TEHNICI DE TESTARE - Tehnica raspunsului scurt

TEHNICI DE TESTARE

Consideratii generale

Evolutia teoriei si practicii testarii educationale ne permite a sesiza evolutii utile intelegerii acestei problematici.

Daca prin tehnici de testare intelegem modalitatile structurate si identificabile ca atare, prin care evaluatorul declanseaza si orienteaza obtinerea unor raspunsuri din partea subiectilor, in conformitate cu obiectivele sau specificatiile testului, putem remarca cel putin trei tendinte semnificative:

1. Numarul tehnicilor de testare utilizate sporeste.

2. Definirea tehnicilor de testare devine tot mai detaliata si mai specifica.

3. In cadrul unui singur test, se utilizeaza mai multe tehnici de testare, aceasta caracteristica devenind chiar un factor important in asigurarea calitati tehnice a testelor.

Ne putem imagina tehnicile de testare utilizate la ora actuala ca fiind distribuite pe un continuum, limitat, pe de o parte, de tehnicile de testare pentru care exista si este de dorit sa existe un model complet al raspunsului "corect", iar pe de alta parte, de tehnicile de testare pentru care nu exista si nici nu este de dorit sa existe un model complet al raspunsului "corect".

Criteriul existentei sau nonexistentei unui model complet al raspunsului corect este probabil cel mai util si mai lipsit de ambiguitati pentru operarea distinctiei intre tehnicile de testare "obiective" si cele "subiective".

Este, de asemenea, util sa reiteram in acest moment ca tehnicile "obiective" sunt foarte frecvent si "punctuale", iar tehnicile "subiective" sunt foarte frecvent "integrative", fara a exista insa o corespondenta perfecta intre cele doua tipologii.

Consideram ca este, de asemenea, important sa operam distinctia intre sintagmele item, element al testului sau proba, pe de o parte, si sintagma tehnica de testare, pe de alta parte.

Itemul, elementul de test sau proba reprezinta cea mai mica componenta identificabila a testului (spre deosebire de sub-test, compus din mai multi itemi).

Un test compus din 100 itemi poate include insa una sau mai multe tehnici de testare, formulari de genul "item de tip alegere multipla" referindu-se de fapt la utilizarea unei anumite tehnici de testare in cadrul itemului respectiv, fara a identifica insa itemul cu tehnica de testare.

O ultima precizare, pe care o consideram utila in cadrul acestor consideratii introductive in problematica tehnicilor de testare, este aceea ca tehnicile de testare "obiective" si "punctuale" pot fi utilizate cu mai mult succes la abordarea nivelurilor inferioare ale domeniului cognitiv, pe cand tehnicile de testare "subiective" si "integrative" pot fi utilizate cu mai mult succes in abordarea nivelurilor superioare ale aceluiasi domeniu, fara insa ca aceasta regula sa fie intotdeauna adevarata.

Un proiectant de test cu pregatire adecvata, experienta practica si imaginatie va reusi uneori sa abordeze niveluri superioare ale domeniului cognitiv folosind tehnici obiective.

Tehnica raspunsului scurt

Tehnica raspunsului scurt are drept caracteristica esentiala faptul ca se solicita din partea subiectilor producerea unui raspuns si obiectivarea acestuia, cel mai adesea in scris. Ulterior, raspunsul scurt furnizat urmeaza a fi comparat cu modelul raspunsului corect.

Pot fi identificate doua varietati ale tehnicii:

1. Raspunsul corect este solicitat prin intermediul unei intrebari, de exemplu:

"Care este unitatea de masura pentru tensiunea electrica? ( )"

2. Raspunsul este solicitat prin intermediul unei formulari incomplete, de exemplu:

"Unitatea de masura pentru tensiunea electrica este ( )"

Avantaje si limite ale utilizarii tehnicii

Elementele de testare ce utilizeaza aceasta tehnica sunt probabil cel mai usor de construit. Aceasta situatie se datoreaza, in parte, complexitatii reduse a rezultatelor de invatare abordabile.

De asemenea, existenta unui model complet al raspunsului corect faciliteaza construirea itemilor, sursele de aparitie a ambiguitatilor fiind astfel limitate.

Faptul ca raspunsul este produs de subiect, si nu selectionat dintr-o lista de alternative oferite de proiectant, reduce drastic proba-bilitatea furnizarii unui raspuns corect prin ghicire. De asemenea, construirea raspunsului solicita actualizarea integrala a rezultatului de invatare urmarit de proiectant, ceea ce nu se intampla intotdeauna in cazul altor tehnici.

Fata de alte tehnici de testare obiective, tehnica raspunsului scurt ridica dificultati suplimentare la cotare, legate de lecturarea raspunsului produs si de eventualele ambiguitati introduse de elemente de test proiectate neglijent. O alta limita a tehnicii este legata de complexitatea redusa a rezultatelor de invatare abordabile.

Utilizare

Tehnica poate fi utilizata pentru abordarea unor rezultate de invatare de complexitate redusa, de exemplu[1]:

Cunoasterea terminologiei

"Pe o harta meteorologica, liniile ce unesc punctele unde se inregistreaza aceeasi presiune barometrica se numesc ( )"

Cunoasterea unor fapte specifice

"Conform prevederilor Constitutiei, Presedintele Romaniei este ales pentru o perioada de (  ) ani".

Cunoasterea unor principii

"Daca temperatura unui gaz este mentinuta constanta, in timp ce presiunea aplicata asupra sa creste, ce se va intampla cu volumul gazului? ( )"

Cunoasterea unor metode sau proceduri

"Ce dispozitiv este folosit pentru a constata daca o sarcina electrica este pozitiva sau negativa? (  )"

Interpretarea unor date

"Cate silabe are cuvantul Romania? (  )"

"Daca un avion zburand spre sud-est efectueaza o intoarcere de 180 grade, in ce directie va zbura? (  )"

Aplicarea unor cunostinte

"Cate calorii sunt necesare pentru a transforma 8 grade de gheata la 0 grade C in abur la 100 grade C? ( )"

Recomandari pentru construirea itemilor,
utilizand tehnica raspunsului scurt

Cu toate ca la prima vedere construirea unor itemi utilizand aceasta tehnica pare o intreprindere facila, literatura de specialitate contine recomandari a caror respectare este de natura sa conduca la elaborarea unor itemi de calitate.

Itemul va fi astfel formulat incat raspunsul solicitat sa fie in acelasi timp scurt, dar si bine definit.

Pare simplu pentru proiectant sa formuleze un element de test, care sa faca evident pentru subiect faptul ca raspunsul solicitat este unul scurt.

Dificultatea apare atunci cand elementul de test trebuie sa solicite doar un singur raspuns scurt, iar acesta trebuie sa se impuna fara ambi-guitate subiectului, in cazul in care se afla in posesia rezultatului de invatare urmarit de proiectant.

Sa comparam doua exemple edificatoare (Gronlund, 1971):

"Un animal care mananca alte animale este (  )".

"Un animal care se hraneste mancand carnea altor animale este clasificat drept ( )".

Se poate observa ca prima varianta a elementului de test este insuficient de bine definita, putand fi eventual furnizate raspunsuri precum "lup", "flamand" sau "turbat", evaluatorul neavand posibili-tatea sa discearna daca raspunsurile incorecte au fost furnizate datorita absentei rezultatului de invatare urmarit (conceptul "carnivor") sau din cauza calitatii slabe a itemului.

Referirea la clasificare, ce apare in cea de a doua varianta, circumscrie mult mai precis tipul de raspuns solicitat.

Este preferabil sa nu fie utilizate fragmente extrase direct din manuale.

Este posibil ca fragmente extrase din manuale sau cursuri de specialitate, alcatuite din alte perspective decat testarea cunostintelor, sa fie insuficient de bine definite, in sensul primei recomandari.

Sa examinam din noua doua exemple:

"Clorul este un (  )".

"Clorul face parte dintr-o grupa de elemente chimice, care se combina cu metalele pentru a forma saruri. Aceste elemente sunt numite ( )".

Prima varianta, extrasa ca atare dintr-un manual de chimie, desi urmareste a obtine raspunsul "halogen", poate, foarte probabil, sa declanseze obtinerea unor raspunsuri precum "gaz", aceasta fiind starea normala a clorului.

Formularea imbunatatita a itemului, din varianta a doua, permite furnizarea raspunsului asteptat in conditiile existentei rezultatului de invatare abordat.

Atunci cand raspunsul urmeaza a fi furnizat in unitati numerice, este de dorit sa se precizeze tipul de raspuns dorit.

Recomandarea are in vedere atat precizarea unitatii de masura ce urmeaza a fi utilizata (daca este cazul) sau, eventual, nivelul de precizie al raspunsului (de exemplu, "cu doua zecimale").

In cazul in care intr-un test sunt prezenti in succesiune mai multi itemi realizati in conformitate cu tehnica raspunsului scurt, este necesar ca spatiile pentru raspunsuri sa aiba lungime egala si sa fie amplasate in coloana la dreapta intrebarilor sau formularilor incomplete.

Aceasta recomandare isi regaseste ratiunea in limitarea probabi-litatii de aparitie neintentionata a unor indicii privind raspunsurile corecte, furnizate de inegalitatea spatiilor pentru raspunsuri.

Pe de alta parte, ordonarea in coloana a spatiilor pentru raspunsuri reduce timpul necesar "cautarii" acestora, facilitand astfel atat parcurgerea testului de catre subiect, cat si cotarea.

5. In cazul utilizarii formularilor incomplete, este necesar sa se evite excesul de spatii albe.

Sa examinam din nou doua exemple:

"Animalele cu ( ), care se nasc ( ) si isi ( ) puii, sunt numite ( )."

"Animalele cu sange cald, care se nasc vii si isi alapteaza puii sunt denumite ( )."

Se poate observa ca, in cazul primului exemplu, este dificil pentru subiect sa "ghiceasca" la ce s-a gandit proiectantul testului, furnizarea raspunsurilor corecte putand fi influentata intr-o masura insemnata de inteligenta generala sau verbala a subiectului.

In cazul celui de-al doilea exemplu, furnizarea raspunsului corect va depinde in exclusivitate de cunoasterea conceptului "mamifer".

Tehnica alegerii duale

Tehnica se caracterizeaza in mod esential prin solicitarea ca subiectii sa asocieze unul sau mai multe enunturi cu una din componentele unor cupluri de alternative duale, cum ar fi: adevarat-fals, corect-gresit, enunt factual-enunt de opinie etc.

Avantaje si limite ale utilizarii tehnicii

Principalul avantaj legat de utilizarea acestei tehnici este acela al abordarii, intr-un interval de timp redus, a unui volum impresionant de rezultate de invatare de complexitate redusa si medie.

Pe de alta parte, necesitatea construirii enunturilor de o asemenea maniera incat acestea sa fie, fara ambiguitati, adevarate sau false, corecte sau gresite etc., face tehnica inutilizabila in situatii in care se urmareste obtinerea de la subiecti a unor raspunsuri in situatii complexe, in care nu exista un singur raspuns corect.

Vulnerabilitatea fata de raspunsurile furnizate la intamplare se impune, de asemenea, evidentiata. Limitarea posibilitatilor furnizarii de raspunsuri corecte pe o asemenea baza scade, insa, o data cu cresterea numarului de elemente de test ce utilizeaza aceasta tehnica.

Una din cele mai intemeiate critici ce se aduc tehnicii este aceea ca identificarea unui enunt ca fiind incorect, neadevarat etc., nu implica in mod necesar cunoasterea de catre subiect a alternativei adevarate.

Pentru eliminarea acestui inconvenient, se poate face apel la o varietate a tehnicii pe care o putem numi "Modificarea variantei false".

Exemplu:

"Citeste cu atentie afirmatiile de mai jos. In cazul in care apreciezi ca afirmatia este adevarata, incercuieste litera A. Daca apreciezi ca afirmatia nu este adevarata (este falsa), incercuieste litera F si inlocuieste cuvantul subliniat pentru a face ca afirmatia sa fie adevarata. Scrie cuvantul inlocuitor in spatiul liber, dupa litera F.

Utilizare

Tehnica alegerii duale este in general folosita pentru abordarea intr-un interval mic de timp a unui volum mare de rezultate de invatare, situate mai ales la nivelurile cunoasterii si intelegerii.

Cunoasterea unor termeni, date factuale sau principii

"Citeste cu atentie afirmatiile urmatoare. In cazul in care apreciezi ca afirmatia este adevarata, incercuieste litera A. In cazul in care apreciezi ca afirmatia nu este adevarata, incercuieste litera F.

"Citeste cu atentie fiecare din intrebarile de mai jos. Daca raspunsul corect este Da, incercuieste litera D. Daca raspunsul corect este Nu, incercuieste litera N.

D N 1. Este 51 din 45 mai mare decat 20?

D N 2. Este 50 din 6/4 egal cu 3/2?

D N 3. Daca 60 dintr-un numar este 15, este numarul mai mic decat 15?"

Capacitatea de a diferentia enunturile factuale
de enunturile de opinie

Aceasta capacitate importanta in legatura cu majoritatea disci-plinelor de invatamant constituie un important punct de plecare in dezvoltarea gandirii critice, atat de necesara intr-o societate democratica.

"Citeste cu atentie fiecare dintre enunturile urmatoare. Daca enuntul reprezinta un fapt real, incercuieste litera F. Daca enuntul reprezinta o opinie, incercuieste litera O.

Capacitatea de a identifica relatii de tip cauza-efect

"Fiecare dintre enunturile de mai jos este compus din doua parti, fiecare adevarate. Sarcina ta este sa apreciezi daca partea a doua explica de ce este adevarata prima parte. In cazul in care aceasta este situatia, incercuieste pe Da. In caz contrar, incercuieste pe Nu.

Recomandari pentru construirea itemilor,
utilizand tehnica alegerii duale

Vor fi evitate enunturile cu caracter foarte general, atunci cand se solicita aprecierea lor drept adevarate sau false.

Necesitatea respectarii acestei recomandari deriva din faptul ca enunturile foarte generale sunt in majoritatea cazurilor false, de exemplu:

"A F 1. Conform prevederilor Constitutiei, presedintele Romaniei este desemnat prin alegeri".

Se poate remarca faptul ca, desi in majoritatea situatiilor acest enunt este adevarat, exista totusi cazuri in care, din motive prevazute in Constitutie, functiile acestuia pot fi preluate de presedintele Senatului.

Vor fi evitate enunturile irelevante din punct de vedere educational.

Una dintre erorile ce pot fi comise la utilizarea acestei tehnici consta in incercarea de a construi enunturi care sa fie fara urma de ambiguitate adevarate sau false, ajungandu-se astfel la elaborarea unor itemi nesemnificativi din punctul de vedere al rezultatelor de invatare abordate.

"A F 1. Stefan cel Mare s-a inscaunat ca domn al Moldovei in anul 1848".

Vor fi evitate enunturile a caror structura poate genera ambi-guitati sau dificultati de intelegere.

Enunturile scurte si aparent simple pot fi totusi dificil de inteles pentru anumite categorii de elevi, mai ales in cazul in care contin structuri cu inalt potential de ambiguitate, ca, de exemplu, duble negatii:

"A F 1. Nici una dintre etapele experimentului nu a fost inutila" - reprezinta un exemplu de nerespectare a acestei recomandari, pe cand elementul de test:

"A F 1. Toate etapele experimentului au fost necesare"- reprezinta o reformulare convenabila.

Vor fi evitate enunturile lungi si complexe.

Construirea unor enunturi voluminoase, incluzand fraze complexe si o terminologie sofisticata, poate fi putin productiva in contextul acestei tehnici, putand favoriza contaminarea rezultatelor testului cu factori cum ar fi intelegerea verbala sau rapiditatea lecturii.

Sa comparam doua elemente de test ce abordeaza aceleasi rezultate de invatare:

"A F 1. In ciuda considerabilelor dificultati teoretice si experimentale legate de determinarea exacta a valorii pH a unei solutii, se poate constata faptul ca o solutie este acida ca urmare a colorarii in rosu a hartiei de turnesol introdusa in solutie".

"A F 1. Hartia de turnesol se coloreaza in rosu in prezenta unor solutii acide".

Se poate constata fara dificultate ca cea de a doua varianta este cea preferabila.

Va fi evitata introducerea a doua sau mai multe idei intr-un enunt (cu exceptia situatiilor in care se urmareste cunoasterea sau intelegerea unor relatii cauza-efect).

Literatura de specialitate (ex.: Gronlund, 1971) citeaza cazuri ca cel de mai jos, in care un profesor de biologie astepta sa fie furnizat raspunsul corect F, din cauza ca rama nu are ochi.

"A F 1. Rama nu vede, din cauza ca are ochi simpli".

Enuntul cuprinde insa trei elemente, care fiecare poate fi adevarat sau fals in opinia elevilor: a. rama nu vede; b. rama are ochi simpli; c. relatia de cauzalitate dintre cele de mai sus.

Profesorul a avut astfel surpriza sa constate ca unul dintre elevii care furnizase raspunsul corect asteptat, fiind intrebat de ce a ales raspunsul respectiv, sa afirme ca, de fapt, rama vede.

In cadrul unui test, se va urmari ca numarul enunturilor adevarate sau false, ca si lungimea enunturilor sa nu furnizeze in mod neintentionat indicii care sa faciliteze raspunsurile corecte.

Sa presupunem ca douazeci dintre itemii unui test sunt realizati utilizand tehnica alegerii duale. In acest caz, este recomandabil ca numarul alternativelor "adevarate" sau "corecte" sa fie cat mai apropriate de zece, ceea ce trebuie sa fie valabil si pentru numarul alternativelor "false" sau "incorecte".

De asemenea, este de dorit ca lungimile enunturilor sa fie comparabile, intrucat este cunoscuta tendinta proiectantilor de a construi alternativele adevarate mai lungi.

Tehnica perechilor

Tehnica perechilor solicita din partea elevilor stabilirea unor corespondente intre cuvinte, propozitii, fraze, numere, litere sau alte categorii de simboluri, distribuite pe doua coloane paralele.

Elementele din prima coloana, pentru care urmeaza a se identifica elementele corespondente din coloana a doua, sunt de obicei denumite premise.

Elementele din cea de a doua coloana sunt, de regula, denumite raspunsuri. Criteriul sau criteriile pe baza carora urmeaza a se stabili perechile de elemente sunt enuntate sau explicate in instructiuni.

Exemplu:

"Inscrieti in spatiul din stanga numerelor de ordine ale realizarilor stiintifice din coloana A litera care corespunde numelui savantului ce s-a distins prin realizarea respectiva.

Exemplul de mai sus ilustreaza un caz de "imperechere asimetrica". Aceasta inseamna ca in coloana raspunsurilor sunt prezente mai multe elemente decat in coloana premiselor.

Avantaje si limite ale utilizarii tehnicii

Tehnica permite abordarea unui foarte important volum de rezultate de invatare intr-un interval redus de timp, cu utilizarea eficienta a spatiului pe foile de test, cat si cu utilizarea eficienta a timpului profesorului la cotare.

Usurinta constructiei elementelor de test este, de asemenea, un avantaj frecvent mentionat in legatura cu aceasta tehnica, cu toate ca este probabil mai corect sa spunem ca este mai usor de construit un item de calitate slaba decat unul de buna calitate.

Tehnica nu poate fi utilizata pentru abordarea unor rezultate de invatare complexe, fiind de asemenea dificil, in unele cazuri, sa construim liste de premise sau raspunsuri care sa fie omogene.

Utilizare

Daca ar fi sa utilizam terminologia folosita curent in psihologia invatarii, am putea afirma ca tehnica poate aborda cu succes rezultate ale invatarii prin asociere.

Este vorba in special de cunoasterea unor relatii simple, intre perechi de elemente, cum ar fi:

1. Oameni ^_ realizari deosebite

2. Date ^_ evenimente istorice

3. Termeni ^_ definitii

4. Reguli ^_ exemple

5. Simboluri ^_ concepte

6. Autori ^_ opere

7. Plante sau animale ^_ clasificari

8. Principii ^_ exemplificari

9. Parti componente ^_ utilizari

Tehnica poate fi, de asemenea, folosita utilizand material pictural, elevii fiind solicitati sa asocieze imagini si cuvinte etc.

Recomandari pentru construirea itemilor,
utilizand tehnica perechilor

Este preferabil ca numarul premiselor si numarul raspun-surilor sa fie diferite, iar elevii sa fie instruiti ca fiecare raspuns poate fi folosit o data, de mai multe ori sau niciodata.

Ratiunea acestei recomandari este aceea de a limita cresterea probabilitatii efectuarii unei alte asocieri corecte o data cu fiecare asociere efectuata.

Este recomandabil ca listele de premise si raspunsuri sa nu fie excesiv de lungi (intre 4 si 7 elemente), iar elementele cele mai scurte sa fie amplasate in coloana din dreapta.

Din punctul de vedere al proiectantului, respectarea acestei recomandari faciliteaza construirea unor liste omogene, cuprinzand, de exemplu, oameni de stiinta de importanta comparabila, sau activand in acelasi domeniu.

Din punctul de vedere al elevului, respectarea acestei recomandari limiteaza probabilitatea de aparitie a unor ambiguitati sau confuzii, care influenteaza negativ sansele acestuia de a raspunde corect.

In lista raspunsurilor, elementele vor fi aranjate conform unui criteriu logic oarecare, de exemplu, in ordine alfabetica pentru raspunsuri verbale sau in ordine crescatoare ori descrescatoare pentru raspunsurile numerice.

Respectarea acestei recomandari reduce probabilitatea furnizarii neintentionate a unor indicii, prin ordinea in care au fost asezate raspunsurile.

Tehnica alegerii multiple

Tehnica presupune solicitarea alegerii unui raspuns dintr-o lista de alternative oferite de proiectant pentru o singura premisa.

Un element de test construit conform acestei tehnici are, deci, doua componente, anume, o premisa si o lista de alternative.

La nivelul alternativelor, facem distinctia dintre raspuns (alternativa corecta) si distractori (alternative incorecte, dar plauzibile).

Tehnica alegerii multiple prezinta doua varietati importante:

1. Alegerea raspunsului corect. In acest caz, printre alternative se gaseste una care este corecta in raport cu premisa, in timp ce celelalte sunt gresite.

Exemplu:

"Care dintre orasele de mai jos este capitala judetului Arges? (Incercuiti litera corespunzatoare variantei alese!):

A. Curtea de Arges

B. Pitesti

C. Targoviste".

2. Alegerea celui mai bun raspuns. In acest caz, alternativele prezentate in legatura cu premisa sunt caracterizate fiecare de un anumit grad de adecvare fata de aceasta, sarcina elevului fiind sa selectioneze, pe baza unor procese mentale complexe si discriminari de finete, raspunsul cel mai bun.

Exemplu:

"Care dintre urmatoarele considerente este cel mai frecvent utilizat, atunci cand se decide in ce oras se va stabili capitala unui stat? (Incercuiti litera corespunzatoare variantei alese!):

A. amplasarea centrala

B. climat favorabil

C. reteaua de comunicatii cu restul tarii

D. numarul de locuitori".

Avantaje si limite ale utilizarii tehnicii

Evantaiul larg de niveluri de generalitati la care pot fi formulate atat premisele, cat si alternativele confera tehnicii un inalt nivel de flexibilitate, fiindu-i accesibile nu numai nivelurile inferioare ale domeniului cognitiv.

Tehnica faciliteaza asigurarea omogenitatii interne a fiecarui element de test, datorita utilizarii unei premise unice. Proiectantul dispune astfel de un mai bun control asupra rezultatului de invatare abordat de fiecare item. Este, de asemenea, facilitata respectarea planului de testare (matricei de specificatii).

Domenii de continut sau situatii in care elevii sunt solicitati sa opereze discriminari complexe, aplicand cunostinte sau capacitati in functie de caracteristici situationale accesibile acestei tehnici.

Erorile comise de candidati pot furniza informatii utile proiec-tantului testului, fiind susceptibile de prelucrare si interpretare statistica.

Pe de alta parte, tehnica este inutilizabila atunci cand proiectantul testului doreste sa afle daca elevul este capabil sa-si organizeze si exprime coerent ideile.

Uneori, construirea unui numar suficient de distractori plauzibili poate constitui o dificultate.

Utilizare

Flexibilitatea deosebita a tehnicii, concretizata in capacitatea de abordare a unei game extrem de largi de rezultate de invatare, face ca aceasta sa fie una dintre cele mai frecvent utilizate, unele teste standardizate fiind compuse in exclusivitate din astfel de itemi.

Cunoasterea terminologiei

"Which one of the following words has the same meaning as the word egress?

A. depress

B. enter

C. exit

D. regress".

Cunoasterea unor elemente specifice

"Care dintre urmatorii astronauti americani a efectuat primul zbor orbital?

A. Scott Carpenter

B. John Glenn

C. Virgil Grissom

D. Allan Shepard".

Cunoasterea unor principii

"Principiul capilaritatii explica de ce fluidele:

A. difuzeaza in solutii de concentratie redusa;

B. se scurg prin deschizaturi microscopice;

C. patrund prin membrane semipermeabile;

D. se ridica in tuburi de diametru foarte mic".

Cunoasterea unor metode sau proceduri

"Atunci cand intreprindeti un studiu stiintific, primul pas al demersului este:

A. adunati informatiile disponibile despre problema respectiva;

B. elaborati ipoteza pe care in continuare o veti testa;

C. proiectati experimentul pe care il veti desfasura;

D. selectati echipamentul stiintific necesar studiului".

Capacitatea de a aplica cunostinte si principii

"Vopseaua aplicata pe suprafete metalice impiedica ruginirea acestora. Care dintre afirmatiile de mai jos constituie cea mai buna explicatie a acestui efect?

A. Vopseaua impiedica azotul sa vina in contact cu metalul;

B. Vopseaua reactioneaza chimic cu metalul;

C. Vopseaua astupa porii din suprafata metalului;

D. Vopseaua impiedica bioxidul de carbon sa vina in contact cu metalul;

E. Vopseaua impiedica oxigenul si umiditatea sa vina in contact cu metalul".

Capacitatea de a justifica metode si proceduri

"De ce este necesar ca un acvariu sa fie iluminat?

A. Pestii au nevoie de lumina pentru a se putea hrani;

B. Pestii absorb prea mult oxigen in intuneric;

C. Plantele degaja bioxid de carbon in intuneric;

D. Plantele se dezvolta prea repede in intuneric."

Capacitatea de a interpreta relatii cauza-efect

"Laptele pastrat la frigider nu se acreste. De ce?

A. Temperatura scazuta separa smantana de lapte;

B. Temperatura scazuta transforma in gheata apa din lapte;

C. Temperatura scazuta incetineste inmultirea bacteriilor;

D. Temperatura scazuta indeparteaza mustele;

E. Temperatura scazuta creeaza un strat subtire de smantana pe suprafata laptelui".

Recomandari pentru construirea itemilor,
utilizand tehnica alegerii multiple

Premisa va contine o problema bine definita si va fi semnifi-cativa independent de citirea alternativelor.

Pentru a intelege necesitatea respectarii acestei recomandari, sa comparam cele doua exemple de mai jos:

"America de Sud:

A. este un continent arid;

B. importa cafea din Statele Unite;

C. are o populatie mai numeroasa decat America de Nord;

D. a fost colonizata in cea mai mare parte de spanioli".

"De obicei, florile produc seminte doar atunci cand:

A. sunt vizitate de insecte;

B. infloresc in timpul verii;

C. cresc pe un sol bogat in substante minerale;

D. particule de polen se depun pe stigmate".

Se poate observa ca premisa putin structurata din primul exemplu are o influenta nefavorabila asupra alternativelor, care sunt neomogene. Concentrarea asupra unei probleme este mai evidenta in cazul celui de al doilea exemplu. Analiza procentuala a raspunsurilor eronate la acesta din urma poate furniza informatii utile in legatura cu procesul de predare/invatare.

Se va incerca includerea unui volum cat mai important al materialului verbal in premisa, o data cu eliminarea materialului irelevant.

"Colonistii spanioli au populat cea mai mare parte a Americii de Sud. Cum va explicati numarul mare al celor care au parasit Spania pentru a se stabili aici?

A. Colonistii erau in cautarea de aventuri;

B. Colonistii erau in cautare de imbogatire rapida;

C. Colonistii cautau o tara cu impozite scazute;

D. Colonistii cautau libertatea religioasa".

"Colonistii spanioli s-au stabilit in majoritatea zonelor Americii de Sud in cautarea de:

A. aventura;

B. imbogatire rapida;

C. impozite scazute;

D. libertate religioasa".

Se poate observa ca exemplul al doilea rezulta din rescrierea primului, sporul de concizie rezultand din eliminarea materialului irelevant si din includerea in premisa a unor secvente care se repetau inutil in alternative.

Toate alternativele vor fi gramatical consistente cu premisa.

Ratiunea respectarii acestei recomandari este aceea de a nu furniza indicii care sa faciliteze selectionarea raspunsului.

Intre alternative va figura un singur raspuns, fie acesta "corect" sau "cel mai bun".

Respectarea acestei recomandari elimina aparitia unei surse potentiale de ambiguitate, iar pe de alta parte, previne aparitia unor dificultati la cotare, legate de punctajele diferentiate ce urmeaza a fi acordate pentru raspunsuri partiale.

Toti distractorii vor fi plauzibili.

Pentru a intelege ratiunea respectarii acestei recomandari, sa examinam urmatoarele doua exemple:

"Cine a descoperit Polul Nord?

A. Roald Amundsen;

B. Richard Byrd;

C. Robert Peary;

D. Robert Scott".

"Cine a descoperit Polul Nord?

A. Cristofor Columb;

B. Fernando Magellan;

C. Robert Peary;

D. Marco Polo".

Se poate observa ca numai distractorii utilizati in primul exemplu functioneaza, ei fiind, fara exceptie, nume de exploratori polari.

Lungimea alternativelor nu trebuie sa furnizeze indicii privind raspunsul.

De obicei, proiectantul tinde sa formuleze raspunsul la un nivel mai inalt de precizie si cu mai multe determinari, pentru a evita posibile ambiguitati.

In cazul in care rezultatul este acela ca raspunsul se diferentiaza de distractori prin lungime, el va fi reformulat prin eliminarea mate-rialului mai putin relevant.

Raspunsurile vor fi amplasate aleator pe toate locurile dispo-nibile din coloana alternativelor.

In cazul in care se utilizeaza in succesiune un numar de elemente de test realizate in conformitate cu aceasta tehnica, raspunsul va fi distribuit echilibrat pe toate locurile disponibile, fara insa a fi utilizata o regula rationala care sa poata fi eventual depistata de elevi. Solutia problemei poate fi utilizarea unui procedeu de generare aleatoare de numere.

Tehnica raspunsului deschis

Toate tehnicile de testare descrise pana in prezent pot fi denumite "obiective", intrucat cotarea acestora poate fi realizata de o maniera consistenta prin compararea raspunsurilor obtinute de la candidati cu modele complete ale raspunsurilor corecte sau ale celor mai bune raspunsuri.

Tehnica raspunsului deschis are drept principala caracteristica inaltul nivel de libertate conferit candidatului, pentru a selecta si organiza materialul utilizat in raspuns, ca si pentru utilizarea terminologiei, vocabularului curent si a altor mijloace de exprimare in scris (de exemplu, diagrame, schite, simboluri).

In aceste conditii, apar doua consecinte majore. Tehnica raspunsului deschis permite abordarea unor niveluri superioare ale domeniului cognitiv, inaccesibile majoritatii tehnicilor "obiective".

Pe de alta parte, judecata subiectiva va fi utilizata in etapa de cotare a raspunsurilor, intrucat acestea vor trebui acum raportate la criterii prestabilite si eventual reajustate pe parcursul cotarii. Compararea raspunsurilor cu modele complete ale raspunsului corect nu numai ca nu mai este posibila, dar nu este nici dezirabila.

Varietati ale tehnicii

Putem distinge doua varietati principale pentru tehnica raspun-sului deschis.

Raspunsul restrictionat

In acest caz, sarcina pusa in fata candidatului solicita din partea acestuia un raspuns al carui volum si organizare sunt definite de catre proiectant.

Exemplu:

"Descrieti doua situatii care ilustreaza functionarea legii cererii si ofertei intr-o economie de piata. Nu utilizati exemple discutate in clasa".

Exemplu:

"Explicati pe scurt de ce barometrul este instrumentul cel mai util in prognoza vremii".

Raspunsul extins

In acest caz, sarcina pusa in fata candidatului confera acestuia un inalt grad de libertate in formularea raspunsului.

Exemplu:

,,Descrieti influenta pe care legile ereditatii stabilite de Mendel au exercitat-o asupra dezvoltarii biologiei ca stiinta".

Utilizare

Specialistii (Gronlund, 1971) diferentiaza posibilitatile de utilizare a tehnicii in functie de cele doua varietati descrise mai sus.

Astfel, in cazul utilizarii raspunsurilor restrictionate, sunt abordate capacitatile de a: explica relatii cauza-efect; descrie aplicatii ale unor principii; prezenta argumente relevante; formula ipoteze consistente; formula concluzii pertinente; explica metode si procedee.

In cazul utilizarii raspunsului extins, sunt abordabile capacitatile de a: produce, organiza si exprima idei; integra cunostinte din domenii diferite; crea structuri informationale noi; evalua valoarea unor idei; anticipa dezvoltari viitoare ale unor evenimente sau situatii.

Cele doua liste de mai sus nu sunt limitative, sugerand o gama mult mai larga de rezultate de invatare abordabile.

Avantaje si limite ale utilizarii tehnicii

Principala calitate a tehnicii, dupa cum s-a mentionat deja, este capacitatea acesteia de a aborda rezultate de invatare de inalta complexitate, inaccesibile pentru alte tehnici.

Este, de asemenea, necesar a se sublinia faptul ca pot fi solicitate din partea candidatilor raspunsuri in care sa se realizeze integrarea si aplicarea capacitatilor de analiza, sinteza si rezolvare de probleme.

Tehnica este uneori considerata si ca un mijloc eficace de dezvoltare a capacitatilor de exprimare in scris a candidatilor (in cazul in care este utilizata suficient de frecvent in cadrul aprecierii curente).

Usurinta construirii probelor este, de asemenea, un avantaj frecvent mentionat. Pentru profesorul supraaglomerat de activitatile curente de la clasa, a construi in cateva minute cateva intrebari solicitand raspunsuri deschise din partea elevilor constituie o alternativa foarte atractiva. Foarte adesea, insa, o proba construita usor se dovedeste putin utila si o mare consumatoare de timp in etapa de corectare si cotare.

Inconsistenta cotarii reprezinta o insemnata limitare legata de utilizarea acestei tehnici, existand studii care au demonstrat nu numai ca evaluatori diferiti au cotat diferit aceleasi raspunsuri, dar chiar si ca acelasi evaluator poate cota diferit raspunsuri identice, dupa scurgerea unui interval de timp.

Timpul utilizat pentru cotarea raspunsurilor deschise este mult mai lung decat pentru celelalte tehnici, orice efort in directia imbuna-tatirii cotarii insemnand un consum suplimentar al acestei atat de pretioase resurse.

In consecinta, pare a fi deosebit de productiv sa se apeleze la aceasta tehnica doar in cazul in care rezultatele de invatare urmarite nu pot fi abordate prin alte mijloace.

Reprezentativitatea redusa este probabil cea mai importanta, desi nu cea mai frecvent mentionata limitare a tehnicii. Datorita numarului redus de itemi la care se poate raspunde intr-un interval de doua-patru ore (in situatii de examen) si cu atat mai putin in intervale de timp mai reduse, curiculum-ul parcurs va fi acoperit neuniform, validitatea probelor fiind afectata negativ.

Recomandari pentru construirea unor itemi,
utilizand tehnica raspunsului deschis

Se va apela la tehnica raspunsului deschis numai in cazurile in care rezultatele de invatare avute in vedere nu pot fi abordate prin alte tehnici.

Ratiunea respectarii acestei recomandari deriva din dificultatile majore ale construirii unor probe fidele si valide prin utilizarea acestei tehnici: acoperirea neuniforma a continutului parcurs, inconsistenta cotarii, durata considerabila a interpretarii raspunsurilor si a cotarii acestora.

Enuntarea sarcinii de indeplinit de catre candidat va include elemente de natura sa asigure identificarea unei structuri atat pentru sarcina in sine, cat si pentru raspunsuri.

Respectarea acestei recomandari presupune, pe de o parte, ca proiectantul sa aiba in vedere la formularea sarcinii tipurile de compor-tamente pe care doreste sa le actualizeze, iar pe de alta parte, sa furni-zeze candidatilor indicatii in legatura cu acestea, care sa favorizeze atat producerea unor raspunsuri consistente cu intentiile proiectantului, cat si cotarea raspunsurilor.

Exemplu :

"Explicati pe aproximativ doua pagini necesitatea conservarii resurselor naturale. Raspunsul va fi apreciat prin prisma urmatoarelor criterii: organizare, completitudine si calitatea argumentatiei".

Exemplu :

"Comparati optiunile programatice ale PSD si PRM in legatura cu intreprinderile private. Utilizati exemple concrete in sprijinul afirmatiilor dvs. (daca este posibil). Limitati raspunsul la doua pagini. Raspunsul va fi apreciat pe baza corectitudinii argumentelor si exemplelor prezentate, ca si pe baza claritatii organizarii sale".

Se va indica o limita de timp pentru fiecare raspuns.

In cazul in care candidatii au de raspuns la o serie de probe intr-un interval de timp limitat (ceea ce se intampla in cazul majoritatii examenelor), se manifesta cel putin doua situatii care pot distorsiona rezultatele: candidatii care scriu mai lent pot fi dezavantajati; de asemenea, candidatii care nu isi organizeaza judicios timpul pentru a putea raspunde la toate intrebarile ar putea inregistra rezultate mai slabe decat cele justificate de cunostintele si capacitatile lor.

Din aceste motive, este indicat ca proiectantul sa indice, cu caracter orientativ, intervalele de timp recomandate pentru rezolvarea fiecareia dintre sarcini. Este deosebit de important ca aceste intervale sa permita formularea raspunsurilor si pentru candidatii cu o viteza de scriere scazuta.

Se va evita formularea unor seturi de solicitari optionale

Unii proiectanti apeleaza la practica de a confrunta candidatii cu o lista de intrebari mai lunga, solicitand sa se raspunda efectiv doar la o parte dintre acestea, de exemplu la trei din sase.

Practica se bucura de popularitate in randul candidatilor, acestia avand posibilitatea de a raspunde la intrebarile la care cred a cunoaste mai bine raspunsurile.

Din punctul de vedere al realizarii scopurilor testarii, utilitatea acestei proceduri este redusa, rezultatul practic fiind acela ca fiecare candidat raspunde unui test diferit, unitatea criteriilor de cotare si comparabilitatea rezultatelor fiind influentate negativ.

Recomandari privind cotarea raspunsurilor

Pot fi distinse trei modalitati principale de cotare a raspunsurilor deschise:

Cotarea secventiala

In cazul in care atat intrebarile cat si raspunsurile sunt puternic structurate (ceea ce se intampla frecvent in contextul varietatii "raspun-sului restrictionat"), poate fi anticipata o structura a raspunsului, in functie de care se poate pregati o "schema de cotare" care sa prevada acordarea unui numar de puncte pentru fiecare componenta sau carac-teristica a raspunsului.

Este recomandabil ca pregatirea acestei scheme sa nu fie restrictionata de considerente legate de modul in care urmeaza a fi exprimat calificativul final. De exemplu, preocuparea ca aditionarea numarului de puncte sa produca direct o nota finala intre 0 si 10 poate conduce la o schema de cotare cu redusa capacitate de discriminare, care in plus poate contine prevederi ridicole, ce tind sa creeze o falsa aparenta de precizie, ca, de exemplu, acordarea de 0,15 puncte pentru rezolvarea corecta a unei secvente dintr-o problema.

Cotarea pe baza de descriptori

In cazul in care nu exista certitudinea anticiparii adecvate a structurii si caracteristicilor raspunsurilor, ceea ce se poate intampla frecvent in cazul utilizarii varietatii raspunsul extins, unde origina-litatea acestuia este una din caracteristicile urmarite la cotare, se pot utiliza pentru realizarea acestei operatii liste de descriptori.

Exemplu (West, 1990):

Cotarea prin gruparea lucrarilor

In acest caz, dupa lecturare, lucrarile sunt grupate pe categorii de performanta, evaluatorul plasand in teancuri separate lucrarile considerate a se plasa la niveluri valorice foarte apropiate.

Dupa ce toate lucrarile au fost astfel departajate, prin relecturari si efectuarea unor corectii de plasament se realizeaza o imbunatatire a judecatilor de valoare initiale.

Intr-o a treia etapa, lucrarilor li se atribuie scoruri, note sau calificative.