Princiipiile invatamantului programat

Princiipiile invatamantului programat

Instruirea asistata de calculator reprezinta o metoda didactica ce valorifica

principiile de modelare si de analiza cibernetica a activitatii de instruire in

contextul noilor tehnologii informationale si comunicationale, caracteristice

societatii de tip postindustrial.

Aceasta metoda valorifica urmatoarele operatii didactice integrate la

nivelul unei actiuni de dirijare euristica si individualizata a activitatii de predareinvatare-

evaluare (Vaideanu, 1988):

organizarea informatiei conform cerintelor programei adaptabile la

capacitatile fiecarui elev;

provocarea cognitiva a elevului prin secvente didactice si intrebari care

vizeaza depistarea unor lacune, probleme, situatii-problema;

rezolvarea sarcinilor didactice prezentate anterior prin reactivarea sau

dobandirea informatiilor necesare de la nivelul resurselor tehnologice

activate de/prin calculator;

asigurarea (auto)evaluarii rezultatelor elevului prin medierea resurselor

autoreglatorii existente la nivelul calculatorului;

realizarea unor sinteze recapitulative dupa parcurgerea unor teme,

module de studiu; lectii, grupuri de lectii, subcapitole, capitole,

discipline scolare;

asigurarea unor exercitii suplimentare de stimulare a creativitatii

elevului.

In "Dictionarul de pedagogie contemporana" se regasesc urmatoarele

principii, ce stau la baza instruirii programate:

􀂾 principiul participarii active si independente a elevului;

􀂾 principiul pasilor mici;

􀂾 principiul progresului gradat;

􀂾 principiul intaririi imediate a raspunsului;

􀂾 principiul ritmului individual de studiu;

􀂾 principiul raspunsurilor corecte;

􀂾 principiul repetitiei.

In prezent se considera ca procesul de invatamant poate propune cai de

invatare eficienta prin valorificarea pedagogica a urmatoarelor principii

cibernetice:

1) principiul transmiterii si receptarii informatiei prin mecanisme

specifice de programare si de comanda;

2) principiul prelucrarii si stocarii informatiei prin mecanismele

specifice de organizare a materialului transmis si difuzat in secvente si

relatii de intarire;

3) principiul autoreglarii raporturilor dintre efectele si cauzele

informatiei prin mecanisme specifice de conexiune inversa;

4) principiul asigurarii concordantei dintre programarea externa si

asimilarea interna a informatiei prin mecanisme specifice de

individualizare a activitatii.

Metoda instruirii programate dezvolta propriile sale principii, valabile la

nivel strategic in orice varianta de organizare cibernetica a invatarii, intr-o structura

liniara sau ramificata:

􀀹 principiul pasilor mici - se refera la divizarea materiei in unitati de

continut, care asigura elevului sansa reusitei si a continuitatii in

activitatea de predare-invatare-evaluare;

�� principiul comportamentului activ - vizeaza dirijarea efortului elevului

in directia selectionarii, intelegerii si aplicarii informatiei necesare

pentru elaborarea unui raspuns corect;

􀀹 principiul evaluarii imediate a raspunsului - inseamna intarirea

pozitiva sau negativa a comportamentului elevului in functie de reusita

sau nereusita in indeplinirea sarcinii de invatare corespunzatoare

fiecarui "pas";

􀀹 principiul ritmului individual de invatare - vizeaza respectarea si

valorificarea particularitatilor elevului, demonstrate prin modul si

timpul de parcurgere al fiecarui "pas".

In aplicarea practica a instruirii programate se cunosc diverse tipuri de

programe. Din punctul de vedere al formei raspunsului la temele de control, acestea

pot fi:

a) programe cu raspuns construit, la care elevului i se cere sa formuleze

raspunsul la tema cuprinsa in secventa studiata, sa-l compare cu

raspunsul corect scris in manualul programat sau care apare pe ecranul

masinii de invatat (in ambele cazuri, elevul este ajutat sa dea

raspunsuri corecte, dar, odata formulat un raspuns, acesta nu mai poate

fi modificat, urmand a fi utilizat de profesor pentru lamuriri

suplimentare si notare);

b) programe cu raspuns la alegere, in care elevului i se prezinta mai

multe raspunsuri si i se cere sa aleaga raspunsul cerut, fiind condus, in

cazul unui raspuns eronat, spre raspunsul corect si aratandu-se natura

erorii.

Din punctul de vedere al inlantuirii secventelor si temelor, se deosebesc:

1) programe liniare, la care nu se prezinta explicatii si nu exista

subprograme care folosesc greselile pentru a elimina lacunele din

pregatirea elevilor;

2) programe ramificate, la care raspunsul corect duce la secventa

urmatoare, iar raspunsurile eronate la subprograme avand rolul de a

corecta greselile sau lacunele in pregatire cu explicatii suplimentare si

care il conduc pe elev fie la secventa de la care a plecat, fie la secventa

urmatoare (astfel de programe sunt intotdeauna cu raspunsuri la

alegere).

Principiile pedagogice care caracterizeaza instruirea programata au fost

formulate de filozofi, pedagogi si oameni de cultura, care s-au ocupat de

problemele instruirii corecte. Initierea insa a instruirii programate a fost posibila

abia in secolul al XX-lea, cand au fost create mijloacele tehnice necesare pentru

aplicarea in practica. Folosirea din ce in ce mai intensa a testelor, la inceputul

secolului nostru, l-a condus pe S. Pressey la construirea unei masini automate de

testare (1925). Dupa constituirea ciberneticii ca stiinta au fost realizate numeroase

masini de invatat si au fost puse bazele teoretice ale instruirii programate; printre

acestea se remarca lucrarile lui B. F. Skinner, care au initiat si au fundamentat

instruirea programata cu programe liniare si ale lui N. A. Crowder, initiatorul

programelor ramificate.

Programarea liniara - varianta B. F. Skinner - propune urmatoarea

structura de proiectare a secventelor de instruire: a) informarea elevului;

b) prezentarea sarcinii didactice: intrebare, exercitiu, problema; c) rezervarea

spatiului si a timpului necesar pentru indeplinirea sarcinii; d) oferirea variantei de

raspuns corect, necesar pentru evaluarea fiecarui "pas".

Parcurgerea unui "pas" implica parcurgerea uneia sau a mai multor

secvente de instruire. Reusita elevului presupune intarirea pozitiva a raspunsului,

care, in varianta programarii liniare, sustine trecerea la un nou pas de instruire.

Programarea ramificata - varianta N. A. Crowder - "solicita un efort

intelectual mai mare" necesar elevului pentru "recunoasterea raspunsului corect din

cateva raspunsuri date, pe baza testului alegerii repetate" (Okon, Vicenty, 1974).

Acest tip de programare nu urmareste numai preintampinarea greselilor - ca in

cazul variantei liniare - ci tratarea acestora in diferite modalitati de intarire

negativa, care reorienteaza activitatea elevului in directia recuperarii,

reselectionarii, reinterpretarii, reaplicarii informatiei necesare pentru parcurgerea

"pasului" respectiv.

Secventa de instruire, proiectata in cazul instruirii ramificate are

urmatoarea structura de organizare:

a) informarea elevului;

b) prezentarea sarcinii didactice: tema, intrebare, exercitiu, problema;

c) rezervarea spatiului si timpului pentru alegerea raspunsului;

d) intarirea pozitiva, in cazul raspunsului corect, care asigura trecerea la informatia necesara pentru parcurgerea secventei urmatoare / "pasului" urmator; sau

d′) intarirea negativa, in cazul alegerii raspunsului incorect,

care orienteaza elevul spre o "programa secundara", obligatorie pentru corectarea

raspunsului, dupa care urmeaza trecerea la informatia necesara pentru parcurgerea

secventei urmatoare "pasului" urmator; e) confirmarea raspunsului (corect sau

incorect) in varianta de intarire pozitiva, respectiv in cea de intarire negativa;

f) informarea din secventa urmatoare (Tircovnicu, 1975).

Reusita acestei metode, in varianta sa liniara, ramificata sau combinata,

depinde de calitatea mijloacelor didactice necesare pentru proiectarea si realizarea

activitatii de predare-invatare-evaluare in spiritul principiilor cibernetice si

pedagogice evocate anterior: manualele programate si masinile de instruire. In

toate situatiile, insa, rolul profesorului ramane determinant.

Aceasta metoda depinde nu numai de calitatea calculatorului, ci si de

conditia pedagogica asumata la nivelul programelor elaborate special pentru:

􀂌 constientizarea valorii interactive a informatiei alese;

􀂌 sistematizarea rapida a unui volum mare de informatii;

􀂌 difuzarea eficienta a unor informatii esentiale solicitate de un numar

ridicat de participanti la actul didactic;

􀂌 individualizarea reala si completa a invatarii, adaptabila la ritmul

fiecarui elev prin "asistenta pedagogica" imediata, realizata/realizabila

de/prin calculator;

􀂌 stimularea capacitatii profesorului de "a deveni un adevarat educator: ghid si animator, evaluator si indeosebi formator preocupat de cultivarea atitudinilor superioare" (Vaideanu, 1988).

Valoarea instruirii programate consta in faptul ca, prin organizarea

procesului de invatare, principiile didactice (al insusirii constiente si active, al

sistematizarii si continuitatii, al accesibilitatii si insusirii temeinice a cunostintelor)

actioneaza concomitent si in fiecare moment al activitatii elevului cu programa,

stimuland formarea si dezvoltarea capacitatilor intelectuale, precum si deprinderi

de munca independenta. De asemenea, se reduc in mod simtitor timpul necesar

insusirii cunostintelor si redundanta inerenta procesului de transmisiune a

informatiilor de la profesor sau de la manual la elev.

In instruirea asistata de calculator rolul esential revine educatorului. Pe

langa o serie de avantaje, aceasta moderna si eficienta forma de invatare are si

anumite limite:

􀂮 individualizarea excesiva a invatarii duce la negarea dialogului elevprofesor

si la izolarea actului de invatare in contextul sau psihosocial;

􀂮 segmenteaza si atomizeaza prea mult material de invatat;

􀂮 duce prea mult la "tutelare", dirijand pas cu pas activitatea mentala a

subiectului si, prin aceasta, impiedicandu-l sa-si dezvolte capacitatile

creatoare.

Totodata, instruirea programata nu poate cuprinde intregul proces

instructiv-educativ si nu poate constitui o metoda generala si universala in

pedagogie, in primul rand din cauza ca modelul cibernetic al procesului de

invatamant pe care se bazeaza il reprezinta, ca orice model, numai din anumite

puncte de vedere si nu cuprinde toate reactiile elevului la perturbatiile interne si

externe, dar si pentru ca nu toate obiectele de invatamant sau disciplinele stiintifice

pot fi programate, pentru ca accentueaza verbalismul (in scris) fara a dezvolta

suficient intuitia, pentru ca elevul nu are imaginea conturata a obiectului in

ansamblu si pentru ca, dificultatile fiind fragmentate, se limiteaza formarea unor

motivatii superioare, spiritul critic si gandirea independenta. De asemenea,

instruirea programata prezinta, datorita formalizarii procesului de instruire, si

pericolul formalismului si al standardizarii cunostintelor.

Cu toate acestea, integrarea noilor tehnologii - dependente de capacitatea

de asistenta pedagogica a calculatorului - in structura de actiune specifica metodei

didactice confera activitatii elevului un caracter reactiv si proactiv, in raport cu

informatia vehiculata, cu timpul real de invatare, cu valoarea formativa a

cunostintelor dobandite.

􀀎 Referinte bibliografice:

1 Barsanescu, S.

(coordonator)

Dictionar de pedagogie contemporana, Bucuresti, Editura

Enciclopedica Romana, 1969

2 Cristea, S. Dictionar de termeni pedagogici, Bucuresti, Editura

Didactica si Pedagogica, 1998

3 Cucos, C-tin.

(coordonator)

Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade

didactice, Iasi, Editura Polirom, 1998

4 Jinga, I.,

Istrate, E.

(coordonatori)

Manual de pedagogie, Bucuresti, Editura All Educational,

1998

5 Vaideanu, G. Invatamantul asistat de calculator. O perspectiva si o

solutie in Revista de pedagogie, nr. 2, 1982

6 Zamfir, G. Instruirea asistata de calculator in domeniul economic,

Bucuresti, Editura Inforec, 2000