METODE DE CUNOASTERE A PERSONALITATII COPILULUI

METODE DE CUNOASTERE A PERSONALITATII COPILULUI

In sens larg, termenul de personalitate defineste fiinta umana in existenta ei sociala si inzestrarea ei culturala. Termenul isi are originea in latina - "persona" denumind masca purtata de actori la reprezentatii.

Psihologul american Gordon Allport apreciaza ca personalitatea se defineste ca organizare dinamica in individ a acelor sisteme psiho-fizice care-i determina gandirea si comportamentul. Un alt psiholog, Norbert Sillamy, denumeste personalitatea ca fiind elementul stabil al conduitei unei persoane, ceea ce o caracterizeaza si o diferentiaza de alta persoana.

Cercetatorii in domeniu au demonstrat ca fiecare individ are o personalitate unica, originala,irepetabila iar trasaturile ce o definesc sunt stabile si se manifesta constant.

Personalitatea umana imbina trasaturi generale si particulare. Altfel spus, personalitatea integreaza organismul individual, structurile psihice umane si, totodata, relatiile sociale in care omul este prins ca si mijloacele culturale de care dispune. De aceea s-a spus ca la nivelul omului integral personalitatea este un sistem bio-psiho-socio-cultural , ce se constituie fundamental in conditiile existentei si activitatii din primele etape ale dezvoltarii individuale in societate. Sistemul psihic uman se incheaga la confluenta dintre biologic si socio-cultural si nu poate fi redus doar la una din acestea deoarece exista legi psihice specifice. Nucleul psihic este totodata rezultat si premisa a dezvoltarii umane, iar psihicul constient este strans legat de toate celelalte compartimente ale personalitatii.

Ca subiect de studiu, personalitatea poate fi privita sub cele 3 ipostaze (infatisari) ale sale:

a)              a actiunii (pragmatica) - homo faber - defineste pe cel care transforma lumea si doreste s-o stapaneasca;

b)             a cunoasterii (epistemica) - homo sapiens-sapientimus - omul care ajunge la constiinta de sine si de lume, beneficiaza de cunostinte si participa la procesul cunoasterii realizat de omenire;

c)             a omului purtator si generator al valorilor (axiologica) -homo valens - fiinta care, fara a se rupe de natura, o depaseste, calauzindu-se dupa semnificatii , idealuri, confera un sens superior propriei sale vieti.

Omul este si trebuie privit ca o entitate, un tot unitar dar trebuie privit si ca un punct de intersectie a diverselor serii de relatii si interactiuni: naturale, fizice, sociale, culturale, informationale. In consecinta este un sistem inchis ( pentru a se putea delimita de rest) dar si deschis ( pentru a se corela cu lumea si a dainui).

Cunoastem faptul ca personalitatea fiecaruia este originala si unica, pornind de la o zestre ereditara unica ( doar gemenii poseda ereditati identice) si parcurge un drum plin de experiente sociale concrete, variate care-si pun amprenta in mod diferit asupra fiecaruia.

Specialistii afirma ca insusirile si sistemul general-uman de personalitate sunt proprii tuturor oamenilor din toate timpurile, din toate societatile si culturile. Totusi, cand studiem omul ca personalitate unica      ( microunivers) trebuie sa luam in calcul corelatia dintre general, tipic si singular. Stiinta ofera date cu caracter general despre unele diferentieri tipice intre grupuri de indivizi. Studiul singular a unei structuri individuale intra de obicei in preocuparile specialistilor.

Cadrele didactice , datorita specificului activitatii pe care o desfasoara trebuie sa cunoasca personalitatea copiilor. Fara a intreprinde cercetari de anvergura educatoarele din gradinita pot utiliza cateva metode puse la indemana de specialisti in scopul cercetarii personalitatii copiilor.

Cunoasterea personalitatii nu se realizeaza usor si nici intr-un timp scurt dar este o conditie fundamentala a organizarii si desfasurarii in conditii eficiente a procesului de educatie. Se intelege ca aceasta actiune complexa necesita parcurgerea unor etape ierarhice de catre cadrul didactic si consta in culegerea datelor despre copii ( din familie, gradinita, grup de copii) prin utilizarea unor metode de investigare si prin observarea continua a cresterii si dezvoltarii copiilor, a activitatilor desfasurate de acestia si a comportamentului adoptat.

Avem posibilitatea sa obtinem o serie de date privind nivelul de cunostinte a copilului, capacitati intelectuale, interese si aptitudini pentru unul sau altul din domeniile de activitate, atitudinea fata de munca, preferinte, aspiratii, utilizand metodele si tehnicile de cunoastere a copilului. Dintre acestea cele mai des utilizate de educatoarele din gradinita sunt:

observarea -este metoda fundamentala de cunoastere a copilului si poate fi utilizata in diferite imprejurari. Ea imbraca doua forme: spontana ( cuprinde date observate la activitati curente, activitati practice, excursii, drumetii, vizite, competitii, concursuri); sistematica ( ce presupune formularea unei ipoteze si existenta unui plan de actiune). Se poate efectua observarea pe parcursul activitatilor care ne ajuta sa obtinem date specifice observarii spontane dar si cele sistematice ( atunci cand exista un plan dinainte stabilit). Putem urmari si studia modul de lucru al copiilor, indemanarea, perseverenta, interesul, initiativa, constiinciozitatea, predilectia alegerii unor activitati sau teme ( acest lucru permite identificarea unor comportamente definitorii si constante de personalitate). Meritul incontestabil al observarii este acela ca permite surprinderea si studierea fenomenelor in cadrul si ritmul lor de manifestare.

analiza datelor biografice (anamneza)- este metoda care ajuta educatoarea sa culeaga informatii despre existenta unui individ, sa cunoasca anumite particularitati ale dezvoltarii copilului pana la venirea in gradinita, despre mostenirea genetica, unele boli ale copilariei care pot afecta dezvoltarea normala, despre mediul social in cadrul caruia copilul a evoluat.

analiza rezultatelor activitatilor (a portofoliilor) - este metoda care urmareste ambele dimensiuni ale produselor activitatii copiilor (atat procesul de elaborare al produsului cat si produsul final) si ajuta educatoarea sa clarifice anumite aspecte ale laturilor personalitatii, sa cunoasca nivelul de cunostinte al copilului, abilitati, deprinderi de munca intelectuala si practica, inclinatii, interese, despre gradul de socializare al copilului. Informatiile obtinute prin intermediul acestei metode trebuie confruntate si completate cu alte date obtinute prin intermediul celorlalte metode.

convorbirea - aceasta metoda se organizeaza in conformitate cu scopuri stabilite anterior si trebuie sa respecte anumite reguli: sa aiba un caracter natural; sa se desfasoare liber in atmosfera calma. Ea poate fi aplicata ca si observatia, atat ca metoda independenta cat si ca auxiliar al altor metode. Rezultatele acestei metode se confrunta si completeaza cu rezultatele obtinute in cadrul altor metode.

metoda testelor - sunt probe standardizate cu sarcini clare propuse spre rezolvare si conditiilor de aplicare. Sunt utilizate cu precadere de specialisti pregatiti pentru interpretarea rezultatelor.

chestionarul - este un set de intrebari care sunt structurate astfel incat sa se poata obtine date cat mai exacte despre cel chestionat si se foloseste mai ales la copiii mai mari care raspund in scris. Pentru gradinita se pot aplica chestionare cu caracter oral, sub forma jocului iar datele obtinute se confrunta cu cele obtinute prin alte metode.

fisa psihopedagogica - este un instrument de sinteza si organizare a informatiilor privind profilul psihologic,familial, medical al copilului (obtinute prin investigatii specifice mai multor metode). Fisa permite, prin specificul ei, aprecieri calitative asupra trasaturilor de personalitate ale copiilor si asupra factorilor ce influenteaza evolutia copilului.

Cunoasterea copilului prescolar este importanta si necesara, ea venind in sprijinul cadrelor didactice ce doresc sa lucreze diferentiat, respectand particularitatile specifice varstei dar si cele individuale. Educatoarele pot cunoaste mai bine copiii utilizand metodele propuse mai sus si ca urmare a datelor obtinute vor sti cum sa-si proiecteze activitatile viitoare.

In privinta aceasta, Maria Montessori (pedagog italian), sustine ca educatorul trebuie sa-si organizeze activitatea tinand cont de legile dezvoltarii copilului si de cunoasterea sa amanuntita. Jean Piaget sustine de asemenea ca rolul educatiei este important in dezvoltarea copilului dar orice actiune educativa intreprinsa trebuie sa se bazeze pe o cunoastere a capacitatilor copilului.

Din punct de vedere structural, personalitatea se defineste ca urmare a interpretarii unor componente ce vizeaza :

temperamentul - dimensiunea dinamico-energetica, anume trasaturi ce se refera la nivelul energetic al actiunii, la modul de descarcare a energiei si la dinamica actiunii;

caracterul - dimensiunea relational-valorica, adica structura care exprima ierarhia motivelor esentiale ale unei persoane, cat si posibilitatea de a actiona in conformitate cu ele;

aptitudinile - latura instrumentala, insusiri ale persoanei care in ansamblul lor explica diferentele dintre oameni in privinta posibilitatii de a-si insusi anumite cunostinte, priceperi, deprinderi.

Aceste componente nu influenteaza separat dezvoltarea personalitatii ci se imbina, interactionand, intr-o structura specifica, unica, caracteristica fiecarui individ.

Prin urmare, daca in urma utilizarii metodelor de studiu a personalitatii, educatoarea cunoaste nivelul de dezvoltare al copiilor, capacitatile de care dispun, poate sa-si proiecteze activitatea instructiv-educativa pornind de aici. Comparand si completand datele obtinute ca urmare a studiului amanuntit asupra copiilor, o educatoare bine pregatita va reusi sa abordeze cu succes un program instructiv-educativ axat pe tratarea diferentiata prescolarilor si sa proiecteze activitati care sa raspunda intereselor acestora.

BIBLIOGRAFIE:

GHEORGHE TOMSA (COORDONATOR) - "PSIHOPEDAGOGIE PRESCOLARA SI SCOLARA"-SUPLIMENT AL REVISTEI INVATAMANTUL PRESCOLAR, BUCURESTI, 2005

POPESCU-MIHAIESTI, ALEXANDRU-"CUNOASTEREA COPILULUI PRESCOLAR",COLECTIA "CATHEDRA", 1992