ROLUL CONSILIERII EDUCATIONALE IN PROCESUL FORMATIV

ROLUL CONSILIERII EDUCATIONALE IN PROCESUL FORMATIV

Invatamant traditional vs. invatamant modern

Reforma invatamantului in Romania subliniaza importanta comutarii accentului de pe latura informativa a procesului educativ spre cea formativa, atat de deficitara pana nu demult. Invatamantul de tip traditional se focalizeaza pe aspectele cognitive ale elevului, urmarind preponderent pregatirea lui secventiala pe discipline scolare. Se ignora astfel armonizarea laturii cognitive a persoanei cu cea afectiva, atitudinala si comportamentala. Intr-un astfel de cadru educational elevul este tratat ca un "recipient' pentru informatii si mai putin ca o persoana reala, cu individualitate si reactii emotionale determinate de tribulatiile unei personalitati in formare. Scoala risca sa devina astfel un mediu artificial, rupt de exigentele si presiunile vietii reale.

Invatamantul romanesc trebuie sa aiba ca scop nu doar absolventi bine informati, ci formarea de persoane cu resurse adaptative la solicitarile sociale si psihologice ale vietii, cu un sistem axiologic ferm conturat. In fapt, scopul ultim al educatiei este pregatirea pentru viata a elevului. Conceperea scolii ca o institutie sociala cu functii multiple, apta sa raspunda eficient nevoilor psihologice si sociale ale elevului, sa asigure cadrul optim pentru starea sa de bine, pentru diminuarea si prevenirea tulburarilor de adaptare specifice varstei, pentru formarea unor cetateni responsabili ai societatii civile, este vitala.

Sistemul de invatamant romanesc nu este inca in totalitate pregatit sa raspunda noilor exigente impuse de tipul de societate democratica spre care Romania tinde, si nici schimbarilor de esenta pe care le aduce noul secol pe intregul mapamond. Conservatorismul, depersonalizarea, intelectualismul si antihedonismul, autoritarismul si obedienta, elitismul si inegalitatea de sanse, segregarea scolii de persoana, familie, comunitate si societate sunt doar cateva dintre aspectele negative ale invatamantului romanesc care mai persista din nefericire si astazi (Miroiu si colab., 1998).

Nevoia de consiliere educationala

Cresterea numarului de esecuri si abandonuri scolare, de comportamente delicvente sau nesanatoase, de tulburari emotionale in randul elevilor, reprezinta indicatori ai faptului ca scoala trebuie sa faca mult mai mult in aceasta directie. Pentru a raspunde acestor nevoi reale, Ministerul Educatiei si Cercetarii propune prin noul Curriculum National introducerea disciplinei optionale, Consilierea si Orientarea, pentru toate cele trei nivele de scolarizare: primar, gimnazial si liceal. Noua disciplina vine in intampinarea nevoilor fundamentale ale oricarui copil si adolescent: cunoasterea de sine si respectul de sine, de a comunica si a se relationa armonios cu ceilalti, de a poseda tehnici de invatare eficienta si creativa, de luare de decizii si rezolvare de probleme, de a rezista presiunilor negative ale grupului. Formarea unui stil de viata sanatos, integrarea sexualitatii in maturarea emotionala, controlul stresului, dobandirea de repere in orientarea scolara si profesionala sunt conditii esentiale pentru dezvoltarea armonioasa a personalitatii elevului.

Profesorul trebuie sa vada in elev si altceva decat recipientul informatiilor pe care le transmite. Disciplina de Consiliere si Orientare ofera cadrul formal in care profesorul poate sa lucreze nu doar cu dimensiunea rational-intelectiva a elevului dar si cu cea afectiva, motivationala, atitudinala si sociala. Prin aceasta nu dorim sa subliniem ca formarea si dezvoltarea complexa a elevului trebuie sa se realizeze doar in cadrul orelor de Consiliere si Orientare, dupa cum este departe de noi intentia de a diminua rolul formativ complex al celorlalte discipline scolare. Totusi, Consilierea si Orientarea este disciplina de invatamant care isi propune explicit acest scop.

Disciplina Consiliere si Orientare reprezinta una din modalitatile esentiale prin care scoala trebuie sa isi urmeze scopul primordial: de proces formativ centrat pe elev, capabila sa valorizeze tipuri diverse de elevi si abilitati, sa raspunda nevoilor comunitatii si sa infuzeze societatea cu persoane competente pentru viata privata, profesionala si publica. Relevanta problematicii abordate prin disciplina Consiliere si Orientare explica numarul foarte mare de elevi, profesori si parinti care opteaza pentru ea.

Activitatile implicate de Consiliere si Orientare au loc in conditiile unui relativ vid informational si formativ. Disciplina implica o formare specifica a profesorilor in scopul abordarii corecte si flexibile a tematicilor. Pregatirea universitara a viitorilor profesori pentru cariera didactica nu ofera cursuri care sa furnizeze suport informational si formativ relevant pentru Consiliere si Orientare.

CONSILIERE PSIHOLOGICA SI CONSILIERE EDUCATIONALA

Delimitari conceptuale

Consilierea este un proces complex ce cuprinde o arie foarte larga de interventii care impun o pregatire profesionala de specialitate. Mai specific, termenul de consilierea descrie relatia interumana de ajutor dintre o persoana specializata, consilierul, si o alta persoana care solicita asistenta de specialitate, clientul (Egan, 1990). Relatia dintre consilier si persoana consiliata este una de alianta, de participare si colaborare reciproca (Ivey, 1994).

Exista mai multe tipuri de consiliere, desi formele prezentate in tabelul 2.1. nu se exclud una pe alta. De exemplu, consilierea educationala presupune elemente de consiliere vocationala, suportiya, de dezvoltare personala sau informationala. Ce este important de retinut in acest context este faptul ca profesorul de scoala abilitat pentru consiliere educationala nu are competente in ceea ce numim consiliere de criza si consiliere pastorala. Cel din urma tip de consiliere este procesul de asistare psihologica realizat de catre preot in comunitatea sa religioasa. Consilierea de criza reprezinta un domeniu de interventie ce tine strict de competenta psihologului. Acest domeniu implica cunostinte, metode si tehnici de interventie de specialitate. Un pedagog, un psihopedagog, un asistent social sau sociolog, cu atat mai putin un profesor, nu poseda competentele si expertiza necesara unor astfel de interventii. A incerca sa asistam ca si profesor-consilier si sa remediem posibile situatii de criza psihologica ale unor elevi (ex. stari depresive sau de anxietate, ideatie suicidara, reactii de doliu, comportamente compulsive sau obsesive, consum de droguri sau dependenta de alcool) este deosebit de riscant. Totodata, vom priva astfel persoana in cauza de dreptul si sansa de a beneficia de un tratament psihologic si medical de specialitate. De asemenea, profesorul-consilier nu are ca obiectiv si competenta evaluarea psihologica a elevului. Utilizarea testelor psihologice (cum sunt cele pentru evaluarea nivelului de inteligenta, a formelor de inteligenta, testele proiective, alte teste de personalitate), desi poate aparea ca o activitate usor de realizat, presupune vaste cunostinte de psihodiagnostic. Rezultatul in sine la un test, exprimat numeric, poate sa nu aiba absolut nici o relevanta daca este rupt de un context anume. Interpretarea calitativa a multiplelor valente si relatii pe care le implica orice rezultat la un test poate fi realizata doar de catre psiholog. In caz contrar, evaluarea psihologica poate avea efecte negative asupra persoanei evaluate. Profesorul-consilier va utiliza diverse scale de cunostinte si atitudini, fise de lucru (vezi anexele acestei carti). Nu recomandam utilizarea acestor instrumente (fise de lucru) in scopul cunoasterii si evaluarii elevilor. Obiectivul orelor de consiliere nu este cunoasterea elevului de catre profesor, ci acela de a facilita autocunoasterea.

Tipuri de consiliere

• informationala: oferirea de informatii pe domenii/teme specifice;
• educationala: repere psihoeducationale pentru sanatatea mentala, emotionala, fizica, sociala si spirituala a copiilor si adolescentilor; 
• de dezvoltare personala: formarea de abilitati si atitudini care permit o functionare personala si sociala flexibila si eficienta in scopul atingerii starii de bine;
• suportiva: oferirea de suport emotional, apreciativ si material;
• vocationala: dezvoltarea capacitatii de planificare a carierei;
• de criza: asistarea psihologica a persoanelor in dificultate;
• pastorala: consiliere din perspectiva religioasa.

Caracteristicile consilierii

Consilierea psihologica si educationala integreaza perspectiva umanista dezvoltata de Carl Rogers (1961) unde problemele psihice nu mai sunt vazute in mod obligatoriu in termenii de tulburare si deficienta, ci in parametrii nevoii de autocunoastere, de intarire a Eului, de dezvoltare personala si de adaptare. In acest sens, rolul principal nu ii mai revine doar psihologului vazut ca un superexpert. Succesul consilierii este asigurat de implicarea activa si responsabila a ambelor parti (consilierul si persoanele consiliate) in realizarea unei aliante autentice, bazata pe respect si incredere reciproca. A ajuta si a credita persoana ca fiind capabila sa isi asume propria dezvoltare personala, sa previna diverse tulburari si disfunctii, sa gaseasca solutii la problemele cu care se confrunta, sa se simta bine cu sine, cu ceilalti si in lumea in care traieste, reprezinta valorile umaniste consilierii psihologice.

Definirea consilierii impune accentuarea anumitor caracteristici ce o distinge de alte arii de specializare ce implica asistenta psihologica:

o prima caracteristica este data de tipul de persoane carora li se adreseaza. Consilierea vizeaza persoane normale, ce nu prezinta tulburari psihice sau de personalitate, deficiente intelectuale sau de alta natura. Consilierea faciliteaza, prin demersurile pe care le presupune, ca persoana sa faca fata mai eficient stresorilor si sarcinilor vietii cotidiene si astfel sa imbunatateasca calitatea vietii;

o a doua caracteristica definitorie pentru consiliere este data de faptul ca asistenta pe care o ofera utilizeaza un model educational si un model al dezvoltarii si nu unul clinic si curativ. Sarcina consilierului este de a invata persoana/grupul, strategii noi comportamentale, sa isi valorizeze potentialul existent, sa isi dezvolte noi resurse adaptative. Consilierea faciliteaza si catalizeaza atingerea unui nivel optim de functionare in lume;

o a treia caracteristica a consilierii este preocuparea pentru preventia problemelor ce pot impieta dezvoltarea si functionarea armonioasa a persoanei. Strategia de preventie consta in identificarea situatiilor si grupurilor de risc si in actiunea asupra lor inainte ca acestea sa aiba un impact negativ si sa declanseze 'crize' personale sau de grup.

Sumarizand caracteristicile prezentate in paragrafele anterioare putem spune ca procesul de consiliere pune accentul pe dimensiunea de preventie a tulburarilor emotionale si comportamentale, pe cea a dezvoltarii personale si a rezolvarii de probleme.

Obiectivele consilierii

Scopul fundamental al consilierii educationale este functionarea psihosociala optima a persoanei/grupului. Acest scop ultim poate fi atins prin urmarirea realizarii obiectivelor procesului de consiliere; acestea sunt in numar de trei, si anume:

PROMOVAREA SANATATII SI A STARII DE BINE: functionare optima din punct de vedere somatic, fiziologic, mental, emotional, social si spiritual.

DEZVOLTARE PERSONALA: cunoastere de sine, imaginea de sine, capacitatea de decizie responsabila, relationare interpersonala armonioasa, controlul stresului, tehnici de invatare eficiente, atitudini creative, optiuni vocationale realiste.

(3) PREVENTIE - a dispozitiei afective negative, a neincrederii in sine, a comportamentelor de risc, a conflictelor interpersonale, a dificultatilor de invatare, a dezadaptarii sociale, a disfunctiilor psihosomatice, a situatiilor de criza.

Consilierea este mai interesata de starea de bine decat de starea de boala.

Ce reprezinta starea de bine? Asa cum o defineste Organizatia Mondiala a Sanatatii, sanatatea nu este conditionata doar de absenta bolii si disfunctiei, ci se refera la un proces complex si multidimensional, in care starea subiectiva de bine este un element fundamental.

Componentele starii de bine:

. ACCEPTAREA DE SINE: atitudine pozitiva fata de propria persoana, acceptarea calitatilor si defectelor personale, perceptia pozitiva a experientelor trecute si a viitorului.

RELATII POZITIVE CU CEILALTI: incredere in oamenii, sociabil, intim, nevoia de a primi si a da afectiune, atitudine empatica, deschisa si calda.

AUTONOMIE: independent, hotarat, rezista presiunilor de grup, se evalueaza pe sine dupa standarde personale, nu este excesiv preocupat de expectantele si evaluarile celorlalti.

CONTROL: sentiment de competenta si control personal asupra sarcinilor, isi creeaza oportunitati pentru valorizarea nevoilor personale, face optiuni conforme cu valorile proprii.

SENS SI SCOP IN VIATA: directionat de scopuri de durata medie si lunga, experienta pozitiva a trecutului, bucuria prezentului si relevanta viitorului, convingerea ca merita sa te implici, curiozitate.

DEZVOLTARE PERSONALA: deschidere spre experiente noi, sentimentul de valorizare a potentialului propriu, capacitate de auto-reflexie, perceptia schimbarilor de sine pozitive, eficienta, flexibilitate, creativitate, nevoia de provocari, respingerea rutinei.

Ar fi total eronat sa consideram ca starea de bine este conditionata de parcurgerea unui proces psihoterapeutic complex. Inainte de toate, familia si scoala au un rol esential in dezvoltarea si mentinerea starii de bine. in acelasi timp se constata ca, nu de putine ori din pacate, tocmai familia si scoala sunt institutiile care genereaza conditii ce submineaza increderea in sine a copiilor si elevilor, ingradesc autonomia si independenta lor, sabloneaza individualitatile, implica competitii neproductive in detrimentul cooperarii si colaborarii, cenzureaza bucuriile si placerile cotidiene, induc perceptii amenintatoare asupra lumii si vietii, desfoliindu-le de orice element ludic si hedonist. Focalizarea exclusiva a scolii pe latura intelectuala a elevilor si pe performantele lor scolare, ignorand nevoile lor emotionale si sociale, sunt cai sigure de diminuare a starii de bine si de crestere a riscului pentru disfunctii si boli fizice si psihice. Scoala moderna nu mai poate ignora, in numele nevoii imperative de cunostinte si rezultate scolare performante, starea de bine si de sanatate fizica, psihica, spirituala si sociala a elevilor sai. in caz contrar, scoala devine o institutie segregata de individ, societate si viata. inainte de a fi o institutie care confera diplome, scoala trebuie sa fie locul in care se formeaza persoane armonioase cu sine, cu ceilalti, cu lumea, capabile astfel sa transpuna in instrumente continutul diplomei, sa opereze eficient cu ele, sa se bucure de procesul si produsul activitatii lor.

Consilierea educationala poate fi definita ca o relatie interumana de asistenta si suport dintre persoana specializata in psihologia si consilierea educationala (profesor) si grupul de elevi in scopul dezvoltarii personale si preventiei situatiilor problematice si de criza. Principala sarcina a consilierului este de a ajuta elevii sa parcurga pasii unui demers de constientizare, clarificare, evaluare si actualizare a sistemului personal de valori. Desi accentuam inca o data ca profesorul-consilier nu este si nu poate sa se substitue consilierului-psiholog, intre cei doi profesionisti (profesor si psiholog) trebuie sa existe relatii de colaborare. Profesorul-consilier poate facilita, prin activitatea sa, reducerea riscului aparitiei si dezvoltarii de probleme care solicita in mod obligatoriu expertiza psihologului specialist. In acelasi timp, psihologul scolar are competenta de a favoriza procesul educativ prin conturarea unor strategii de interventie cognitiva, motivationala, emotionala si comportamentala, atat la nivel individual cat si de grup. Sintetizam in tabelul 2.2. diferentele dintre consilierea psihologica si cea educationala.

Tabel 2.2. Diferente intre consilierea educationala si consilierea psihologica