ELEVUL CU PROBLEME

ELEVUL CU PROBLEME

Este greu de definit semnificatia mai complexa a ceea ce vrem sa spunem cand ne referim la expresiile comune ca un copil ,,e rau sau dificil". Daca astfel de copii au probleme legate de invatatura, acest lucru poate tine de propria lor constitutie psihica,de caracterul lor, dar si de circumstante care nu mai depind chiar de ei insisi. Definindu-i ca atare nu insemneaza ca ei singuri sunt responsabili de dificultatea de a invata ci mai degraba ca ei traduc aceasta dificultate printr-un anumit comportament astfel etichetat. Adesea sunt etichetati ,,lenesi", dar ei nu sunt asa in realitate. Daca am defini lenevia prin refuzul deliberat de a lucra, copilul dotat cu o inteligenta medie nu refuza niciodata sa lucreze pentru o ratiune deliberata. Judecata lui de valoare nu-i permite acest demers inaintea unei varste situate in jurul pubertatii. Pana atunci dificultatea de a invata este un fel de fenomen involuntar si inconstient.

Exista doua motivatii pentru a explica comportamentul normal al copilului considerat studios :

- curiozitatea de a cunoaste si a-si explica si intelege cat de cat ce este in jurul lui;

- dorinta de a place si a fi pe placul cadrului didactic care este identitatea de reprezentare a mamei sale ,la scoala.

Daca una din aceste doua motivatii ii lipseste, se produce un fenomen de inhibitie a atentiei lui si a capacitatii de a memoriza ceea ce se preda in clasa. Aceasta inhibitie este explicabila prin doua mecanisme care nu mai tin de el: fie de a inceta sa mai vrea sa cunoasca ce se intampla in mediul sau pierzand curiozitatea sa naturala, fie nu mai are nici o ratiune de a face placere invatatorului sau profesorului sau.

Pierderea curiozitatii naturale nu are totdeauna aceiasi origine. In anumite cazuri el are dificultati in a inregistra infinitele si dificilele informatii noi pe care le comporta un program scolar in aparenta elementar.Unii copii isi fixeaza cu greutate atentia din cauza unei imaginatii debordante. Acestia trebuie readusi in mod constant la realitatea din clasa. Pentru altii exista o lipsa de interes pentru tot raportata la dificultatiile de ordin afectiv din familia lor. Este un fel de refuz inconstient de a se integra in viata, ca si cand ea n-ar merita sa fie traita.

In acel refuz de a face placere se regasesc adesea aceleasi motivatii afective. Dar ele vin fie din familie, fie tin de personalitatea cadrului didactic. Daca personalitatea acestuia a afectat copilul prin indiferenta sau ostilitate fata de el, copilul refuza sa mai asculte. Si aici iata ca nimic nu este deliberat nici gandit, dar el refuza ceea ce-i ofera pedagogul pentru ca el nu se simte iubit si acceptat.

Idealul ar fi sa punem copilul in acele conditii incat el sa fie perfect implinit si realizat, dar nimic nu este mai greu in aceasta privinta. Ne multumim doar cu incercarea de a-l ajuta sa se adapteze la situatii care nu pot fi schimbate .

Acesti copii pot fi clasati in diferite categorii dupa un simptom al comportamentului global:

1. FRICOSI

2. TIMIZI

3. DISTRATI

4. LENTI

5. AGITATI

6. OPOZANTI

COPIII FRICOSI sunt astfel, adesea, prin natura lor. Este vorba despre hipermotivi, hipersensibili care se trezesc intr-un mediu ostil pe care nu-l suporta. Adesea copiii unici la parinti sau superprotejati de o mama fricoasa se gasesc confruntati cu violenta odata cu sosirea lor in colectivitatea de copii, sau mai tarziu, intr-o clasa unde educatorul tipa prea tare, se enerveaza din nimic, loveste sau pedepseste cu usurinta. Uneori aceste atitudini vin din partea unor grupuri de copii agresivi care practica devreme tirania sau bataia de joc. In astfel de conditii, micutul FRICOS este terorizat intr-atat incat nu mai poate sa auda sau sa retina nimic din ce se spune si din ce se face la scoala. El se simte fericit acasa.

COPIII TIMIZI : Comportamentul lor este adesea foarte vecin cu cel al copiilor fricosi, dar in realitate timidul are mai multa frica de el decat de altii. Lui ii este frica de a fi remarcat si mai ales de a lua cuvantul, chiar si pentru lucrul de a se ridica de pe loc daca este intrebat. Se spune clasic ca el nu participa in clasa. Si-ar dori,dar el este paralizat de sentimentul propriei sale incapacitati. Ii lipseste total increderea in el. Temele facute acasa sunt corecte, dar in clasa el nici nu poate, nici nu mai stie nimic sa exprime. In acest caz este vorba de o stare constitutionala adesea mostenita de la unul din parinti, deci greu de modificat. Cadrele didactice ale acestui tip de copii trebuie sa aiba o mare doza de rabdare si indulgenta ca sa poata sa scoata ceva de la ei. Timidul cauta protectia, dar si afectiunea adultului.

COPIII DISTRATI: Acestia sunt cei despre care se spune ca sunt totdeauna pe undeva pierduti, cu capul in nori, si ca nu participa in clasa, ca si cand n-ar avea niciun interes fata de ce se intampla acolo. Ar trebui ca dascalul sa fie mereu in preajma lor pentru a-i readuce la realitate .Acasa nu fac nici aici nimic singuri: mama sau alta persoana din jur trebuie sa se tina de capul lor ca sa-i determine sa-si faca lectiile. Prin forta lor proprie par incapabili de ceva, in afara de joaca. In plus isi pierd jucariile, obiectele de scoala. Niciodata nu stiu exact seara ce teme au de facut pentru a doua zi si e nevoie sa telefoneze la unul din colegi ca sa se informeze exact. Deseori pare sa se confunde cu copiii lenti, dar distratul este lent pentru ca isi pierde vremea in reverii, in timp ce lentul veritabil este astfel chiar daca isi fixeaza bine atentia pe ceea ce face.

COPIII LENTI: Multi copii sunt asa pentru ca-si fixeaza cu greu atentia asupra a ceea ce trebuie sa faca. Ei se distreaza de un nimic si chiar fara nici o ratiune, cum am vazut la cei distrati. Ei sunt constitutional-lenti: le este imposibil sa mearga repede, gesturile lor sunt lente, gandirea lor este lenta si aceasta nu este nici din greseala lor, nici din lipsa vointei. Ei petrec de doua ori mai mult timp fata de altii pentru a scrie, pentru a scrie pe tabla sau a da o lucrare scrisa. Ei depun de doua ori mai mult timp pentru a invata lectiile si n-au niciodata timpul de a termina temele pentru a doua zi. Primesc note rele fara a fi neinteligenti. Sunt pur si simplu lenti.

COPIII AGITATI, INSTABILI: Acestia sunt cei care nu pot sta locului si care tulbura clasa prin comportamentul lor. Sunt incapabili sa se fixeze pe o activitate putin mai prelungita. Unii sunt asa datorita unui exces de vitalitate: ritmul scolar le este insuportabil pentru ca ei nu pot din punct de vedere fizic sa accepte sa ramana o ora in intregime fara sa se miste in banca lor. Altii sunt asa dintr-o ratiune psihologica: nu pot sa-si fixeze atentia timp indelungat ca ceilalti. Dar in loc sa se refugieze intr-un vis cum fac distratii, in loc sa incetineasca ritmul lor de gandire ca cei lenti, ei nu pot decat sa se deplaseze fizic de la locul lor, sa discute sau sa-si tachineze vecinul de banca. Toti copiii sunt instabili in mod normal. Ei au toti nevoie de a schimba activitatea si de a alterna un efort mental cu unul fizic. Dar daca unul din scopurile scolii este acela de a disciplina aceasta tendinta, instabilii nu pot asimila aceasta disciplina. Instabilul nu gaseste repaos decat in miscare. Pentru a se simti bine, pentru a sti mai mult, el se intoarce, isi paraseste locul ,intreaba pe altii si in final se face remarcat si pedepsit. Sub pretextul de a face mai bine el devine cel mai rau elev.

COPIII OPOZANTI: Acestia sunt cei care refuza sistematic sa faca ceea ce li se cere: ei au alt mod de a se ocupa, fie ca deranjeaza pe ceilalti din clasa, fie ca nu fac absolut nimic. Astfel de atitudine o au si in familie, pentru ca la originea acestui comportament exista totdeauna o greseala de educatie sau o reactie afectiva fata de o dorinta refuzata. Este vorba de copiii care au o puternica personalitate sau cel putin o constientizare acuta despre eul lor, ceea ce ii face foarte susceptibili. Nu accepta nici un fel de constrangere. Ea este resimtita ca o atingere a libertatii lor. Se supara pentru un fleac. Adesea e vorba de copii unici la parinti, care au fost supraapreciati de o familie care de asemenea a refuzat sa le impuna vreo regula sau costrangere cat de mica. Este copilul rege, cu ce are el mai rau in el. El pune pe roate toata familia sa pentru a obtine totdeauna tot ce ii convine si a refuza ce nu-i place. N-ar putea, deci, sa se comporte diferit la scoala. In alte cazuri refuzul de a invata este motivat de o reactie fata de atitudinea unui cadru didactic: daca tipa des la el, daca il pedepseste mereu sau pur si simplu isi bate joc de el in fata clasei, acest gen de copil se inchide in el si refuza de a mai lucra. Altii inceteaza de a mai face cel mai mic efort scolar asa cum inceteaza in mod inconstient sa creada in toate. Traumatizati de ceea ce se petrece intre parintii lor care nu se inteleg bine, ei nu mai resimt deloc gust de viata. Se instaleaza un fel de disperare profunda:,,la ce mai serveste ceva ''.

In concluzie, in toate cazurile acestor copii considerati ,,rai sau lenesi", exista, subdiacent, o problema pedagogica sau familiala care ar trebui sa fie rezolvata inainte de a nu se mai putea remedia ceva. Unii ar putea spune ca s-ar potrivi sa se faca psihoterapie a copilului sau a parintilor sai. Acest lucru se poate potrivi in unele cazuri. Cel mai adesea cauzele acestor stari persista si ceea ce putem spune ca elevul ramane victima unei situatii complexe. Noi, toti, trebuie sa incercam sa facem tot ce e posibil sa remediem, sa indreptam ceea ce tine de noi, sa fim mai toleranti, mai apropiati de copii si sa incercam sa-i intelegem si sa actionam astfel incat sa le permitem sa se adapteze cat mai bine acestor situatii.[1]