| CATEGORII DOCUMENTE |
INSTRUIREA ASISTATA DE CALCULATOR
CE ESTE TIC?
Tehnologia informatiei si comunicatiei TIC) este denumirea pentru un ansamblu de instrumente si resurse tehnologice utilizate pentru a comunica si pentru a crea, difuza, stoca si gestiona informatiile. Dezvoltarea actualǎ a TIC, in particular utilizarea Internetului si Web-ului in invǎtǎmant, implicǎ combinatii de hardware (calculator), software (programe), suporturi si sisteme de distributie intr-o continuǎ evolutie. Aceste noi TIC-uri se deosebesc de cele anterioare (benzi video, telefoane, radio etc), prin urmǎtoarele aspecte:
prin aptitudinea de integrare a instrumentelor multiple intr-o singurǎ aplicatie pedagogicǎ;
interactivitatea - capacitatea de a stǎpani si imbogǎti mediul informational;
flexibilitatea utilizǎrii, mai ales in situatia restrictiilor de timp si spatiu;
conectivitatea, adicǎ posiblitatea oferitǎ oricǎrei persoane, oriunde in lume de a dispune de o conexiune la Internet, de a accesa informatii web.
Sistemele educationale din lumea intreaga sunt supuse unei cerinte imperioase de a modifica curriculumul si a implementa tehnologiile informationale si comunicationale (TIC) pentru a asigura elevii si studentii cu cunostinte si deprinderi necesare in secolul XXI. In ultimele decenii tehnologiile informationale si comunicationale au revolutionat modul in care oamenii muncesc si comunica intre ei. Transformari profunde au avut loc in industrie, agricultura, medicina, comert si alte domenii. TIC au tendinta de a transforma si natura sistemului de invatamant, rolul profesorilor si studentilor/elevilor in procesul de predare-invatare.
Implementarea TIC-urilor in invǎtǎmant este o activitate complexǎ ce necesitǎ o strategie guvernamentalǎ minutios proiectatǎ tinǎnd seama de:
infrastructurǎ,
modificarea programelor de invǎtǎmant,
formarea specialistilor,
asistentǎ tehnicǎ
adaptarea permanentǎ la evolutia rapidǎ a TIC.
Ca sǎ devinǎ realitate, utilizarea in educatie a acestor noi tehnologii trebuie sǎ se gǎseascǎ sursele de finantare (colaborǎri cu firme interesate in promovarea produselor proprii sau sustinerea invǎtǎmantului, crearea in scoli de centre informatice utile atat elevilor si profesorilor, dar deschise si publicului pentru utilizare si formare contra cost) si pentru societǎtile defavorizate, incat sǎ se punǎ la dispozitie infrastructura (echipamente, legǎtura la Internet, soft educational de calitate si in conformitate cu cele mai noi metode de predare).
FORMAREA EDUCATORILOR in spiritul noilor metode pedagogice adaptate la evolutia TIC presupune:
a) Formarea tehnicǎ care se poate realiza in diverse moduri:
cursuri universitare inainte de punerea in functiune,
ateliere de formare dupǎ punerea in functiune,
programe private de formare,
formarea de formatori care sǎ disemineze cunostiintele acumulate.
b) PREGATIREA INTEGRǍRII APLICATIILOR TIC in procesul de invǎtǎmant.
Formarea profesorilor trebuie sǎ permitǎ initierea in evidentierea celor mai bune metode ce utilizeazǎ TIC-uri, aplicarea acestora pe discipline scolare, dar trebuie sǎ-i pregǎteascǎ si pentru realizarea de aplicatii particulare, integrarea noilor tehnologii in aplicatii existente, schimbǎri in programǎ implicate de noile tehnologii, modificarea rolului profesorului si abordǎri noi ale metodelor pedagogice.
TIC-urile inglobeazǎ trei tehnologii: informatica, telecomunicatiile si audiovizualul, materializate in calculatorul legat la reteaua Internet. Acest nou mod de comunicare, prin cantitatea si calitatea informatiilor puse la dispozitie, influenteazǎ demersurile educative.
Utilizarea TIC-urilor in invǎtǎmant trebuie sǎ tinǎ cont de progresele telecomunicatiilor fǎrǎ fir, realitatea virtualǎ, informatizarea generalizatǎ, inteligenta artificialǎ, recunoasterea vocalǎ, care pot da nastere la o noua generatie.
Pentru a beneficia de posibilitatile pe care le ofera TIC in imbunatatirea procesului de predare-invatare trebuie sa fie respectate urmatoarele conditii:
Profesorii si studentii/elevii trebuie sa aiba acces la tehnologiile informationale si la Internet in auditorii, scoli si institutii de invatamant.
Resurse digitale de continut trebuie sa fie disponibile atat pentru profesori precum si pentru studenti/elevi.
Profesorii trebuie sa posede competente si deprinderi adecvate pentru utilizarea instrumentelor si continutului digital.
Conform cercetarilor efectuate de UNESCO si publicate in raportul "Profesorii si instruirea intr-o lume in schimbare" (1998), generatia tanara intra intr-o lume care sufera schimbari in toate sferele de activitate: stiintifica, tehnologica, politica, economica, sociala si culturala.
POZITIA FATA DE TEHNOLOGIILE MODERNE
Multe tari intreprind o serie de eforturi pentru a efectua schimbari in procesul de predare/invatare spre a pregati studentii/elevii pentru o societate bazata pe informatii si tehnologie. In acelasi raport UNESCO mentionat anterior este specificat ca TIC afecteaza conceptele de predare si invatare prin modul, in care profesorii si studentii au acces la cunostinte, si poate transforma procesul de predare si invatare.
Astfel TIC asigura un sir de instrumente si metode care pot facilita trecerea de la un mediu de invatare centrat pe profesor si pe manuale la un mediu colaborativ, interactiv, care este centrat pe procesul de invatare a studentului.
Pentru a beneficia de aceste oportunitati, institutiile de invatamint trebuie sa implementeze si sa utilizeze noile tehnologii in procesul de predare/invatare, precum si sa adopte un concept diferit de cel traditional de predare/invatare.
Se are in vedere crearea unui mediu de invatare in care studentii/elevii sunt implicati si motivati si isi asuma propria responsabilitate pentru studiile facute si cunostiintele insusite.
Exista o parere larg raspandita, ca experienta de studiere utilizata in multe scoli nu conditioneaza pregatirea in mod adecvat a studentilor pentru viitor. Multi profesori, oameni de afaceri si lideri din sectorul public cred ca orientarea spre strategia de invatare in imbinare cu utilizarea noilor tehnologii informationale poate avea un rol significant in aducerea sistemelor de invatamant in concordanta cu necesitatile societatii informationale bazate pe cunostinte.
Tehnologiile noi creeaza schimbari in toate domeniile societatii, inclusiv in modul in care studentii trebuie sa invete pentru a se integra si activa in economia mondiala. Studentii trebuie sa invete cum sa navigheze prin cantitatea enorma de informatii, sa analizeze si sa ia decizii, sa stapineasca noi domenii de cunostinte intr-o societate tehnologica in permanenta dezvoltare. Va trebui ca ei sa invete sa devina studenti toata viata, sa colaboreze cu altii in realizarea unor sarcini complexe si sa utilizeze efectiv diferite sisteme de reprezentare si comunicare a cunostintelor altora.
O trecere de la instruirea, in care profesorul este in centru, la instruirea in care studentul este in centrul procesului de invatare este necesara pentru a da posibilitate studentilor sa acumuleze cunostinte noi si deprinderi cerute de conditiile secolului XXI.
Schimbarea accentelor de la predare la invatare poate crea medii de invatare mai interactive si mai motivante atit pentru profesori cit si pentru studenti. Acest mediu nou implica de asemenea o schimbare in rolurile pe care le au profesorii si studentii.
Rolul profesorului se modifica din transmitator de cunostinte la cel al facilitatorului invatarii, al ghidului de cunostinte, al colaboratorului studentului in procesul de invatare.
Noul rol nu diminueaza importanta profesorului, dar necesita noi cunostinte si deprinderi. Studentii vor avea mai mari responsabilitati pentru studiile proprii, intrucat ei vor descoperi, gasi, sintetiza si impartasi cunostintele lor cu alti colegi.
Tehnologiile informationale si comunicationale pun la dispozitie instrumente adecvate in sprijinul trecerii la invatarea centrata pe student si la modificarea rolului profesorilor si studentilor in procesul didactic.
NECESITATEA IMPLEMENTARII TIC
IN PREGATIREA PROFESIONALA A PROFESORILOR
In multe tari in curs de dezvoltare TIC se afla in stagiul incipient de implementare in industrie, comert, societate. Este important de a dezvolta strategii de dezvoltare a sistemului de invatamant si de dezvoltare profesionala a profesorilor care sa implice TIC nu numai ca disciplina de studiu, ci si ca instrument ce penetreaza intregul proces didactic ca mod de imbunatatire a lui.
Societatea pentru tehnologii informationale si dezvoltare a profesorilor (the Society for Information and Teacher Education) a identificat principiile de baza de dezvoltare profesionala a profesorilor in utilizarea efectiva a TIC (2002). Aceste principii sunt:
Tehnologia trebuie implementata integral in programul de pregatire a profesorilor. Pe tot parcursul studiilor studentii trebuie sa invete despre si cu utilizarea tehnologiilor informationale si cum sa le implementeze atunci cind vor preda ei insasi. Limitarea utilizarii tehnologiilor informationale la un singur curs nu va face ca studentii sa devina profesori, ce utilizeaza tehnologiile in intreaga lor activitate. Studentii - viitori pedagogi - trebuie sa invete despre un spectru larg de tehnologii educationale pe intreaga durata de pregatire profesionala, incepind cu cursurile introductive si fundamentale si terminand cu cursurile speciale de metodica a predarii.
Tehnologiile trebuie implementate in context Cursurile utilizate in pregatirea pedagogilor - sistemele de operare, procesoarele de texte, foile de calcul, bazele de date- nu sunt suficiente. Ele ofera un nivel minim de cunostinte necesare in utilizarea TIC.
Pentru dezvoltarea profesionala este necesar de a-i invǎta pe viitorii pedagogi sa utilizeze tehnologiile informationale in sprijinul si facilitarea procesului de invatare.
Acest lucru trebuie facut in context. Viitorii pedagogi trebuie sa invete diferite utilizari ale tehnologiilor, ele fiind integrate in propriul proces de studiere si in lucrarile de curs. Ei trebuie sa vada cum profesorii lor modeleaza utilizari inovative ale tehnologiei; ei trebuie sa le utilizeze in procesul de invatare proprie; ei trebuie sa exploreze utilizari creative atunci cind vor invata pe altii.
Studentii trebuie sa experimenteze diferite medii inovative de invatare, in care sunt integrate tehnologiile informationale pe tot parcursul programului de studii.
Tehnologiile pot fi utilizate pentru a sustine formele traditionale de invatare sau pentru a transforma strategia de invatare. O prezentare PowerPoint, de exemplu, poate diversifica o prelegere traditionala, dar ea nu transforma modelul de invatare.
Pe de alta parte, utilizarea simularilor multimedia pentru a explica teme ce prezinta dificultati prin explicari doar verbale, poate fi un exemplu de transformare a procesului de invatare.
Programul de studii al viitorilor pedagogi trebuie sa includa ambele tipuri de utilizare a tehnologiilor, insa o utilizare efectiva a TIC in procesul de invatamant constituie un suport in strategiile inovative si creative de predare/invatare.
Curriculumul pentru pregatirea pedagogilor trebuie modificat astfel ca sa includa ca obiective si continut principiile mentionate. Gradul de implementare a acestor principii depinde de nivelul actual de utilizare a tehnologiilor in procesul de invatamant, de resursele disponibile, si anume de resursele materiale si cele umane cu gradul lor de competenta.
Pe de alta parte, TIC furnizeaza noi instrumente de colaborare, ce se extind in afara auditoriilor si claselor de studii. Profesorul devine facilitator al colaborarii si conector intre comunitatile locale si globale. Extinderea comunitatii studioase in afara claselor de studii necesita respect fata de diversitate, fata de culturi diferite, fata de accesul echitabil la resursele electronice.
Este evident, ca studentii invata prin activitati de colaborare ce reflecta diverse culturi in proiecte autentice, ce servesc societatea. Dezvoltarea competentelor de colaborare in retea a profesorilor este esentiala in implementarea TIC. Ca rezultat, profesorii trebuie:
sa inteleaga implicatiile critice ale retelelor de invatare si colaborare in si intre comunitati si tari;
sa participe efectiv in mediile de invatare deschise si flexibile in calitate de student si invatator;
sa creeze sau sa dezvolte retele de invatare care sa aduca valoare adaugata procesului de invatare si societati (in plan local sau global);
. sa largeasca accesul si sa asigure oportunitati de invatare tuturor membrilor comunitatii, inclusiv celor cu necesitati speciale
DEZVOLTAREA CURRICULUMULUI CU AJUTORUL TIC
Primul pas in determinarea curriculumului TIC pentru programul de pregatire a studentilor in universitati (viitori pedagogi) consta in examinarea standardelor TIC si stabilirea performantelor la care trebuie sa ajunga elevii si profesorii.
Prin utilizarea curenta a tehnologiilor in procesul de invatare, studentii trebuie sa-si dezvolte deprinderi adecvate. Persoana-cheie, care trebuie sa vina in ajutorul studentilor este profesorul.
El este responsabil de stabilirea unui mediu adecvat in salile de studii si in pregatirea oportunitatilor de invatare, care faciliteaza si stimuleaza accesul studentilor la tehnologii in scopul de a invata, comunica si dezvolta cunostintele. Prin urmare, este crucial ca toti profesorii sa fie pregatiti sa asigure studentii lor cu asemenea oportunitati.
Scolile, institutiile de invatamant - reale sau virtuale - trebuie sa aiba profesori, care sa fie dotati cu resurse tehnologice si care pot sa predea in mod efectiv continutul subiectelor de studiu cu implementarea conceptelor si deprinderilor tehnologice.
Profesorii trebuie sa-si pregateasca studentii sa aplice strategii de solutionare a problemelor si sa utilizeze instrumente adecvate pentru invatare, calculare, colaborare si comunicare. In tabelul ce urmeaza sunt enumerate caracteristicile mediilor traditionale de invatare in comparatie cu mediile noi de invatare conform standardelor ISTE pentru studentii cu profil pedagogic (Information and communication technologies in teacher education. A planing guide. UNESCO 2002).
|
Incorporarea strategiilor noi de invǎtare |
|
|
Mediul traditional de invǎtare |
Mediul nou de invǎtare |
|
Instruire centratǎ pe profesor |
Instruire centratǎ pe student |
|
Lucru in izolare |
Lucru in colaborare |
|
Transmiterea informatiei |
Schimbul de informatie |
|
Invǎtare pasivǎ |
Invǎtare activǎ/exploratorie bazatǎ pe cercetare |
|
Invǎtare bazatǎ pe cunostite si fapte |
Gandire criticǎ si luare de decizii bazatǎ pe cunostintǎ de cauzǎ |
|
Rǎspuns reactiv |
Actiune proactivǎ,planificatǎ |
|
Context izolat,artificial |
Context autentic din lumea realǎ |
Instrumentele si resursele TIC pot contribui esential la stabilirea acestor medii noi de invatare. Competentele TIC trebuie sa fie integrate in continutul curricular si pedagogic, pregatind viitorii pedagogi ca sa creeze noi medii de invatamant. Profesorii ce pregatesc pedagogi trebuie in consecinta sa modeleze utilizarea acestor noi medii de invatare in propriile universitati si auditorii.
Curriculumul pentru profesori de obicei contine strategii de prezentare a subiectelor si metode pedagogice; el insa poate sa incline spre integrarea instrumentelor tehnologice care sa imbunatateasca procesul de invatamant. Prin urmare, elaboratorii curriculumului de programe de pregatire a profesorilor trebuie sa fie precauti in identificarea cailor adecvate de aplicare a TIC in intregul program analitic destinat profesorilor pre-service.
Voi enumera pe scurt cateva STRATEGII DE PERFECTIONARE A CORPULUI ACADEMIC in vederea implementarii tehnologiilor informationale in curriculum, strategii practicate in tarile avansate tehnologic (de exemplu, in universitatile din Australia).
Unele din activitatile de acest gen au loc in mod traditional, adica sub forma de seminare, lucrari practice, ajutor colegial. Altele dintre aceste strategii se aplica intr-o masura sau alta la universitatile din Romania, altele nu sunt practicate de loc.
Retelele globale ofera posibilitatea de a accesa, selecta, evalua si utiliza informatie de natura diferita, inclusiv si informatie referitoare la utilizarea TIC.
In plus, utilizatorii retelelor capata si isi perfectioneaza deprinderile de utilizare a tehnologiilor informationale.
Informatia din Internet este de ultima ora, poate fi accesata in orice timp, din orice loc, de oricine dispune de echipament adecvat.
Predarea/instruirea efectiva prin intermediul tehnologiilor informationale are la baza citeva concepte pedagogice:
Tehnologia este un mijloc, un instrument, nu un scop final. Scopul final este reusita mai buna a studentilor: prin cunostinte, deprinderi, abilitati, pe care le demonstreaza.
Tehnologia asigura metode de studiere/invatare colaborativa:
profesori - studenti, studenti - studenti, profesori - profesori, cu
utilizarea datelor si resurselor diferitelor institutii, state, natiuni.
Profesorii trebuie sa fie pregatiti: cu cat mai multe optiuni, resurse, exemple si instrumente ei poseda, cu atat mai efective vor fi lectiile, seminariile, orele de laborator. In acelasi timp studentii pot deja sa cunoasca cu mult mai mult, de aceea profesorii trebuie sa fie pregatiti sa invete de la ei si impreuna cu ei.
Studiile efectuate in domeniul TIC in tarile dezvoltate si in cele in curs de dezvoltare au identificat patru MODELE PRIN CARE TREC SISTEMELE EDUCATIONALE IN ADOPTAREA SI UTILIZAREA TIC.
a) Modelul de initiere. La etapele initiale de implementare a TIC scolile demonstreaza caracteristici ale acestui model. Ele incep sa cumpere sau au ca donatii echipament hard si soft. Invatatorii si administratorii incep sa exploreze care sunt posibilitatile si consecintele de utilizare a TIC in managementul scolii si in curriculum.
In aceasta etapa scolile se bazeaza pe metodele traditionale de instruire, care sunt centrate pe competentele profesorului.
Studii asupra predarii si invatarii in scolile din lumea intreaga au identificat PATRU ETAPE IN MODUL IN CARE PROFESORII SI STUDENTII INVATA DESPRE TIC si obtin deprinderi de utilizare a TIC.
a) Descoperirea instrumentelor TIC
In prima etapa profesorii si studentii descopera instrumentele TIC, functiile lor generale si posibilele utilizari. Accentul se pune pe deprinderile de baza si lichidarea analfabetismului TIC. Aceasta etapa este legata de modelul de initiere in dezvoltarea TIC.
b) Invatarea cum se utilizeaza instrumentele TIC
Dupa etapa de descoperire a instrumentelor TIC urmeaza etapa de studiere cum pot fi utilizate instrumentele TIC si profesorii incep sa le utilizeze la diferite discipline. Aceasta etapa implica utilizarea aplicatiilor generale sau specifice TIC si este legata de modelul de aplicare TIC.
c) Intelegerea pentru ce si cind se utilizeaza instrumentele TIC
La aceasta etapa profesorii inteleg pentru ce si cand se utilizeaza tehnologiile TIC pentru a atinge anumite scopuri, de exemplu in realizarea unui proiect. Ei devin capabili sa-si dea seama unde, cand si pentru ce TIC sunt utile si pot alege instrumentele relevante in solutionarea problemelor reale. Aceasta etapa este corelata cu etapele de integrare si transformare in dezvoltarea TIC.
d) Specializarea in utilizarea instrumentelor TIC
Etapa a patra implica specializarea in utilizarea instrumentelor TIC. Asemenea procese au loc atunci cand se fac cercetari stiintifice cu implicarea TIC. Studentii studiaza TIC pentru a deveni specialisti. Studiile se refera mai degraba la instruirea profesionala sau vocationala si nu la cea generala si difera de etapele precedente.
Ca sa devinǎ realitate utilizarea in educatie a acestor noi tehnologii trebuie sǎ se gǎseascǎ sursele de finantare (colaborǎri cu firme interesate in promovarea produselor proprii sau sustinerea invǎtǎmantului, crearea in scoli de centre informatice utile atat elevilor si profesorilor, dar deschise si publicului pentru utilizare si formare contra cost) si pentru societǎtile defavorizate, incat sǎ se punǎ la dispozitie infrastructura (echipamente, legatura la Internet, soft educational de calitate si in conformitate cu cele mai noi metode de predare).
RECOMANDARI UNESCO:
TIC IN PREGATIREA PROFESORILOR
UNESCO are ca obiectiv asigurarea conditiilor ca toate tarile, dezvoltate sau in curs de dezvoltare, sa aiba acces la practicile cele mai performante pentru a pregati generatia tanara sa joace un rol important in societatea moderna si sa contribuie la dezvoltarea unei natiuni competitive.
Deoarece TIC au o insemnatate fundamentala in atingerea acestui obiectiv, UNESCO a publicat o serie de carti in domeniu, precum "A Curriculum for Schools and Programme of Teacher Development" - Curriculum pentru scoli si programul de dezvoltare a profesorilor (2002). Paragrafele care urmeaza prezinta unele concepte expuse in aceasta carte.
Cartea are doua teme principale: curriculumul TIC pentru institutiile preuniversitare si programul de dezvoltare profesionala a profesorilor, astfel ca ei sa fie capabili sa implementeze curriculumul specificat.
Conditiile si resursele difera mult de la tara la tara, ceea ce isi va pune amprenta asupra implementarii curriculumului TIC si a modului cum vor face fata acestor schimbari sistemele educationale.
Curriculumul elaborat de UNESCO are menirea sa ajute Ministerele Educatiei sa dezvolte o politica consecventǎ in domeniu. Diferite realizari ale curriculumului, fiecare din ele fiind influentate de factorii culturali, institutionali, de dezvoltare a societatii pot fi elaborate pe baza curriculumului UNESCO. Scolile si tarile vor fi capabile sa-si alcatuiasca propriul curriculum intr-un proces in care se vor lua in consideratie necesitatile specifice, restrictiile conditionate de resurse si alte circumstante locale.
Iata cateva notiuni tehnice legate de calculator si Internet, ca si principale componente pe care se sprijina IAC-ul.
INSTRUIREA ASISTATA DE CALCULATOR
ASPECTE GENERALE
Evolutia ascendenta a tehnologiei informatiei a generat preocupari in privinta utilizarii calculatorului personal in procesul de instructie si educatie, instruirii in domeniul tehnologiei informatiei si aparitiei unor produse software cu caracter integrativ destinate asimilarii rapide, a echipamentelor moderne.
Analiza si identificarea tipurilor de solutii si abordari posibile in Instruirea Asistata de Calculator, organizarea lor in sisteme de Instruire Asistata de Calculator si studierea evolutiei tehnologiei existente, a infrastructurii corespunzatoare realizarii lor au devenit in acest context esentiale.
Progresele inregistrate pe linia - cresterii capacitatii de stocare - fie pe CD-ROM, fie pe suporturi DVD sau pe serverele accesibile prin retea, - inlocuirii suporturilor analogice cu inregistrare in forma digitala a informatiei, - fiabilitatii inregistrarilor digitale in raport cu cele analogice
( fotografii, film), - cresterii vitezei, a fiabilitatii si acuratetei in transmiterea informatiilor la distanta a facut posibila extinderea accentuata a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de Calculator.
Numitǎ "inovatia tehnologicǎ cea mai importantǎ a pedagogiei moderne", instruirea asistatǎ de calculator (IAC, pe scurt) contribuie la eficienta instruirii, fiind un rezultat al introducerii treptate a informatizǎrii in invǎtǎmant.
IAC reprezintǎ o metodǎ didacticǎ sau de invǎtǎmant care valorificǎ principiile de modelare si analizǎ ciberneticǎ a activitǎtii de instruire in contextul noilor tehnologii informatice si de comunicatii, caracteristice societǎtii contemporane
organizarea informatiei conform cerintelor programei adaptabile la capacitatile fiecarui elev;
provocarea cognitiva a elevului prin secvente didactice si intrebari care vizeaza depistarea unor lacune, probleme, situatii-problema;
rezolvarea sarcinilor didactice prin reactivarea sau dobandirea informatiilor necesare de la nivelul resurselor tehnologice activate de/prin calculator;
asigurarea (auto)evaluarii rezultatelor elevului prin medierea resurselor autoreglatorii existente la nivelul calculatorului;
realizarea unor sinteze recapitulative dupa parcurgerea unor teme, module de studiu; lectii, grupuri de lectii, subcapitole, capitole, discipline scolare;
asigurarea unor exercitii suplimentare de stimulare a creativitatii elevului
Atunci cand discutǎm de instruirea asistatǎ de calculator presupunem in mod implicit, o dotare cu tehnica de calcul care sǎ sustinǎ componentele multimedia. Acasǎ sau in institutiile de invǎtǎmant, elevii si studentii ar trebui sǎ gǎseascǎ calculatoare corect configurate hardware si software, apte sǎ permitǎ utilizarea unor aplicatii de tip IAC, pe care ei sǎ le poatǎ utiliza personal, intr-un mod eficient sub controlul unui cadru didactic.
Este evident cǎ mai devreme sau mai tarziu, fiecare profesor va trebui sǎ posede abilitǎti corespunzǎtoare in manuirea si exploatarea unor instrumente de tip software educational, pe care sǎ le poatǎ recomanda studentilor.
IAC este posibilǎ si intr-un mod particular, in cel care se instruieste,sǎ poatǎ utiliza software-ul educational intr-un mod independent, dupǎ cum crede de cuviintǎ.
Multitudinea software-ului de acest tip care abundǎ pe piatǎ vine in sprijinul acestui argument: enciclopedii, jocuri educationale, programe pentru invǎtarea limbilor strǎine, aplicatii grafice si muzicale etc., toate sunt gandite si create pentru a fi utilizate de cǎtre un utilizator independent in afara controlului unui cadru didactic.
Instruirea asistatǎ de calculator poate fi de douǎ tipuri:
on line cea care functioneazǎ prin intermediul Internetului)
off line (cea care nu presupune o conexiune on line).
Unii autori limiteazǎ termenul IAC doar la partea de instruire off line iar pentru instruirea asistatǎ de calculator on line folosesc exprimarea e-learning.
IAC (on line sau off line) isi poate gǎsi utilitatea in:
insusirea individualǎ cu ajutorul calculatorului a unor elemente de instruire specifice unui domeniu de activitate;
utilizarea nemijlocitǎ a calculatorului in timpul procesului de predare si pe timpul executǎrii lucrǎrilor de laborator;
exersarea asistatǎ de calculator prin utilizarea unor programe care sǎ ajute la fixarea cunostintelor dobandite intr-un anumit domeniu;
verificarea asistatǎ de calculator prin intermediul unor programe care sǎ fie capabile sǎ aprecieze nivelul de pregǎtire a studentilor prin evaluarea rǎspunsurilor acestora;
exersarea capacitǎtii de apreciere, actiune, adaptare a studentilor la situatii concrete supuse spre rezolvare prin intermediul unor programe de simulare si jocuri decizionale.
Strategiile pedagogice implementate de sistemele de instruire asistate de calculator s-au perfectionat o data cu dezvoltarea sistemelor de calcul (hardware, software si comunicatii), permitand o asistare a procesului educational prin mijloace specifice.
Mijloacele pentru instruire la distanta s-au diversificat de-a lungul timpului: de la suportul de curs tiparit, la programele de invatare prin televizor (transmisie directa sau video), la informatii multimedia interactive in timp real.
In comparatie cu educatia conventionala, cea la distanta este mult mai flexibila, deoarece ea descentralizeaza procesul de invatare. De asemenea, este o rasturnare de dinamica sociala, aducand scoala la studenti, in locul studentilor la scoala.
Un sistem instructional prin retea eficient va integra trei categorii de medii de invatare: cel sincron (on-line) si asincron (off-line) condus de expertul-instructor, cel adaptiv care sa permita o invatare individuala si cel pentru mediu colaborativ.
Obiectivele studentilor in procesul de invatare pot fi atinse prin promovarea colaborarii, competitivitatii sau a efortului individual de autodepasire. Fiecare din aceste tipuri contribuie la formarea sau perfectionarea profesionala a persoanei si implicit la formarea personalitatii subiectului.
Paradigma sistemelor inteligente pentru instruire asistata a cunoscut in timp mutatii importante, aceste sisteme nemaifiind vazute ca niste (posibile) substitute ale profesorului uman, ci ca veritabile instrumente de sporire a eficientei actului educational.
Cercetarile din domeniul inteligentei artificiale in educatia la distanta au demonstrat necesitatea dezvoltarii unor sisteme inteligente hibride, care sa imbine avantajele tutorialelor inteligente cu cele ale sistemelor hypermedia. Incepand din anii 1970, cele doua tipuri de sisteme de instruire: clasice si inteligente s-au dezvoltat in paralel, fiecare fiind insa destinat indeplinirii unor obiective si satisfacerii unor necesitati instructionale specifice.
In prezent ne confruntam cu o schimbare de paradigma in dezvoltarea sistemelor de asistare a invatarii: in anii din urma, dezvoltarea lor era centrata in principal pe tehnologie, iar acum este axata pe aplicarea conceptelor specifice comportamentului uman in utilizarea noilor tehnologii de invatare, comunicare si afaceri.
Domeniul de cercetare al Instruirii IAC este interdisciplinar, la proiectarea unui sistem performant IAC, contribuind, alaturi de pedagogie si stiinta calculatoarelor si alte discipline, cum sunt: teoria sistemelor si psihologia cognitiva. Este un domeniu actual de cercetare ce are in prezent un impact puternic in eficientizarea activitatii educationale.
PROIECTAREA IAC implicǎ organizarea si ordonarea materialului care urmeazǎ sǎ fie predat-invǎtat-evaluat la nivelul corelatiei functional-structurale dintre profesor si student. Profesorul sau instructorul proiecteazǎ o actiune bazatǎ pe patru operatii concrete:
definirea obiectivelor pedagogice
stabilirea continutului
aplicarea metodologiei
asigurarea evaluǎrii activitǎtii didactice, educative respective
Proiectarea IAC include atat dezvoltarea unor activitǎti si materiale de instruire cat si testarea si evaluarea tuturor activitǎtilor de instruire si invǎtare (caracteristicile studentului).
Diversitatea perspectivelor din care este abordata IAC, impune o incarcatura semantica diferentiata in functie de importanta acordata si accentul pus pe laturile procesului de instruire sau tehnologiile utilizate in acel moment.
TIPURI DE ABORDARI IN INSTRUIREA ASISTATA DE CALCULATOR
Exista numeroase abordari care pun accent in utilizarea calculatoarelor pe conceptul de instruire. Printre cele mai cunoscute se pot enumera:
Computer-Assisted Instruction (CAI) Computer-Aided Instruction (CAI)
Computer.Managed Instruction (CMI) Internet-Based Instruction ( IBI)
sau Web-Based Instruction ( WBI )
Computer Assisted Instruction ( CAI) utilizeaza calculatorul in procesul de instruire bazandu-se pe urmatoarele moduri de lucru:
Tutorial ( Tutorial),
Exersare (Dril land Practice),
Jocuri pentru instruire (Instructional Game),
Modelare (Modeling),
Simulare (Simulation),
Rezolvarea problemelor (Problem Solving )
Computer Managed Instruction ( CMI )foloseste calculatorul pentru conducerea instruirii si include urmatoarele moduri de lucru :
Testare ( Testing ),
Generare prescriptii ( Prescription Generation ),
Gestiune inregistrari ( Record Keeping )
Cand instruirea este adaptata in functie de nevoile individuale ale fiecarui cursant, invatarea este mult mai eficienta ( cei indrumati individual invata de doua ori mai mult decat cei instruiti conventional.)
Instruirea personalizata reduce registrul temporal cu 20-5o % si da posibilitate cursantului sa-si respecte ritmul biologic.
Wegener ( 1999) adauga celor doua componente CAI si CMI structura CSLR- Computer Learning Resources care corespunde folosirii calculatorului pentru accesul la informatia necesara cursantului in procesul de instruire care se refera la baza de date, telecomunicatii, sisteme expert, hipermedia.
MACROPROIECTARE SI MICROPROIECTAREA
Programele IAC acopera secvente restranse, de regula o unitate didactica ( lectie, experiment, exercitii aplicative, deci elaborarea are loc la nivelul microproiectarii pedagogice.
Proiectarea la nivel macropedagogic in IAC presupune elaborarea unui program didactic mai mult sau mai putin amplu, adica editarea unui curs complet sau a unor seturi de cursuri ( Courseware).
MACROPROIECTAREA se situeaza in paradigma moderna a curriculum-ului, rezulta deci ca proiectarea unui sistem al activitatii didactice inseamna tocmai elaborarea curriculum-ului
Caracteristicile si procedurile absolut necesare macroproiectarii pedagogice pentru IAC sunt considerate :
Flexibilitatea externa care presupune ca un program trebuie sa fie adaptabil unui repertoriu cat mai larg de factori : curriculum-uri diverse, profesori si elevi/studenti.
Asigurarea unui continut largit ( baza de date extinse). Flexibilitatea programului nu este data de volumul mare de cunostinte incorporate ci si de posibilitatea selectiei continutului necesar pentru diferiti elevi/studenti la un moment dat.
Selectarea continutului. Tehnica prin care programele-computer asigura utilizatorului auto-selectia secventelor de activitate este cunoscuta sub denumirea de MENIU. Intr-un program complex cum este Wordchip sunt mai multe meniuri ce se organizeaza structural deosebit de riguros.
Includerea strategiilor de predare si invatare. Proiectantii IAC sunt preocupati pentru dezvoltarea la elevi a capacitatilor de auto-invatare, de formare a strategiilor metacognitive.
Sistemul de activare a unitatilor didactice. In functie de nevoile curente ale fazei de invatare, baza de date/continutul din program trebuie insotita de posibilitatea ca utilizatorul sa selecteze uneori anumite secvente.
Principii calauzitoare in proiectarea IAC
Pe baza experimentelor si observatiilor efectuate s-a stabilit ca principalele cerinte pedagogice ale elaborarii unui program sunt:
ASIGURAREA FEED-BACK-ULUI. Feed-back-ul trebuie sa contina o informatie mai ampla care sa reliefeze performantele elevului/studentului chiar si in detaliu.
In acest fel, daca raspunsul la o intrebare contine erori, feed-back-ul face transparente aceste erori, i le expliciteaza si-i ofera sprijinul necesar pentru corectarea lor.
Anderson, Kulhavy si Andr( 1971) fac distinctia feed-back partial si feed-back complet oferit numai in caz de reusita sau in caz de esec.
STRUCTURAREA SI ORGANIZAREA SECVENTELOR DE PREDARE-INVATARE. La un set de lectii, dificultatile se acumuleaza progresiv pe o curba mereu ascendenta cu probleme care apar privesc:
☻determinarea nivelului de dificultate al materialului de invatare,
☻ secventarea si articularea materialului,
☻ oferte de organizatori cognitivi pentru invatare.
Organizarea continutului impune o schema binara:
▲Concepte ( seturi de simboluri, obiecte ori evenimente reunite
prin atribute comune )
▲Operatii ( moduri prin care conceptele pot fi descrise, articulate
sau transformate)
Secventele dublu dimensionate - informational si temporal contin itemuri ce pot fi receptate in mod normal in functie de gradul de complexitate, de saturare cu sens cognitiv si posibilitatea prelucrarii informatiei.
Varsta, stilul de invatare, stadiile atinse in invatare, performantele, receptivitatea la nou se constituie in indicatori.
Elementul timp constituie si el un indicator al secventialitatii ca si activitatea cursantului si operatiile angajate in invatare. Pentru aceasta sunt incorporate o serie de prescriptii de genul indicatiilor, aprecierilor, orientarilor si incurajarilor utilizate in program in calitate de stimuli
STRATEGIA DIDACTICA SI CONTROLUL
ELEVULUI/STUDENTULUI.
Strategia are un sens mai pragmatic si exprima nivelul de libertate sau constrangere ( initiativa personala sau dirijarea elevului/studentului in cadrul instruirii)
Proiectarea sistemelor de cunostinte. Programele IAC prezinta o structura pe trei niveluri:
a) reprezentarea capacitatii de invatare a elevului/studentului
b) reprezentarea sarcinii didactice de predare-invatare
c) reprezentarea strategiilor de predare - invatare si a altor constrangeri de ordin pedagogic
Aceasta proiectare permite dezvoltarea fiecarui nivel si in diferite stadii. Continutul secventei este abordat independent de forma de prezentare pe care programul-computer o va adopta, el presupunand o experienta bogata de predare, imaginatie pedagogica si cunostinte de psihologia invatarii.
Concluzionand, calculatorul a devenit un instrument de invatare si aplicare indispensabil pentru momentul educational al inceputului de mileniu trei.
Utilizarea lui este interesanta, incitanta si poate fi folosit pentru a schimba aparente si prejudecati cu privire la anumite materii prezentand informatiile intr-o lumina noua, interactiva, prietenoasa, atractiva.
Oferind o noua perspectiva cu privire la individualizarea instruirii, flexibilizarea programelor, organizarea si ghidarea invatarii in ritmuri proprii, urmarirea progreselor si utilizand noi forme de evaluare, calculatorul se constituie intr-un instrument de munca personala.
Avantajele si dezavantajele unui astfel de tip de instruire sunt complementare in majoritatea cazurilor.
Relatia elevului/studentului fata de tastatura si calculator devenita in ultima instanta dependenta izoleaza social (de colegi, cercul de prieteni) sau poate crea fenomene de instrainare, de absenteism social. Ducerea la extrem a acestei relatii poate produce efecte de dezumanizare a procesului de invatamant.
Exista certitudinea integrarii masive a calculatorului in perimetrul sistemelor educationale de pretutindeni in lume. Fara el scoala risca sa devina anacronica, nerelevanta ( Wolker,1985) .
El are un impact deosebit in organizarea invatarii prin dezvoltarea a noi forme de instruire, perfectionarea managementului scolar si in cercetarea pedagogica.
PRINCIPII SPECIFICE IAC
In "Dictionarul de pedagogie contemporana" se regasesc urmatoarele principii, ce stau la baza IAC:
principiul participarii active si independente a elevului;
principiul pasilor mici;
principiul progresului gradat;
principiul intaririi imediate a raspunsului;
principiul ritmului individual de studiu;
principiul raspunsurilor corecte;
principiul repetitiei.
In prezent se considera ca procesul de invatamant poate propune cai de invatare eficienta prin valorificarea pedagogica a urmatoarelor principii cibernetice:
principiul transmiterii si receptarii informatiei prin mecanisme specifice de programare si de comanda;
principiul prelucrarii si stocarii informatiei prin mecanismele specifice de organizare a materialului transmis si difuzat in secvente si relatii de intarire;
principiul autoreglarii raporturilor dintre efectele si cauzele informatiei prin mecanisme specifice de conexiune inversa;
principiul asigurarii concordantei dintre programarea externa si asimilarea interna a informatiei prin mecanisme specifice de individualizare a activitatii.
principiul pasilor mici se refera la divizarea materiei in unitati de continut, care asigura elevului sansa reusitei si a continuitatii in activitatea de predare-invatare-evaluare;
principiul comportamentului activ vizeaza dirijarea efortului elevului in directia selectionarii, intelegerii si aplicarii informatiei necesare pentru elaborarea unui raspuns corect;
principiul evaluarii imediate a raspunsului inseamna intarirea pozitiva sau negativa a comportamentului elevului in functie de reusita sau nereusita in indeplinirea sarcinii de invatare corespunzatoare fiecarui "pas";
principiul ritmului individual de invatare vizeaza respectarea si valorificarea particularitatilor elevului, demonstrate prin modul si timpul de parcurgere al fiecarui "pas".
In societatea actuala, bazata pe cunoastere, activitatile din toate domeniile (fie ele productive, de proiectare, economice, de cercetare sau de alta natura) se desfasoara in interconexiune cu activitatea de instruire. Prin urmare, la locurile de munca apare necesitatea educatiei permanente, care nu trebuie sa se desfasoare in stilul cursurilor traditionale. Trebuie gasite metode eficiente de instruire, care impreuna cu suportul software, hardware si de comunicatii, sa rezolve probleme de tipul:
persoanele sa invete fara a parasi locul de munca;
sa poata invata despre subiecte legate direct de munca pe care o desfasoara la un moment dat;
sa poata invata impreuna cu alte persoane cu aceleasi domenii de interes, dar care nu sunt neaparat angajate in acelasi loc de munca;
sa poata partaja resurse informationale cu alti parteneri de instruire.
Problemele care se pun in acest moment sunt pe de o parte, dezvoltarea tehnologiilor si standardelor educationale in Internet, iar pe de alta parte, aplicarea lor adecvata de cat mai multi utilizatori.
Utilizatorul din societatea actuala, bazata pe cunoastere este orice persoana dornica de instruire, intr-un anumit domeniu, potrivit nivelului sau de cunoastere si a necesitatilor sale cognitive dintr-un anumit context.
Din punctul de vedere al tehnologiei, cei care lucreaza direct in dezvoltarea tehnologiilor informationale pentru educatie, trebuie sa utilizeze adecvat standardele metadatelor pentru caracterizarea paginilor de Web, sa construiasca ontologii, prin clasificarea informatiilor pentru un invatamant cognitiv.
Utilizarea calculatorului in procesul de invǎtǎmant devine o necesitate in conditiile dezvoltǎrii accelerate a tehnologiei informatiei. Pentru noile generatii de elevi si studenti, deja obisnuiti cu avalansa de informatii multimedia, conceptul de asistare a procesului de invǎtǎmant cu calculatorul este o cerintǎ intrinsecǎ.
Acomodarea incǎ din scoalǎ cu tehnica de calcul influenteazǎ FORMAREA INTELECTUALǍ A ELEVILOR, prin:
Stimularea interesului fatǎ de nou Legea de bazǎ ce guverneazǎ educatia asistatǎ de calculator o reprezintǎ implicarea interactivǎ a elevului in actiunea de prezentare de cunostinte, captandu-i atentia subiectului si eliminand riscul plictiselii sau rutinei.
Stimularea imaginatiei. De la jocurile pe calculator care dezvoltǎ abilitǎti de utilizare, imaginatie si viteza de reactie intr-o prezentare graficǎ atractivǎ, maturizandu-se elevul, studentul incepe sǎ foloseascǎ calculatorul sǎ creeze propriile produse soft.
Dezvoltarea unei gandiri logice. Descompunerea unei teme in etape de elaborare organizate secvential, organizarea logicǎ a rationamentului reprezintǎ demersuri cognitive ce aduc castig in profunzimea si rapiditatea judecǎrii unei probleme.
Simularea pe ecran a unor fenomene si procese, altfel costisitor de reprodus in laborator, ajutǎ la intelegerea acestora.
Optimizarea randamentului predǎrii prin exemplificǎri multiple
Formarea intelectualǎ a tinerei generatii prin autoeducatie
Elevul invatǎ in ritm propriu fǎrǎ emotii si stres care sǎ-i modifice comportamentul
Aprecierea obiectivǎ a rezultatelor si progreselor obtinute
APLICATII SPECIFICE IAC
Sistemul IAC este un mediu integrat hardware-software destinat interactiunii dintre posesorii unui sistem de cunostinte si destinatarii acestuia, in vederea asimilǎrii active de informatie insotitǎ de achizitionarea de noi operatii si deprinderi.
SOFTWARE-UL EDUCATIONAL (SE) este un produs program special proiectat pentru a fi utilizat in procesul de invǎtare. Ca si caz particular, importanta prezinta courseware-ul, un pachet care cuprinde un soft educational, documentatia necesarǎ (indicatii metodice si descrierea tipului de hard pe care poate fi implementat) si eventual alte resurse materiale (fise de lucru, exercitii propuse, etc).
este conceput pentru a invǎta ;
trebuie sǎ asigure interactiunea flexibilǎ elev-computer sau computer-profesor ;
se adapteazǎ in functie de caracteristicile individuale ale utilizatorului.
Clasificarea SE dupa functia pedagogicǎ specificǎ in cadrul unui proces de instruire:
a) Prezentarea interactivǎ de noi cunostinte (Computer Based Learning presupune utilizarea nemijlocitǎ a calculatorului in procesul predǎrii si a lectiilor de laborator. Materialul de invǎtat se prezintǎ pe baza unui anumit tip de interactiune. Dupǎ cum aceastǎ interactiune este condusǎ de calculator sau de elev, vorbim de un dialog tutorial sau de o investigare (interogare, cǎutare).
Tutorul preia una din functiile profesorului si poate fi proiectat astfel:
precizeazǎ una sau mai multe secvente de informatii;
solicitǎ elevului sǎ rǎspundǎ la o intrebare, sǎ rezolve un exercitiu;
prezintǎ aprecierea rǎspunsului si trece la o altǎ secventǎ in functie de rǎspunsul elevului.
Materialul poate fi impǎrtit pe capitole care sǎ nu solicite o concentrare mai mare de 10-15 minute. Prin diverse meniuri se pot furniza informatii adiacente.
Softul de investigare reprezintǎ o formǎ evoluatǎ de interactiune instructionalǎ, in care elevului nu i se oferǎ informatiile ca atare ci un mediu prin care elevul sǎ poatǎ extrage informatiile care il intereseazǎ pentru rezolvarea unei anumite sarcini. Drumul parcurs este determinat si de gradul de initiere al celui care invatǎ.
Soft-urile educationale cu continuturi diferite indeplinesc sarcini si functii variate si ca suporturi de informatii pot fi utilizate in: prezentarea interactiva de noi cunostinte, furnizarea de modele cognitive si interactionale, simularea unor fenomene reale, consolidarea cunostintelor, stimularea de idei, dezvoltarea unor capacitati sau aptitudini, evaluarea si autoevaluarea cunostintelor, deschiderea sau asocierea la domenii corelate.
(Grosseck,G.,2000)
Ele contribuie la reusita invatarii si indeplinesc o multitudine de functii: transmit informatii si maresc nivelul de interdisciplinaritate prin decompartimentarea cunostintelor, realizeaza o prezentare interactiva a cunostintelor, constituie un bun suport pentru invatare.
Elevii/studentii lucreaza fara a fi stresati de frica nereusitei pentru
b) Exersarea asistatǎ de calculator (Computer Assisted Training cand subiectului i se pun la dispozitie programe specializate care-l ajutǎ sǎ fixeze cunostintele si sǎ capete deprinderi specifice prin seturi de sarcini repetitive, urmate de aprecierea rǎspunsului elevului.
Exercitiile pot fi propuse intr-o ordine prestabilitǎ sau in mod aleator sau pot fi generate in timpul sesiunii de lucru.
c) Verificarea asistatǎ de calculator (Computer Assisted Testing) presupune existenta unor programe capabile sǎ testeze nivelul de insusire a cunostintelor prin evaluarea rǎspunsurilor. O interfatǎ graficǎ prietenoasǎ va afisa mesaje corespunzǎtoare interpretǎrii rǎspunsului. Programele de testare pot fi incluse in lectia curentǎ sau in lectii recapitulative.
Modul de construire a unui test depinde de numǎrul de chestiuni de test (care se stabilesc in functie de timpul de administrare si de nivelul de scolarizare) si de numǎrul de concepte, procedee a cǎror insusire va fi verificatǎ.
d) Simulare. Un soft de simulare permite realizarea controlatǎ a unui fenomen sau sistem real prin intermediul unui model care are un comportament analog. Astfel de programe oferǎ posibilitatea observǎrii modelului in care se schimbǎ comportamentul sistemului in functie de modificǎrile operate (schimbarea parametrilor, conditiilor) ceeea ce faciliteazǎ intelegerea fenomenului si nu implicǎ riscurile si cheltuiala fenomenului real.
Trebuie retinut faptul cǎ prin rǎspandirea si diversificarea IAC rolul dascǎlului va suferi modificǎri. Profesorul se va degreva treptat de activitatea de rutinǎ, dar sarcinile lui se amplificǎ prin faptul cǎ va trebui sǎ realizeze programe sau sǎ elaboreze proiecte de programe si sǎ le adapteze la cerintele procesului educativ. Dar, oricat de complete ar fi programele, profesorul rǎmane masina perfectǎ de invǎtat.
ASPECTE POZITIVE SI NEGATIVE
ALE INSTRUIRII ASISTATE DE CALCULATOR
Deoarece nu intodeauna tot ceea ce este "mai nou" este si "mai valoros", s-au intreprins deja si s-au publicat studii numeroase care fac posibile diferentierile si analizele comparative in cazul programelor IAC.
In instruirea asistata de calculator rolul esential revine educatorului. Pe langa o serie de avantaje, aceasta moderna si eficienta forma de invatare are si anumite limite:
individualizarea excesiva a invatarii duce la negarea dialogului elev-profesor si la izolarea actului de invatare in contextul sau psihosocial;
segmenteaza si atomizeaza prea mult material de invatat;
duce prea mult la "tutelare", dirijand pas cu pas activitatea mentala a subiectului si, prin aceasta, impiedicandu-l sa-si dezvolte capacitatile creatoare.
Produsele realizate in institutiile de invǎtǎmant prin fortele proprii, de cǎtre cadrele didactice si studenti avand cunostinte de informaticǎ prezintǎ urmǎtoarele avantaje si dezavantaje:
Avantaje:
de cele mai multe ori continutul lor corespunde cel mai bine specialitǎtii de invǎtare vizate;
fiind produse proprii pot fi usor de modificat si adaptat de cǎtre proiectantii lor;
stimuleazǎ inventivitatea si creativitatea proiectantilor;
conduc la dezvoltarea cunostintelor de informaticǎ a celor care le-au realizat;
fiind produse proprii, sunt promovate si implementate cu usurintǎ de cǎtre cadrele de conducere din aceste institutii.
Dezavantaje:
cunostintele pedagogice ale proiectantilor uneori lasǎ de dorit;
nu existǎ evidentiat clar scenariul instructiv;
nu existǎ coerentǎ intre obiectivele didactice urmǎrite;
nu sunt respectate cerintele pedagogice elementare in prezentare si proiectare;
testele docimologige nu respectǎ intotdeauna o legǎturǎ intre continutul itemilor si obiectivele didactice
O realizare software lasǎ de dorit in unele cazuri datoritǎ :
instrumentelor software utilizate (limbaj de generatie mai vechi, produse informatice incomplete sau virusate);
modului amatoricesc in care este utilizat software-ul de bazǎ aflat la dispozitie, de multe ori obtinut in mod piratat;
lipsei de documentatie informaticǎ pertinentǎ (sunt utilizate unele cǎrti de specialitate de comert, care uneori lasǎ de dorit din punct de vedere al continutului);
tipului de echipament hardware pe care se lucreazǎ in unele institutii, se mai utilizeazǎ incǎ si calculatoare neperformante;
modului neperformant in care sunt realizate;
unele produse nu sunt portabile si nu pot fi utilizate si in alte institutii de invǎtǎmant;
cele mai multe produse software nu sunt realizate profesional si nu dispun de o documentatie de utilizare adecvate profesorului.
Existǎ mai multe tipuri de instruire fiecare avand avantajele si dezavantajele sale dintre care amintim:
1. INSTRUIREA ASISTATÃ DE CALCULATOR
Avantaje
independenta temporalǎ
modularitate
feedback imediat
flexibilitatea planificǎrii in instruire
posibilitatea de standardizare a cursurilor
usurintǎ in utilizare
Dezavantaje
lipsa profesorului
nu existǎ posibilitatea controlului imediat
necesitǎ accesul la un calculator
este dependent de anumite platforme hardware si software
2. INSTRUIREA LA DISTANTÃ PE BAZA APLICATIILOR WEB
Avantaje
independenta temporalǎ
independenta geograficǎ
usurinta in utilizare
cresterea interactiunii prin posibilitatea existentei unui instructor on line in mod sincron cu studentii
cresterea interactiunii prin posibilitatea comunicǎrii on line intre studenti
posibilitatea profesorilor de a actualiza cu usurintǎ cursurile on line
independenta de platforme hardware si software
Dezavantaje
necesitǎ accesul la un calculator cu conexiune la internet
necesitǎ asigurarea, serviciilor internet de cǎtre un ISP (internet service provider)
viteza scǎzutǎ de rulare a aplicatiilor prin Dial-up
posibilitatea atacului unor virusi existenti in internet
securitate scǎzutǎ
necesitǎ costuri mari de intretinere
necesitǎ costuri mari de implementare
presupune solicitarea de autentificare a studentilor
3. INSTRUIREA PE BAZA BENZILOR VIDEO
Avantaje
independenta temporalǎ
independenta geograficǎ
necesitǎti reduse de tehnicǎ
flexibilitatea planificǎrii in instruire
costuri reduse
Dezavantaje
nu existǎ feedback
lipseste interactiunea
lipseste profesorul
nu existǎ posibilitatea de control a instruirii
. INSTRUIREA PE BAZA APLICATIILOR
DE TIP VIDEO SI TELECONFERINTÃ
Avantaje
independenta geograficǎ
posibilitatea de a lucra fatǎ in fatǎ cu instructorul
existenta interactiunii intre student si instructor
existenta interactiunii intre studenti
Dezavantaje
necesitatea de a respecta o planificare a instruirii
limitǎri audio si video
dependenta de un suport tehnic corespunzǎtor
costuri mari de intretinere si implementare
dificultatea participǎrii in discutie, in timp real, a mai multor studenti simultan.
Evident fiecare tip de instruire are avantajele si dezavantajele sale care il recomandǎ sau nu in anumite situatii. Probabil pentru ca o universitate virtualǎ sǎ fie potrivitǎ instruirea la distantǎ bazatǎ pe aplicatii web, la fel cum pentru altǎ institutie de invǎtǎmant superior sǎ fie necesarǎ o instruire mixtǎ, atat clasicǎ cat si asistatǎ de calculator.
Este foarte important pentru decidentii educationali, ca acestia sǎ fie suficient de bine informati asupra tipurilor posibile de instruire si, asupra resurselor de care dispun, astfel incat corespunzǎtor acestora si obiectivelor stabilite, sǎ poate alege cele mai potrivite metode de instruire pentru universitatea pe care o conduc.
Trebuie sǎ descriem si problemele care se pun in fata grupului instruit cu ajutorul calculatorului si anume:
eterogenitatea,
modul de instruire,
discontinuitatea in procesul de predare-asimilare,
formarea gandirii algoritmice,
favorizarea totusi a transferului de cunostinte si integrarea lor
Un dezavantaj actual in sistemul romanesc de invǎtǎmant este costul incǎ mult prea ridicat al echipamentului informatic si al facilitǎtilor acestuia necesar derulǎrii IAC.
Pentru a fi introdusǎ informatizarea in scoalǎ sunt necesare resurse:
financiare,
materiale hard-soft,
umane-pregǎtirea cadrelor didactice in utilizarea calculatorului si a soft-ului educational.
Standardele formǎrii cadrelor didactice in domeniul TIC recomandǎ ca fiecare educator sǎ acumuleze deprinderi, capacitǎti si competente fundamentale relativ la tehnologia informationalǎ computerizatǎ aplicatǎ in educatie.
Aceste standarde includ competente pe care educatorul ar fi bine sǎ le dovedeascǎ in domeniul TIC:
a) Standarde minime:
sǎ posede cunostinte de bazǎ in logicǎ
sǎ posede abilitǎti in utilizarea limbii engleze
sǎ opereze cu computerul de asa manierǎ, incat sǎ fie capabil sǎ ruleze cu succes un soft
sǎ dovedeascǎ abilitǎti minime in procesarea unui text si realizarea graficelor
b) Standarde medii:
sǎ evalueze si sǎ utilizeze computerul, in stransǎ legaturǎ cu celelalte mijloace de invǎtǎmant. pentru a sustine actul educational cat mai complet
sǎ aplice curent principiile predǎrii, invǎtǎrii si evaluarii, precum si a cercetǎrii cu ajutorul computerului
sǎ exploreze, sǎ evalueze si sǎ selecteze materialele educationale, care necesitǎ tehnologia computerelor
sǎ utilizeze email-ul si internetul
sǎ opereze soft-ul pentru procesare de text, pentru formarea unei baze de date si pentru realizarea de grafice
sǎ aplice tehnologia computationalǎ pentru schimbarea raporturilor dintre educati si educatori
c) Standarde inalte:
sǎ aplice curent principiile predǎrii, invǎtǎrii si evaluǎrii, precum si a cercetǎrii cu ajutorul computerului
sǎ exploreze, sǎ evalueze si sǎ selecteze materialele educationale, care necesitǎ tehnologia computerelor
sǎ proiecteze si sǎ dezvolte activitǎti de invǎtare pentru elevi, care integreazǎ computerul si tehnologia comunicatiilor
sǎ dobandeascǎ si sǎ aplice cunostinte de multimedia, hypermedia si telecomunicatii, care sǎ sprijine activitatea educationalǎ
sǎ utilizeze si sǎ integreze internetul in actul educational
Dintr-o altǎ perspectivǎ toti practicantii in educatie, indiferent de specialitatea predatǎ, ar trebui sǎ fie pregǎtiti sǎ indeplineascǎ urmǎtoarele standarde si indicatori de performantǎ in utilizarea tehnologiei:
I. In domeniul operatilor si conceptelor tehnologice
sǎ demonstreze cunostinte si abilitǎti initiale precum si intelegerea conceptelor legate de tehnologie
sǎ demonstreze acumularea continuǎ a cunostintelor si dezvoltarea abilitǎtilor tehnologice pentru a fi mereu la curent cu noile tehnologii
II. In planificarea si proiectarea mediilor si experientelor de
invǎtare
sǎ proiecteze ocazii de invǎtare potrivite care aplicǎ strategiile instructionale care pun baza pe tehnologiile pentru a sprijini diversele nevoi a educabililor
sǎ identifice, localizeze si sǎ evalueze resursele de tehnologie pentru adecvare
sǎ planifice managementul resurselor tehnologice in contextul activitǎtilor de invǎtare
sǎ proiecteze strategiile de invǎtare intr-un mediu ce se bazeazǎ pe tehnologie
III. In predare si invǎtare
sǎ faciliteze experientele bazate pe tehnologie care se adreseazǎ standardelor de continut si standardele de tehnologie pentru educabili
sǎ foloseascǎ tehnologia pentru a sprijini strategiile centrate pe educabili si astfel sǎ deserveascǎ diversele lor nevoi
sǎ aplice tehnologia pentru a dezvolta abilitǎtile si creativitatea educabililor
sǎ organizeze activitǎti de invǎtare intr-un mediu bazat pe tehnologie
IV. In evaluare
sǎ aplice tehnologia pentru evaluarea invǎtǎrii folosind o varietate de tehnici de evaluare
sǎ aplice metode multiple de evaluare pentru a determina utilizarea adecvatǎ a resurselor tehnologice pentru invǎtare, comunicare si productivitate
V. Pentru mǎrirea eficientei in profesie
sǎ foloseascǎ resursele tehnologice pentru a se angaja intr-o dezvoltare profesionalǎ permanentǎ si in invǎtare permanentǎ
sǎ evalueze si sǎ reflecteze permanent asupra practicii profesionale pentru a lua decizii in cunostiintǎ de cauzǎ privind folosirea tehnologiei in sprijinul invǎtǎrii
sǎ aplice tehnologia computationalǎ pentru cresterea eficientei actului de predare-invǎtare
sǎ utilizeze tehnologia pentru a comunica si colabora eficient cu pǎrintii, colegii si comunitatea
VI. In intelegerea problemelor sociale, etice, legale si umane
sǎ aplice resursele tehnologice care scot in evidentǎ diversitatea
sǎ promoveze folosirea sǎnǎtoasǎ si lipsitǎ de pericole a resurselor de tehnologie
sǎ faciliteze accesul echitabil la resursele de tehnologie pentru toti educabilii
ASPECTE NEGATIVE ALE IAC ON-LINE
Cum spuneam anterior, ar fi greu sa mai concepem lumea noului mileniu fara Internet care, intr-un timp uluitor de scurt (mai putin de doua decenii), ne-a schimbat viata. Fara doar si poate ca, Internetul in sine nu este un lucru rau, insa felul abuziv in care unii oameni au inteles sa se foloseasca de el a generat o multime de probleme negative. Cunoasterea acestora este esentiala pentru a evita includerea lor in programele de instruire asistata de calculator.
Formele sub care se pot intalni continuturile daunatoare pe Internet au ca suport atat posta electronica, camerele de discutii, forumurile, site-urile de socializare in retea cat si alte forme de comunicare preferate de minori, precum blogurile. Toate acestea ar trebui sa se constituie in motiv de ingrijorare, iar cei raspunzatori de programele de IAC ar trebui sa se autosesizeze si sa ia in serios subiectul, acordandu-i atentia cuvenita. Iata cateva exemple:
PROMOVAREA VIOLENTEI de toate tipurile prin :
ACCESUL LA MATERIALE INADECVATE VARSTEI LOR.
Adesea involuntar copiii ajung pe pagini web pagini web in care sunt expuse materiale pornografice sau cu caracter sexual explicit (in cazul forumurilor de discutii consecintele pot fi de la propuneri indecente cu tenta sexuala la atragerea minorilor pentru contactul fizic de catre persoane periculoase, precum abuzatorii si exhibitionistii); website-uri care elogiaza infractorii; website-uri care invata copiii cum sa devina hackeri sau altele care ofera retete de construire bombe; pagini web de protest impotriva valorilor morale, culturale ale societatii etc.
ATACURI ASUPRA IMAGINII SI A VIETII PRIVATE A PERSOANELOR
a) Site-uri care acorda calificative pozelor. Exista foarte multe locuri pe Internet care indeamna la postarea de fotografii astfel incat sa le fie acordate note. Riscul major consta in faptul ca se poate lua contact foarte usor cu persoana din fotografie, deoarece are legatura catre adresa de email sau, marea majoritate isi dau intalnire pe Messenger. Pe de alta parte, un vot negativ poate conduce la pierderea stimei de sine si scaderea gradului de autoapreciere (nu toti copiii sunt bine claditi, aratosi si echilibrati emotional).
b) Site-uri care acorda note cadrelor didactice. Calificativ. ro este un astfel loc din spatiul virtual romanesc, extrem de popular printre scolari. Copiii pot spune ce vor pe astfel de site-uri, deoarece identitatea le este protejata.
SUBCULTURA SI SUBEDUCATIA este poate cel mai trist aspect legat de Internet. Site-uri cu rezumate si comentarii gata facute, gratuite sau care percep o mica suma sunt extrem de populare printre copiii. Ele nu trebuie recomandate pentru ca incurajeaza plagiatul, furtul si lenea intelectuala. Copiii trebuie educati sa-si dezvolte singuri abilitati de a compune, de a scrie si sa nu apeleze la astfel de "substitute" pentru lectura si instruire.
CRESTEREA IZOLARII SI A SINGURATATII, A INDIVIDUALISMULUI. DEPENDENTA DE INTERNET.
Internetul reprezinta instrumentul care poate izola de lume, de prieteni si de orice alta atractie specifica varstei. De asemenea, poate agrava situatia de risc in care se afla tinerii ce sufera de fobie sociala (evitarea contactului cu alte persoane) sau poate chiar declansa comportamente obsesive. Probleme serioase apar atunci cand nu se reuseste sa se puna capat tentatiei, abuzandu-se de acest instrument de comunicare, consecintele putand conduce la deteriorarea sanatatii, alterarea comportamentului, comportamente antisociale, stres, oboseala, halucinatii, cresterea/scaderea in greutate etc.
Acestea sunt, sumar schitate, cateva dintre pericolele pentru siguranta copiilor nostri in spatiul virtual. Un element foarte important de care trebuie sa tinem seama este distinctia care trebuie facuta intre continutul interzis a fi accesat, indiferent de varsta publicului internaut, si continutul periculos pentru dezvoltarea fizica si mentala a minorilor.
Dintre toate acestea riscuri si vulnerabilitati CRUZIMEA SOCIALA DIN SPATELE ECRANELOR este una dintre cele mai provocatoare chestiuni adresate profesorilor si parintilor atunci cand isi sfatuiesc elevii si copiii sa imbratiseze noile tehnologii informationale si de comunicare, in special telefoanele mobile si Internetul, ultimul fiind perceput in general de copiii ca un "loc al rafuielilor si al atacului la persoana" (Brut, 2006). Privita din perspectiva psiho-sociala doua sunt dimensiunile de interes pentru spatiul virtual: defaimarea prin Internet (cyber-bullying, engl) si hartuirea on-line (cyber-stalking, engl).
Calomnia si Insulta in spatiu virtual sunt versiunile intrate in uz pentru cuvantul cyber-bullying, prin care se intelege utilizarea mijloacelor de comunicare si informare electronice precum email, mesageria instant, bloguri, site-uri, telefoane celulare sau pagere pentru acte de brutalizare morala in spatiul virtual. La fel ca in realitate, defaimarea prin Internet poate fi facuta in mod individual sau in grup, prin atacuri asupra imaginii si a vietii private a persoanelor si face parte din categoria activitatilor criminale informatice.
Defaimarea on-line este o practica comuna mai ales in cazurile de rasism sau alte forme de expresie a urii si intolerantei. Deoarece copiii nu disting clar intre fantezie si realitate ei sunt cei mai expusi unor astfel de actiuni.
Statistici ingrijoratoare indica faptul ca, departe de supravegherea parintilor si la adapostul anonimatului exista copii care vad in Internet instrumentul perfect pentru defaimare si hartuire.
Pe de alta parte, marea majoritate a odraslelor cruzimii sociale nu ar face niciodata in realitate ceea ce isi permit on-line (in general fetele, mai mult decat baietii, au amplificata doza de curaj despre a spune ceva despre cineva). Chiar si atunci cand sunt prinsi, ei nu isi recunosc faptele sustinand ca este un caz de furt de "identitate virtuala".
Deoarece nu exista un feedback rapid si pozitiv la actiunile lor, tehnologia Internet ridica astfel chestiuni serioase asupra comportamentului etic al copiilor, carora le lipsesc remuscarile sau parerile de rau.
Daca agresiunea continua, cel mai adesea se compromite dezvoltarea armonioasa a copilului, rezultatele defaimarii putand fi devastatoare, de natura sa afecteze stima de sine, gradul de auto-apreciere sau anumite relatii privind convietuirea sociala a acestuia. Pe de alta parte, daca actul de defaimare are loc in incinta scolii, profesorii si educatorii pot interveni direct, stopand incidentul. Pericolul social este insa mult mai mare pentru ca, de cele mai multe ori, astfel de fapte se intampla in afara radarului de securitate a institutiei de invatamant, chiar in camera copilului, devenind astfel foarte greu de monitorizat si intervenit.
Terorismul emotional on-line (cyberstalking, engl) se refera la utilizarea Internetului sau a altor mijloace electronice pentru a urmari, a intimida prin canale personale de comunicare, a manipula informational in locul atacului fizic, incalcand in mod repetat granitele sigurantei emotionale. Se foloseste ca sinonim pentru hartuirea on-line (online harassment) sau abuzul on-line (online abuse).
"Teroristul afectiv" nu reprezinta o amenintare fizica in mod direct, dar urmareste constant activitatile on-line ale victimei pentru a-si strange informatii in vederea unei intimidari verbale viitoare. Comportamentul acestuia este de cele mai multe ori irational, cauzat de obsesia (admiratia) fata de victima.
Anonimitatea interactiunilor on-line reduce sansele de identificare si face ca hartuirea in mediul virtual sa fie mult mai des intalnita decat cea din viata reala. Desi exista pareri ca cyberstalking-ul nu ar fi daunator, el poate rani psihologic sau emotional victima si, ocazional, chiar si fizic: scaderea stimei-de-sine, anxietate, manie, depresie, dificultati de somn, cosmaruri; nivel ridicat de stres, dezordini alimentare, consum de alcool, droguri sau tigari, scaderea notelor iar in cazuri extreme acte de violenta in scoala sau tentativa de suicid.
Desi intre cele doua forme de cruzime on-line exista asemanari (sufoca afectiunea si compasiunea pentru a face loc indiferentei si brutalitatii), ele se deosebesc prin natura amenintarii, perioada de timp si initiatorul unor astfel de fapte reprobabile. Cyberstalking-ul are loc in mod repetat si are autor unic, in timp ce cyberbullying-ul implica grupuri de colegi sau prieteni care prefera blogurile sau alte locatii aglomerate virtual.
METODE DE "TRATAMENT
Ce se poate face in aceasta privinta? Care ar fi modalitatile de oprire a activitatilor ilegale si daunatoare derulate prin Internet, care ii vizeaza pe minori? Sunt de dorit a se urma doua directii: imbunatatirea prevenirii si combaterea.
Deoarece copiii folosesc din ce in ce mai mult Internetul ar fi gresit sa le interzicem sa navigheze. Marea lor majoritate nu cunosc insa riscurile induse de Internet si de care trebuie sa se fereasca. Aici intervine educatia lor, cat mai de timpuriu si asociata cu informarea in mod corespunzator a parintilor si educatorilor.
Largirea gamei de instrumente bazate pe tehnologie destinate aplicarii legii.
Pentru copiii victime ale pornografiei sau ale expunerii la materiale pornografice sau ofensatoare ar trebui create servicii de consiliere si reabilitare capabile sa raspunda traumelor specifice diverselor forme de violenta si abuz on-line.
Trebuie sa se vorbeasca public mult mai mult, mai ales mass-media, despre aceste subiecte. Campanii de constientizare, de stimulare a opiniei publice. Parteneriat intre sectorul public si cel privat.
Realizarea unui ghid pentru parinti despre cum se poate filtra continutul digital.
EDUCATIA LA DISTANTA (E-EDUCATION)
Termenul de educatie la distanta este cunoscut de mai mult timp in domeniul educatiei formale, informale sau nonformale. Un sistem de eLearning (de formare la distanta sau educatie virtuala) consta intr-o experienta planificata de predare-invatare, organizata de o institutie ce furnizeaza imediat materiale intr-o ordine secventiala si logica pentru a fi asimilate de studenti in maniera proprie, fara a constrange agentii activitatii la coprezenta sau sincronicitate.
In sens larg, despre educatie la distanta se vorbeste atunci cand educatorul si auditoriul sau sunt separati de distanta fizica si tehnologia este folosita pentru a media aceasta distanta.
Optiunile tehnologice se impart in patru categorii:
tehnologii audio - benzi magnetice, casete, radio;
tehnologii video - benzi video, filme, video-conferinte;
cursuri si texte tiparite sau listate;
noile tehnologii - instruire asistata de computer (softuri educationale, exersare, simulare, rezolvare de probleme), comunicare mediata de computer (posta electronica, conferinte prin computer), educatie bazata pe multimedia.
Fig. nr. 2. Site de e-learning
Exemplele de institutii ce folosesc elearning-ul pot include atat sectorul public cat si privat, la nivel elementar, secundar, liceal, universitar etc., ca si forme de educatie non-formala, educatie permanenta, educatie vocationala de perfectionare.
Emergenta institutiilor virtuale are patru surse diferite:
institutii care au fost implicate in educatia deschisa si la distanta;
institutii traditionale, de la scoli la universitati, care nu au mai fost implicate in educatia la distanta. Aceste institutii incep sa aplice noile tehnologii informatice ca suport pentru un plus de calitate, o productivitate si flexibilitate crescute, cu premisa ca astfel reduc costurile si aduc venituri prin atragerea de noi studenti. Aceasta tranzitie apare in situatia tipica a unor proiecte specifice care creaza o institutie virtuala in cadrul uneia traditionale.
sectorul corporatiilor sau al organizatiilor mari care dezvolta programe de pregatire pentru uz intern avand ca suport si mijloc de distribuire tehnologiile informatice si de comunicare si purtand eticheta de virtual.
persoane individuale care, din motive variind de la altruism la profit, folosesc tehnologiile pentru a crea oportunitati de invatare pentru oricine este interesat.
Eticheta e-education este folosita in sens larg si nediscriminat in toata lumea, interschimbabila cu alti termeni cum ar fi: invatare deschisa si la distanta, invatare distribuita (distributed learning), invatare in retea, invatare prin Web (Web-based learning) si invatare prin computer. Mai mult, uneori termenul este folosit cu referire la sisteme care combina tehnologii TV si teleconferinte interactive in timp real.
Studentul poate fi situat in orice parte a lumii - accesul este prin intermediul unui calculator conectat la reteaua Internet si echipat cu un navigator obisnuit pentru Web, folosit si pentru activitati de cercetare, informare, entertainment, servicii variate, comert, posta electronica etc.
Cursantul poate, in functie de centrele sale de interes, sa acceseze banci de date pentru completarea lecturii sau sa stabileasca un contact imediat cu redactorul articolului, caruia ii poate impartasi reactiile sale, sau cu alti cititori cu care se poate angaja in dialog.
Cursurile suport sunt stocate pe un computer intr-o forma specifica si un navigator uzual pentru Internet sau, in unele cazuri rare, un program special, permite cursantilor sa acceseze informatiile in ritmul propriu de asimilare.
Materialele de invatare sunt prezentate intr-o forma multimedia - prin imbinare de text, sunet, imagine si chiar scurte filme- si in modul hyperlink - un model structural in care accesul la alte informatii se realizeaza prin legaturi multiple de la o singura pagina.
Astfel, utilizarea unor softuri specializate permite pe linga audio si videoconferinte si moduri mixte de management al interactiunii dintre agentul invatarii (instructor, program interactiv sau sisteme expert) si cel ce invata.
Un avantaj determinant ce tine de specificul educatiei la distanta fiind individualizarea invatarii si accentul trecut de la profesor sau materia de continut (cum era cazul in invatamantul traditional) la cel ce invata.
AUDIO SI VIDEOCONFERINTE
Scaderea pretului si cresterea performantelor dispozitivelor hardware asigura utilizarea programelor de video-conferinta cu ajutorul calculatoarelor uzuale, fara a mai fi necesare echipamente speciale si costisitoare.
Audio-conferinta asigura comunicarea simultana intre mai multe persoane, prin dialog direct, permitand ridicarea de probleme si obtinerea imediata a raspunsului.
In unele cazuri se utilizeaza suplimentar faxul, posta electronica sau posta normala pentru a face un schimb de documente necesare conferintei inainte, in timpul sau dupa desfasurarea acesteia.
Video-conferintele au aparut initial in forma broadcast, prin care toti participantii puteau vizualiza secventele video primite de la un calculator central iar intre ei comunicau doar prin linii audio.
Acest model de video-conferinta este foarte util in situatiile in care se doreste realizarea unei prezentari video (de exemplu, a unui produs sau a unui proiect).
Un model mai performant de video-conferinta este tipul multipoint; in acest caz, toti participantii pot comunica intre ei, sistemul permitand fie vizualizarea tuturor participantilor intr-o zona a fereastrei de lucru utilizate, fie doar a participantului 'activ' (cel care vorbeste in momentul respectiv).
Fig. nr. 3 Videoconferinte
Videoconferintele sunt extrem de utile in aplicatii de invatamant la distanta, pentru intalniri de afaceri sau intalniri politice, consultatii medicale preliminare etc.
Programele uzuale de video-conferinta ofera si servicii suplimentare, cum ar fi: transferul de fisiere, chat (discutii in mod text), realizarea de desene si schite in comun, partajarea de aplicatii (astfel incat toti participantii sa poata vizualiza ecranul unuia dintre ei, respectiv sa preia controlul aplicatiei pentru a face modificari intr-un document activ) si altele.
Unul din programele cele mai utilizate este NetMeeting, care este creat de firma Microsoft si permite realizarea de video-conferinte cu o mare parte dintre facilitatile anterior descrise.
Pentru a realiza o videoconferinta participantii au nevoie de echipamente compatibile, si pot comunica folosind linii telefonice ISDN, reteaua IP a companiei sau utilizand Internet
Fig. nr. 4 Programul NetMeeting
E-learning fiind un sistem organizat de educatie/ formare, acesta include componentele unui demers didactic si anume:
continut specific,
metodica,
interactiune,
suport,
evaluare.
"Locatia" unde se produce acest proces de invatare este asa numita "clasa virtuala". Lectia online acopera acelasi continut si pune aceleasi probleme ca si o lectie care se desfasoara in sala de clasa traditionala. Avantajul evident este ca o astfel de lectie poate fi accesata oricand si de oriunde.
Cursurile suport sunt stocate pe hardul unui computer intr-o forma
print (texte cu format electronic din carti, reviste); daca cursantul invata mai bine prin citit acesta cauta un curs cu e-books, textbooks sau alte tiparituri;
video (transmisii video de filme educationale, modelare animata, etc.); daca cursantul invata mai bine vazand cum se fac lucrurile, acesta va cauta un curs cu demonstratii grafice care ilustreaza noile idei si concepte;
audio (transmisii audio); daca cursantul invata mai bine prin ascultat, acesta poate cauta un curs cu lecturi audio pentru a i se explica conceptele:
comunicare asincrona si sincrona (e-mail, forumuri de discutii, chat, videoconferinte, teleconferinte); daca cursantul invata mai bine vorbind/ conmunicand acesta cauta un curs cu chat sau discutii tematice de grup pentru a-si impartasi impresiile si pentru feed-back.
Exista trei modele general acceptate in lumea e-learning, dupa cum au fost clasificate de European Corporate e-learning, fiecare ocupand o cota aproximativ egala pe aceasta piata:
a) e-learning independent reprezinta modelul prin care utilizatorul individual descarca materialul de curs de pe internet sau il utilizeaza direct de pe CD, parcurgandu-l de unul singur. Acesta prezinta avantajul unei cantitati de informatie foarte mare, care poate fi accesata intr-un timp scurt, insa este foarte rigid in ceea ce priveste comunicarea instructor-cursant.
b) e-learning asincron permite doar unui singur utilizator sa transmita informatie la un moment dat. Un astfel de exemplu este acela in care instructorul poate sa furnizeze informatia cursantilor, dar cursantii nu pot interactiona in timp ce primesc informatia. Avantajul major in acest caz este acela ca fiecare cursant isi pastreaza facilitatea de a lucra dupa propriul ritm, putand insa obtine si raspunsuri la cererile sale intr-un interval de timp acceptabil.
c) e-learning sincron permite transferul de informatie cu orice alt utilizator in orice moment. Un exemplu este acela in care tutorele si cursantii transfera informatii in timpul desfasurarii cursului / seminarului, de regula in timp real. Acest mod este evident cel mai performant dintre toate in ceea ce priveste gradul de facilitare al comunicarii, facilitatile audio-video integrate creand conceptul de "clasa de curs virtuala".
Scrisul este metoda principala de comunicare in clasele online; prin scris se vor exprima gandurile, se vor impartasi idei si se vor pune intrebari. Atunci cand cursantul online are nevoie de ajutor in intelegerea unei notiuni, acesta poate pune intrebari colegilor de clasa virtuala sau tutorelui. Limbajul trupului generat de confuzie, satisfactie nu pot fi vazute de catre colegi sau tutore decat daca in plus e folosita si o camera web.
Ca si in cadrul unei scoli traditionale, cursantul online trebuie sa-si rezerve un timp adecvat pentru studiu. In timp ce cursurile online ofera maximum de flexibilitate fiind centrate pe utilizator (cursant), ele necesita autodisciplina si bunavointa de a lucra independent din partea cursantului.
CARACTERISTICI E-LEARNING:
invatatul este orientat catre persoana, permitand cursantilor sa-si aleaga continutul si uneltele corespunzatoare diferitelor lor interese, necesitati si nivele de abilitate.
invatamantul se face in ritmul propriu, cursantul avand posibilitatea de a accelera sau incetini (aceasta la e-learning asincron).
barierele geografice sunt eliminate deschizandu-se astfel optiuni mai largi de educatie;
se produce un schimb mutual de informatii intre cursanti, precum si intre tutor si fiecare cursant in parte; interactiunea in perimetrul continutului specific este deci mai mare decat in cadrul invatamantului traditional.
cursantul este condus catre topici ce emana placere, satisfactie, buna dispozitie; studiile arata ca urmare a acestora si a varietatii metodelor de predare utilizate, gradul de retinere a informatiei este mai bun decat intr-o clasa traditionala.
evaluarea este obiectiva si se face fie prin testare, fie prin elaborarea de referate sau proiecte, participare la forumuri online
De asemeni sunt necesare urmatoarele RESURSE MINIMALE DE NATURA TEHNICA:
computer cu minim 64 Mb de RAM;
minim 2 Gb spatiu de stocare;
acces la o imprimanta;
Office 97 Professional sau o varianta ulterioara;
cunostinte de utilizare Internet Explorer, Netscape sau orice alt browser pentru web;
cunostinte de utilizare a unuia dintre procesoarele de texte (de ex. Microsoft Word) pentru a face note de curs si pentru a realiza temele obligatorii, precum si pentru citire de texte (de ex. Adobe Acrobat Reader) in format pdf.
un cont personal de e-mail pentru corespondenta;
abilitatea de a verifica e-mailul cel putin o data pe zi.
O PLATFORMA E-LEARNING este un mediu software accesibil in mediul internet, dar care restrictioneaza accesul in interiorul sau. Aceasta se face cu ajutorul unui nume de utilizator si parola, iar fiecare utilizator are diferite facilitati, in functie de drepturile acordate de administrator.
In Romania exista aproximativ 15-20 astfel de produse. Vom da cateva exemple:
www.academiaonline.ro
Mediul eLearn (www.timsoft.ro),
Expert Learning System (www.soft-expert.com),
Direct Learning Systems (www.cursurionline.ro),
Softlink Romania (www.softlink.ro/e-learning.htm),
Siveco Romania (www.siveco.ro),
IBM Romania (www.ibm.com/ro),
RDS (www.rdsnet.ro),
Omnilogic (www.omnilogic.ro),
TotalNet (www.totalnet.ro),
SAP Romania (www.sap.ro),
DotCom (www.dotcom.ro/elearning.php).
Cateva exemple de PORTALURI E-LEARNING din alte tari:
Anglia (www.beginners.co.uk/),
Canada (www.athabascau.ca),
Franta (www.cned.fr/),
Germania (www.fernuni-hagen.de/),
Norvegia (www.nki.no/),
Olanda (www.ouh.nl),
Scotia (www.uhi.ac.uk),
Spania (www.uned.es),
SUA(https://wideworld.pz.harvard.edu/, https://itde.nova.edu/, https://online.uophx.edu/).
NOUL TREND - ELEARNING 2.0
WEB 2.0 - O INTRODUCERE NON-TEHNICA
Sintagma Web 2.0 este tot mai des intalnita, fie ca este vorba de materiale de specialitate care abordeaza noua generatie a Web-ului, fie prin referiri indirecte la acesta. Cert este ca numarul tot mai mare de utilizatori ai Web-ului 2.0 demonstreaza vaditul interes pe care internautii il manifesta pentru acesta, dar si parcursul ireversibil realizat de catre Web.
Termenul de Web 2.0 a fost folosit pentru prima data in anul 2004 de catre Tim O'Reilly in cadrul unei conferinte , acesta fiind considerat de atunci parintele sau[2]. Desi sintagma a fost folosita doar pentru a semnala ca ceva diferit se intampla, fara a fi furnizata si o definitie clara a acestuia, totusi conceptul a fost imbratisat de catre marea comunitate a utilizatorilor de Internet.
Totusi, o definitie clara, unanim acceptata si recunoscuta, nu exista nici pana astazi. Pana si parintele recunoscut al Web-ului "de prima generatie", Tim Berners-Lee, referindu-se la Web 2.0 spunea ca "nimeni nu stie exact ce inseamna".
Principalele caracteristici ale Web 2.0 sunt:
noutatea,
posibilitatea de adaptare si remodelare continua in functie de
utilizatori
si de descoperirile tehnologice din domeniu.
Poate de aceea este si foarte greu sa se ajunga la un consens in ceea ce priveste definirea acestuia, sau poate ca aceasta definitie nu poate fi generata intr-un anumit moment, ci trebuie continuu remodelata si reformulata in functie de transformarile specifice.
Web 2.0 este o tehnologie ambivalenta, ce prezinta atat avantaje cat si dezavantaje. Poate cel mai important beneficiu este posibilitatea:
de implicare activa a oricarui utilizator,
de generare continua de continut si
etichetarea acestuia.
Utilizatorii au acum posibilitatea de a alege intre diferite servicii care ofera multiple functii pentru a facilita atat comunicarea si interactiunea dintre ei, cat si informarea lor. Mai mult decat atat, majoritatea acestor servicii sunt gratuite si extrem de usor de folosit.
Dintre dezavantaje punctam faptul ca, de multe ori, calitatea informatiilor postate lasa mult de dorit. Faptul ca libera exprimare este la baza lui Web 2.0, oricine are acum posibilitatea sa-si exprime punctul de vedere, iar astfel abundenta informatiilor postate este de nestavilit. De asemenea, acel "perpetual beta" ce caracterizeaza Web 2.0 nu trebuie sa fie o scuza pentru slaba calitate a informatiilor postate sau pentru designul lipsit de functionalitate al unui site.
Orice noua tehnologie se cere a fi inteleasa, gestionata si implicata in mod corespunzator in actiunea de extindere a cunostintelor.
Deoarece se pot inventaria multe ocazii de manifestare a Web 2.0 in procesul de invatamant, ne vom limita doar la cateva dintre tehnologiile pe care orice educator ar trebui sa le stapaneasca in procesul de predare (in paranteza fiind trecut un exemplu de aplicatie):
|
RSS |
Sindicarea informatiei (Google Reader) |
|
Social bookmarking |
Insemnarea locatiilor virtuale favorite (del.icio.us) |
|
Social notes |
Adnotarea continutului on-line (Google NoteBook) |
|
Blog |
Publicarea de cunostinte (Blogger) |
|
Wiki |
Colaborarea/Crearea de continut on-line (Wikipedia, Wikispaces) |
|
Social networking |
Partajarea de cunostinte (SlideShare, Flickr, YouTube, Ning) |
|
Comunicarea |
Asicrona sau in timp real (GMail, Messenger/ Meebo, Skype) |
OPORTUNITATI SI LIMITE PENTRU EDUCATIE
Web 2.0 genereaza profunde transformari ale modului cum ne informam, cum comunicam si interactionam cu alti internauti, practic ale tuturor activitatile noastre zilnice din mediul online. Majoritatea sectoarelor societatii informationale au reactionat la noul trend al Internetului, adaptandu-se treptat la aceste transformari.
Referindu-ne la sectorul educational, putem spune ca Web 2.0 are un potential imens. Prin utilizarea acestuia in procesul de invatamant, in procesul de instruire si autoinstruire, atat munca educatorului cat si a educabilului poate fi mult imbunatatita.
Astfel, din punctul de vedere al profesorului/tutorelui/formatorului Web 2.0, prin facilitatile oferite de aplicatiile specifice, poate fi folosit pentru anevoiosul proces de informare si documentare (pentru a fi continuu la curent cu noutatile din domeniul sau de activitate), in realizarea materialelor didactice, dar si la modalitatea de prezentare a acestora cursantilor.
Educatorul poate urmari eficient si efectiv activitatea cursantilor, poate avea o interactiune mult mai buna cu acestia, in special in cadrul studiilor la distanta. Un element determinant il constituie feedback-ul oferit de catre cursanti in cadrul tehnologiilor Web 2.0 folosite in procesul de invatamant, care poate conduce la imbunatatirea activitatilor, a materialelor didactice si a metodelor de predare folosite.
Un alt aspect il constituie munca organizatorica si administrativa pe care actorii educationali o realizeaza: stabilirea calendarelor de activitati, a orarelor etc.
Nu in ultimul rand, Web 2.0 este util cadrelor didactice pentru a fi in continuu contact cu alti colegi, pentru a schimba pareri si experiente, pentru a partaja informatii specifice domeniului educational de care sunt interesati (de exemplu informatii despre diferite evenimente organizate, despre noutati de care unii dintre ei au cunostinte etc.), pentru a participa in diferite proiecte comune, pentru a crea adevarate comunitati de utilizatori specifice unui anumit domeniu de interes.
Si pentru educabili Web 2.0 este de un real folos. Astfel, ei pot colabora pentru realizarea diferitelor proiecte scolare, pot beneficia de o mai buna interactiune atat cu cadrele didactice cat si intre ei.
Modalitatile multiple de informare, interactiune si comunicare specifice Web 2.0 sunt deosebit de atractive pentru tineri, acestia fiind cei mai frecventi utilizatori.
Din cele prezentate mai sus se poate observa ca Web 2.0 poate fi folosit cu succes in educatie, conducand la o noua relatie intre tehnologie si educatie. Web 2.0 utilizat in procesul educational devine eLearning 2.0, dar la fel de bine se poate spune si ca eLearning devine cLearning, deoarece Web 2.0 presupune augmentarea invatarii prin comunicare, colaborare sau, altfel spus, crearea de comunitati de invatare in care participarea activa a fiecaruia devine extrem de importanta.
Din pacate, utilizarea Web 2.0 in educatie se izbeste si de problemele caracteristice, particulare acestui domeniu.
Chiar daca majoritatea aplicatiilor Web 2.0 sunt gratuite si usor de folosit (ceea ce inseamna ca nu necesita costuri suplimentare cu insusirea acestora), majoritatea institutiilor de invatamant din Romania se confrunta cu o infrastructura precara (in mod deosebit in mediul rural) si cu lipsa unei baze materiale adecvate (camere foto, video, web, casti, microfon etc. care sa faciliteze lucrul individual si interactiunile de grup).
Cu totii stim ca se fac eforturi pentru schimbarea situatiei, insa investitiile pentru a asigura infrastructura si baza materiala necesare utilizarii noilor tehnologii informationale si de comunicare s-au dovedit a fi insuficiente pana in prezent.
Pe langa aceste probleme specifice Romaniei sau altor tari subdezvoltate sau aflate in curs de dezvoltare, excesul tehnologic, lipsa timpului cadrelor didactice pentru a fi continuu la curent cu noutatile din domeniu, sunt aspecte care influenteaza negativ utilizarea Web 2.0 in educatie.
Figura 1. Web 1.0/Scoala 1.0 vs. Web 2.0/Scoala 2.0
adaptare dupa Steve Hargadon
https://www.stevehargadon.com, 2007
Alte chestiuni cum sunt securitatea datelor, plagiarismul, conservatorismul si reticenta unor cadre didactice pentru introducerea unor noi modalitati de predare si testare, insuficient analizate pana acum, afecteaza introducerea efectiva a Web 2.0 in procesul educational.
REFERINTE BIBLIOGRAFICE
Bontas, I.,1994, Pedagogie, Editura ALL, Bucuresti
Calin, M.,1995, Procesul instructiv - educativ. Instruirea scolara.
Analiza multireferentiala, EDP.,Bucuresti
Cerghit, I.,198o, Metode de invatamant, Editia a II a, EDP, Bucuresti
Cerghit,I.,Neacsu,I., 1982, Metodologia activitatii didactice, in
Didactica ( coord.D.Salade) EDP, Bucuresti
Cerghit, I., 2003, Sisteme de instruire alternative si complementare.
Structuri, stiluri si strategii, Editura Aramis, Bucuresti
Chis,V.,1998, Demersuri de instruire sub asistenta calculatorului, in
Educatia si dinamica ei, Editura Tribuna Invatamantului, Bucuresti
Cretu,C.,1994, Instruirea asistata de calculator. Experiente si
perspective, in Psihopedagogie pentru examenul de definitivare si
gradul II ( coord.A.Neculau,T. Cozma), Editura Spiru Haret, Iasi
Cucos,C.,1996, Pedagogie, Editura Polirom, Iasi
Grosseck, G., (2007) , Curs online- Web 2.0 in educatie,
oradeinfo.ning.com,
Grosseck, G., Malita, L., Tehnologii Web 2.0 -instrumente de
predare, in vol. Conferintei Internationale organizate de DPPD,
Universitatea din Oradea, mai 2007.
Ionescu,M.,Chis,V.,1995, Metodologia activitatii didactice, in
Didactica moderna ( coord. M. Ionescu, I.Radu, Editura Dacia, Cluj-
Napoca
Ionescu ,M., Chis,V.,1992, Strategii de predare - invatare, Editura
Stiintifica, Bucuresti
Iucu,R., 2001, Instruirea scolara, Editura Polirom, Iasi
Jinga, I., Istrate,E., 2001, Manual de pedagogie, Editura ALL,
Bucuresti
Lazar,M.A. (2005) -Invatarea prin e-learning: azi o provocare, maine normalitate, Sesiunea Judeteana de Comunicari Stiintifice a Cadrelor Didactice, Deva, 2005
Mucica ,T., 1982, Indrumar pentru folosirea mijloacelor de
invatamant, EDP, Bucuresti
Moise,C.,1998, Metode de invatamant, in Psihopedagogia pentru
examenele de definitivare si grade didactice, (coord.C.Cucos),
Editura Polirom, 1998
Nicola, I.,2003, Tratat de pedagogie scolara, Editura Aramis, Bucuresti
Okon, V.,1978, Invatamantul problematizat in scoala contemporana,
EDP, Bucuresti
Richardson, W., 2006, Blogs, Wikis, Podcasts, and Other Powerful Web Tools for Classrooms Corwin Press
Tarcovnicu,V.,1988, Invatamantul frontal, invatamantul individual,
invatamantul pe grupe,EDP, Bucuresti
Ajunsa la editia a III-a, conferinta (https://www.web2con.com/) dezbate probleme de mare actualitate legate de noile modele de afaceri si arhitecturi software ale Internetului contemporan (https://en.wikipedia.org/wiki/Web_2
Tim O'Reilley, What is Web 2.0,
https://www.oreillynet.com/pub/a/oreilly/tim/news/2005/09/30/what-is-web-20.html.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 6096
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
