STRATEGI DE INSTRUIRE- DEFINIRE, CLASIFICARE, STRUCTURA

STRATEGI DE INSTRUIRE- DEFINIRE, CLASIFICARE, STRUCTURA

Strategiile reprezinta, de fapt, aspectul dinamic, activ, prin care cadrul didactic dirijeaza invatarea.Instruirea inseamna un proces de predare a cunostintelor si deprinderilor intr-o institutie de invatamant.

Cadrul didactic intreprinde seturi de activitati si comportamente identice la nivelul procesului de instruire, orientandin final intreprinderea didactica catre maximum de rezultate educationale. Analiza resurselor, a conditiilor, a factorilor educationali care pot maximiza rezultatele instructiv educative constituite demersuri necesare pentru cristalizarea unei autentice strategii educationale.

Notiunea de strategia a fost introdusa din nevoia de a gasi o alternativa practicilor traditionale utilizate in invatamant: conceperea predarii unei discipline, elaborarea continuturilor, predarea unei simple activitati educationale. Din punct de vedere functional strategia se situeaza pe traiectul de la intentie la realitate, sarcinile de instruire fiind traduse astfel intr-un ansamblu de decizii conditionale.

Strategia reprezinta ,, o componenta a programului de instruire, reprezentand, din perspectiva cadrului didactic, aspectul activ, dinamic, al formei de dirijare efectiva a invatarii''. Vlasceanu (1993) definea strategia ca ,, un ansamblu de actiuni coordonate si armonios integrate menite sa dirijeze invatarea in vederea realizarii obiectivelor preformulate''. Strategei nu i se atribuie o solutie fixa, ea nu este imuabila. Ea mai poate fi privita atat ca o imagine globala programata initial si investita cu imuabilitate, cat si ca o varianta ori ca o alternativa permanent perfectibila, caracterul sau dinamic fiind determinant.

Prin strategia de instruire se intelege ,, un mod de combinare si organizare cronologica a ansamblului de metode si mijloace alese pentru a atinge anumite obiective''(UNESCO, 1976);,, un mod de abordare a invatarii si predarii, de combinare si organizare optima a metodelor si mijloacelor avute la dispozitie , precum si a formelor de organizare a elevilor in vederea atingerii obiectivelor urmarite''(I. Parent, Ch. Nero, 1981)

Cerghit (1988) definea strategia ca un 'mod in care poate fi atacata o situatie de instruire, un mod de a pune in contact elevul cu materialul nou de studiat,.o combinare si organizare optima a celor mai adecvate metode, mijloace si forme de grupare a elevilor in raport de natura obiectivelor, tipuri de continuturi actuale, tipul de experienta de invatare urmarite'';,, o ipoteza de lucru, o linie directoare de acxtiune careia I se asociaza un anumit mod global de organizare a invatarii si a conditiilor invatarii, de utilizare cu precadere a unor metode si mijloace''.

Concluzia pe care o putem desprinde din aceste definitii este aceea ca strategia de instruire implica elevul in in situatii specifice de invatare, rationalizeaza si adecveaza continutul instruirii la particularitatile personalitatii elevilor(motivatie, mod de pregatire, stiluri de cunoastere/ de invatare), creeaza premise pentru manifestarea optimala a celorlalte componente ale procesului de instruire, dependente, la randul lor, de personalitatea profesorului si in special de capacitatea lui de a realiza proiectarea, implementarea si evaluarea instruirii.

Modul in care un invatator reuseste sa aleaga, sa combine si sa organizeze ansamblul de metode, materiale si mijloacein vederea atingerii anumitor obiective, defineste ceea ce se cheama strategie didactica. Fiecarui mod de combinare a resurselor amintite I se asociaza un mod de abordare a invatarii si predarii. Exista moduri de abordare diferite: analitic, sintetic, intuitiv sau deductiv, creativ sau algoritmic, teoretic sau practic, interdisciplinar sau unidisciplinar, frontal sau individual,etc.

Alteori un mod de abordare poate fi orientat spre ,, invatarea prin receptare'', invatarea prin cercetare, invatarea prin joc, invatarea prin actiune practica, invatarea prin experimentare, invatarea prin repetitie, invatarea prin imitatie,s.a.

TIPURI DE STRATEGII DE INSTRUIRE:

Ø      dupa domeniul activitatilor instructionale predominante:

- strategii cognitive

- strategii psihomotrice

- strategii afectiv - motivationale

- strategii combinatorii

Ø      dupa particularitatile evolutive ale gandirii elevilor gandirii:

- strategii inductive , care conduc elevul de la analiza faptelor concrete, la elaborarea notiunilor noi, de la perceptia intuitiva la gandirea abstracta, de la particular la general

- strategii deductive, se porneste de la definitie, ajungandu- se la exemplu

- strategii transductive

- strategii analogice- bazate pe modelare

- strategii mixte

Ø      dupa gradul de structurare a sarcinilor de instruire:

- strategii algoritmice- care prescriu pas cu pas actiunile si operatiile predarii- invatarii, comportamentele invatatorului si ale elevilor

- strategii semi - prescrise, nealgoritmice

- strategii euristice.- bazate pe invatarea prin cercetare, descoperire, pe conversatia euristica si rezolvarea de probleme. Sunt strategii creative, care lasa camp deschis originalitatii si spontaneitatii

Strategiile utilizate de invatatori sunt de cele mai multe ori mixte, elementele de dirijare si independeta imbinandu-se in proportii diferite. Un invatator eficient trebuie sa stapaneasca moduri variate de abordare a invatarii, o gama larga de strategii generale si particulare, care vor putea deveni caracteristici ale stilului sau de predare.

STRUCTURA STRATEGIILOR DE INSTRUIRE

- metode de instruire (expunerea, conversatia, studiul de caz, metode creative de grup)

- mijloace de instruire

- forme de organizare a instruirii

interactiuni si relatii instructionale.