EVALUAREA REZULTATELOR INVATARII

EVALUAREA REZULTATELOR INVATARII

1.1. Evaluarea - componenta a procesului de invatamant

Evaluarea pedagogica reprezinta o actiune manageriala prin care rezultatele obtinute intr-o activitate sunt raportate la criterii specifice pentru luarea unei decizii optime. Distingem mai multe planuri pentru evaluare:

conceperea unei proceduri de evaluare;

aplicarea procedurii de evaluare;

verificarea rezultatelor prin compararea cantitatii si calitatii produsului (cunostinte, capacitati, atitudini) cu caracteristicile obiectivului operational (Ex. toti elevii au rezolvat corect itemii testului de cunostinte despre Franta);

aprecierea rezultatelor printr-o judecata de valoare si estimarea calitatii produsului (cunostinte, capacitati, atitudini) (Raspunsul este f. b.! Eseul a fost excelent! Lucrarea contine erori de continut si greseli de ortografie.);

masurarea este operatia de cuantificare a rezultatelor (atribuirea unor simboluri conventionale exacte unor elemente achizitionate). Nota si calificativul sunt indicatori calitativi si cantitativi ai produsului obtinut prin invatare.

1.2. Functiile evaluarii

Scopul evaluarii nu este de a obtine date despre rezultatele unui grup/individ si de a face o judecata de valoare asupra randamentului activitatii, ci de a perfectiona procesul educativ. Functiile evaluarii sunt:

de constatare a existentei unui produs (cunostinta, capacitate, atitudine) inainte sau dupa o situatie de invatare;

de diagnoza a calitatii si cantitatii rezultatelor, a cauzelor care au determinat rezultatele;

de reglare a activitatii. Se identifica rezultatele prin raportare la obiective, la cerintele programei, la rezultatele altor indivizi, se remarca dificultatile si lacunele in invatare si se decide asupra organizarii viitoare a instruirii (programe de recuperare, de imbogatire sau corective).

de prognoza a valorii, a nivelului si a performantelor pe care le-ar putea obtine elevul in etapa urmatoare;

de decizie asupra pozitiei sau integrarii unui individ intr-o ierarhie, nivel al pregatirii sale sau forma de pregatire;

motivationala. Verificarea ritmica il determina pe elev sa invete regulat, sistematic, constiincios. Evaluarea indica succesul, insuccesul sau mediocritatea scolara. Succesul ofera satisfactii elevilor si ii stimuleaza pentru invatatura. Insuccesul determina insatisfactie, dar printr-o evaluare obiectiva, poate motiva elevul pentru invatare.

de informare a elevului, a profesorului, a parintilor, a directorului, a societatii asupra stadiului formarii si asupra progreselor actuale si posibile;

functia de validare sociala a produselor sistemului de invatamant, pe nivele de integrare scolara si profesionala;

functia de orientare sociala, scolara si profesionala la diferite nivele de decizie;

functia de selectie sociala, scolara si profesionala la diferite nivele de clasificare si ierarhizare a rezultatelor activitatii didactice, de formare initiala si continua, exprimate in termeni de proces si produs.

1.3. Tipuri de evaluare

Evaluarea este activitatea profesorului prin care se prelucreaza informatiile obtinute prin verificare, in sensul intaririi, aprecierii si corectarii cunostintelor, priceperilor si deprinderilor elevilor. Ea este un proces sistematic prin care se determina gradul de realizare a obiectivelor de catre elevi, o judecata de valoare asupra rezultatelor scolare ale elevului obtinute prin verificare, o descriere calitativa si cantitativa a comportamentului, corelata cu obiectivele.

Dupa criteriul obiectivitatii si al gradului de certitudine se distinge:

Evaluarea empirica (subiectiva), care se bazeaza pe intuitia profesorului. Caracteristicile acestei evaluarii sunt: simplitatea, frecventa mare, grad mic de obiectivitate, discontinuitate etc.

Evaluarea obiectiva, care se bazeaza pe tehnici speciale de masurare a unei performante, a unei prestatii, a unei caracteristici. Ea necesita crearea unor instrumente de colectare a datelor si de comparare a comportamentului elevului cu un standard. Sunt necesare doua proceduri: una de raportare a comportamentului elevului la obiectivele procesului de invatamant, definite in termeni masurabili; una de raportare a comportamentului elevului la media statistica a realizarii acestui comportament in aceeasi categorie de subiecti.

Dupa criteriul scopului si al frecventei in utilizare se distinge:

Evaluarea initiala (pronosticul), prin care se determina nivelul de pregatire al elevului la inceputul unui program de invatare (an, ciclu, la clase nou formate), alaturi de conditiile in care acesta se poate integra in programul de instruire; are ca obiectiv diagnosticarea calitatii si cantitatii cunostintelor, identificarea lacunelor cu scopul organizarii adecvate a predarii sau gruparea elevilor.

Evaluarea formativa (continua), care implica verificarea permanenta a rezultatelor, in secvente mici, pe tot parcursul programului de instruire; are ca obiectiv cunoasterea sistematica si continua a rezultatelor zilnice si a progresului elevilor; ea vizeaza identificarea lacunelor si erorilor, formarea si corectarea; se identifica unde si in ce intampina un elev o dificultate si-l informeaza. Ea faciliteaza interventia imediata a profesorului. Se fundamenteaza pe principiul ca este mai usor sa corectezi mici erori pe parcurs decat suma erorilor acumulate la finele unei lungi perioade de instruire. Secventa respectiva este reinvatata si erorile sunt corectate inaintea instalarii lor definitive. Esentialul este sa nu se treaca la etapa urmatoare cu lacune de invatare din etapa anterioara. Nu se face selectionare, clasare, notare. Ea cere actiunea corectiva fara care nu exista o veritabila invatare. Evaluarea formativa este continua, criteriala, corectiva si nivelatoare:

- continua si integrata in procesul de invatare, dupa fiecare unitate de continut, urmarind in mod regulat drumul fiecarui elev, ca o retroactiune permanenta a procesului de invatare.

- criteriala pentru ca se compara continuu rezultatele si performantele individuale cu criteriile stabilite sau performanta standard. Se ia in considerare numai prezenta sau absenta performantei standard prestabilite a fiecarui elev. Rezultatele sunt comunicate printr-un sistem binar: satisfacator-nesatisfacator, suficient-insuficient.

- corectiva deoarece dupa identificarea erorilor, prin comparatie cu obiectivele prevazute, orienteaza in prescrierea unui invatamant corectiv pentru cei care au dificultati temporare.

- nivelatoare deoarece dupa programele de corectare toti elevii ating cel putin obiectivele urmarite.

Evaluarea sumativa, cumulativa sau de bilant (verdictul) se realizeaza la sfarsitul unei perioade de formare (capitol, semestru, an, ciclu de invatamant) si are ca obiectiv verificarea cantitativa si calitativa a insusirii intregii materii studiate. Rezultatele sunt comparate cu cele de la inceputul programului de instruire si cu cele obtinute prin evaluare formativa. Ea are caracter de sondaj si nu permite ameliorarea procesului didactic decat pentru alte serii de elevi. Se verifica temeinicia invatarii, se depisteaza pierderile de cunostinte si dificultatile provocate de uitare. Se bazeaza pe masurarea obiectiva a cunostintelor si competentelor, dar nu exclude aprecierea personala, nuantata a performantelor elevilor. Evaluarea sumativa este:

- terminala si externa procesului de invatare deoarece se aplica la sfarsitul acestuia, cand nu se mai pot corecta erorile. Organizata post facto ea constata insuccesul si nu promulga succesul scolar.

- diferentiatoare si selectiva deoarece noteaza si claseaza elevii unii in raport cu ceilalti.

- normativa deoarece situeaza individul intr-o colectivitate si compara rezultatele sale cu cele ale acestei colectivitati (norma).

Dupa provenienta evaluatorului exista:

Evaluare interna este efectuata de cei care au organizat invatarea; autoevaluarea este efectuata de cel care invata si vizeaza rezultatul propriei invatari.

Evaluare externa efectuata de catre persoane din afara scolii.

Dupa ritmul evaluarii exista:

Evaluare punctuala se efectueaza intr-un anumit moment, inainte sau dupa situatia de invatare;

Evaluare continua se efectueaza pe tot parcursul demersului de invatare;

Dupa numarul subiectilor evaluati simultan exista:

Evaluare individuala cand este evaluat un elev, iar ceilalti asculta sau privesc pasiv, fac eventual completari si corectari;

Evaluare frontala cand sunt evaluati toti elevii;

Evaluare de grup cand este evaluat un grup, iar ceilalti asculta sau privesc pasiv, fac eventual completari si corectari.

1.4. Metode si procedee de evaluare continua

1.4.1. Evaluarea orala este:

- subiectiva deoarece este influentata de: starea de moment a evaluatorului sau evaluatilor, de gradul de dificultate al intrebarilor sau problemelor propuse etc;

- limitata si incompleta deoarece vizeaza anumite secvente din continutul invatat si numai unii din membrii clasei. Chiar daca toti elevii ridica mana pentru a raspunde, nu avem garantia ca intr-adevar cunosc raspunsul. Cu certitudine cunoaste raspunsul doar cel care l-a expus. Daca un elev raspunde excelent la intrebarile adresate nu avem garantia ca el cunoaste tot continutul destinat invatarii, ci doar acel continut care a fost expus si evaluat.

Este eficient sa organizam un moment de evaluare orala in fiecare lectie pentru ca elevii sa-si formeze deprinderea de a invata sistematic si pentru a evita speculatiile. Fara aceasta evaluare invatarea ar fi hazardata. Evaluarea orala necesita un climat de incredere si de echitate, chiar daca exista un minim de tensiune emotionala. Incordarea emotionala repetata duce la uzura fiziologica a elevului, provoaca aversiune fata de verificarea cunostintelor, determina elevul sa invete pentru nota sau de frica notei, sa speculeze sistemul de examinare practicat de profesor si sa incerce sa se sustraga prin fuga de la ore, prin intarzieri, imbolnaviri etc.

Metode si procedee de evaluare orala

Examinarea orala prin dialog profesor elev (tehnica intrebarilor si raspunsurilor  sau chestionarea orala) este o forma particulara a conversatiei prin care verificam gradul de insusire cantitativa si cantitativa a cunostintelor, capacitatea de a opera cu ele si de a le aplica in practica. Formulam o intrebare, lasam timp de gandire, desemnam elevul care va raspunde. Chiar daca elevii nu ridica mana din teama sau comoditate ii solicitam la raspuns. Inainte de lectie alegem din catalog elevii care vor fi chestionati (nu au note), iar in lectie ii alegem aleator sau in functie de reactia lor (doresc sa raspunda). Daca elevul nu raspunde corect sau complet, daca deviaza de la subiect formulam intrebari ajutatoare sau solicitam alti elevi. Fiecare intrebare trebuie sa primeasca un raspuns adecvat din partea clasei, iar din partea noastra o confirmare verbala sau nonverbala si chiar informatii suplimentare. In timpul evaluarii elevii compara mental raspunsurile lor cu ale celor chestionati realizand autoevaluarea. Pentru a antrena cat multi elevi in conversatie si pentru asigurarea unui ritm rapid adresam intrebari care necesita raspunsuri scurte si care vizeaza actualizarea unor cunostinte memorate, citirea unor elemente pe harta sau pe mijloace grafice. Pentru cresterea nivelului calitativ al rezultatelor elevilor, fie alternam intrebarile convergente cu intrebari divergente, fie axam evaluarea numai pe intrebari divergente. Chestionarea orala nu este un dialog cu elevii ascultati, clasa fiind ignorata (profesorul nu discuta incet cu elevul la tabla sau la harta - tip cabina telefonica -, ceilalti ocupandu-se cu altceva). Organizam chestionarea orala in diferite forme: frontala (cand solicitam sa raspunda alternativ majoritatea elevilor din clasa, dar dintre acestia vizam unii care vor fi notati si la care le memoram raspunsurile); in grup (cand solicitam sa raspunda alternativ anumiti elevi pe care-i vom nota; individuala (cand formulam mai multe intrebari pe care le adresam consecutiv unui elev).

Examinarea orala prin expunerea cunostintelor de catre elev (tehnica discutiei)

- Ascultarea si observarea expunerii. Pentru dezvoltarea capacitatatii elevilor de a expune un subiect amplu formulam o problema sau o intrebare care sa-i oblige la o selectie a materialelor, la analiza, compararea, sinteza, gruparea informatiilor si prezentarea lor intr-o forma personala care solicita memoria si gandirea. Cand elevul se opreste pentru ca nu stie sau este nesigur, nu intervenim prin si altceva , mai departe , spune-mi ceva despre ci prin intrebari ajutatoare si indicii. Daca interventia Gandeste bine! nu are efect, formulam o intrebare ajutatoare concreta sau dam un indiciu. Elevul intrerupt excesiv cand expune traieste o stare de tensiune, de dependenta de profesor, asteapta aprobarea fiecarei informatii expuse. Elevul se poate bloca sau inhiba daca este perturbat sirul logic al expunerii sale. Aceasta evaluare poate fi organizata in forme variate: individuala (cand elevul este apreciat si notat imediat dupa expunere); in grup (cand sunt ascultati mai multI elevi, unul dupa celalalt, iar completarile si corectarile le fac de preferinta cei care vor fi notati).

- Ascultarea explicatiei unui proces sau fenomen. Formulam intrebari care necesita explicarea cauzelor (Din ce cauza se produce efectul de sera? Cum explicati producerea eruptiei unui vulcan?), a factorilor care determina procesele/ fenomenele (Care sunt factorii care determina producerea eruptiei vulcanice? Cum determina acestia producerea eruptiei?), a conditiilor care franeaza, accelereaza sau stopeaza producerea proceselor (In ce conditii se accelereaza deplasarea magmei spre suprafata terestra?), descrierea desfasurarii in spatiu si timp a unui proces/fenomen (Care sunt etapele eruptiei vulcanice?) si a consecintelor (Care sunt efectele eruptiei vulcanice?). O explicatie implica identificarea relatiilor dintre elemente, utilizarea argumentelor si contraargumentelor, interpretarea modului de actiune a unor legi ale naturii sau sociale, construirea unui demers logic si cronologic.

Ascultarea demonstratiei. Elevul reconstituie o demonstratie prezentata de catre profesor, dar poate avea si o contributie originala. Se utilizeaza fotografii, diagrame, cartoscheme, harti, machete, mulaje etc.

1.4.2. Evaluarea scrisa

Evaluarea scrisa vizeaza produse scrise elaborate de catre elevi in clasa, in prezenta evaluatorului sau acasa. Are avantaje deoarece permite: evaluarea tuturor elevilor intr-un interval mic de timp; evaluarea mai obiectiva si mai ampla a cunostintelor, capacitatilor si atitudinilor elevilor, prin comparatie cu evaluarea orala; raportarea rezultatelor la un criteriu unic de evaluare; avantajarea unor elevi timizi sau cu probleme in comunicarea orala; dovedirea cunostintelor elevilor pentru parinti, colegi, profesori; identificarea greselilor, confuziilor si lacunelor; identificarea gradului de realizare a obiectivelor prevazute; identificare eficientei strategiilor utilizate etc. Dezavantajele sunt: feed-back-ul slab deoarece erorile si lacunele nu sunt eliminate imediat prin interventia membrilor clasei sau a profesorului; slaba comunicare intre profesor si elevi.

Metode si instrumente de evaluare scrisa

Examinarea prin extemporale. Extemporalul este un instrument de evaluare scrisa neanuntata care vizeaza verificarea cunostintelor din lectia de zi. Obtinem informatii despre masura in care elevii fac fata unui control inopinat, despre constiinciozitatea cu care se pregatesc si despre priceperea de a formula, intr-un timp scurt, raspunsuri inchegate la intrebari precise.

Examinarea prin lucrari de control. Lucrarea de control este un instrument de evaluare scrisa care vizeaza verificarea cunostintelor dintr-un capitol si a capacitatii de sinteza a elevilor. Subiectele nu solicita simpla reproducere a cunostintelor memorate, ci pretind o analiza, o comparatie, o interpretare, o selectie si o prelucrare a materialului invatat, utilizarea intr-un context nou a cunostintelor dobandite. Examinarea prin teze. Teza este o lucrare semestriala prin care se evalueaza un volum mare de cunostinte.

Examinarea prin concursuri. Concursul este o metoda si un instrument de evaluare care implica o confruntare cu rol diagnostic, prognostic, selectiv si decisiv privind concurentii.

Examinarea prin teste. Testul (engl. proba) este un instrument de evaluare scrisa, frontala, obiectiva, dupa criterii stiintifice, a unei realitati masurabile (aptitudini, abilitati, informatii, tehnici, atitudini, intensitate, durata, cantitate etc). Se masoara progresele sau dificultatile de invatare ale elevilor, cantitatea si calitatea cunostintelor/capacitatilor proiectate in programele scolare - gradul de intelegere, aplicare, analiza si sinteza a informatiei dobandite intr-o perioada de timp, intr-un domeniu de cunoastere.

Examinarea prin teme de casa. Temele de casa sunt activitati prestate de catre elevi in afara scolii, fara sprijin din partea profesorului. Pentru ca aceasta activitate sa fie eficienta este nevoie ca temele sa fie verificate si evaluate cu prudenta deoarece nu intotdeauna ele sunt realizate de catre elev.

1.5. Tehnici de evaluare a achizitiilor si a rezultatelor invatarii

Testele de cunostinte cuprind un ansamblu de itemi variati ca mod de formulare (intrebari, exercitii, probleme) cu care se verifica calitatea si cantitatea cunostintelor si capacitatile de a opera cu ele, se dezvaluie ce stie elevul ca informatie si ce stie elevul sa faca (deprinderi, priceperi, operatii) si in care se solicita diferitele procese psihice (gandire, memorie, imaginatie). Itemul (proba) reprezinta cel mai mic element independent, identificabil al lucrarii scrise sau o unitate de continut exprimata sub forma unei intrebari, unei probleme sau sarcini de efectuat. Baremul este o grila de evaluare unitara care descompune tema in subteme si prevede un anumit punctaj pentru fiecare subtema si eventual ofera solutiile corecte. Prin barem se asigura conditiile unei notari obiective. Punctajul se insumeaza in final si se echivaleaza in note scolare sau calificative. Deoarece testele cuprind un barem sau grila de evaluare care prevede un punctaj pentru fiecare item sunt numite teste-grila.

Tehnici de testare scrisa

a.Tehnicile de testare obiectiva utilizeaza itemii cu raspunsuri inchise, care abordeaza un singur aspect cognitiv, precis delimitat, izolat din volumul de cunostinte. Cotarea se face prin compararea raspunsului cu un model complet al raspunsului corect. Prin acesti itemi este eliminata influenta judecatii subiective a evaluatorului.

Tehnica alegerii duale (discriminare binara) solicita subiectului sa asocieze enuntul cu una dintre componentele unor cupluri de alternative duale: adevarat/fals; corect/gresit; da/nu; acord/dezacord.

Exemple:

O - sa identifice caracteristicile principale ale unor componente din realitate;

Citeste atent enuntul. Daca apreciezi ca afirmatia este adevarata, incercuieste litera A; daca apreciezi ca este falsa, incercuieste litera F.

Atmosfera este invelisul discontinuu de gaze al Pamantului. A / F

O - sa coreleze fenomene invatate cu plasarea pe un suport cartografic.

Citeste cu atentie enuntul. Daca apreciezi ca afirmatia este adevarata, incercuieste Da; daca apreciezi ca este falsa, incercuieste Nu.

Delta Dunarii este presarata cu lacuri de origine glaciara.  Da / Nu

O - sa identifice o relatie de determinare observabila.

Citeste enuntul. Daca apreciezi ca afirmatia este adevarata, incercuieste Corect; daca apreciezi ca este falsa, incercuieste Gresit.

Cantitatea mai mica de precipitatii din culoarul Alba-Iulia-Turda este datorata efectului foehnului. Corect/gresit.

O - sa aplice un fenomen fizic invatat.

Citeste enuntul. Daca apreciezi ca afirmatia este adevarata, incercuieste Corect; daca apreciezi ca este falsa, incercuieste Gresit.

Cantitatea mica de precipitatii din regiunile polare este determinata de lipsa evaporatiei. Corect/gresit.

Tabelul 1.1. Aspecte referitoare la itemii de discriminare binara

Tehnica perechilor. Itemii de tip pereche solicita stabilirea unor corespondente intre cuvinte, propozitii, fraze, numere, litere sau alte categorii de simboluri, distribuite pe doua coloane paralele. Elementele din prima coloana, pentru care urmeaza a se identifica elementele corespondente din coloana a doua, sunt de obicei numite premise, iar cele din coloana a doua sunt frecvent numite raspunsuri. Criteriul/criteriile pe baza carora se stabileste raspunsul corect sunt enuntate sau explicate in instructiunile care preced coloanele de premise si raspunsuri. Prin itemi se identifica relatii intre: termeni - definitii; reguli - exemple; simboluri - concepte; autori - opere; plante, animale, soluri - clasificari; asezari umane - clasificari; principii - exemplificari; parti componente - functii; date - evenimente; imagini - cuvinte. Elevii sunt instruiti pentru situatii diverse: fiecare raspuns poate fi utilizat o data; fiecare raspuns poate fi utilizat de mai multe ori; fiecare raspuns poate sa nu fie utilizat nici o data.

Tabelul 1.2. Aspecte referitoare la itemii de tip pereche

Exemple:

O - sa identifice caracteristicile esentiale ale unor unitati hidrografice.

In coloana din stanga sunt enumerate cateva unitati hidrografice. Inscrieti in spatiul din fata fiecarei unitati hidrografice litera din coloana B care corespunde principalei caracteristici a acesteia.

A   B

- lacul a.acumulare de gheata de mari dimensiuni situata pe scoarta

terestra.

- oceanul b.acumulare de apa situata intr-o concavitate de pe continente.

- ghetarul c.apa curgatoare cu debit mare care se varsa in ocean sau mare.

- fluviul d.acumulare de gheata situata deasupra oceanului.

d.acumulare de apa sarata situata intr-o concavitate imensa din

scoarta terestra.

O - sa identifice caracteristici ale unor fenomene;

In coloana din stanga sunt enumerate fenomene fizice. Inscrieti in spatiul din fata fiecarui fenomen litera din coloana B care corespunde caracteristicii principale.

A  B

- evaporarea a.trecerea din stare solida in stare gazoasa.

- sublimarea b.trecerea din stare lichida in stare gazoasa.

- condensarea c.trecerea din stare solida in stare lichida

- topirea d.trecerea din stare lichida in stare solida;

- inghetul e.trecerea din stare gazoasa in stare solida;

f.trecerea din stare gazoasa in stare lichida.

Tehnica alegerii multiple. Itemii cu alegere multipla solicita alegerea unui raspuns dintr-o lista de alternative oferite pentru o singura premisa. Lista de alternative cuprinde un singur raspuns corect (cea mai buna alternativa) si distractori (alternative incorecte, dar plauzibile si paralele). Alternativele sunt sub forma unor cuvinte, numere, simboluri sau fraze. Acest tip de itemi se utilizeaza pentru masurarea rezultatelor invatarii sub forma de cunostinte memorate anterior (teminologie, fapte, principii, metode, proceduri), abilitati de interpretare a relatiilor (cauza-efect), de a argumenta metode/proceduri, de a identifica aplicatii ale principiilor.

Tabelul 1.3. Aspecte referitoare la itemii cu alegere multipla

Exemple:

O - sa identifice un element care face parte din sistem.

Cititi cu atentie si incercuiti litera corespunzatoare raspunsului corect.

Troposfera este componenta a: a. ionosferei; b. atmosferei; c. litotosferei; d. biosferei.

O - sa identifice o relatie de conditionare.

Amazonul este fluviul cu cel mai mare debit deoarece: a. este situat in campie; este situat in apropierea Ecuatorului; c. este situat in zona cu clima ecuatoriala; d.are lungime mare.

O - sa precizeze corect o localizare geografica.

Este strabatut de raul Mures orasul: a. Timisoara; b. Deva; c. Targu Mures; d. Medias.

O - sa identifice o ordine intr-o succesiune.

Cele mai populate tari, in ordine descrescatoare sunt: a. India, China, SUA; b. China, India, SUA; c. China, SUA, India; d. SUA, China, India.

O - sa identifice o relatie cauzala intre doua fapte specifice.

Luna arata aceeasi parte spre Pamant deoarece: a. nu are axa inclinata; b. se roteste simultan cu Pamantul; c. durata miscarii de rotatie si revolutie coincid; d. nu efectueaza o miscare de rotatie in jurul axei sale.

O - sa identifice localizarea corecta.

Orasul Brasov este situat in: a. Carpatii Orientali; b. Carpatii Meridionali; c. Depresiunea Colinara a Transilvaniei; d. Depresiunea Baraolt.

Itemii cu alegere multipla cu suport grafic sau cartografic solicita analiza unei harti sau reprezentari grafice pentru identificarea unor elemente specifice concrete. Nu se verifica memorarea unor date, denumiri, localizari, ci interpretarea unei reprezentari cartografice, a unor simboluri, a unor date numerice.

O - localizarea unor elemente spatiale pe suport cartografic.

Observati harta si alegeti raspunsurile corecte la intrebarile urmatoare.

Regiunea notata cu A reprezinta Muntii: a. Retezat; b. Valcan; c. Tarcu; d. Godeanu; e. Cernei.

In locul marcat cu B se afla: a. Hidrocentrala Lotru-Ciunget; b. lacul Vidra; c. lacul Vidraru; d. lacul Sadu; e. hidrocentrala Vidraru.

In punctul C este reprezentat orasul: a. Sibiu; b. Sebes; c. Cugir; d. Orastie; e. Simeria.

In punctul D se extrage: a. fier; b. marmura. c. gaz metan; d. neferoase; e. carbuni;

In punctul E se afla: a. Parcul National Retezat; b. cetatile dacice; c. o regiune cu fenomene carstice; d. un areal cu inversiuni termice; e. resurse de minereuri.

Cea mai mare altitudine se afla in punctul: a.1. b. 2. c. 3. d. 4.  e. 5.

Tehnica raspunsului scurt solicita construirea unui raspuns in totalitatea lui sau o parte componenta a unei afirmatii, astfel incat aceasta sa dobandesca sens si semnificatie. Tehnica are doua variante:

- raspunsul este solicitat printr-o intrebare: Care este capitala Romaniei?..

- raspunsul este solicitat prin intermediul unei formulari incompletate (lacunare): Capitala Romanei este ..

Exemple:

O - sa precizeze caracteristici cantitative si calitative ale unor componente ale realitatii.

Ce altitudine maxima au Carpatii Romanesti? (...)

O - sa opereze cu un algoritm de calcul.

Ce densitate are populatia unui stat cu suprafata de 500000 km² si o populatie de 20 mil. de locuitori?(...)

O - sa precizeze o relatie vizibila intre componentele mediului.

Arborii din savana isi pierd frunzele deoarece ..

O - sa descrie caracteristicile unui fenomen sau proces.

Directiile spre care se produce simultan eroziunea fluviala sunt: spre ....., spre ..., pe fundul ...., pe lateralele ...

O - sa localizeze un element pe un suport cartografic dat.

Scrieti deasupra liniilor de pe harta denumirile adecvate.

Rezolvarea exercitiilor si a problemelor.

Exemplu:

O - sa calculeze distante pe harta

Calculati lungimea traseului Bucuresti - Iasi - Suceava, in linie dreapta cu ajutorul hartii murale a Romaniei (scare 1/400000).

Calculati distanta Timisoara - Satu Mare pe calea ferata cu ajutorul hartii murale a Romaniei (scare 1/400000).

Tabelul 1.4. Aspecte referitoare la itemii cu raspuns scurt

b.Tehnicile de testare subiectiva (itemi cu raspunsuri deschise) solicita construirea raspunsurilor de catre subiecti, stimuleaza creativitatea, rationamentul si gandirea critica. Pentru formularea raspunsului se utilizeaza cunostinte si capacitati cu care se formeaza structuri integrate. Pentru nivelurile superioare ale domeniului cognitiv (interpretarea, aplicarea, analiza, sinteza etc) nu este posibil si nici de dorit sa elaboram modelul complet al raspunsurilui corect. Neexistand un model standard, complet al raspunsului, opinia, criteriile si judecatile de valoare ale evaluatorului sunt foarte importante. Evaluatorii coteaza diferit raspunsurile, in functie de experienta si competenta proprie. Se utilizeaza diversi itemi:

Itemi de explicare: Cum evolueaza alunecarile de teren in anumite conditii? Cum se produce o alunecare de teren?

Itemi de analiza de caz: Un versant din Cluj este degradat de o alunecare de teren. Ce solutii propuneti pentru optimizarea terenului?

Itemi de analiza a relatiei cauza-efect: Daca Soarele nu ar mai produce lumina si caldura, atunci ce s-ar intampla? Ce consecinta are defrisarea unei paduri situata pe versantul unui deal?

Itemi de argumentare: Cum argumentati afirmatia ca Pamantul se roteste in jurul Soarelui? Prin ce argumente combateti afirmatia ca Soarele se roteste in jurul Pamantului?

Itemi de comparare: Care sunt asemanarile/deosebirile dintre padurea de foioase si cea de tropicala umeda?

Itemi de descriere: Descrieti peisajul din fotografie.

Itemi de interpretare a unui document: Cum caracterizati clima acestui spatiu pe baza climogramei?

Rezolvarea situatiilor-problema implica actualizarea unor cunostinte anterioare, recombinarea lor cu scopul gasirii solutiei. Oferim datele/contextul situatiei-problema, formulam intrebarea sau problema, solicitam sa formuleze ipoteze plauzibile, sa caute metode/caI de rezolvare, se aleaga cea mai buna varianta.

O - sa formuleze ipoteze plauzibile si sa o aleaga pe cea mai buna pe baza argumentelor geografice.

Porturile situate pe tarmul Oceanului Arctic sunt blocate in timpul iernii de banchiza. Totusi portul Murmansk nu este blocat permanent. Cum explicati aceasta situatie?

Itemii de tip eseu au grad mare de subiectivitate. Se evalueaza abilitati variate: evocarea, organizarea si integrarea ideilor; exprimarea in scris; interpretarea si aplicarea datelor. Se evalueaza abordarea globala a unei sarcini de lucru. Acesti itemi solicita construirea unui raspuns liber conform unor cerinte date. Cu cat cerintele sunt mai precis formulate si mai direct exprimate in schema de notare, cu atat creste fidelitatea punctarii. Acest item se utilizeaza numai cand obiectivul vizat (din categoria obiectivelor de transfer sau de exprimare) nu poate fi evaluat eficient prin alt tip de item. Sarcina de lucru se formuleaza clar, succint si precis, in termeni de performanta asteptata. Concomitent cu elaborarea enuntului se estimeaza raspunsul asteptat. Se stabileste schema de notare, optand pentru modul adecvat de acordare a punctelor.

Dupa dimensiunea eseului asteptat exista:

- eseu cu raspuns restrans (minieseu), in care dimensiunea este precizata prin cerintele enuntului;

- eseu cu raspuns extins, pentru care se precizeaza doar limita timpului de rezolvare.

Exemple:

O - sa identifice factorii care au determinat dezvoltarea economica a unei tari.

Explicati in maximum o pagina urmatoarea afirmatie: Secole de-a randul, Marea Britanie a fost supranumita regina marilor, carausul lumii si fierarul lumii. Construiti-va explicatia pe baza intrebarilor: Cum a devenit Marea Britanie cea mai puternica din lume in domeniile precizate? De ce? Din ce cauza a pierdut suprematia mondiala? Ce tari au depasit-o? Cum?

Schema de notare:

-pentru identificarea si explicarea cauzelor care au facut sa aiba suprematia pe mare (4,0)

-rolul pozitiei geografice, de tara insulara in Oceanul Atlantic .. (1,0)

-rolul flotei in invingerea rivalilor puternici si crearea celui mai mare imperiu colonia; (1,0)

-rolul traditiei, educatiei, calitatilor poporului englez in organizarea expeditiilor pe mare; (1,0)

-sublinierea modului in care au creat si controlat cai maritime prin puncte strategice (Gibraltar, Suez etc). (1,0)

-pentru identificarea si explicarea cauzelor care au facut sa fie fierarul lumii (2,0)

-rolul resurselor de carbune din tara ....... ......  (1,0)

-rolul resurselor de minereu de fier din colonii ........ (1,0)

-pentru identificarea si explicarea cauzelor care au determinat pierderea suprematiei (3,0)

-rolul destramarii sistemului colonial si lupta popoarelor din colonii pentru independenta; (1,5)

-rolul noilor puteri (SUA, Germania, Japonia) care au cucerit pietele traditionale ale Marii Britanii; (1,5)

Un punct din oficiu ............... Total 10 puncte

1.6. Proceduri si instrumente de evaluare complementara

Chestionarul scris este un instrument cu ajutorul caruia se inregistreaza opinii, atitudini, interese, situatii, fapte referitoare la un anumit aspect din realitatea complexa. Este constituit dintr-un ansamblu de intrebari la care subiectul raspunde in scris. Prin chestionar se identifica un fenomen educational, dar nu se stabileste cauza sau solutia de rezolvare.

Referatul. Prin referate se evalueaza capacitatile elevilor: de a elabora si prezenta un text stiintific scris; de a utiliza cuvinte-cheie; de a concepe un plan; de a ordona bibliografia; de a prezenta propriul produs; de a evalua produsul sau si al celorlalti.

In demersul didactic de elaborare a referatului parcurgem mai multe etape. prezentarea decupajului din realitate si a importantei competentei; evaluarea competentei actuale; precizarea titlului orientativ al referatului; cautarea bibliografiei adecvate subiectului propus; elaborarea unui plan orientativ al referatului (ce scrie in introducere, cuprins, incheiere); citirea lucrarilor, extragerea ideilor esentiale si a citatelor pe fise; selectarea ideilor esentiale si a citatelor pentru fiecare punct al referatului, fara a generaliza sau schematiza; elaborarea referatului.

In demersul didactic de evaluare a referatelor se parcurg anumite etape: prezentarea verbala a referatelor; formularea intrebarilor de catre colegi; formularea raspunsurilor la intrebari; formularea aprecierilor referitoare la continutul referatului, modul de elaborare si de prezentare.

Proiectul este o metoda didactica de invatare interactiva ampla si un instrument de evaluare complementara. Proiectul este un plan sau o lucrare cu caracter aplicativ, intocmita pe baza unei teme date, care cuprinde analiza - cauzala, cronologica, spatiala - a unei probleme si un demers explicit de evolutie si solutionare a ei. Elevii se confrunta cu o problema complexa, autentica, extrasa din realitatea actuala, pe care o analizeaza si pentru care cauta solutii de rezolvare. Proiectul constituie o provocare adecvata posibilitatilor elevilor si implica o activitate efectiva de cercetare, desfasurata intr-un anumit interval de timp. Fiind o activitate ampla, de durata, permite o apreciere nuantata a invatarii. Proiectul este o forma de evaluare motivanta pentru elevi, cu toate ca implica multa munca si efort intelectual.

Tipurile de proiecte dupa demersul realizat sunt:

proiect de tip constructiv: sa elaboreze un afis, un colaj de fotografii, un ierbar, o colectie (roci, minerale, seminte etc), sa construiasca o macheta sau un mulaj, sa redacteze un articol sau o revista etc.

proiect de tip problema: sa rezolve o situatie - problema (prevenirea unei alunecari de teren; amenajarea unui teren erodat, poluat, inundabil; protejarea unor specii de plante sau animale etc.

proiect de tip invatare: sa-si imbunatateasca o tehnica sau procedura de instruire (utilizarea dictionarului, cautarea bibliografiei pentru o tema) etc.

Etapele in realizarea unui proiect sunt:

Comunicarea sarcinii de lucru si alegerea subiectului / temei proiectului . Subiectul poate fi ales de catre profesor sau de catre elevi. Subiectul trebuie ales cu mult discernamant, pentru ca elevii sa manifeste interes pentru realizarea lui si ca sa fie motivati in crearea unui produs nou. Este bine ca elevii sa cunoasca dinainte unde pot gasi resursele materiale sau bibliografice necesare. Pentru ca elevii sa stie cu claritate ce anume au de facut, prescriptiile date de profesor vor fi explicite, precise.

Discutarea obiectivelor proiectului variaza de la proiect la proiect: aplicarea practica a unor notiuni teoretice invatate; formarea si dezvoltarea deprinderilor de a lucra in grup (spiritul de echipa, colegialitatea, toleranta, dialogul); dezvoltarea mai multor tipuri de inteligenta; formarea unor deprinderi de documentare stiintifica (cautarea bibliografiei, alcatuirea listei bibliografice, utlizarea dictionarelor etc); dezvoltarea capacitatii de a structura si sintetiza materialul etc.

Constituirea grupelor de lucru. Un grup optim de lucru cuprinde 2-5 membri, in functie de tema proiectului, experienta participantilor, natura obiectivelor. Cu cat creste numarul membrilor grupului, cu atat scade posibilitatea participarii efective la activitate, dar poate creste calitatea produsului realizat. Profesorul poate propune subiecte pentru proiecte individuale sau elevii aleg astfel de proiecte.

Programarea etapelor de lucru si distribuirea responsabilitatilor. In functie de obiective, timp, spatiu, mijloace disponibile, grad de dificultate al proiectului, elevii stabilesc succesiunea, durata si continutul fiecarei etape (identificarea surselor de documentare, analiza situatiei-problema, prelucrarea materialelor, propunerea unor variante de rezolvare, alegerea solutiei optime etc). Daca se lucreaza in grup se distribuie responsabilitatile. Este important ca elevii sa cunoasca data predarii si prezentarii proiectului in fata colegilor.

Realizarea proiectului si monitorizarea procesului. Este important ca profesorul sa respecte toate etapele activitatii, sa-i monitorizeze pe elevi, sa ii ajute, sa ii observe atent in fiecare moment astfel, ca la final, sa poate fi evaluat si procesul, nu numai produsul. Pentru monitorizarea activitatii se poate cere ca dupa o saptamana sa comunice subiectul ales, componenta echipei, bibliografia pe care o au in atentie. Pentru evaluarea procesului de elaborare a proiectului este bine ca profesorul sa aiba discutii saptamanale cu echipele pentru a observa ce dificultati au, pentru a analiza anumite alternative de rezolvare, pentru a-i incuraja etc.

Evaluarea rezultatelor. Proiectele sunt prezentate, analizate, comparate, apreciate. Se evalueaza de catre profesor, dar si de catre elevi (interevaluare si autoevaluare): cercetarea in ansamblu, modul de lucru, prezentarea si produsele realizate. Fiecare echipa trebuie sa explice cum au lucrat, care au fost atributiile membrilor echipei, cum a indeplinit fiecare sarcinile. In timpul prezentarii proiectelor, elevii iau notite, formuleaza intrebari sau raspunsuri, fac aprecieri asupra proiectelor, dau note. Deoarece prezentarea poate avea aspectul unei competitii, fiecare echipa se straduieste sa gaseasca forme cat mai originale si atractive in realizarea si prezentarea proiectului.

Portofoliul este un instrument complex de evaluare integratoare, ce include experienta si rezultatele relevante obtinute prin celelalte forme de evaluare si care ofera posibilitatea de a emite o judecata de valoare pa baza unui ansamblu de rezultate al unei persoane. Portofoliul permite urmarirea, conform unor obiective concrete si criterii stabilite, a progresului inregistrat de elev in achizitia cunostintelor intr-un interval mare de timp (semestru, an scolar, ciclu de invatamant) si in formarea unor capacitati ori competente prin analizarea materialelor elaborate de catre un elev intr-un interval mare de timp.

Deoarece termenii de portofoliu si proiect nu sunt fundamentati teoretic suficient in lucrarile de specialitate, in activitatea cu elevii se comit confuzii. Intre proiect si portofoliu exista cateva asemanari: ambele vizeaza o activitate ampla din partea elevilor; activitatea se desfasoara si in afara clasei; implica investigarea unui domeniu, utilizarea unei bibliografii in toate etapele de documentare; necesita o evaluare complexa si nuantata a invatarii. Portofoliul poate sa includa proiectul ca metoda de evaluare.

Portofoliul unui elev poate cuprinde instrumente "formalizate" de evaluare (teste de cunostinte, teste de evaluare a competentelor vizate de aria curriculara, teste de inventariere care au ca scop evaluarea sumativa, chestionare), instrumente "non-formalizate" (referate, eseuri, recenzii, rezumate, postere, fise de activitate experimentala, fise de autoevaluare etc).

La geografia continentelor se poate elabora un portofoliu in timp de doua luni. Fiecare elev va alege ca subiect o tara europeana. Obiectivele pot fi:

- familiarizarea cu tehnicile de documentare si redactare (intocmirea bibliografiei, adunarea si selectarea materialului, fisarea si ordonarea informatiei, realizarea planului etc);

- o evaluare obiectiva a rezultatelor obtinute in urma documentarii si redactarii;

- cunoasterea profunda a unei tari europene;

- descoperirea unor particularitati ale unei tari si prezentarea acestora in forme diverse etc.

Portofoliul va cuprinde: bibliografia, fisa de autoevaluare, fisa de evaluare, fisa de feed-back si produsele specificate in tabelul de mai jos. Pentru a fi notat cu punctaje maxime, fiecare produs din portofoliu va satisface anumite cerinte. Informatiile principale pot fi inscrise intr-un tabel si afisate in clasa pentru ca fiecare elev sa transcrie in caiet cerintele si obiectivele. Pentru clarificarea tuturor problemelor si pentru a cunoaste opinia lor elevilor pot fi adresate cateva intrebari: Care produse va par cel mai greu de realizat? De ce? Cum credeti ca veti reusi sa elaborati aceste produse? Ce ati mai dori sa cuprinda portofoliul vostru? Prezentam componentele, descriptorii si obiectivele portofoliului propus elevilor din clasa a VI-a de la Liceul teoretic "Gheorghe {incai" din Cluj-Napoca de catre mentorul Nicoleta David.

Tabelul 1.5. Componentele, descriptorii si obiectivele portofoliului pentru clasa a VI-a

Prin elaborarea acestor produse elevii isi dezvolta capacitati privind culegerea, prelucrarea si prezentarea informatiilor in diferite forme, iar prin faptul ca nu au fost alesi descriptori rigizi ei isi pot manifesta creativitatea.

In afara faptului ca elevii obtin o nota, ei aplica strategii metacognitive pentru cunoasterea metacunostintelor - informatii despre propriile cunostinte declarative, procedurale, atitudinale, competente etc. Pentru realizarea acestui deziderat elevii includ in portofoliu un eseu in care sa scrie ceea ce gandesc despre ceea ce au invatat prin realizarea portofoliului. Deoarece nu toti elevii au capacitatile necesare pentru a-si exprima ideile ei pot alege intre a raspunde la intrebarile unui chestionar sau a scrie eseul. Intrebarile incluse in chestionar sunt: In ce fel produsele din portofoliu reflecta ceea ce ai invatat in acest semestru? In ce masura crezi ca realizarea acestor produse a determinat un progres in pregatirea ta pentru viata si pentru invatarile ulterioare? Care sunt lucrurile cele mai valoroase pe care le-ai invatat prin elaborarea portofoliului? In ce masura consideri ca ai realizat scopurile invatarii in acest semestru? (David, 2000). Eseul si raspunsurile la chestionar sunt instrumente eficiente prin care elevul invata sa se autoevaluaze si dobandeste metacunostinte. Pentru o autoevaluare cat mai completa fiecare elev scrie pe dosar nota pe care considera ca o merita.

In intervalul de la comunicarea sarcinii de lucru pana la evaluarea ei elevii au primit in toate lectiile sprijinul necesar prin directionarea si secventializarea activitatii lor. Deoarece produsele propuse sunt diverse ca forma si continut, in fiecare lectie se poate aloca un interval de timp fiecarui tip de produs in care sa se specifice cat mai explicit ce anume se asteapta sa realizeze elevii. Pentru a nu stabili niste limite rigide in dezvoltarea creativitatii se evita prezentarea modelor. Pentru a nu intra in criza de timp se sugereaza elevilor intervalul optim in care ar fi bine sa realizeze produsul sau o forma primara a sa. Lucrand in acest fel, elevii vor avea timp suficient sa-si imbunatateasca produsele pe parcurs, atunci cand le vor veni idei noi.

Deoarece fiecare elev are nevoie de un feed-back clar din partea profesorului, nu doar de o nota, in momentul predarii portofoliului se organizeaza un interviu in care se analizeaza rapid produsele cu fiecare elev, se cere sa-si prezinte propriile produse si sa faca o apreciere asupra lor. Acest interviu are avantajul ca discutia are loc pe baza materialului produs. In aceasta discutie se apreciaza lucrul bine executat si se identifica cu elevul aspectele care necesita imbunatatiri (Care sunt aspectele cele mai slabe ale portofoliului?). Elevul se convinge ca evidentierea punctelor slabe ale sale sau ale portofoliului nu este un scop in sine, o evidentiere a esecului. Elevul este sprijinit prin interviu sa-si fixeze singur obiective pentru a-si imbunatati invatarile viitoare si a alege mijloacele concrete prin care le poate atinge. Prin discutie se incearca o schimbare a motivatiei elevului prin faptul ca obiectivele vizate de profesor nu mai sunt obiective exterioare, ci devin ale elevului. Acesta nu mai are impresia ca este impins pe un drum la capatul caruia nu are nimic de castigat, ci constientizeaza finalitatea. Evaluarea se finalizeaza prin acordarea si motivarea notei de catre profesor. Profesorul intelege de ce elevul si-a acordat o nota diferita de cea acordata de catre el, iar elevul intelege care sunt motivele profesorului in stabilirea notei. Prin argumentarea notei, elevul intelege ca ar putea face in viitor pentru a obtine rezultate apreciate si notate mai bine. Interviul purtat intr-un climat psihologic de sinceritate si onestitate constituie un feed-back important dat de catre elev profesorului. Acesta observa ce anume ar trebui sa imbunatateasca in viitor in activitatea sa pentru ca elevii sa nu se confrunte cu diverse dificultati. Profesorul competent va observa ca toate indicatiile corecte, dar si erorile comise de catre el se reflecta in produsele elaborate de catre elevi.

Evaluarea prin portofoliu are avantaje pentru elev: incurajeaza invatarea autodirijata; elevii devin autoreflexivi, se gandesc la ei si la munca lor cand elaboreaza produsele, cand scriu eseul despre ce au invatat, cand calculeaza sau estimeaza nota, cand stabilesc obiectivele pentru activitatile viitoare, cand discuta cu profesorul planurile de realizare a acestor obiective.

Evaluarea prin portofoliu are si unele dezavantaje care fac ca aceasta metoda alternativa de evaluare sa fie evitata de profesori si nedorita de catre elevi: necesita resurse mari de timp pentru documentare, pentru realizarea produselor si evaluarea lor; implica anumite cheltuieli de bani sau materiale de documentare (ziare, reviste, fotografii, acces la Internet, dosare, foi etc.). Deoarece produsele sunt realizate in afara clasei si in absenta profesorului exista riscul ca acestea sa fie realizate de catre alte persoane. Pentru a descuraja acest procedeu pe care il anticipam, explicam ca tinta esentiala nu o constituie produsele in sine, ci exersarea si dezvoltarea unor capacitati in timpul activitatii. Elevii inteleg ca multi pot elabora excelent acest portofoliu, dar ca este in interesul lor ca ei sa fie acestia. Atitudinile pozitive fundamentale formate la elevi sunt: corectitudine in respectarea prescriptiilor primite; asumarea unei erori, lacune sau a unui esec; reactie pozitiva la observatiile si la nota acordata de evaluator; dorinta de progres in invatare; curaj in infruntarea dificultatilor etc.