Relatiile dintre familie si scoala in lume

Relatiile dintre familie si scoala in lume

Scolile sunt centrele evidente ale treptei urmatoare a educarii parintilor deoarece toti parintii sunt legati de ele multi ani in sir. Totusi, in cele mai multe tari, relatiile dintre familie si scoala lasa mult de dorit. Bineinteles ca nu este posibil ca scolile sa nu aiba nici o legatura cu parintii. Dar din cele 30 de tari care au avut ceva de spus in legatura cu aceasta problema, 16 mentioneaza doar contacte ocazionale si superficiale. Din restul de 14 tari se raporteaza unele progrese interesante, dar numai in 5 dintre ele se poate vorbi de o politica cuprinzatoare si consistenta de colaborare dintre parinti si profesori. Colaborarea limitata sau superficiala se inregistreaza in tari ca: Australia, Belgia, Cuba, Egipt, Franta, Mexic, Israel, Italia, Iordania etc. O colaborare intr-o oarecare masura dezvoltata se intalneste in Austria, India, Suedia, Olanda, Polonia, Canada si altele, aici existand cateva asociatii de parinti si profesori si comitete de parinti in cinci tari.

In multe tari, in acest stadiu, apar dificultati. Cum scoala ocupa acum un loc mai important in educatia copiilor, rolul parintilor apare mai nedefinit. Parintii sunt criticati de catre profesori si, la randul lor, privesc scoala cu neincredere. De ambele parti apar atitudini stereotipe si pline de prejudecati. Parintilor li se reproseaza indiferenta, spiritul de contradictie, conceptiile demodate. In cateva tari, parintii au fost acuzati de neintelegerea procesului educativ; in altele scolile se tem de amestecul lor in problemele de invatamant. Deosebirile la nivel cultural intre familie si scoala pot, in aceeasi masura, sa creeze dificultati neprevazute profesorilor pe care influenta nefasta si conceptiile gresite ale parintilor ii pot aduce la exasperare.

Rapoartele din mai multe tari subliniaza lipsa unor relatii sanatoase intre scoala si familie si, in momentul actual, se recunoaste din ce in ce mai mult ca aceste relatii trebuie puse pe baze noi. In Italia, de exemplu, ruptura dintre scoala si familie s-a dovedit atat de grava incat Ministerul Educatiei a creat un organ special cu scopul bine definit de a imbunatati situatia si de a-i ajuta pe parinti sa inteleaga menirea scolii, atragandu-le atentia asupra contributiei educative care revine familiei. Acest "Centro Didatttico Nazionale per i Raporti Scuola - Famiglia" a initiat anchete asupra relatiilor dintre scoala si familie si a organizat conferinte si cursuri cu acest subiect. Tot el a publicat un Manual al parintilor "Guida dei Genitori"), lucrare care trateaza despre dezvoltarea copiilor si contine informatii legate de problemele scolare, medicale si judiciare si de ingrijirea copiilor arierati. O noua optica asupra acestei probleme se reflecta in experientele desfasurate si in cadrul organizatiilor create in anumite sisteme de invatamant cu scopul de a imbunatati situatia actuala.

Cele mai multe scoli au stabilit traditia comunicarilor scrise cu parintii, a convocarilor ocazionale la scoala. In anumite sisteme de invatamant (de exemplu Norvegia) profesorii au ore fixe de consultatii pentru parinti. In scolile engleze e un lucru obisnuit ca directorul scolii sa aiba intrevederi cu parintii, insa ocaziile pentru intalniri colective, ca de exemplu "Open Days" (Ziua usilor deschise) sau anuala "Sports Day" (Ziua sportului) ajuta, intr-o oarecare masura, la stabilirea unor relatii amicale, lipsite de formalisme, intre parinti si corpul profesoral.

In ultimii ani, in numeroase scoli si sisteme de invatamant, contactele personale au devenit mai intense si mai sistematice. In Iugoslavia, intrevederea este unul din numeroasele mijloace prin care parintii sunt rugati sa contribuie in mod activ la viata scolara.

In scolile experimentale postbelice din reteaua invatamantului secundar francez, "Classes nouvelles", consultarile repetate cu parintii erau socotite ca parte esentiala a programului. In unele scoli americane se acorda o mare atentie circularelor si notelor informative adresate parintilor. In plus, parintii sunt invitati in mod regulat sa discute cu dirigintele clasei care le face o informare detaliata asupra progreselor facute de copii, pe baza unui referat pregatit dinainte, iar parintii adauga impresiile lor personale privind comportamentul copiilor si dezvoltarea lor in afara scolii. Aceste discutii pot inlocui carnetul de note. De asemenea, munca asupra copiilor inapoiati a dus in Anglia la o colaborare mai sistematica. Parintii copiilor ramasi in urma la citire sau la alte obiecte esentiale, primesc indrumari individuale la "Remedial Education Centre" (Centrul de remediere educativa) Birmingham. O instruire sistematica similara li se da parintilor de copii surzi care vor sa se ocupe acasa de ei.

In diverse tari (de exemplu, Belgia si Elvetia), parintii sunt invitati la intalniri scolare ocazionale ca sa asculte expuneri pe teme educative sau sa asiste la diverse alte aspecte ale muncii din scoala. Numarul si natura unor astfel de actiuni depind, in mare masura, de initiativa directorului. In Anglia, autoritatile educative locale au obtinut rezultate imbucuratoare. Prin intermediul unor conferinte si brosuri ele s-au straduit sa explice parintilor sistemul de selectie in scolile secundare.

S-au dezvoltat doua forme principale de organizatii ale parintilor; deosebirile dintre ele nu sunt delimitate precis:

a)      Asociatii de parinti sau asociatii de parinti si profesori;

b)     Consilii, comitete si comisii de parinti.

a) In unele tari, printre parinti exista o tendinta puternica de a se organiza in grupari cu diverse scopuri, in special cu scopul de a ajuta la bunul mers al educatiei copiilor lor si de a asigura raporturi bune cu scoala. In general, asociatiile de parinti se organizeaza pe langa o scoala anume; in Austria, de exemplu, ele ofera cadrul unor convorbiri, cursuri si "scoli" pentru parinti. In ultimii ani s-au format asociatii de parinti ale copiilor handicapati fizic sau intelectual, mai ales in tarile in care conditiile sociale si educative inadecvate accentuau necesitatea unor asemenea organizatii.

Dar forma de organizare cea mai populara ramane asociatia de parinti si profesori la o anumita scoala, asociatie care, in general, se constituie cu intentia de a stabili relatii bune intre scoala si familie. In unele tari, asemenea asociatii exista de multi ani. In Cuba "Asociaciones de Padres Veinos y Maestros" au fost constituite inca din 1914, dar, in trecut, ele nu si-au atins scopul. Astazi exista speranta ca un program educativ mai riguros le va spori eficacitatea. Conform unei hotarari a Ministerului Educatiei din Turcia, pe langa fiecare scoala primara, secundara sau tehnica exista o asociatie a parintilor si profesorilor care organizeaza intalniri, cursuri, conferinte, excursii, spectacole si seri culturale. Asociatiile de parinti si profesori sunt larg raspandite in Statele Unite unde dreptul si datoria parintilor de a participa la conducerea scolii sunt considerate principii fundamentale ale educatiei intr-o tara democratica.

b) Cealalta forma a organizatiilor de parinti s-a dezvoltat, de exemplu, in Germania, Polonia si Iugoslavia. In aceste tari s-au infiintat consilii reprezentative ale parintilor fie in unele scoli, fie in toate scolile. Fiecare clasa si-a organizat un grup de parinti care-si alege un reprezentant si toti acesti reprezentanti alcatuiesc Consiliul sau Comitetul de parinti al scolii.

Functiile acestor consilii scolare difera de la tara la tara: rolul unora se limiteaza la apararea scolii de interventii pernicioase, altele au scopul de a lasa parintilor intreaga responsabilitate si de a incuraja participarea lor activa. In general, la fel ca si asociatiile parinti - profesori, ele sunt menite sa asigure relatii bune intre familie si scoala. In Berlin, presedintele Consiliului de parinti al scolii are dreptul sa participe la consilii pedagogice. La Bremen, reprezentantii tuturor consiliilor de parinti din oras sunt membri ai Comitetului educatiei. In Polonia, membrii consiliilor de parinti pe clase si ai comitetelor de parinti pe scoala sunt, din cand in cand, insarcinati sa formeze comisii care se ocupa de urmatoarele probleme:

teme stiintifice si academice;

raspandirea ideilor educative in randurile parintilor;

activitatile culturale si timpul liber;

probleme economice si sanitare;

alimentatia copiilor;

tabere de vacanta pentru copii.

Comisia care raspunde de raspandirea ideilor educative in randurile parintilor activeaza pana la un anumit punct, in maniera unei scoli intre parinti: organizeaza consultari individuale si colective, indeamna parintii sa ia parte la activitatea consiliilor de parinti, organizeaza cursuri si intalniri educative, colaboreaza cu sindicatele, cu organizatiile de femei, cu institutiile care se ocupa de copii si cu specialisti (de exemplu, pedagogi, medici, psihologi).

Grupele de parinti organizate sunt uneori criticate. Se spune ca, in general, ele nu se intereseaza de problemele educatiei, ca constituie grupe de presiune politica, ca servesc doar drept cluburi sociale pentru parinti sau drept institutii de colectare a fondurilor pentru scoala. Aceste critici demonstreaza ca problema relatiilor dintre familie si scoala nu a fost inca rezolvata.

Colaborarea dintre familie si scoala nu poate fi considerata ca nascandu-se si desfasurandu-se de la sine. Daca parintii isi propun sa ajute scoala, ei trebuie sa inteleaga ce preconizeze aceasta sa realizeze. Scoala, deci, trebuie sa se explice in fata parintilor. Toti acei care critica indiferenta, incompetenta, ostilitatea si conceptiile gresite ale parintilor trebuie sa recunoasca si faptul ca toate acestea implica necesitatea educarii prin intermediul scolii.

Criticii afirma ca profesorii desfasoara o munca intensa cu copiii si lor nu este cazul sa li se pretinda sa-i educe si pe parinti; s-a demonstrat ca si profesorii mai au cate ceva de invatat de la parinti, prin urmare nu este vorba de "educarea parintilor" ci de o "colaborare cu parintii". Totusi, parintii sunt aceia care au multe de invatat despre scoala si despre dezvoltarea copilului lor. Pe masura ce copiii evolueaza, parintii au de infruntat mereu alte probleme care sunt noi pentru ei. Pe de alta parte, scoala se ocupa ana de an de grupuri de copii de aceeasi varsta si acumuleaza astfel o experienta care poate fi transmisa parintilor. Acest ajutor poate fi, pe buna dreptate, echivalat cu educarea parintilor. Se intelege de la sine ca asemenea educare nu este posibila fara o colaborare si, in cele din urma, parintii, profesorii si copii vor avea cu totii de castigat de pe urma ei. Din numeroasele studii reiese ce anume poate face scoala. Bineinteles, nu este suficient sa li se spuna parintilor ca vor fi oricand bineveniti. Scoala se plange, adesea, de faptul ca numai parinti cultivati si dispusi sa colaboreze cu ea participa la sedintele cu parintii, in timp ce acei care ar avea mai mare nevoie de aceste intalniri le ignora. Iata de ce aceste sedinte cu parintii trebuie planificate cu multa grija si trebuie considerate drept o parte integranta si importanta a activitatii scolare. Treptat, in aceste activitati trebuie antrenati toti parintii, chiar si cei care la inceput s-au aratat indiferenti si ostili. O scoala care vrea sa-si ia un nou avant, trebuie sa-si revizuiasca legaturile cu parintii. Unele scoli indeplinesc aceasta sarcina fara sa se formalizeze si pe o scara redusa de exemplu, organizand excursii la care pot lua parte parintii, profesorii si elevii. Din cand in cand, grupe de parinti sunt invitate sa participe la orele de clasa. Uneori se convoaca adunari serale in care profesorii dau explicatii despre munca lor in fata parintilor. Unele scoli au initiat cursuri ocazionale despre arta sau cursuri practice pentru parinti. Conferintele la care se discuta problemele familiei si ale scolii s-au dovedit foarte rodnice.

Dar experientele scolilor sau a sistemelor de invatamant care s-au ocupat temeinic de aceste probleme arata necesitatea elaborarii unui plan care sa nu se limiteze la eforturi ocazionale sau la un singur gen de contacte (de exemplu, asociatii parinti - profesori), ci sa recurga la forme variate, incluzand:

un grup, o asociatie sau un comitet de parinti sau de parinti si profesori, organizate in mod democratic;

participarea activa a anumitor parinti la activitatea scolii;

mijloace de a se obtine informatii despre scoala si progresele copiilor (carti, articole, brosuri, afise, buletine informative sau o rubrica speciala in ziarul local);

posibilitatea ca profesorii sa-i cunoasca pe parinti si sa-si dea seama de mediul familial al copilului (vizitele educatorului la domiciliu si vizitele parintilor la scoala);

posibilitatea unor consultatii individuale;

reuniuni sociale in care parintii, profesorii si copii sa se intalneasca intr-o atmosfera neconformista si amicala.

E important ca parintii sa aiba acces oricand la serviciile de indrumare care functioneaza in cadrul scolii sau pe langa ea. De asemenea, s-a considerat util sa se ataseze pe langa scoala un asistent social care sa-i viziteze pe parintii fiecarui copil, fiind gata oricand sa-i consilieze.