COMUNICAREA - CONDITIE A EDUCATIEI DE CALITATE

COMUNICAREA - CONDITIE A EDUCATIEI DE CALITATE

Comunicarea este o modalitate fundamentala de interactiune psihosociala, un schimb continuu de diferite mesaje intre interlocutori, menit sa realizeze o relatie interumana durabila pentru a influenta mentinerea ori modificarea comportamentului individual sau de grup.

Comunicare reprezinta : instiintare, stire, veste, raport, relatie, legatura. Cam acestea ar fi sinonimele care ne sunt oferite de catre dictionarul explicativ pentru comunicare. Desi pare simplu, intelesul comunicarii este mult mai complex si plin de substrat. Comunicarea are o multime de intelesuri, o multime de scopuri si multe metode de exprimare si manifestare. Nu exista o definitie concreta a comunicarii insa se poate spune cel putin ca , comunicarea       inseamna transmiterea intentionata a datelor, a informatiei.

Cea mai simpla definitie a comunicarii - si cel mai des intalnita - este cea de mijloc de " transmitere a ideilor" . Este insa o definitie limitata, deoarece nu surprinde decat procesul , nu si implicatiile acestuia. Level & Galle ( 1998) subliniaza caracterul de interactiune al comunicarii, definind-o ca: " o intalnire a mintilor in scopul de a transmite informatii, de a forma convingeri, de a da nastere unor emotii sau de a induce comportamente".

Smith ( 1992 ) spune: "Comunicarea este procesul de trimitere, receptare si interpretare a mesajelor, prin intermediul caruia relationam unii cu altii si cu lumea inconjuratoare" .

Comunicarea se realizeaza pe trei niveluri: logic, paraverbal, nonverbal. Dintre acestea, nivelul logic ( cel al cuvintelor , al vorbelor ) reprezinta 7% din totalul actului de comunicare ; 38% are loc la nivel paraverbal ( ton, volum, viteza de rostire.) si 55% la nivelul nonverbal ( expresia faciala, pozitia, miscarea, imbracamintea .) . Daca intre aceste niveluri nu sunt contradictii, comunicarea poate fi eficace. Daca insa intre aceste niveluri exista contradictii, mesajul transmis nu va avea efectul scontat.

Scopul comunicarii este : a informa, a instiinta, a spune, a face cunoscut, a descrie, a convinge, a transmite ceva. Transmiterea informatiei este nemijlocit legata de comunicare.Orice comunicare aduce negresit informatie, pentru ca a comunica inseamna si a informa . dar comunicarea nu poate fi doar o modalitate de informare, un simplu schimb de informatii , ea este un proces mult mai complex care presupune pe langa informatie si intelegerea acelei informatii si a cadrului relational care sa-i ghideze si sa-i fixeze semnificatia. Astfel , o propozitie intr-o limba necunoscuta exista ca informatie , dar in absenta cunoasterii limbii , deci a intelegerii ei , ea nu ne va comunica nimic.

A comunica nu inseamna numai a transmite informatii ci si a stapani cuvintele ; putem vorbi fara sa comunicam nimic si putem sa ne prezentam celorlalti fara a rosti nici un cuvant. De asemenea, absenta intentiei comunicative nu anuleaza comunicarea . Nehotararea , nelinistea , neputinta etc. pot fi transmise celorlalti chiar si atunci cand nu dorim acest lucru .

Una dintre cele mai frecvente diferentieri utilizate in analiza comunicarii umane are la baza natura semnelor utilizate in codarea informatiei si canalul predilect de transmitere a mesajului astfel rezultat.

Se poate vorbi in acest sens de trei tipuri de comunicare:

comunicarea verbala (prin intermediul limbajului

verbal sau scris ) este codificata si transmisa prin cuvant ,

comunicarea nonverbala ( in care informatia este codificata si transmisa prin semne legate de postura , miscare , gesturi , mimica , infatisare ) .

comunicarea paraverbala ( caracteristicile vocii ,      particularitati de pronuntie , intensitatea rostirii, ritmul si debitul vorbirii intonatia , pauza.) . Comunicarea paraverbala inseamna : ton , voce , ritmicitate , inflexiuni , viteza de vorbire , inseamna ceea ce auzi . Elemente paraverbale :

- accent : pronuntarea apasata a unei silabe , cuvant.

- intonatie : curba melodica ce se produce datorita variatiilor de inaltime a sunetului in cursul emisiei unei fraze ,

- debit verbal : numarul unitatilor minimale ( sunete , silabe ) emise pe secunda ,

- ritm verbal : succesiunea de silabe " proeminente" si "neproeminente" intre care se produce o distanta temporara.

Prin procesul comunicarii verbale si nonverbale urmarim sa fim receptati cum trebuie , sa fim intelesi cat mai corect posibil , sa fim acceptati de interlocutori si sa provocam o schimbare de atitudine sau de comportament in randul celor ce ne asculta .

Comunicarea , ca proces de transfer de informatie si intelesuri intre indivizi / grupuri scolare , va avea rezultate pozitive si eficiente in randul copiilor si al cadrelor didactice . Copiii care simt nevoia sa comunice si sa fie ascultati , vor fi initiati in schimbul de informatie , vor fi dirijati in vointa lor de comunicare , invatati sa se autocritice si sa critice vor ajunge sa respecte identitatea fiecarui partener de comunicare .

Comunicand eficient , copiii vor respecta sentimentul stimei de sine al celuilalt , comparandu-se cu cei din jur , acceptand , tolerand , incadrandu-se mai bine in categoria invingatorilor .      

Ca mijloc de comunicare , limba se invata in etape succesive incepand in familie , dar adevarata " cultivare" a limbii se face in gradinita , apoi in scoala , unde se exercita o influenta dirijata , organizata , planificata , bazata pe concluzii psihopedagogice. Eficienta muncii de educare a limbajului , de invatare logica functionala a limbii , este determinata de o selectie stiintifica a continutului cunostintelor pe trepte de invatare in care exista o continuitate a demersurilor pedagogice in raport cu obiectivele majore ale dezvoltarii vorbirii .

Programa pentru invatamantul prescolar urmareste pregatirea copiilor pentru receptarea fenomenului gramatical din scoala primara dar, mai ales, dezvoltarea efectiva a capacitatilor verbale , a comunicarii . Obiectivele programei se realizeaza in gradinita in toate activitatile desfasurate sub forma de joc liber sau dirijat , activitati libere si activitati comune ( activitati cu toata grupa sau activitati cu grupuri mici de copii ) . Accentul este pus pe activitatea de comunicare , pe dialogul liber, pe formarea deprinderilor de exprimare ordonata a gandurilor ,de insusire treptata a structurilor gramaticale a limbii romane - M.Stefanescu -"Principiile directe de dezvoltare ale invatamantului prescolar"1975 . Astfel , se au in vedere , gradat , la nivelul fiecarei grupe , formarea deprinderilor de vorbire dialogata , exprimarea in propozitii simple , apoi in propozitii dezvoltate si fraze , a ideilor , sentimentelor , formarea corecta a pluralului , acordul predicatului cu subiectul , al adjectivului cu substantivul

Expresivitatea exprimarii prescolarilor este un obiectiv al activitatii de educare a limbajului , deprindere dobandita in special prin activitati de memorare , repovestire.

Cel mai studiat tip de comunicare , comunicarea verbala , are forma orala sau scrisa .

Comunicarea orala presupune intelegerea mesajului si exprimarea sa orala . Comunicarea scrisa , la prescolari , este foarte putin folosita ( ex. in completarea jurnalului grupei de catre educatoare , evidentierea unor impresii , ganduri , evenimente ; etichetarea unor obiecte din sala de grupa ; citirea impreuna cu educatoarea a unor afise pentru a intelege ca aceste mesaje scrise contin litere mari si mici de tipar pe care le cunosc , iar scrierea lor se rezuma la elementele grafice componente ) .

Comunicarea paraverbala foloseste canalul auditiv si exprima o stare atitudinala manifestata. Informatia este codificata si transmisa prin elemente prozodice si vocale care insotesc cuvantul si vorbirea in general si care au semnificatii comunicative aparte.

Comunicarea nonverbala recurge la sistemul concret perceptual si inregistrativ. Informatia este codificata printr-o serie de semne legate direct de postura , miscarea , mimica , gesturile , infatisarea celor ce comunica .

Comunicarea nu se reduce la suma cuvintelor , expresiilor si structurilor gramaticale insusite , ci este dependenta de creativitate .

O comunicare complexa sincronizata usureaza realizarea unor sarcini diferite : verbal - se ofera o explicatie , paraverbal - prin ridicarea tonului - sunt antrenati cei neatenti .

Folosirea multicanalitatii ( verbal , auditiv ) in transmiterea si receptarea mesajului , faciliteaza retinerea unei mari cantitati de informatii si in acelasi timp sporeste varietatea si atractivitatea actului comunicativ .

Monotonia comunicarii ucide interesul si atentia copiilor - este o mare diferenta intre o poveste citita "alb" fara inflexiuni si mimica gestuala si o poveste citita cu implicare , filtrata prin trairea educatoarei . Daca " bucuram" in acelasi timp ochiul , urechea , corpul care tresare si traieste actiunea, copiii devin parteneri ideali si neobositi . Copilul are nevoie de o oferta didactica vie , dinamica , expresiva iar arta comunicarii este mijlocul prin care o oferim . Comunicarea nu trebuie sa se rezume la reducerea partenerului la statutul de receptor pasiv si depersonalizat , deoarece in acest sens comunicarea s-ar reduce la un simplu act de informare .

Limbajul ramane o marca de reprezentativitate intelectuala pentru oameni iar calitatea vorbirii si a scrierii "marturiseste" despre inzestrarile cognitive , afective , intelectuale , estetice ale interlocutorilor , conturand personalitatea umana .

BIBLIOGRAFIE :

- Programa activitatilor instructiv - educative in gradinita de copii - Bucuresti 2005 ,

- Revista Invatamantul Prescolar nr 1-2 / 2007 , 2008,

Educarea limbajului in invatamantul prescolar , Magdalena Dumitrana , ed. Compania , 1999 .