Reforma curriculara - esenta, continut, implicatii si tendinte

Reforma curriculara - esenta, continut, implicatii si tendinte

Esenta reformei curriculare

Evolutia permanenta a societatilor, dinamica lor continua, genereaza dinamica permanenta a sistemelor educationale si face necesara reforma anumitor componente ale activitatii instructiv-educative. Desigur, o componenta esentiala o constituie curriculumul, ceea ce a facut ca reforma curriculara sa stea, in ultimul timp, in atentia specialistilor.

Daca reforma invatamantului este definita de Lazar Vlasceanu (1979, pag. 39) ca fiind "acel tip de inovatie care afecteaza functionarea si raporturile structurale din intreg sistemul de invatamant', am putea defini reforma curriculara ca fiind un tip de inovatie care asigura interdependentele necesare intre continuturile instructiv-educative, strategiile de predare si invatare utilizate in contexte educationale formale, neformale si informale si strategiile de evaluare a activitatii educationale.

Analiza reformelor sistemelor de invatamant contemporane prin studii de pedagogie comparata si de prospectiva educationala a scos in evidenta diferente, uneori substantiale, datorate specificului sistemului de invatamant, diferentelor in proiectarea politicii educatiei, perspectivelor dezvoltarii sociale, exigentelor diferite' ale societatilor si, implicit, cerintelor diferite care stau in fata invatamantului etc. Pe de alta parte, insa, s-a constatat ca exista si o serie de note comune ale reformelor de invatamant contemporane, avand in vedere progresul inregistrat de stiintele educatiei si, in general, de stiinte, pe plan mondial. Una din aceste note comune este tocmai punerea accentului pe reforma curriculumului si in special pe reforma continuturilor invatamantului. Mai amintim cateva puncte comune ale reformelor educationale care se desfasoara in lume:

-  valorificarea noilor tehnologii de informare si comunicare ca mijloace didactice in instructie si autoinstructie: programele de radio si televiziune transmise prin satelit, sistemele multimedia de tip interactiv, retelele informatizate, sistemele-expert, Internetul s.a.

- pregatirea elevilor pentru a face fata in viitor situatiilor de viata cu care se vor confrunta, pentru a sti cum sa actioneze si cum sa le solutioneze, prin proiectarea unor sisteme de actiuni menite sa stimuleze initiativa, implicarea si participarea activa a elevilor, sa le dezvolte capacitatile, competentele si abilitatile intelectuale si practice, imaginatia si creativitatea etc.

-  promovarea intr-o masura tot mai mare a interculturalismului, intrucat numai recunoscand si cunoscand diferentele culturale din cadrul unei societati se poate realiza pregatirea eficienta a viitorilor cetateni pentru viata intr-o societate in care coexista multiple sisteme de valori

-  respectarea principiului pedagogic al educatiei permanente si considerarea pregatirii individului pentru autoinstruire si autoeducare, pentru educatie permanenta, un obiectiv general al invatamantului, de cea mai mare importanta.

Continutul reformei curriculare

incepand cu anul scolar 1998-1999, in tara noastra se opereaza cu un nou Plan-cadru de invatamant la clasele I-V, iar din anul scolar 1999-2000 si la clasele V-IX, urmand ca aplicarea acestuia sa se generalizeze si la liceu. Acest Plan-cadru sta la baza unui nou Curriculum National, care propune o anumita articulare a obiectivelor educationale, a continuturilor invatarii, a metodelor de predare si invatare si a evaluarii, intr-o maniera semidescentralizata. Astfel, Curriculumul National este alcatuit din doua segmente: curriculumul nucleu si curriculumul la decizia scolii (vezi subcapitolul V.2.).

La baza elaborarii noului Plan-cadru de invatamant sta un sistem de principii generale care isi propun sa faciliteze formarea unei noi culturi curriculare:

a)  Principiul egalitatii sanselor, care se refera la dreptul fiecarui individ la educatia comuna, realizata in cadrul invatamantului obligatoriu, prin parcurgerea trunchiului comun.

b)  Principiul descongestionarii, care recomanda selectarea si esentializarea continuturilor programelor scolare si diminuarea supraincarcarii informationale.

c)  Principiul descentralizarii si al flexibilizarii curriculumului, care se refera la imbinarea trunchiului comun cu curriculumul la decizia scolii.

d)  Principiul selectiei si ierarhizarii culturale, care a condus la integrarea disciplinelor de studiu intr-un sistem si interrelationarea lor, precum si la consacrarea conceptului de "arie curriculara'.

Ariile curriculare reprezinta domenii ale cunoasterii care ofera o viziune multi- si/sau rnterdisciplinara asupra disciplinelor de studiu (in conceptie traditionala, ariile curriculare cuprindeau un ansamblu de obiecte de invatamant dezvoltate monodisciplinar, in conformitate cu domeniul de cercetare al fiecarei stiinte particulare). Pe intreaga durata a scolaritatii obligatorii si a liceului, ariile curriculare raman aceleasi, insa ponderea lor pe cicluri si pe clase este variabila.

In tara noastra, Curriculumul National este structurat in urmatoarele sapte arii curriculare, stabilite pe baza unor criterii epistemologice si psillopedagogice: "Limba si comunicare', "Matematica si stiinte ale naturii'. "Om si societate', "Arte', "Educatie fizica si sport', "Tehnologii', "Consiliere si orientare'.

e)  Principiul functionalitatii, care recomanda adaptarea disciplinelor de studiu si, implicit, a ariilor curriculare la particularitatile de varsta ale elevilor.

S-a consacrat conceptul de "ciclu curricular'; ciclurile curriculare reprezinta periodizari ale scolaritatii pe mai multi ani de studiu, care au in comun anumite finalitati educationale si sisteme metodologice. Prin obiectivele urmarite si prin strategiile didactice adoptate, ciclurile curriculare trebuie sa asigure continuitatea demersului instructiv-educativ de la o treapta de scolarizare la alta.

Curriculumul National din tara noastra cuprinde urmatoarele cicluri curriculare: ciclul achizitiilor fundamentale (gradinita - clasa a Il-a), ciclul de dezvoltare (clasa a IlI-a - clasa a Vl-a), ciclul de observare si orientare (clasa a Vll-a - clasa a IX-a), ciclul de aprofundare (clasa a X-a - clasa a Xl-a), ciclul de specializare (clasa a XH-a; clasa a XlII-a).

f)  Principiul coerentei, care se refera la asigurarea echilibrului optim intre ariile curriculare si disciplinare de studiu, in plan orizontal si vertical.

g)  Principiul racordarii la social, care subliniaza necesitatea asigurarii unei legaturi optime intre institutia de invatamant si cerintele sociale, intre institutia de invatamant si comunitate.

V.3.3. Implicatii ale reformei curriculare

Avand in vedere complexitatea conceptului "curriculum' si extinderea sferei sale de cuprindere, este firesc ca o reforma curriculara sa aiba implicatiii multiple si complexe in campul educatiei. Ele pot fi evidentiate in ambele planuri ale demersurilor educationale, respectiv in planul teoretic si in cel practic-aplicativ.

Ca exemplificari pentru planul teoretic amintim redefinirea din perspectiva curriculara si realizarea de analize operationale mai profunde pentru o serie de concepte pedagogice de maxima importanta, cateva dintre acestea fiind continute in tabelul l .V.:

Tabelul.V.

Semnificatii ale unor concepte pedagogice din perspectiva caniculara

Conceptul pedagogic

Semnificatia din perspectiva curriculara

Didactica generala

Teorie a procesului de invatamant, care pune accent pe activitatea de predare-invatare-evaluare si considera ca sursa principala a cunoasterii este actiunea efectiva a subiectului cunoscator, interiorizata gratie utilizarii anumitor strategii.

Procesul de invatamant

Activitate de predare-invatare-evaluare, proiectata in sens curricular prin centrarea sa pe obiectivele educationale si prin asigurarea interdependentelor dintre obiectivele educationale, continuturile instructiv-educative, metodologia didactica si evaluare.

Proiectarea pedagogica

-  Demersul de anticipare si structurare a activitatilor care asigura functionalitatea sistemului de invatamant la nivel macro si micro, in conformitate cu finalitatile educationale formulate la nivelul politicii educatiei, cu accent pe gasirea raspunsului la intrebarea "Cum invatam ?'.

-   Proiectarea curriculara concepe criteriul de optimalitate in legatura cu interdependentele  dintre  obiectivele  educationale,   continuturile instructiv-educative, metodologia didactica si evaluare.

Metoda didactica

-  Cale de cunoastere propusa de educator, cale de invatare urmata de educat in cadrul instruirii formale si neformale si cale de evaluare a rezultatelor instruirii.

-  Fiecare metoda este conceputa ca posibilitate sau cale de predare-invatare-evaluare.

In planul practicii instruirii, reforma curriculara sprijina actiunile efective de proiectare, organizare, desfasurare si conducere a activitatilor didactice, dezvaluind multiplele corespondente ce se stabilesc intre componentele procesului de invatamant. O serie de documente componente ale curriculumului formal, cum ar fi: planurile de invatamant, programele scolare si universitare, ghidurile si indrumatoarele, ofera practicienilor repere si sugestii metodice generale, valabile pentru intreaga disciplina de studiu, dar si punctuale, referitoare la anumite capitole, teme, subiecte etc.

Mai amintim faptul ca la nivel national, in programele scolare ale diferitelor discipline de studiu sunt formulate obiectivele cadru si obiectivele de referinta, in termeni de competente si capacitati, in acest fel, este evidentiata subordonarea obiectivelor cu grad de generalitate mai mic fata de cele cu grad de generalitate mai mare si este sprijinita actiunea de operationalizare a obiectivelor si de formulare a obiectivelor de evaluare.

Tendinte in reforma curriculara

Prin coroborarea rezultatelor cercetarilor realizate de specialistii in curriculum cu datele si informatiile obtinute in practica instruirii, s-au conturat cateva tendinte in reforma curriculara, dintre care le amintim pe urmatoarele:

- deschiderea spre educatia permanenta

- realizarea unui impact sistemic

- elaborarea curriculumului diferentiat, individualizat, personalizat

- elaborarea curriculumului de profil si specializat s.a.

Deschiderea spre educatia permanenta

Principiul educatiei permanente poate fi respectat numai cu aportul tuturor categoriilor educatiei si al componentelor educatiei formale si neformale: obiective educationale, continuturi instructiv-educative, metode didactice, forme de organizare a activitatii educationale, tehnici si strategii de instruire si autoinstruire etc. Astfel, legatura dintre respectarea principiului educatiei permanente si elaborarea curriculumului ne apare ca fiind foarte stransa. Esenta acestui principiu ne conduce la ideea ca in conceperea unui curriculum este necesar sa se ia in considerare nu numai valentele instructiv-educative ale contextelor educationale formale, ci si ale celor nefonnale si informale. De asemenea, functie de o serie de factori, dintre care amintim: trasaturile de personalitate ale fiecarui individ; intervalul de varste in care se situeaza; exigentele actuale si de perspectiva ale societatii; schimbarile sociale, economice, culturale care au loc la nivelul societatii s.a., se vor identifica cele mai adecvate si mai operante modalitati, tehnici si strategii de activitate, componente ale "curriculumulurilor educatiei permanente' (M. Stanciu, 1999, pag. 41).

Din perspectiva educatiei permanente, reforma curriculara isi propune in principal, urmatoarele:

-   sa urmareasca idealul  educational precizat in Legea invatamantului, precum si finalitatile educationale stabilite la nivelul politicii educatiei

-  sa respecte particularitatile de varsta si individuale ale celor care se instruiesc si sa le coreleze cu principiile de psihologie a invatarii

-   sa  realizeze  descentralizarea curriculara,  care presupune  asigurarea echilibrului  optim intre segmentele obligatorii (curriculumul nucleu) si optionale (curriculumul la decizia scolii) ale curriculumului, prin cresterea proportiei celor optionale o data cu cresterea varstei de scolaritate

-   sa   vehiculeze   unele   continuturi   instructiv-educative   adaptate  in  permanenta   intereselor   si necesitatilor individului, dar care sa reflecte cat mai pronuntat problematica lumii contemporane, dinamica socio-culturala a societatii, precum si exigentele acesteia

-  sa realizeze descongestionarea continuturilor instructiv-educative, inclusiv prin transferarea unor arii de continuturi dinspre scolaritate spre postscolaritate

-  sa structureze continuturile instructiv-educative in viziune interdisciplinara, astfel incat sa se realizeze integrarea verticala a acestora

-  sa realizeze legarea cunostintelor de viata, sa sprijine integrarea sociala activa si creativa a indivizilor si participarea activa a acestora la viata societatii

- sa asigure operationalitatea si functionalitatea cunostintelor si abilitatilor intelectuale si practice ale elevilor, sa le descopere si valorifice disponibilitatile, aptitudinile, interesele etc.

-  sa urmareasca utilizarea cunostintelor, competentelor si a abilitatilor pe care elevii la detin, in asa fel incat acestia sa isi dezvolte gandirea divergenta, critica si creativa, imaginatia etc.

-  sa creeze si sa stimuleze motivatia pentru studiu a celor care se instruiesc, disponibilitatea de a reactiona pozitiv la schimbare si sa stimuleze receptivitatea lor fata de nou.

Realizarea unui impact sistemic

In ultimele decenii, metoda abordarii sistemice a devenit tot mai des utilizata in toate domeniile stiintifice. Ea s-a impus atat in definirea curriculumului, conturand o perspectiva sistemico-holistica asupra acestui concept, cat si in teoria curriculumului.

De asemenea, orice reforma curriculara, pornind de la multiplele corespondente care se stabilesc intre componentele procesului de invatamant, trebuie sa aiba la baza o viziune sistemica, integratoare, care sa permita obtinerea de informatii in legatura cu modificarile care au loc la nivelul procesului de invatamant (privit ca sistem), in momentul introducerii unei variabile, in acelasi timp, o reforma curriculara este o reforma sistemica de compatibilizare a performantelor invatamantului din tara respectiva cu cele ale sistemelor de invatamant ale societatilor contemporane, performante din punct de vedere educational, social si economic.

Succesul unei reforme curriculare este asigurat numai de eforturile comune ale angajatilor ministerului, ale echipelor de specialisti cu care colaboreaza, ale inspectorilor scolari, ale directorilor de scoli si ale tuturor cadrelor didactice din invatamantul de toate gradele.

Elaborarea curriculumului diferentiat, individualizat, personalizat are drept obiectiv adaptarea activitatilor de predare-invatare-evaluare la nivelul de dezvoltare intelectuala al elevilor, la ritmurile si stilurile lor de invatare, la aptitudinile, interesele, aspiratiile si talentul lor etc.

Elaborarea curriculumului de profil .>'/ specializat isi propune sa realizeze diferentierea personalitatilor si pregatirea indivizilor pentru insertia profesionala intr-o societate cu o anumita diviziune a muncii (Dictionnaire encyclopedique de l'education et de la formation, 1994).

La nivel liceal, diferentierea continutufilor invatamantului se realizeaza o data cu elaborarea planurilor de invatamant cu deschidere spre domenii de specialitate diferite, in functie de profilul liceului, stabilindu-se proportia grapelor de discipline, natura disciplinelor optionale etc.

La nivelul scolii generale, unde exista trunchiul comun de cunostinte, diferentierea se realizeaza mai ales prin aprofundarea cunostintelor, respectiv prin curriculumul nucleu aprofundat si prin imbogatirea cunostintelor, respectiv prin curriculumul extins. De asemenea, curriculumul diferentiat poate fi realizat prin studierea unor discipline optionale.

Chiar si pentru trunchiul comun de cunostinte se poate realiza o diferentiere, fie de catre profesoral clasei (daca diferentierea se realizeaza in interiorul unei clase de elevi), fie la nivel de catedra sau la nivelul conducerii scolii (daca se lucreaza cu clase de elevi omogene din punct de vedere al aptitudinilor). Forma de organizare a procesului de invatamant reprezinta unul din factorii care asigura eficienta strategiei de personalizare a curriculumului (C. Cretu, 1998, pag. 67).