Prezentarea temei de cercetare profesionala "Dezvoltarea potentialului creativ al elevilor in activitatea de compunere a problemelor"

"Matematician nu este cel ce

stie matematica, ci cel ce creeaza

matematica"

Gr. C. Moisil

Activitatea de rezolvare si compunere a problemelor ofera terenul cel mai fertil din domeniul activitatilor matematice pentru cultivarea si educarea creativitatii si a inventivitatii. Progresul omenirii nu este posibil fara activitatea creatoare, teoretica sau practica a oamenilor. Capacitatea de a fi creativ este esentiala pentru supravetuire.

In prezent conceptul de creativitate in invatamant, este sesizat ca formarea si cultivarea unor capacitati de cunoastere (intelectuale si practice), stabilite pe o cale independenta, prin efort propriu de gandire si actiune, care devin fundamente ale procesului creator real nu imediat, ci atunci cand tinerii vor intra in fluxul activitatii productive. Deci, creativitatea este calitatea pe care le-o dorim copiilor nostri.

Prin urmare, in procesul de invatamant ma intereseaza masura in care solutiile gasite in rezolvarea acestor probleme produc elevilor satisfactii, care reanima dorinta si curiozitatea de a descoperi si alte cai, solutii mai "elegante", mai interesante, toate acestea fiind atribute ale spiritului creator.

Al. Rosca, psiholog roman, afirma in lucrarea sa "Creativitate, modelare, programare" ca, problema care sta azi in fata stiintei este de a adanci studiul factorilor creativitatii, de a gasi si mijloacele de dezvoltare ale acesteia.

Problema creativitatii preocupa pe multi specialisti straini (G. P. Giulford, I. W. Getrels, P. W. Jaskon, M. Trzer, s.a.) precum si din tara noastra (Z. Tarata. Stimularea creativitatii elevilor ciclului primar la limba romana, Virgil M. Mandaceanu "Bazele tehnologiei si maiestriei pedagogice"; Mihailenci R. "Particularitatile de structurarea a potentialului creator la scolarii mici"; s.a.

Cu studierea acestei probleme se ocupa atat psihologii, metodistii, didactii precum si invatatorii cu experienta.

In scoala incepand cu ciclul primar, cand se pun bazele unei gandiri creatoare, flexibile, se realizeaza cea mai mare parte a calitatilor unui om modern, capabil sa adopteze rapid la dinamica vietii sociale.

Prin investigatii experimentale solide cercetatorii au decis semnificanti in aprecierea gradului de dezvoltare a creativitatii sunt patru factori: flexibilitatea, fluiditatea, originalitatea si putere de elaborare.

Dar nu neglijam si celelalte procese psihice ale fiecarui copil: gandire, memoria, imaginatia, etc. Imaginatia impreuna cu gandirea constituie expresia psihologica a activitatii creatoare a omului.

A. Ainstain afirma ca "Imaginatia creatoare este mai importanta decat suma cunostintelor acumulate"

Prin urmare in procesul de compunere a problemelor are loc educarea capacitatilor de gandire si anume: observarea si compararea, abstractizarea si concretizarea, generalizarea si specializarea, clasificarea si sistematizarea, analiza si sinteza, determinarea si aplicarea anologiei, formarea ipotezelor si planificarea actiunilor, dezvoltarea atitudinii critice fata de materialul studiat, autocontrolul.

Permanent tin cont de faptele ca diferenta dintre a invata " rezolvarea unei probleme " si "a sti " (a putea) sa rezolvi o problema noua inseamna, in esenta creativitate, dar de niveluri diferite. Rezolvarea unei probleme " invatate " ofera mai putin teren pentru creativitate decat rezolvarea unor probleme noi, care la randul ei , este depasita de compunerea unor probleme noi.

Creativitatea gandirii , miscarea ei libera , nu se poate produce decat pe baza unor deprinderi corect formate , stabilizate si eficient transferate.

In scopul cultivarii creativitatii , adica a gandirii, intelegentei si imaginatiei elevilor in cadrul orelor de matematica folosesc urmatoarele forme de compunere si crearea a problemelor .

probleme actiune sau punere in scena;

compuneri de probleme dupa tablouri si imagini;

conpuneri de probleme dupa modelul unei probleme rezolvate anterior;

probleme cu indicarea operatiilor matematice ce trebuie efectuate;

compuneri de problema dupa un plan stabilit;

compuneri de problema cu mai multe intrebari posibile ;

compuneri de problema cu intrebare probabilistica;

compuneri de problema dupa un exercitiu simplu sau compus;

compuneri de problema dupa un exercitiu simbolic ;

compuneri de problema cu inceput dat, cu sprigin de limbaj;

compuneri de problema cu marimi date, cu valori numeric date;

compuneri de problema cu modificarea continutului si a datelor;

creare libera de probleme;

probleme de perspicacitate si rebustice etc.

(Anexa 1).

Ca forme de lucru in stimularea creativitatii la orele de matematica utilizez jocurile didactice, activitatile in grup , cooperarea , concursurile, jocurile creative, etc.

Este foarte binevenita compunerea problemelor, cat si rezolvarea lor aplicata in situatii de joc. Spre exemplu: care echipa compune corect si rapid o problema dupa anumite cerinte; rezolvarea problemei compuse de o echipa (sau pe rand de fiecare component al echipei ) de un alt grup (sau fiecare component al grupului )o echipa sa formuleze continutul problemei si alta -intrebarea, iar rezolvarea ei sa se faca simultan de catre ambele echipe, sa se gaseasca de fiecare echipa cat mai multe intrebari la un continut dat sau mai multe metode de rezolvare a unei probleme date sau compuse etc.

Am observat ca competitia generala de joc contribuie atat la cresterea mobilitatii gandirii, a capacitatilor sale divergente, creatoare, cat si la formarea personalitatii elevilor, la manifestarea unei unei conduite atitudinale pozitive fata de munca.

In activitatea de compunere a problemelor tin permanent in campul de atentie imbunatatirea continua a exprimarii corecte a copiilor orala si in scris, atat din punct de vedere matematic, cat si gramatical, imbogatirea vocabularului lor matematic si a vocabularului in general cresterea volumului lor de cunostinte si de folosire a acestora in practica.

Compunerea de probleme a constituit o prenusa reala si eficienta pentru o viitoare munca de cercetare pentru activitatea ulterioara de creatie (inovatie, inventie) si cu cercitudine, o modalitate singura de sporire a rolului formativ al invatamantului matematic in ciclul primar in stransa corelatie cu celelalte discipline de invatamant.