TERAPII SPECIFICE DE COMPENSARE SI INVATARE A LIMBAJULUI

TERAPII SPECIFICE DE COMPENSARE SI INVATARE A LIMBAJULUI: terapia tulburarilor de limbaj, demutizarea, audiologia educationala si tehnologica, educatia vizual-perceptiva, orientarea spatiala si mobilitatea, corectarea defectelor neuromotorii, psihoterapia comportamentala

Demutizarea reprezinta activitatea complexa de inlaturare a mutitatii cu metode si mijloace specifice, prin valorificarea cailor organice nealterate si pe baza compensarii functionale ; are o componenta didactica semnificativa si presupune insusirea celor 3 componente ale limbajului :

componenta fonetica

lexicul

structura gramaticala

Scheme corporala este punctul de plecare al diferitelor posibilitati de actiune. Ea se constituie pe baza datelor senzoriale si sensibilitatii proprioceptive si exteroceptive.

Quesne deosebeste 4 faze succesive in achizitia imaginii corporale :

perioada senzorio-motrica

constituirea imaginii mintale, ca reprezentare a propriului lui corp

invatarea limbajului este legat de schema corporala

evolutia desenului reprezentand corpul uman

Cercetarile experimentale si experienta practica au demonstrat ca activitatea de prevenire si corectare a tulburarilor de vorbire este fundamentata pe o serie de principii  logopedice:

a) principiul interventiei timpurii - asigura eficienta terapiei logopedice, deoarece la varste mici automatismele psiholingvistice nu sunt inca bine consolidate si pot fi usor inlocuite cu deprinderi corecte de vorbire; tratarea tulburarilor de limbaj chiar din faza lor de debut permite inlaturarea unora dintre cauzele insuccesului scolar, respectiv cauzele de natura logopedica;

b) principiul parteneriatului in interventia terapeutica - succesul interventiei logopedice presupune initerea factorilor educationali (familie, gradinita, scoala) in activitatea logopedica si consolidarea unor parteneriate/colaborari intre profesorul logoped, educatori si parinti in scopul prelungirii interventiei logopedice si in mediul scolar sau de viata al copilului;

c) principiul respectarii particularitatilor de varsta si individuale - in domeniul logopediei, acest principiu are in vedere evitarea confuziilor intre tulburarile de limbaj propriu-zise si cele pasagere, datorate insuficientei maturizari a organelor si functiilor fonoarticulatorii; de asemenea, in terapia logopedica, activitatile si secventele de lucru desfasurate cu copilul trebuie adaptate varstei, nivelului de dezvoltare mintala si particularitatilor personalitatii acestuia;

d) principiul exercitiilor de scurta durata - in timpul exercitiilor de vorbire cu copiii din pricina instalarii rapide a oboselii, se recomanda exersarea timp de doar cateva minute ; in schimb, aceasta exersare pe perioade scurte poate fi repetata frecvent in aceeasi sedinta, pentru ca intre aspectul sonor corect al sunetului rostit si miscarile articulatorii corespunzatoare sa se poata fixa legaturile necesare ;

e) principiul utilizarii sunetelor ajutatoare - pentru a evita aparitia tensiunilor intre controlul constient al miscarilor articulatorii si cel al pozitiei sunetelor, care pot afecta succesul interventiei logopedice, se recomanda folosirea sunetelor asemanatoare pe care copilul le poate pronunta si, treptat, sa se treaca la sunetele noi, corecte, care vor inlocui sunetele gresit pronuntate ;

f) principiul utilizarii autocontrolului auditiv - daca dupa mai multe incercari si exercitii copilul nu poate distinge sunetele care fac parte din aceeasi grupa de sunete, atunci logopedul va demonstra pe organele lui articulatorii si va arata copilului deosebirile dintre acestea;

g) principiul actiunii minime - este mai eficient ca sunete noi sa se exerseze la inceputul exercitiilor cu vocea scazuta, fara exagerare; vocala se adauga la inceput soptit si abia mai tarziu se pronunta cu voce tare, evitandu-se astfel miscarile insotitoare inutile si reducand durata interventiei logopedice.

Metodele si procedeele generale utilizate in activitatea logopedica sunt clasificate astfel:

a) gimnastica generala - exercitiile fizice generale intaresc si relaxeaza musculatura implicata in actul vorbirii si contribuie la mentinerea sanatatii organismului; se poate folosi o gama variata de exercitii: rotiri ale bratelor, rotiri si aplecari ale capului, miscari la nivelul trunchiumi, miscari la nivelul palmei si degetelor, imitarea unor activitati din viata cotidiana;

b) gimnastica fonoarticulatorie - cuprinde mai multe serii de exercitii de gimnastica faciala, linguala, mandibulara si labiala care trebuie executate ritmic deoarece, pe langa antrenarea si tonifierea segmentelor aparatului fonoarticulator, au si menirea de a introduce ritmul in vorbirea copiilor;

c) gimnastica respiratorie - urmareste educarea echilibrului dintre inspiratie si expiratie cu ajutorul unor exercitii si procedee diverse (suflarea intr-o lumanare aprinsa, aburirea unei oglinzi, alternativ, cu nasul si cu gura, umflarea unui balon, formarea de valuri intr-un vas cu apa, suflarea in diferite instrumente muzicale etc.); in cadrul acestor activitati se va acorda o mare atentie expiratiei lungi, relaxate;

d) educarea auzului fonematic (rol fundamental in dezvoltarea autocontrolului auditiv) - prin stimularea perceptiei fonematice (legatura dintre sunet si imaginea modului de articulare corecta a sunetutui respectiv), utilizand modelul motric-kinestezic oferit de logoped si valorificand activitati diverse cu caracter ludic ;

e) educarea personalitatii - urmareste valorificarea unor strategii si procedee psihoterapeutice in scopul inlaturarii la copii a unor manifestari neuropsihice secundare, a unor tulburari de conduita si personalitate determinate de prezenta tulburarilor de vorbire (timiditate exagerata, negativism, nervozitate, iritabilitate, sensibilitate marita la observatiile celor din jur, frica, neincredere).

Metodele si procedeele specifice corespund unor etape distincte in procesul de corectare a tulburarilor de limbaj, respectiv emiterea, consolidarea, diferentierea si automatizarea pronuntiei sunetelor:

1. Emiterea sunetului

In etapa emiterii sunetelor se recurge in mod curent la metoda demonstratiei articulatorii, la exercitii, comparatie, precum si la metoda derivarii sunetului;

- demonstratia articulatorie - analiza miscarilor articulatorii, sinteza miscarilor articulatorii, articularea cu voce soptita, articularea cu voce normala;

- exercitiul - articulator, fonator si ortofonic;

- comparatia - sonora, grafica, sonora + grafica;

- derivarea sunetului nou din sunete corect emise anterior prin analiza si sinteza fonematica (metoda fonetica analitico-sintetica);

2. Consolidarea sunetului:

In etapa consolidarii sunetelor se recurge la metoda exercitului si a comparatiei, prin efectuarea repetata a unor serii de exercitii, cat mai variate, destinate dezvoltarii deprinderilor de pronuntie corecta;

- exercitiul - coarticulatie intre silabe (directe, indirecte, intermediare), cuvinte (mono-, bi- si polisilabice), propozitii simple si dezvoltate, fraze, analiza si sinteza fonetica orala si scrisa (silabe, cuvinte, propozitii, fraze);

- comparatia - sonora, grafica, sonora + grafica.

3. Diferentierea sunetului:

In etapa diferentierii sunetelor se urmareste dezvoltarea auzului fonematic si a capacitatii de diferentiere fonematica mai ales in cazul sunetelor foarte apropiate din punctul de vedere al locului si modului de articulare; cele mai utilizate metode sunt, si in acest caz, exercitiul si comparatia;

- exercitiul - analiza fonematica, diferentierea motric-kinestezica, diferentierea sunetului nou si a unor sunete din grupe mai indepartate, diferentierea sunetului din sunete asemanatoare, analiza si diferentierea grafica;

- comparatia - sonora, grafica, sonora + grafica.

4. Automatizarea sunetului:

In etapa automatizarii se face apel la metode ca: exercitiul, compunerea, povestirea, conversatia, integrand sunetele corectate in diverse situatii de comunicare scrisa sau orala pentru a incheia astfel procesul complex de corectare a tulburarilor de limbaj.

- exercitiul - oral, scris (de analiza si sinteza fonematica);

- compunerea - dupa imagini date, cu inceput dat, analiza fonematica a textului compunerii etc.;

- povestirea - dupa imagini date, dupa imagini video, dupa inregistrare audio;

- conversatia - individuala sau in grup.

In concluzie, putem spune ca majoritatea metodelor si procedeelor prezentate sumar pana acum se intalnesc in toate cele patru etape de interventie logopedica, deosebirile dintre ele constand nu atat in denumirea lor, cat in modalitatile concrete de aplicare a lor de la o etapa la alta.