Caracteristicile generale ale principiilor didacticii

Caracteristicile generale ale principiilor didacticii

Principiile procesului de invatamant sau principiile didacticii sunt teze fundamentale, norme generale, care stau la baza proiectarii, organizarii si desfasurarii activitatilor de predare-invatare, in vederea realizarii optime a obiectivelor educationale.

Rezultat al experientei educationale scolare, in special a celei didactice, precum si al conceptiilor marilor pedagogi si psihologi (din sfera psihologiei educationale, mai ales), principiile didacticii au la baza raportul de conditionare dintre natura copilului, scopul educatiei si stiinta, pe de o parte, si efectele instructiv-formative, pe de alta parte. Stiintific fundamentate pe datele psihopedagogice si gnoseologice, principiile didacticii servesc drept indrumar in proiectarea si realizarea procesului de invatamant (St. Barsanescu, 1969, pag. 222).

In totalitatea lor, principiile procesului de invatamant exprima conceptia de baza si proiectarea generala a intregului proces educational. Atunci cand avem in vedere aspectele cele mai generale, cu aplicabilitate larga in toate domeniile educatiei, se poate vorbi de "principii fundamentale ale educatiei' (A. Dancsuly, 1979). Dar, desigur, aceste note generale primesc valente specifice in raport cu obiectivele, continutul, fonnele de realizare, metodologia diverselor sfere ale educatiei (educatia intelectuala, educatia morala, educatia estetica etc.)5 fara ca prin aceasta sa se perturbe caracterul sistemic, unitar al educatiei.

Principiile didacticii au un caracter general-formativ, sistemic si dinamic, deschis.

Caracterul general-nonnativ al principiilor procesului de invatamant rezulta din bazele lor legice, explicative, fundamentate epistemologic, psihologic si psihosocial, si, desigur, din esentialitatea lor. Prin aceasta ele vizeaza toate componentele functionale ale procesului de invatamant si sunt aplicabile in procesul de predare-invafare la toate disciplinele si in toate activitatile didactice, pe toate nivelurile de scolarizare.

Caracterul normativ al principiilor didactice rezida in functia lor orientativa si reglatoare, care isi gaseste ecou in stabilirea obiectivelor, in structurarea continutului, alegerea formelor de realizare a procesului de predare-invatare si a diverselor variante ale acestuia, in stabilirea si aplicarea strategiilor didactice prin ingemanarea optima a unor seturi de metode de predare-invatare cu mijloace de instruire, precum si in realizarea verificarii/evaluarii randamentului. Datorita caracterului lor general-normativ precum si a celorlaltor caracteristici, principiile didacticii aplicate adecvat, duc la "un comportament didactic modelat teoretic de norme stiintifice care explica procesele psihopedagogice' implicate in activitatea de predare-invatare, in activitatile educationale, in general. In acest sens, "proiectarea optimala a lectiei este privita ca un act de creatie directivat de principii didactice (s.n.) care exprima cerintele si conditiile interne si externe ale invatarii, care sintetizeaza cele mai recente date stiintifice implicate in explicarea procesului de invatamant, a programului educational de formare a personalitatii celor de pe bancile scolii' (I. Cerghit 1983, pag. 61).

Caracterul sistemic, interactionist al principiilor didacticii rezulta din faptul ca ele exprima cerintele fundamentale - de nuanta normativa - ale procesului educational care are un caracter unitar, dar cu obiective si o structura functionala complexa, intre laturile sale fiind stranse interdependente. Principiile didacticii trebuie aplicate in ansamblu in fiecare forma de activitate, ele reprezentand sisteme de norme intre care exista stranse interrelatii. incalcarea unui anumit principiu didactic poate conduce la anularea sau atenuare celorlalte. De asemenea, aplicarea adecvata a principiilor didactice trebuie vazuta in interrelatie cu toate componentele procesului de predare-invatare, pe baza unei abordari sistemice, racordata la iegitatiile si principiile psihologiei educatiei si dezvoltarii.

Totodata, intelegand caracterul sistemic-interactionist profesorii vor constientiza ca principiile didactice au si un caracter dinamic si deschis, ceea ce inseamna ca ele nu sunt rigide si nu impiedica manifestarea creativitatii in proiectarea si realizarea activitatilor instructiv-educative.

Caracterul dinamic, deschis al principiilor didactice este determinat de cerintele noi ale dezvoltarii sociale, de progresele realizate in stiintele socio-umane, indeosebi in psihologie, in "stiintele invatarii' - toate acestea raportate la scopul general al educatiei (dezvoltarea maturizarii sociale a tinerilor) si la idealul educational al societatii civile, democrate, in tentatia ei de cultivare a valorilor. Trebuie sa remarcam ca numarul principiilor didactice nu este fix, el multiplicandu-se sau, dimpotriva, - prin restructurarea continutului si esentializarea mai pronuntata - unele se integreaza in principii cu o sfera mai larga. In ultimii ani, datorita progreselor realizate in psihologia educatiei si dezvoltarii in psihologia cognitiva, in explicarea structurii si dezvoltarii inteligentei ("teoria triarhica a inteligentei' - J,R, Sternherg, 1985), in epistemologia genetica etc., s-a accentuat caracterul interactionist al principiilor didacticii, multe dintre ele imbogatmdu-si continutul, semnificatiile si interrelatiile cu diferitele componente ale procesului de invatamant. Asupra unora dintre aceste principii ale didacticii moderne, fundamentate psihologic, ne oprim in acest capitol relevand importanta acestora pentru formarea si dezvoltarea competentelor scolare ale elevilor, datorita influentei pe care o au asupra tuturor componentelor procesului didactic, precum si pentru formarea integrata a personalitatii elevilor.