitorului, asupra ideilor sale sociale, asupra atitudinii lui fata de patrie, etc..

Pe langa lectiile de comunicare de cunostinte in cadrul citirii se vor organiza si celelalte categorii de lectii: de fixare si consolidare, de repetare si sistematizare, de apreciere si control, de evaluare.

In lectiile de fixare se va urmari fixarea citirii si a continutului precum si a deprinderilor de analiza literara.

Lectiile de repetare si sistematizare, care se organizeaza periodic, contribuie la sistematizarea cunostintelor, la largirea si consolidarea lor.

Aceste lectii se organizeaza la sfarsit de capitole (teme), semestre si de an scolar.

In lectiile de repetare trebuie urmarita stabilirea legaturilor intre textele citite.

Aceasta repetare nu se va efectua in mod liniar, ci pe teme, capitole sau pe scriitori.

Desfasurarea acestor lectii se va efectua pe baza unui plan stabilit in prealabil de catre profesor si se va avea in vedere imbinarea conversatiei cu citirea selectiva a elevilor.