Tehnici si instrumente de evaluare

Tehnici si instrumente de evaluare

Alegerea celor mai potrivite forme si tehnici de examinare si evaluare a progresului scolar ca si, in general, a oricaror modalitati de instruire, trebuie sa tina seama de scopul si obiectivele unor activitati, de natura obiectivelor de invatamant si de particularitatile de varsta si individuale ale elevilor.

Tot mai frecvent este subliniata necesitatea de a se urmari,in procesul examinarii si aprecierii rezultatelor instructiei, nu atat volumul de cunostinte asimilat de elev, cat capacitatile cognitive, precum si deprinderile si priceperile de munca independenta. Unii considera ca impletirea aspectelor cognitive cu cele formative propriu-zise presupune a evalua si aprecia nu numai nivelul performantei ca atare, ci si investitia de efort de vointa si constiinta, de insufletire a elevului, masura in care si transpune in practica posibilitatile si lupta sa se perfectioneze.

Scopul urmarit in evaluarea progresului scolar orienteaza natura si continutul probelor. Natura probelor orale, scrise si practice, determinata de scopul urmarit in aprecierea prestatiilor scolarilor are un caracter complex angajand mai multe operatii mintale. Natura probelor, insa, depinde si de nivelul de dezvoltare intelctuala a elevilor, respectiv de particularitatile psihice si individuale de varsta ale proceselor cognitive: ,,Cu cat inteligenta elevului este mai concreta cu atat probele se vor referi mai mult la fapte, la clasificarea lor, la asemanari si deosebiri intre ele '' (V. Pavlov)

Actiunea de cunoastere a elevului si aceea de examinare in vederea aprecierii lui constituie o unitate : examinand elevul, il cunoastem ; cunoscandu-l in timpul examinarii, se contureaza mai clar profilul lui ,,didactic''.

Tehnici de evaluare folosite in procesul de invatamant :

probe scrise

probe orale

probe practice

testele docimologice

portofoliul

investigatia

proiectul

autoevaluarea

1. Proiectarea instrumentelor de evaluare

Aprecierea depinde de masurarea,iar masurarea, la randul ei, de fidelitatea cu care reuseste sa surprinda si sa exprime cu ajutorul numerelor ceea ce este specific si caracteristic fenomenelor pe care le are in situatie. Forma principala prin care se realizeaza masurarea in procesul de invatamant este nota, mai nou calificativul la clasele primare.Aprecierea include si caracteristici ale performantelor elevilor care nu pot fi masurate. Este important totusi ca in limita posibilitatilor sa convertim performantele in expresii cantitative cu ajutorul masurarii. Suportul aprecierii devine astfel mult mai solid. Notarea reprezinta,deci, modalitatea principala de exprimare cantitativa a performantelor. Cadrul didactic aflat in situatia de a corecta si aprecia diverse lucrari opereaza in mod curent cu jaloane precum :experienta didactica anterioara, aplicarea ,,metodelor'' de corectare/apreciere cunoscute, ,,interpretarea'' baremului de corectare, ,,convingerea'' ca aprecierea lui nu poate fi obiect de disputa decat in cazuri extreme, rezolvabile in termeni administrativi etc.( Regine Sirota, 1998). Consecinta fireasca a acestui fenomen asupra calitatii evaluarii este reprezentata de fidelitatea scazuta, lipsa de consistenta a aprecierii.(M.Manolescu, Evaluarea scolara-Un contract pedagogic, 2002,pag.177).

Aprecierea rezultatelor scolare, a lucrarilor, a testelor sunt puternic subiectivizate, au un caracter subiectiv cand mult mai bine ar fi ca eforturile evaluatorului sa se concentreze catre o evaluare obiectiva.

In literatura de specialitate se dinsting doua forme de notare : modelul de grup si modelul individualizat.

Cel dintai consta in raportarea performantelor individuale obtinute la o norma standard,dinainte stabilita sau la rezultatele de ansamblu ale grupului din care elevul face parte. Notarea se realizeaza prin comparare,unul din termenii comparatiei constituind intotdeauna rezultatele observate sau inregistrate, iar celalalt etalon-standard este reprezentat de rezultatele generale ale grupului. Notele acordate indica gradul de apropiere sau discrepanta dintre rezultatele asteptate si cele obtinute.

Modelul individualizat de notare consta in raportarea rezultatelor la posibilitatile individuale ale fiecarui elev. Elevul este comparat cu el insusi, el reprezentand un model pentru ceilalti. Nota masoara in acest caz achizitiile inregistrate de catre elev in comparatie cu momentele anterioare ale instruirii. Toate aceste modele de notare depind de maiestria profesorului, de modul in care operezeaza cu ele, folosirea si imbinarea lor fiind impusa de imprejurarile concrete in care se realizeaza notarea.

In procesul evaluarii pot fi implicati anumiti factori, atat factori pedagogici ce tin de personalitatea profesorilor, cat si factori ce tin de personalitatea elevilor.

Se considera ca exista o deosebire intre personalitatea profesorului si personalitatea examinatorului. Aceasta din urma o include pe cea dintai, dar presupune si alte calitati sau insusiri. ,,Arta de a examina comporta calitati foarte deosebite de acelea pe care le necesita arta de a preda'' (V.Pavelescu). Subiectivitatea naturii aprecierii a fost principala sursa de distorsiune in evaluarea procesului de invatamant.

Personalitatea elevului constituie si ea o sursa pentru multe erori de notare. Perturbatiile rezulta si din nepotrivirea dintre instrumentele folosite si diferite insusiri ale personalitatii. Reactiile elevului,ca manifestari ale individualitatii sale, mascheaza uneori randamentul real. Starea psiho-pedagogica in care se afla,determinata de oboseala,temperament,stare de spirit au repercursiuni asupra raspunsurilor exprimate.

2. Calitatile instrumentelor de evaluare

Criteriile si respectiv instrumentele de evaluare sunt specifice obiectivului vizat, iar sarcina interpretarii rezultatelor revine evaluatorului intern sau extern. Pentru ca aceasta interpretarea sa permita stabilirea de decizii menite sa asigure progresul scolii sau sa elimine disfunctiile constatate, o importanta deosebita trebuie acordata atat calitatii instrumentelor utilizate, cat si modului de utilizare a acestora. Proiectarea instrumentelor de evaluare trebuie sa respecte :

. eficacitatea sistemului (gradul de realizare a obiectivelor educationale),pusa in evidenta prin masurarea performantelor /rezultatelor scolare.

. eficienta sistemului (modul de utilizare a resurselor in vederea obtinerii rezultatelor educationale), exprimata prin corelarea performantelor cu resursele/conditiile in care acestea au fost dobandite.

Calitatea evaluarii depinde in mare masura de instrumentele utilizate si de conditiile de administrare a testului.

In conceperea instrumentelor de evaluare, cadrul didactic trebuie sa porneasca de la selectarea, din programa scolii a obiectivelor semnificative pentru evidentiarea progresului scolar realizat de elevi si care trebuiesc evaluate, precum si de la indicii de calitate pe care trebuie sa-i indeplineasca un test de evaluare, sa ofere date si informatii precise asupra nivelului de pregatire al elevilor si asupra procesului de predare-invatare.

Pentru ca rezultatele evaluarii sa aiba o anumita semnificatie pentru evaluatori, evaluatii, institutii si societate, instrumentele de evaluare (probele) prin care se efectueaza masuratorile trebuie sa aiba anumite calitati :

Validitatea - calitatea unei probe de evaluare de a masura exact ceea ce este destinata sa masoare.

Fidelitatea - calitatea unei probe de evaluare de a da rezultate constante in cursul aplicarii ei succesive.

Obiectivitatea - gradul de concordanta intre aprecierile facute de evaluatori independenti, in ceea ce priveste un raspuns ,,bun'' pentru fiecare dintre itemii unei probe.

Aplicabilitatea - calitatea unei probe de evaluare de a fi administrata si interpretata cu usurinta.

Validitatea testului - face legatura intre ceea ce trebuie evaluat si ceea ce s-a evaluat efectiv. Un instrument care are caracteristica de a fi valid evalueaza ceea ce trebuie evaluat : nimic in plus ,nimic in minus,nimic altceva. In raport cu obiectivele vizate, ce se pot referi la masurarea unor performante scolare ,,formative sau sumative'' trebuie confirmate sub aspectul validitatii atat continutul ,cat si modul de utilizare.

Daca se doreste o reflectare explicita a cunostintelor,itemii trebuie formulati cat mai clar si mai concis, de preferat in forma apropiata modului de prezentare in procesul didactic.

Daca se doreste evaluarea unor insusiri functionale, deci a modului si a posibilitatilor de utilizare a cunostintelor dobandite,testul trebuie formulat implicit, prin itemi care sa utilizeze notiunile ce se doresc evaluate. In general, validitatea testului este confirmata pe baza judecatii experte a unui grup de specialisti in domeniu.

Fidelitatea testului - reprezinta calitatea acestuia de a oferi rezultate constante (similare) in conditiile administrarii identice, la populatii similare sub aprecierea statisticilor. Aceasta calitate ne conduce la ideea posibilitatii de generalizare a instrumentului respectiv in vederea aplicarii lui la populatii cu aceleasi caracteristici. Daca populatia suspusa analizei este o populatie standard, iar conditiile de administrare sunt si ele tipice,fidelitatea apropie testarea de conditiile de standardizare a instrumentelor.

Aplicabilitatea testului - este calitatea testului de a fi administrat si interpretat cu usurinta. Pentru aceasta, sa se respecte metodologiile de administrare referitoare la :formularea clara a continutului, formularea clara a raspunsurilor corecte, estimarea corecta a timpului de lucru, stabilirea unei metodologii de evaluare/corectare clare, respectiv a unor bareme cat mai usor de respectat, formularea cat mai clara a unor instructiuni de aplicare. Calitatea testului este evidentiata si de asigurarea independentei elevului testat in perceperea si interpretarea mesajului, fara ajutorul evaluatorului. Singura eventuala colaborare a clasei cu evaluatorul poate fi la nivelul primilor ani de scoala(clasa I si inceputul clasei a II-a), pana la crearea depinderilor necesare evaluarii.

Obiectivitatea testului reprezinta gradul de concordanta intre aprecierile facute de evaluatori. Testele cu o foarte buna obiectivitate sunt testele standard.

Indiferent de metodologia de evaluare proiectata, caracteristica de sistem social confera evaluarii perturbatii si influente de mediu permanente. De aceea evaluarea instrumentelor sub aspect calitativ necesita testarea lor prealabila( pretestarea) pe segmente de polpulatie similare sub aspect statistic cu populatia ce urmeaza a fi evaluata. Literatura de specialitate nu precizeaza nu precizeaza numarul subiectilor necesar a fi pretestati. Unii autori apreciaza ca trebuie luate in considerare conditiile pretestarii, respectiv testarea unor colectivitati de elevi - de regula o clasa - functionand sub influenta unui manunchi de factori de natura obiectiva sau subiectiva comuni pentru toti subiectii( dimensiunea clasei de elevi, gradul de pregatire a cadrului didactic etc.). In aceste conditii, pretestarea poate sa acopere o populatie omogena de circa 100 elevi din minimum 4-5 clase diferite (Yvan Abernot, Les methodes d'evaluation scolaire, 1996).

Sub aspectul redactarii si al organizarii instrumentelor de evaluare, acestea se supun scopului evaluarii si naturii populatiei testate. Formularile trebuie sa fie cat mai accesibile segmentului de populatie evaluat. Elementele componente, itemii, pot masura individual (sau pe  grupe) realizarea fiecarui obiectiv educational dorit a fi evaluat. Dupa natura lor( item cu raspuns inchis sau deschis, cu raspuns unic sau la alegere, ori bazati pe tehnica identificarii perechilor ), fiecare tip de item abordat are conditii si criterii specifice de formulare/redactare, nerespectarea lor putand afecta calitatea de ansamblu a testului.

3. Realizarea probelor de evaluare - Tipuri de itemi

Intr-o gama restransa, itemii reprezinta elemente componente ale unui instrument de evaluare si pot fi :

1. Itemi obiectivi
2. Itemi semiobiectivi
3. Itemi subiectivi.

1. Itemii obiectivi

. reprezinta componente ale testelor de progres, in special ale celor standardizate ;

. au obiectivitate ridicata in masurarea/evaluarea rezultatelor invatarii ;

. nu necesita scheme de notare detaliate ;

. punctajul se acorda sau nu in functie de marcarea raspunsului corect.

Itemii obiectivi pot imbraca mai multe forme.

Itemi cu alegere duala

Ii solicita elevului sa selecteze din doua raspunsuri posibile : adevarat/fals ; corect/gresit ; da/nu ; acord/dezacord ; general/particular ; varianta 1/varianta 2 ; mai mare/mai mic ; enunt de opinie/enunt factual etc. Itemii cu alegere duala pot fi utilizati pentru :

recunoasterea unor termeni, date factuale, principii ;

diferentiere intre enunturi factuale sau de opinie ;

identificarea de relatii tip cauza- efect .

Itemi de tip pereche

Solicita din partea elevilor stabilirea unor corespondente/asociatii intre cuvinte, propozitii, fraze, litere sau alte categorii de simboluri dispuse pe doua coloane. Elementele din prima coloana se numesc premise, iar cele din a doua coloana reprezinta raspunsurile. Criterul sau criteriile pe baza carora se stabileste raspunsul corect sunt enuntate/explicitate in instructiunile care preced cele doua coloane. Se limiteaza,de obicei, la masurarea informatiilor factuale, bazandu-se pe simple asociatii, pe abilitatea de a identifica relatia existenta intre doua lucruri/notiuni/simboluri etc.

Itemi cu alegere multipla

Presupun existenta unei premise( enunt) si a unei liste de alternative( solutii posibile). Elevul trebuie sa aleaga un singur raspuns corect say cea mai buna alternativa( in al doilea caz, in unele variante, sunt necesare instructiuni speciale pentru modul de alegere a celei mai bune alternative/a alternativei complete) ; celelalte raspunsuri ( incorecte, dar plauzibile si paralele) se numesc distractori.

2. Itemii semiobiectivi

Principalele lor caracteristici sunt :

. raspunsul cerut elevului poate fi limitat ca spatiu, forma, continut, prin structura enuntului/intrebarii ;

. sarcina este foarte puternic structurata ;

. libertatea elevului de a reorganiza informatia primita si de a formula raspunsul in forma dorita este redusa ;

. pentru a oferi raspunsul corect, elevul trebuie sa demonstreze nu numai cunoasterea, dar si abilitatea de a structura/elabora cel mai corect si mai scurt raspuns.

Itemii semiobiectivi se concretizeaza in mai multe moduri.

Itemi cu raspuns scurt si itemi de completare

Cele doua categorii de itemi difera prin forma de prezentare a cerintei/intrebarii/problemei si uneori prin dimensiunea raspunsului cerut. Pentru itemii cu raspuns scurt, elevii trebuie sa formuleze raspunsul sub forma unei propozitii, fraze, a unui cuvant, numar, simbol, in timp ce itemii de completare solicita de obicei drept raspuns unul sau doua cuvinte, care sa se incadreze in contextul-suport dorit. In primul caz cerinta este de tip intrebare directa, in al doilea caz este o informatie incompleta.

Nu exista limite majore in utilizarea itemilor cu raspuns scurt si a itemilor de completare, cu exceptia unor operatii cu caracter complex.

3. Itemii subiectivi (cu raspuns deschis)

. reprezinta forma traditionala de evaluare din tara noastra ;

. sunt relativ usor de construit si testeaza obiectivele care viseaza originalitatea, creativitatea si caracterul personal al raspunsului.

Itemii subiectivi pot fi formulati prin :

. rezolvarea de probleme( care,in unele cazuri se poate incadra in categoria itemilor semiobiectivi) ;

. itemii de tip eseu( eseu structurat si eseu nestructurat).

Rezolvarea de probleme sau a unei situatii problema reprezinta antrenarea intr-o activitate noua, diferita de activitatile curente ale programului de instruire pe care profesorul o propune in clasa( fiecarui elev sau grup), cu scopul de dezvoltarii creativitatii, gandirii devergente, imaginatiei, capacitatii de a generaliza, a reformula o problema etc.

Itemii de tip eseu

Eseul permite evaluarea globala a unei sarcini de lucru din perspectiva unui obiectiv care nu poate fi evaluat eficient, valid si fidel cu ajutorul unor itemi obeictivi sau semiobiectivi. Acest tip de item pune in valoare abilitatea de a evoca, organiza si integra ideile ; abilitatea de exprimare personala in scris precum si abilitatea de a realiza/produce interpretarea si aplicarea datelor( si nu numai de a identifica interpretarea probabila a acestora). Itemul de tip eseu cere elevului sa constuiasca, sa produca un raspuns liber in conformitate cu un set de cerinte date.

Dupa tipul raspunsului asteptat itemii de tip eseu pot fi :

. eseu structurat sau semistructurat, in care, cu ajutorul unor indicii, sugestii, cerinte, raspunsul asteptat este ordonat si orientat ;

. eseu liber( nestructurat) care valorifica gandirea/scrierea creativa, imaginativa, originalitatea, creativitatea, inventivitatea etc.

4. Prelucrarea instrumentelor de evaluare

In teoria si practica didactica sunt propuse mai multe modalitati tehnice de prelucrare si prezentare a rezultatelor elevilor obtinute la probele de evaluare. Acestea au evoluat atat din punct de vedere al complexitatii, cat si din punct de vedere al domeniului pe care sunt centrate ,si anume fie pe continut, fie pe obiective.

a) Matricea itemi/elev este prezentata de I. T. Radu :

Prelucrarea rezultatelor unei probe de evaluare se poate efectua prin alcatuirea unui tabel cu dubla intrare( matrice), in care coloanele indica intrebari( itemuri), iar pe randuri sunt inregistrati elevii ; pentru fiecare elev se marcheaza intrebarile la care acesta nu a dat un raspuns satisfacator. Totalurile pe randuri arata performantele elevilor, delimitand starea de reusita, iar pe coloane indica gradul de insusire a fiecarui continut esential verificat prin intrebarea respectiva.

Criteriul de apreciere a reusitei/nereusitei il constituie norma propusa de unii autori( Caverni si Noizet ), adica 70-75%, ceea ce inseamna ca elevul care a dat raspunsuri acceptabile la cel putin 70% din raspunsuri inregistreaza reusita. Pe coloana, itemul la care 70% din raspunsuri sunt acceptate poate fi considerat invatat satisfacator de toti elevii clasei( I. T. Radu,Curs de pedagogie,1988,pag.241).

b) Matricea  ,,obiective/elev'' este un instrument util si practic de vizualizare si de analiza a rezultatelor actiunilor pedagogice in urma unui program de instruire. Este ,,matricea obiectivelor pe elev''.

Pentru intocmirea acestei matrici se procedeaza in felul urmator : cadrul didactic identifica si numeroteaza obiectivele operationale pe care doreste sa le evalueze fie in functie de ordinea cronologica a aparitiei, fie dupa gradul de complexitate. Apoi se trec intr-un tabel pe orizontala, iar pe verticala se trec elevii clasei. Totalurile pe orizontala indica numarul de obiective realizat de fiecare elev, iar totalurile pe coloane indica masura in care fiecare obiectiv a fost realizat( Yvan. Abernot,op. citata, pag.69)

Aceasta matrice are avantajul ca evidentiaza dificultatile clasei, dar si pe cele ale fiecarui elev si permite adoptarea drumului de urmat in invatare ( 0 =  obiectiv nerealizat; 1= obiectiv realizat ).

c) ,,Indicii sucer''

Pornind de la modelul lui Y. Abernot, J. M. Ketele(1987)propune o vizualizare mai detaliata , dar mai complexa. Acest instrument urmareste evolutia realizarii obiectivelor intr-un pretest cu valoare initiala,prognostica si un posttest, aplicat la finalul unui program de instruire. Cu ajutorul acestui instrument se poate face nu numai o vizualizare mai detaliata a drumului parcurs de elev, dar si procesul ameliorativ poate fi adecvat( De Ketele, 1987, L'evaluation, approche descriptive ou prescriptive, Bruxelles, De Baeck).

Iata cum se prezinta grafic :

In tabel s-a notat cu 0 (zero) ,,nerealizat'' si cu 1 obiectiv ,,realizat''. Analiza finala este foarte simpla. Cand un obiectiv a fost realizat deja de toata clasa la pretestare, inseamna ca utilitatea si prezenta sa in programul de instruire sunt reduse.

Cand o notiune n-a fost cunoscuta de niciun elev la evaluarea initiala, dar la evaluarea finala a fost invatata, eficacitatea procesului didactic a fost maxima.

5. Exemple de probe de evaluare si tipuri de itemi

Fisa de evaluare

Obiective :

Sa cunoasca componentele principale ale unui animal.

Sa incadreze animalele studiate in grupele studiate.

Sa descrie componentele corpului unui animal si rolul acestora.

Itemi :

I. Scrie A( adevarat ) sau F( fals) pentru fiecare enunt :

a) ...Pestii traiesc in mari.

b)....Strutul are corpul acoperit cu blana.

c)....Porcul prezinta picioare cu gheare.

d)....Rechinul prezinta la cap branhii.

II. Alcatuieste o compunere in care sa descrii partile componente ale unui animal intalnit in povesti sau basme, precum si rolul acestora.

III. Incercuieste litera corespunzatoare ( A- adevarat, F- fals ) raspunsului corect :

1.Din grupa pestilor fac parte :

stiuca  A F

balena  A F

carasul  A F

delfinul A F

2. Din grupa pasarilor fac parte :

vulturul A F

albina  A F

musca  A F

randunica A F

Timp de lucru : 45 minute.

Exemple de itemi cu alegere dubla

-Limba romana-

Clasa I

Exemple de itemi cu raspuns scurt

- Limba romana -

Clasa I

Itemi tip rezolvare de problema

Intrebari deschise

-Stiinte-

Clasa a III-a

Itemi tip eseu

- Stiinte -

Clasa a III-a

Obiectivul  evaluat :

Sa identifice modalitatile de prevenire a poluarii( oral).

Itemul de evaluare :

. Cum putem avea un mediu inconjurator curat ?

Raspunde la intrebarea de mai sus, pornind de la explicarea expresiei subliniate in afirmatia urmatoare :

Lacurile sunt ochii albastri ai Pamantului care privesc spre cer.

Itemi cu alegere multipla

- Matematica -

Clasa I

Obiectivul evaluat :

Sa compare numerele naturale din concentrul 0-10.

Itemul de evaluare :

. Incercuieste litera corespunzatoare celei mai bune variante de raspuns :

Dintre numerele 1-10, mai mari sau egale cu 5 sunt :

A.  

B.   

C.  

Itemi cu alegere multipla

- Limba romana -

Clasa I

Obiectivul evaluat :

Sa ordoneze cuvintele dupa litera initiala, potrivit ordinii alfabetice.

Itemul de evaluare :

Care dintre sirurile de cuvinte de mai jos au fost ordonate in ordinea succesiunii literelor din alfabet ?

Incercuieste cifra corespunzatoare variantei pe care o consideri corecta :

1. albina, carte, mac, penar, sanie ;
2. caiet, dop, fular, stilou, randunica, patine ;
3. avion, lac, creta, mana, elefant.