Metodica predarii limbii romane in scolile speciale ajutatoare

Limba romana constituie unul dintre obiectele principale cuprinse in planul de invatamant, caruia i se acorda un numar mare de ore, intrucat predarea limbii romane sta la baza insusirii cunostintelor de la celelalte obiecte de invatamant si contribuie la:

a.     dezvoltarea vorbirii elevilor ca mijloc de comunicare;

b.            imbogatirea si largirea volumului de cunostinte;

c.            formarea deprinderilor de citire si scriere;

d.            corectarea unor deficiente;

e.     educatia moral - civica a elevilor;

f.      dezvoltarea psihica generala a elevilor.

Prin urmare, predarea limbii romane vizeaza urmatoarele obiective:

a.        Dezvoltarea vorbirii elevilor astfel incat aceasta sa devina un mijloc de comunicare pentru elevi. In acest scop trebuie sa se urmareasca formarea deprinderilor de exprimare corecta, constienta, expresiva, curenta si logica, atat in ceea ce priveste forma orala cat si forma scrisa;

b.       Formarea deprinderilor de citire corecta, constienta, curenta si expresiva;

c.       Formarea deprinderilor de scriere corecta, constienta, estetica, prin insusirea notiunilor de ortografie si gramatica.

d.       Corectarea defectelor de limbaj si vorbire.

e.        Realizarea unei educatii moral - civice a elevilor.

Aceste obiective se realizeaza treptat pe parcursul scolarizarii prin obiectele componente de studiu a limbii romane si anume:

Obiecte obligatorii: citire, scriere, comunicare (la clasele I‑IV); citire, lectura (la clasele V-VIII).

Obiecte optionale: gramatica aplicata, caligrafie, compuneri, atelier de creatie si compunere, literatura stiintifico-fantastica.

Particularitatile distinctive ale predarii limbii romane in scoala speciala ajutatoare sunt determinate de dificultatile pe care le intampina elevii deficienti mintali dintre care putem aminti.

Dificultati determinate de slaba dezvoltare a proceselor psihice, care se reliefeaza la citire si scriere;

Dificultati de percepere si observare a materialului datorate unei perceptii neordonate, a unei mobilitati reduse si a capacitatii diminuate de concentrare a atentiei;

Dificultati in realizarea sarcinii de memorare a unor definitii, reguli, poezii, a succesiunii ideilor principale;

Dificultati determinate de particularitatile gandirii si a limbajului copiilor deficienti mintali. Acesti elevi inteleg si inregistreaza cu dificultate explicatiile profesorului, continutul celor citite, stabilesc greu asemanarile si deosebirile, desprind greu concluziile, si isi exprima cu dificultate ideile dintr-un text citit in cuvinte proprii;

Frecvente sunt la elevii scolilor speciale ajutatoare si tulburari de limbaj si vorbire. Astfel se intalnesc frecvent dislexii (capacitate redusa de a citi corect), disgrafii (capacitate redusa de a scrie corect), sindrom dislexico - disgrafic. Datorita acestora elevii cu dislexie confunda literele, fac inversiuni, omisiuni, adaugiri din experienta anterioara; cei cu disgrafie invata cu greu scrierea diferitelor semne si litere, a scrierii cu diferite reguli, au dificultati de integrare a literelor in cuvinte si realizeaza cu dificultate sarcinile de dictare sau copiere;

Elevii deficienti mintali intampina dificultati in invatarea scrisului si datorita unor tulburari de motricitate, legate de coordonarea miscarilor fine ale mainii si degetelor;

Unii elevi deficienti mintali intampina dificultati in insusirea limbii romane datorita insuficientei dezvoltari a auzului fonematic.

Toate aceste dificultati determina unele masuri specifice de organizare a studiului limbii romane si o activitate didactica si metodica care sa respecte particularitatile elevilor deficienti mintali.

Printre trasaturile specifice ale predarii limbii romane in scoala speciala putem mentiona:

a.      Perioada preabecedara dureaza mult mai mult decat in scolile pentru copiii normali.

b.     Perioada abecedara dureaza mai mult decat in scolile pentru copiii normali .

c.     Formarea deprinderilor de citire constituie sarcina de baza in lectiile de citire pana la sfarsitul scolarizarii pe cand in scoala de masa aceasta sarcina cade pe plan secundar dupa clasa a IV-a.

d.     In activitatea didactica la limba romana profesorul trebuie sa se ocupe de corectarea defectelor de limbaj si vorbire si sa colaboreze in acest sens cu profesorul logoped;

e.      In invatarea gramaticii accentul se pune pe formarea in mod practic, prin exercitii de vorbire si scriere, a deprinderilor de exprimare si scriere corecta (gramatica aplicata).

f.       In scoala speciala ajutatoare, datorita capacitatilor mai scazute ale elevilor, continuturile limbii romane sunt mai reduse ca volum atat in ansamblu ca obiecte de invatamant cat si pe clase si lectii.

g.     In parcurgerea materiei la limba romana distingem trei etape:

Etapa I              Care cuprinde doua perioade: perioada preabecedara si perioada abecedara.

Etapa II           In care se formeaza la elevi deprinderi de vorbire, de citire si scriere. In aceasta etapa predarea gramaticii se realizeaza mai mult prin exercitii practice de vorbire si scriere, deci fara a se preda insusirea notiunilor propriu-zise de gramatica.

Etapa III        In aceasta etapa se continua formarea si dezvoltarea deprinderilor de citire si scriere si in masura posibilitatilor se urmareste automatizarea citirii. In aceasta perioada se urmareste aplicarea scrisului in compunerea si completarea unor documente cu destinatie speciala (cerere, bilet, scrisoare, formulare C.E.C., mandat postal, etc.), precum si familiarizarea elevilor cu lectura literara, si insusirea unor notiuni de gramatica si ortografie de catre acestia.